Grăniţuire. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 9315/296/2012
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/R
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător M. G. R.
Judecător I. M. C.
Grefier M. C.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți L. G., L. M., domiciliați în B., ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3301/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. CATOLICA B., cu sediul în B., ., județul Satu M., C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 B., cu sediul în B., județul Satu M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 SATU M.; cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr. 1, R. A., dom.în Cluj N., ., județul Cluj, V. V., V. B., domiciliați în Carei, ., . M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 18.02.2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la 26.02.2015, la 4.03.2015, iar apoi la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3301/10.09.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Satu M. admis excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâta P. G. CATOLICĂ B. prin întâmpinare; a respins acțiunea formulată de către reclamanții L. G. și L. M., cu domiciliul în B., ., jud. Satu M. și domiciliul procedural ales la cabinet avocat K. georgeta, cu sediul în Satu M., .-74, ., jud. Satu M. în contradictoriu cu pârâții P. G. CATOLICA B., cu sediul în B., ., jud. Satu M., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., cu sediul în B., ., C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Satu M., cu sediul în Satu M., Pța 25 Octombrie nr. 25, jud. Satu M., R. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., județul Cluj și chematul în garanție V. V., cu domiciliul în Carei, Al. Bujorului, nr.14, . M.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții L. G. și L. M., în contradictoriu cu chematul în garanție V. V., cu domiciliul în Carei, Al. Bujorului, nr.14, . M., ca lipsită de obiect, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 137 alin.1 C. pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, excepția puterii de lucru judecat fiind o excepție procesuală de fond, absolută și peremptorie.
Prin acțiune, astfel cum a fost precizată la data de 16.04.2014, reclamanții L. G. și L. M., au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. G. CATOLICA B., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B., C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Satu M. și R. A. următoarele:
- constatarea nulității titlului de proprietate nr. 31-_, emis pe numele pârâtei R. A., pentru suprafața de 360 m.p din nr. cadastral 604 care se suprapune peste terenul de sub nr. top 155 din CF nr._ (provenit din conversia CF 1635);
- anularea actelor subsecvente încheiate cu privire la această suprafață de teren, și anume:
a)a actului de partaj autentificat sub nr. 188/13.01.2000 la BNP BOȚEA I.
b)a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 192/13.01.2000 la BNP BOȚEA I.;
b)a contractului de donație autentificat sub nr. 198/13.01.2000 la BNP BOȚEA I.
c)a actului de comasare autentificat sub nr. 869/04.11.2008 la BNP C. C.;
- rectificarea înscrieri de sub. B3 si B9 din CF 250 nedefinitiv B., a înscrierii de sub . CF 411 nedefinitiv B. și a înscrierii de sub . B. în sensul reducerii suprafeței de teren înscrise în favoarea pârâtelor de ordin 3 si 4, cu suprafața 360 mp;
- obligarea pârâtei P. G. Catolica B., să îi predea posesia suprafeței de teren de 360 mp ocupată fără drept;
- stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea reclamanților înscris în C.F._ B., de sub nr. top 155 mp și terenului învecinat, proprietatea paratei de ordin 4, înscris în CF nr. 2117 Ned B., sub nr. cadastral 3554, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere, instanța prin încheierea de ședință din data de 17.04.2013 (f. 40-41) a luat act de renunțarea reclamanților la capătul 2 din cerere, astfel că instanța nu consideră necesar a mai analiza aceste capete de cerere, având în vedere că cererea de renunțare la judecată este un act juridic unilateral care dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retrasă o dată ce judecătorul a luat act prin încheiere.
În cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, Judecătoria Satu M. prin sentința civilă nr. 2758/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 581/R/18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu M., a fost respinsă acțiunea de fond funciar formulată de reclamanții V. C. P. și V. V., în contradictoriu cu pârâții RIȚ A., P. G. CAROLICĂ B., B. I., R. D. M. și R. A., H. N. ȘI H. O., B. I. și B. I. D., C. Locală de aplicare a Lg. 18/91 B. și C. Județeană de aplicare a Lg. 18/91 Satu M..
În considerentele sentinței civile nr. 2758/2007 pronunțată în dosarul nr._, instanța a reținut că titlul de proprietate nr.31-_ emis pe numele pârâtei Riț A. este legal, că la data emiterii titlului de proprietate nu au fost încălcate dispoziții ale legii fondului funciar și că, urmare a legalității titlului de proprietate 31-_/1996 rămân valabile toate înstrăinările ulterioare a suprafețelor parcelate din suprafața inițială de sub nr. de parcelă 604.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ reclamanții L. G. și L. M., în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Parohial și P. G. CATOLICA, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să stabilească linia de hotar intre terenul proprietatea reclamanților înscris in C.F. nr._ B. sub nr. topografic 155 in suprafața de 1270 m.p. si terenul limitrof deținut de parata; sa oblige pârâta sa retragă gardul montat pe terenul reclamanților pe linia de hotar stabilita si sa le predea in posesie si proprietate terenul ocupat fără drept din . cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5139/2010 pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 592/2012-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Satu M., a admis excepția lipsei calității procesual pasive a paratului CONSILIUL PAROHIAL și a respins acțiunea formulată de către reclamanții L. G. și L. M. în contradictoriu cu pârâta P. G. CATOLICA B.. Instanța de fond a reținut că ceea ce trebuia dovedit in cauza este mai intai pierderea posesiei si a folosinței suprafeței de teren, respectiv capătul de cerere privind revendicarea si compararea titlurilor celor doua parti, însă reclamanții s-au mărginit sa arate doar care este linia de mejda care le convine, cu terenul pe care nu îl folosesc direct inclus in aceasta mejda, omițând sa dovedească ca titlul lor de proprietate este mai favorabil decat cel al paratei. Instanța a mai constatat că revendicarea nu a fost probata in nici un mod dosarul nr._, iar, pana la lămurirea întinderilor drepturilor de proprietate ale partilor, a apreciat că mejda de la acea vreme era una corecta. Tribunalul Satu M. a reținut prin Decizia nr. 119/. pronunțată în același dosar că soluția judecătoriei apare ca legală și temeinică, terenul în litigiu fiind în posesia pârâtei care are totodată și calitatea de titular al dreptului de proprietate, titlul său nefiind invalidat până la acest moment și nici supus procedurii de comparare a titlurilor. Curtea de Apel Oradea a reținut în Decizia nr. 592/2012-R că atâta vreme cât suprafața de teren în litigiu este înscrisă în cartea funciară în proprietatea ambelor părți litigante, până la o rectificare a înscrierilor, linia de hotar nu poate fi stabilită.
Noțiunea de ’’lucru judecat’’ este reglementată atât în codul civil, la art. 1201 cod civil, ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, cât și în codul de procedură civilă, la art. 166 c. proc. civ., drept o excepție de fond, preremptorie și absolută.
În analiza prevederilor art. 1021 cod civil și art. 166 c. proc. civ. trebuie plecat de la principiul securității raporturilor juridice care este încălcat atunci când se admite rediscutarea problemelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive.
În esența, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur)-în acest sens a se vedea M. Tabarca, D. procesual civil, Universul Juridic, București, 2005, vol. I, pag. 703.
Efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni: stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea); lato sensu semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea). Întrucât hotărârea judecătorească înfățișează adevărul juridic, prezumția absolută de adevăr se naște încă din momentul pronunțării instanței. Prezumția de adevăr s-ar materializa semantic prin noțiunea de autoritate de lucru judecat, astfel că hotărârea judecătorească are de la pronunțare autoritate de lucru judecat, urmând ca la expirarea căilor de atac să dobândească putere de lucru judecat.
Tot în literatura de specialitate (M. Tabarca, D. procesual civil, Universul Juridic, București, 2005, vol. I, pag. 707) s-a arătat că “autoritatea de lucru judecat” si “puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, sa se discute același obiect si aceeași cauza. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de părți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității între problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecății, instanța de judecata fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Excepția puterii lucrului judecat a fost consacrata si de practica judiciara de la cel mai înalt grad de control judiciar.
Astfel, in conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Secția Civila “pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele acțiuni in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni sa rezulte ca scopul final urmărit de reclamant este același in ambele acțiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, soluția data de instanța are putere de lucru judecat . care se încearcă valorificarea aceluiași drept”.
Mai mult, Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Secția Civila, lămurește caracterul obligatoriu al dezlegărilor ramase definitive: “Principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași părți, ci si contrazicerea intre doua hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute . definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data in alt proces”.
In jurisprudența mai recenta a instanței supreme (Decizia nr. 735/22.02.2008, pronunțata de ICCJ – Secția Comerciala in dosarul nr._ ) s-a arătat ca „din verificarea deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul acțiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționata.” D. urmare, Înalta Curte a constatat că decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție are putere de lucru judecat in raport cu obiectul acțiunii in anulare ulterior formulate.
Doctrina prin autori de prestigiu (A se vedea M. Tabarca, Exceptii procesuale in procesul civil, Editura Universul Juridic, 2006, pag. 354, unde sunt citati si I. S., S. Zilberstein, I. D., V. D., E. F.) si practica judiciară au statuat faptul că puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde si asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesara a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
Jurisprudența CEDO din ultima perioada statuează imposibilitatea pronunțării in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse, utilizând noțiuni foarte apropiate de precedentul judiciar. De remarcat ca înseși hotărârile CEDO sunt precedente judiciare care obliga instanțele naționale la pronunțarea unor hotărâri in consens cu practica CEDO in respectiva problema de drept.
Astfel, prin hotărârea pronunțată în cauza B. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse. De asemenea, în cauza Pilot Service contra României, CEDO a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Convenție nu face nici o diferențiere între cauzele prin care s-a admis acțiunea și cele prin care s-a respins acțiunea, hotărârea trebuind să fie respectată și aplicată indiferent de rezultatul procesului.
Așa cum s-a subliniat si prin sentința comerciala nr. 559/27.05.2009, pronunțata de Tribunalul Bihor – Sectia Comerciala, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat in mai multe randuri (cauzele D. contra Romaniei, Piiduraru contra Romaniei, B. contra Romaniei, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei), impune concluzia ca principiul securității juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societatii, iar incertitudinea jurisprudentiala este de natura sa reduca increderea justitiabililor in sistemul judiciar si contravine acestui principiu
Așadar, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotarare irevocabila este de natura sa clarifice din acel moment acea problema, creand speranta legitima ca ea nu va mai fi negata de o alta instanta de judecata ..
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților nu poate fi primită decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2758/2007 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 5139/2010 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ . Astfel, instanța reține că, deși acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost întemeiată pe alte prevederi decât cele invocate în prezenta cauză, reclamanții nu au fost parte în respectivul dosar, litigiul purtându-se între alte părți (dintre care unele au calitatea de pârât în prezentul dosar), deși reclamanții solicită nulitatea titlului de proprietate nr. 31-_ emis pe numele pârâtei R. A. doar pentru suprafața de teren de 360 m.p, nr. cadastral 604, CF_, nu se poate reveni printr-o nouă hotărâre fără încălcarea puterii de lucru judecat, odată ce instanța a stabilit în dosarul nr._ printr-o hotărâre irevocabilă că titlului de proprietate nr. 31-_ a fost legal emis la data de 09.12.1996 pe numele pârâtei R. A., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 și că nu s-a impus anularea parțială a titlului de proprietate.
Totodată, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 5139/2010 acțiunea reclamanților a fost respinsă în dosarul nr._, analizându-se temeinicia motivelor invocate de reclamanți, astfel că existența unei asemenea hotărâri constituie un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni având ca obiect revendicare și grănițuire, din moment de fondul raporturilor juridice dintre părți, a fost soluționat.
Pentru toate considerentele mai sus reținute, instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu în consecință a respins acțiunea reclamanților.
Pe cale accesorie, instanța de fond a respins și capătul de cerere privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în Cf, nefiind necesară o mențiune expresă în acest sens în dispozitiv, din moment ce acțiunea este respinsă în totalitate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți în contradictoriu cu numitul V. V., aceasta a fost respinsă de instanța de fond ca lipsită de obiect având în vedere că soluția din cererea de chemare în garanție depinde soluția din cererea principală, iar de vreme ce cererea principală a fost respinsă rezultă că cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect.
Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L. G. și L. M., solicitând instanței de control judiciar admiterea acestuia, respingerea excepției autorității de lucru judecat, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac exercitate recurenții-reclamanți arată că prin hotărârea atacată, în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civ. nr. 2748/2007, pronunțată în cauza dosar nr._ de Judecătoria Satu M., menținută prin dec. civ. nr._ a Tribunalul Satu M.. Aceasta întrucât nu există tripla identitate-de părți, cauză și obiect, dar nici identitate între problema de drept soluționată irevocabil și problema dedusă judecății.
Recurenții-reclamanți mai arată că, în cauza dosar nr._ a Judecătoriei Satu M., nu au fost parte în proces, iar obiectul cauzei a vizat, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui V. V. pentru terenul în suprafața de 2680 mp. de sub nr. top 154 înscris inițial în cf nr. 51 B., apoi transcris în favoarea Statului Român în c.f. nr. 848 B., prin anularea titlului de proprietate emis in favoarea pârâtei R. A. si a actelor subsecvente încheiate de aceasta, cu privire la nr. top. 604 în suprafață de 2680 mp. Motivul de fapt a fost că acest teren (top. 154) a constituit proprietatea antecesorilor lui V. V. si ca atare se impunea a fi reconstituit în favoarea sa, în temeiul legii 18/1991. La data promovării procesului, în anul 2006, arată recurenții-reclamanți, ei erau deja proprietari tabulari asupra terenului identificat sub nr. top. 155 B., teren restituit in temeiul Legii 112/1995,.
Analiza titlului de proprietate a pârâtei R. A. si implicit îndreptățirea lui V. V. la reconstituire a vizat așadar terenul de sub nr. top. 154 B. si nicidecum terenul de sub nr. top. 155 B., proprietatea lor, susțin recurenții-reclamanți. Astfel că, obiectul celor două spețe analizate ca autoritate de lucru judecat este diferit la fel si regimul juridic a terenului proprietatea lor si legea aplicabilă.
Legalitatea actelor subsecvente s-a cercetat raportat la obiectul principal al cererii (terenul cu nr. top. 154 ), buna credință raportându-se la acesta si doar între părțile implicate.
Din această perspectivă apreciază recurenții-reclamanți că nu există autoritate de lucru judecat între prezenta cauză si cele stabilite prin sent. civ nr. 2758/2007 pronunțată de Judecătoria Satu M., solicitând a admite recursul, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond la Judecătoria Satu M..
De asemenea nu există autoritate de lucru judecat nici față de sentința, civ. nr. 5139/2010 a Judecătoriei Satu M., pronunțată în dosar nr._ întrucât, în aceea cauză, nu s-a soluționat fondul pricinii ( grănituirea), legat de lipsa cerinței părților în analiza si compararea titlurilor de proprietate ce le dețin cu privire la aceeași suprafața de teren. Practic, în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile instanțelor cuprinse în hotărârile pronunțate în cauza dosar nr._ se solicită compararea titlurilor părților cu privire la suprafața de 360 mp. teren.
Respingerea irevocabilă a acțiunii în grănițuire, conform deciziei civ. nr. 592/2012-R pronunțata de Curtea de Apel Oradea susțin recurenții-reclamanți s-a datorat culpei lor, care, nu au solicitat rectificarea înscrierilor de carte funciară bazat pe contestarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâți, având în vedere suprapunerile de proprietate pentru cei 360 mp. teren.
Recurenții-reclamanți mai arată că, pornind de la îndrumările instanțelor, date în fond si căi de atac, în dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., au promovat prezenta acțiune, urmărind clarificarea situației juridice a celor 360 mp. teren, ce actualmente sunt atât proprietatea lor dar si a pârâților.
Apreciază că instituția „comparării titlurilor de proprietate” se poate realiza juridic doar prin anularea titlului pârâților, cu rectificarea înscrierilor în cartea funciară, tocmai pentru ca, pe viitor să nu existe doi proprietari (ambii înscriși in cartea funciara) cu privire la aceeași suprafață de teren. Interesul lor, susțin recurenții-reclamanți este unul legitim si actual, având în vedere că ei au folosit terenul de la cumpărarea lui în 2004 până în anul 2009, când pârâții prin construirea abuzivă a gardului i-au lipsit de această suprafață de 360 mp. teren.
In speță este important de avut în vedere că terenul în suprafață de 360 mp., ce face parte din terenul-proprietatea lor sub nr. top. 155 (înscris inițial în c.f. 51 B.,apoi transcris în c.f. 848 B. si ulterior în c.f. nr.1635 B. ) nu a fost cooperativizat, fiind naționalizat în 1976 de Statului Român, incidente în cauză cu privire la acest teren fiind prevederile Legii 112/1995. De altfel autorului lor, vânzătorul V. V., cu acest titlu i s-a restituit în natură întregul teren identificat sub nr. top. 155, in suprafața de 1270 mp.
Din această perspectivă apreciază că, la data emiterii titlului de proprietate către pârâta R. A., suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu, nu era la dispoziția comisia locale de aplicare a legii 18/1991, iar in conformitate cu disp. art. III lit a. pct. l lit a. I, II, III, IV, Titlul V din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 247/2005, se impune anularea acestui titlu pentru suprafața de sub nr. top 155 din CF nr._ B. (provenit din conversia CF 1635).
Pe de alta parte, susțin recurenții-reclamanți înscrierea dreptului de proprietatea al pârâților, in evidentele de carte funciara, a fost ulterioara inscrierii făcute de către V. V., impunandu-se a se da prioritate inscrierii lor, care are o data anterioara.
Chiar dacă instanța de fond a analizat cauza doar cu privire la excepția autorității de lucru judecat, pentru o mai bună înțelegere a speței in cele ce urmează vor detalia un scurt istoric cu privire la dreptul de proprietate dobândit, astfel
- terenul proprietatea lor a fost înscris in CF 51 B., sub nr. cadastral 155, la data de 24.04.1943 pe numele numitei V. I. (vezi inscrierea de sub B 14).
Ulterior, potrivit inscrierii de sub B15 din CF 51 B., la data de 05.03.1976, acest teren a fost preluat de Statul R. fiind transcris in CF 848 B..
- prin Hotărârea nr. 189/15.10.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea dispozitilor Legii nr. 112/1995, s-a dispus restituirea in natura către chematul in garanție V. V., a imobilului inscris in CF nr. 848 sub nr. top. 155, căruia in natura ii corespunde casa si teren aferent in suprafața de 1.270 mp, dreptul de proprietate astfel dobândit, fiind inscris in evidentele de carte funciara, in baza încheierii nr._ din data de 13.11.1998 in CF. 1635 (vezi inscrierea de sub B1).
-in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2945/08.10.2004, V. V. si soția acestuia V. B. au transmis dreptul de proprietatea asupra imobilului inscris in CF 1635 B., nr. top 155 in suprafața de 1.270 mp., către recurenții-reclamanți L. G. si L. M. (inscrierea de sub B2 si B 3- CF 1635 B.).
-la incheierea contractului de vânzare cumpărare in 2004, suprafața de teren cumpărata, era bine delimitată la fata locului, cu un gard despărțitor.
-in anul 2009, parata P. G. Catolica B., sub pretextul edificării unui nou gard, a demolat vechiul gard despărțitor, edificând un nou gard si modificând astfel amplasamentul terenurilor folosite de parti si ocupând o suprafața de teren de 360 mp din terenul proprietatea reclamanților.
Prezintă si istoricul dreptului de proprietate dobândit de parații R. A. si P. G. Catolica B.
- paratei R. A., i-a fost eliberat titlu de proprietate nr. 31-_ in baza sentinței civile nr. 3303/10.05.1996 pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosar nr. 1659/1996 respectiv in baza sentinței civile nr. 2399/02.04.1999 pronunțat in dosarul nr._/1998 al Judecătoriei Satu M.. Relevant este faptul ca prin dispozitivul sentinței civile nr. 3303/10.05.1996 pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosarul 1659/1996 s-a dispus doar modificarea hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Satu M., nr. 8/1991 in sensul constituirii dreptului de proprietate si asupra suprafeței de 0,78 ha intravilan pe langa suprafața de 3,51 ha teren constituit prin hotărâre in intravilanul comunei B. si eliberarea titlului de proprietate, fara insa a se face referire la amplasamentul suprafeței reconstituite.
- in cuprinsul sentinței civile nr. 2399/02.04.1999 (ulterior intabularii dreptului de proprietate de către reclamanți in evidentele de carte funciara-13.11.1998) pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosarul_/1998, se dispune anularea titlului de proprietate 31-_, facandu-se referire in mod expres la nr. top 604.
- prima înscriere in evidentele de carte funciara a suprafeței de teren având nr. top 604 in baza titlului de proprietate 31-_, s-a făcut la data de 23.11.1998, in baza incheierii nr._, in CF 20 Nedefinitiv B. (inscrierea de sub B1) ulterior inscrierii făcute de către V. V..
-prin actul de partaj autentificat sub nr. 188/13.01.2000 la BNP BOȚEA, urmat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 192/13,01.2000, precum de contractul de donație autentificat sub nr. 198/13.01.2000, a fost transmis dreptul de proprietate in favoarea paratei P. G. Catolice B., asupra suprafeței de 360 mp din nr. cadastral 640 care se suprapune peste terenul nr. top 155 din CF nr._, proprietatea recurenților-reclamanți.
Întrucât până în prezent nu a fost pusă în discuție legalitatea titlului de proprietate pârâților, din perspectiva suprapunerii de teren, și nu s-a analizat îndreptățirea lor la reconstituire, raportat la regimul juridic aplicabil acestei suprafețe de teren recurenții-reclamanți apreciază că nu există autoritate de lucru judecat, sens în care solicită admiterea recursului.
In drept invocă art. 304 ind. 1 C.pr. civ.
Prin întâmpinare intimații-pârâți V. V. și V. B. (filele 19-24) au solicitat admiterea recursului în parte ca fiind întemeiat, motivând cu următoarele:
Au fost chemați in garanție de către recurenții-reclamanți pentru a fi obligați la plata sumei de 5.400 lei reprezentând valoarea actuala a suprafeței de teren de 360 mp, respectiv suprafața prin s-a diminuat terenul ce l-au vândut acestora prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2945/08.10.2004 de către BNP C.-Iusco C., din Satu M..
In fata instanței de fond, cu referire la excepția autorității de lucru judecat invocat de către parata P. G. Catolica B., intimații pârâți susțin că au arătat ca excepția invocata este admisibila cel mult cu privire Ia ultimele doua capete de cerere ale acțiunii introductive si precizate, in sensul ca nu exista posibilitatea pronunțării unei hotărâri cu privire la aceste capete de cerere in lipsa procedurilor de comparare a titlurilor.
Cu toate acestea, au lăsat la aprecierea instanței de fond posibilitatea disjungerii acestor ultime doua capete de cerere, raportat la faptul ca in cauza dosar nr._ a Judecătoriei Satu M. s-a stabilit, in mod irevocabil, ca stabilirea liniei de hotar solicitata de către reclamanții de azi, este o cerere prematura, având in vedere ca nu s-a procedat la lămurirea întinderii dreptului de proprietate al partilor, respectiv nu s-a procedat la compararea titlurilor.
F. de hotărârile judecătorești pronunțate in cauza dosar nr. 1569/1996 si dosar nr.829/1998 a judecătoriei Satu M., au arătat faptul ca aceste cauze au ca obiect plângere la Legea 18/1991 a numitei R. A., cauze in care nu au fost improcesuati, si de asemenea nici antecesorii lor, astfel incat fata de aceste cauze nu se poate retine existenta autorității de lucru judecat.
Nici cu privire la cauza dosar nr._ a Judecătoriei Satu M. nu se poate retine existenta autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinita condiția triplei identități.
In aceasta faza procesuala, in prezenta cale procesuala promovata de către reclamanți, arată intimații-pârâți V. V. și V. B. susțin in continuare poziția lor exprimata in fata instanței de fond, considerând ca excepția invocata este cel mult, doar parțial admisibila.
Admiterea excepției autorității (puterii) de lucru judecat de către instanța de fond este o soluție nelegala si netemeinica apreciază intimații pârâți.
Prin hotărârea atacata s-a reținut de către instanța de fond faptul ca raportat la sentința civila nr.2758/2007 a Judecătoriei Satu M. pronunțata in cauza dosar nr._, exista autoritate/ putere de lucru judecat,
„Deși acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost intemeiata pe alte prevederi decât cele invocate in prezenta cauza, reclamanții nu au fost parte in respectivul dosar, litigiul purtandu-se intre alte parti (...), deși reclamanții solicita nulitatea titlului de proprietate nr. 31-_ emis pe numele paratei R. A. doar pentru suprafața de teren de 360 mp, nr. cadastral 604, CF100042, nu se poate reveni printr-o noua hotărâre fara încălcarea puterii de lucru judecat (...)" (pag.23, alin. 3 din sentința civila nr.3301/10.09.2014)
Soluția astfel pronunțata este nelegala si netemeinica, raportat la faptul ca insasi instanța de fond a evidențiat lipsa triplei identități, necesara pentru admiterea excepției autorității (puterii) de lucru judecat, susțin intimații-pârâți V. V. și V. B. .
Cauza dosar nr._ a Judecătoriei Satu M. a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 2.680 mp, având nr. top.154:. raportat la faptul ca acest teren a aparținut antecesorilor subsemnatului V. V.. Antecesoarea lui V. V., respectiv defuncta V. I. a fost proprietara terenului având nr. top. 154 (in suprafața de 2.680 mp) si nr. top. 155 (in suprafața de 1.270 mp), fiind înscrise înainte de naționalizare in CF nr.51 B..
Dupa nationalizare, aceste terenuri au fost înscrise in CF nr. 848 B. in favoarea Statului R..
La data promovării cauzei dosar nr._ a Judecătoriei Satu M., arată intimatul-pârât V. V. - a fost proprietar tabular al suprafeței de teren având nr. top. 155 (in suprafața de 1.270 mp) redobândit prin efectul Legii nr. 112/1995, fiind inscris Ia data promovării acțiunii in CF 1635 B., pastrandu-se nr. top 155, precum si suprafața acestuia de 1.270 mp.
Astfel, acesta este motivul pentru care acțiunea înregistrata sub dosar nr._ a Judecătoriei Satu M. a avut ca obiect doar terenul având nr. top. 154, nu si nr. top. 155 care vizează prezenta acțiune.
Raportat la cele de mai sus, lipsește condiția esențiala pentru admiterea unei excepții de autoritate (putere) de lucru judecat si anume identitatea obiectului celor doua acțiuni promovate susțin recurenții-reclamanți.
Cu privire la excepția autorității (puterii) de lucru judecat instanța de fond analizând considerentele sentinței civile nr. 2758/2007 a Judecătoria Satu M. pronunțata in cauza dosar nr._ a retinut existenta puterii de lucru judecat.
Grefandu-si soluția pe faptul ca instanța anterior sesizata a stabilit in mod irevocabil faptul ca TP nr. 31-_ a fost legal emis pe numele paratei R. A., in conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991 si ca nu s-a impus anularea parțiala a titlului de proprietate.
Ceea ce a omis instanța de fond sa analizeze prin hotărârea atacata este faptul ca obiectul celor doua cauze este diferit regimul juridic al dobândirii terenului proprietatea recurenților este diferit si de asemenea legea aplicabila este diferita.
Astfel, terenul obiect al prezentului litigiu, in suprafața de 360 mp, ce face parte din terenul proprietatea reclamanților, având nr. top. 155 (suprafața totala de 1270 mp) nu a fost cooperativizat, ci a fost naționalizat in 1976 de Statul R., incidente in cauza cu privire la acest teren fiind dispozițiile Legii nr.112/1995, terenul fiind restituit in temeiul acestui act normativ.
Terenul restituit paratei R. A. s-a făcut in temeiul Legii nr.18/1991, cererea acesteia de restituire intemeindu-se pe considerentul ca terenul proprietatea acesteia la care era indreptatita a fost cooperativizat.
Astfel, ICCJ prin decizia civila nr. 270/20.02 2012 a Secției I-a Civila, analizând efectul negativ al puterii de lucru judecat, a stabilit faptul ca in speța nu exista autoritate de lucru judecat, respingând excepția invocata, bazata pe considerentul ca pricina dedusa judecații si cea judecata anterior au avut obiect diferit, si ca in baza art.163 alin.(l) raportat la art. 1201 din Codul Civil, prin aceasta soluție se valorifica efectul negativ al autoritarii de lucru judecat.
Printr-o alta hotărâre, ICCJ analizând efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. stabilește faptul ca aceasta excepție este întemeiata dar numai in ceea ce privește stabilirea regimului juridic al terenului proprietatea autoarei reclamantului, fara posibilitatea de a mai fi contrazisa,
In raport cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 1 din codul de procedură civilă cu referire la art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. (2) din Codul Civil, (ICCJ, decizia civila nr. 3028/04.05.2012, Secția I-a civila)
Astfel, se arata prin aceasta decizie a ICCJ faptul ca:
„Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat care se manifesta ca prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătura cu raporturile juridice dintre parti venind sa demonstreze modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parii, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Aceasta reglementare a puterii de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârilor judecătorești.
Prezumția nu oprește insa judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probatiunii, aducând in fata instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecații anterioare si care nu pot fi ignorate.
In aceste condiții, raportat la faptul ca litigiul anterior privește terenul de sub nr. top. 154, iar prezentul litigiu privește o parte din terenul de sub nr. top. 155, excepția autorității (puterii) de lucru judecat trebuia sa fie respinsa, cele doua cauze având obiect diferit susține recurenții-reclamanți.
Cel mult instanța analizând considerentele hotărârii anterioare, avea posibilitatea sa statueze asupra regimului juridic aplicabil, daca acest aspect a fost tranșat, ca si o chestiune prejudiciala deja dezlegata si in cadrul acestui dosar se vor fi avute in vedere analiza eventualelor critici vizând acest aspect.
Chestiuni de fond necesare a fi analizate.
Prin admiterea excepției invocate de către P. G. Catolica B., instanța de fond nu a mai procedat la analiza si soluționarea problemei de fond supusa judecații,
Pronunțând astfel o hotărâre nelegala si netemeinica, se impune admiterea recursului si casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, spre a fi judecat pe fond prezentul litigiu.
In acest sens, solicită instanței a avea în vedere faptul ca soluționarea legala si temeinica a prezentului litigiu, impunea supunerea spre dezbatere contradictorie a următoarelor aspecte relevante:
La data emiterii TP nr. 31-_ emis pe numele paratei R. A., suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu nu era la dispoziția comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel ca in conformitate cu dispozițiile art. III lit. a) pct.(1), lit. a. I, II, III, IV, Titlul V din Legea nr. 169/1997, modificat si completat prin Legea nr. 247/2005 se impune anularea acestui TP pentru suprafața de 360 mp inscris in nr. top. 155 B..
-Restituirea terenului - in favoarea intimatului-pârât V. V., obiect al prezentului litigiu a avut loc in temeiul Legii nr. 112/1995, nefiind un teren cooperativizat, ci naționalizat in 1976, fiind intabulat in evidentele CF pe Statul R..
-Restituirea acestui teren in favoarea lui V. V. s-a făcut prin Hotărârea nr.189/15.10.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, fiind intabulat in evidentele Cârtii Funciare prin încheierea nr._/1998.
- Terenul din litigiu, care figurează si in nr. top. 604 din TP nr.31-_ eliberat pe seama paratei R. A., a fost inscris in acest TP ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 2399/02.04.1999 fiind inscris in evidentele Cărtii Funciare prin încheierea nr._/23.11.1998, in CF 20N B..
-In aceste condiții, atât dobândirea terenului din litigiu, cat si înscrierea in evidentele Cărtii Funciare a acestui teren in favoarea paratei R. A., a avut loc ulterior dobândirii terenului si înscrierea dreptului de proprietate in favoarea subsemnatului V. V..
Astfel, in cauza - instanța de fond avea obligația sa analizeze atât legalitatea emiterii titlului de proprietate nr. 31-_ pentru suprafața de teren de 360 mp, obiect al prezentului litigiu, inscris in nr. top. 155, cat si regimul juridic aplicabil reconstituirii dreptului de proprietate pentru aceasta suprafața.
Raportat la cele de mai sus, intimatii-pârâți V. V. și V. B. solicită admiterea recursul declarat, casarea hotărârea instantei de fond cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
Prin concluziile scrise, intimata-pârâtă P. G. Catolică B. a solicitat respingerea recursul declarat ca neîntemeiat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, justificate.
In fapt, recurenta arată că instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 3301/10.09.2014, a admis excepția puterii lucrului judecat, invocată de pârâta P. G. Catolică B., prin întâmpinare, respingând acțiunea formulată de reclamanții L. G. și L. M., în contradictoriu cu pârâții P. G. Catolică B., C. Locală de Aplicare a Legii 18/1991 B., C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991, Satu M., Riț A. și chematul în garanție V. V..
Prin sentința de mai sus, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții L. G. și L. M., în contradictoriu cu chematul în garanție V. V., ca lipsită de obiect.
Instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în esență, a reținut că în baza înscrisurilor aflate la dosar, prin raportarea lor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, este incidentă excepția puterii lucrului judecat invocată de P. G. Catolică B., prin întâmpinarea depusă la dosar.
In motivarea sentinței, instanța de fond, cu referire la dispozițiile art. 1201 C.civ. și art. 166 C.pr.civ., raportat la cele două dosare, respectiv Dosarul_ al Judecătoriei Satu M., având ca obiect constarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 31-_ emis pe numele pârâtei Riț A., rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre în care s-a constatat și legalitatea înstrăinărilor ulterioare a suprafețelor parcelate, din . 604, în favoarea cumpărătorilor, reținând, în esență, că, cumpărătorii au fost de bună credință la încheierea actelor juridice în cauză.
Autoritatea lucrului judecat operează în cauză și raportat la Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M. în care recurenții, în calitate de reclamanți, în contradictoriu cu P. G. Catolică B., a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor înscrisă în Cf_ B., sub nr. top. 155, care este terenul învecinat cu terenul proprietatea Parohiei, precum și obligarea acestuia la predarea în posesie și proprietate a unei suprafețe de 360 m.p., ocupată fără drept.
Prin Sentjnța civilă nr. 5139/2010, pronunțată în dosarul de mai sus, acțiunea reclamanților-recurenți L. G. și L. M., a fost respinsa, hotărâre judecătorească confirmată de Tribunalul Satu M. prin Decizia civilă 119/., precum și prin Decizia Curții de Apel Oradea nr. 592/2012 -R.
Instanța de fond a făcut o examinare judicioasă a instituției juridice privind puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești cu referire la practica judiciară a instanțelor, precum și cu referire la practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care Statul Român a fost condamnat pe considerentul că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic, prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii sau diamentral opuse.
Față de aceste considerente, instanța de fond, în mod corect a reținut că acțiunea reclamanților nu poate fi primită decât cu încălcarea puterii lucrului judecat stabilit în cele două dosare anterioare, respectiv în care instanța s-a pronunțat cu privire la legalitatea titlului de proprietate eliberat în favoarea lui Riț A., în Dosar nr._, precum și în Dosar nr._ având ca obiect stabilirea liniei de hotar și acțiune pentru revendicare, capete de cereri care au fost formulate și în prezenta acțiune depusă de recurenți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L., solicitând admiterea recursului, respingerea excepției autorității de lucru judecat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului, se invocă faptul că instanța de fond în mod greșit admite excepția puterii lucrului judecat, raportat la cele două dosare întrucât în cauză nu există tripla identitate de părți, cauză și obiect, dar nici identitate între problema de drept soluționată irevocabil și obiectul dedus judecății.
Motivarea recursului se referă la două aspecte ale cauzei, astfel se invocă faptul că recurenții intimați nu au fost parte în proces în Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., obiectul cauzei a vizat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui V. V., pentru suprafața de teren de 2680 m.p. din nr. top. 154, înscris în Cf inițial în Cf 51 B., precum și anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei Riț A. și a actelor subsecvente încheiate de aceasta cu privire la . sub nr. top. 604 în suprafață de 2680 m.p.
Se mai menționează la data promovării acestui proces, în anul 2006 recurenții erau deja proprietari ai terenului identificat sub nr. top. 155 B., teren restituit în baza Legii 112/1995.
Din analiza titlului de proprietate emis pe seama pârâtei Riț A. și implicit îndreptățirea lui V. V. la reconstituire a vizat . și nicidecum ..
Față de această situație, cele două spețe analizate nu există această autoritate de lucru judecat, deoarece este diferit regimul juridic al terenurilor în cauză, cât și legea aplicabilă.
Se susține că legalitatea actelor subsecvente s-a cercetat raportat la obiectul principal al cererii, respectiv terenul cu nr. top. 154 la care s-a raportat și buna credință a proprietarilor subdobânditori.
De asemenea, se susține că nu există autoritate de lucru judecat nici raportat la Sentința civilă nr. 105/2010 pronunțată în Dosar nr._, deoarece în cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată este compararea titlurilor de proprietate ce le dețin cu privire la aceeași suprafață de teren așa cum a fost reținut că este necesar prin decizia pronunțată de Tribunalul Satu M. și prin Decizia Curții de Apel Oradea.
În recursul declarat se mai invocă netemeinicia hotărârii, aducând în discuție aspecte de fond ale cauzei, prin care se argumentează legalitatea titlului de proprietate al reclamanților în procedura de comparare a titlurilor.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, soluționată cauza în mod corect, în baza excepției autorității lucrului judecat.
Autoritatea lucrului judecat reglementat de dispozițiile art. 1201 C.civ. cât și de art. 166 C.pr.civ., este o excepție de fond peremptorie și absolută, potrivit căreia o cerere sau o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar pentru hotărârea pronunțată în cauză, există o prezumție legală că exprimă adevărul și că nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
În literatura și practica judiciară în mod constant s-a exprimat punctul de vedere în sensul că efectul lucrului judecat trebuie înțeles într-un sens mai larg, semnificând autoritatea de lucru judecat care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, având același obiect și cauză, iar într-un sens mai larg, acceptat, puterea lucrului judecat înseamnă că hotărârea pronunțată beneficiază de o prezumție că exprimă adevărul cu privire la împrejurările de fapt și de drept dezlegate prin această hotărâre și nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre.
În cauza de față susține intimata-pârâtă P. G. Catolică B. sunt îndeplinite toate condițiile cerute de dispozițiile legale invocate mai sus, concretizate și exprimate în literatura și practica judiciară, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea inițial introdusă de reclamanții recurenți, înregistrat sub Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., reclamanții au formulat aceleași capete de cereri care au mai fost judecate în Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., precum și în Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M..
Instanța a solicitat din partea reclamanților o precizare de acțiune, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și raportat la persoanele care au fost introduse în cauză, care să aibă calitatea procesuală pasivă. Această precizare de acțiune, a fost depusă din partea reclamanților sub formă de cerere de modificare a acțiunii, prin care au chemat în judecată, în calitate de pârâți, alături de P. G. Catolică B., Comisiile de aplicare a Legii 18/1991.
Prin această nouă cerere de modificare a acțiunii, obiectul cererii de chemare în judecată a fost precizat în sensul:
- să se constate nulitatea Titlului de proprietate nr. 31-_, emis pe numele pârâtei RIȚ A. pentru suprafața de 360 m.p. din nr. cadastral 640, care se suprapune peste terenul de sub nr. top. 155, din Cf_ B. provenit din conversia cf 1635 B.
- să se dispună anularea actelor subsecvente încheiate cu privire la această suprafață de teren
- să se dispună rectificarea tuturor înscrierilor din Cf privind . reducerii parcelei de teren înscrisă în favoarea pârâților RIȚ A. și P. G. Catolică B., cu suprafața de 360 m.p.
- să fie obligată pârâta P. G. Catolică B., să îi predea în posesie și proprietate suprafața de teren de 360 m.p. reclamantului, ocupată fără drept
- să se stabilească linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților înscris în Cf_ B., sub nr. top. 350 și terenul învecinat proprietatea pârâtei, P. G. ; Catolică B., înscris în Cf 2117 N B., sub nr. cadastral 3554
Prin această nouă precizare a cererii de chemare în judecată, reclamanții-recurenți în realitate, reproduc aceleași capete de cereri care au fost depuse tot sub forma unei precizări a cererii de chemare în judecată, pentru termenul de judecată din data de 13.03.2013, aflat la fila 19 din dosar, care este absolut identică cu această nouă cerere precizare a cererii de chemare în judecată.
In ce privește această cerere de precizare a cererii de chemare în judecată, depusă la termenul din 13.03.2013, dorim să precizăm faptul că, după depunerea ei, în ședința publică din 17.04.2013, reclamanții-recurenți, prin cererea depusă, renunță la două capete de cereri din aceasta, având ca obiect anularea actelor subsecvente și aceste acte subsecvente, conform acestor precizări, este contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta Riț A. cu P. G. Catolică B., actul de comasare și dezmembrare care a fost intabulat ulterior în cartea funciară.
In ședința publică din 17.04.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C.pr.civ.. instanța ia act de această declarație de renunțare la capătul 2 din precizarea de acțiune. având ca obiect anularea actelor subsecvente, renunțare care a fost confirmată de reclamantul-recurent prezent în ședința publică.
Ulterior, instanța a acordat termene pentru reclamanți, pentru a preciza cadrul procesual al acțiunii și cum reclamanții nu s-au conformat de acest lucru, în încheierea din 12.06.2013, cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 indice 1 C.pr.civ.
Reclamanții-recurenți au formulat cerere de repunere pe rol, anexând la aceasta o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, exact cu același conținut cu cea care a fost depusă în data de 13.03.2013, inclusiv cele două capete de cereri la care au renunțat la data de 17.04.2013.
În condițiile în care reclamanții-recurenți au renunțat la judecată pentru capătul 2 al acțiunii precizată pentru anularea actelor subsecvente, în temeiul art. 246 C.pr.civ., renunțarea la judecată care a fost constatată prin încheiere, dată în ședința publică din 17.04.2013, aceștia, în aceeași cauză, nu puteau introduce o nouă cerere de chemare în judecată pentru aceste capete de acțiuni, ci trebuiau să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată pentru valorificarea aceluiași drept subiectiv.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a reținut că în ce privește acest capăt, de acțiune, prin încheierea de ședință din 17.04.2014, luând act de renunțarea reclamanților-recurenți la acest capăt de cerere, astfel instanța nu mai era competentă să examineze aceste cereri în prezenta cauză având în vedere acest capăt de renunțare la judecată care este un act unilateral și dobândește caracter irevocabil și nu mai poate fi retras odată ce judecătorul a luat act de acesta prin încheiere.
În ce privește excepția autorității lucrului judecat reținută de instanța de fond, apreciem că raportat la obiectul Dosarului_ al Judecătoriei Satu M., precum și al dosarului_, prin cererea modificatoare de acțiune depusă de reclamanții recurenți, în realitate sunt reproduse toate capetele de cerere care au format obiectul acțiunii.
Puterea lucrului judecat cu privire la primul capăt din precizarea cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 31._, emis pe numele intimatei Riț A., pentru o suprafață de 360 m.p., din ., care se suprapune peste terenul sub nr. top. 155 din Cf_ B., provenit din conversia Cf 1635 B., se reține raportat la Sentința civilă nr. 3303/10.05.1996, pronunțată de Judecătoria Satu M. prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu, pe seama intimatei Riț A., precum și raportat la Sentința civilă nr. 2758/25.04.2007, pronunțată de Judecătoria Satu M. în Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M..
Această sentință a fost confirmată prin Decizia civilă nr. 581/R/l8.09.2007, de Tribunalul Satu M., prin respingerea recursului declarat de antecesorii de drept ai reclamanților, V. C. P. și V. V., în contradictoriu cu P. G. Catolică B. și Comisiile de aplicare a Legii 18/1991.
Intimata-pârâtă P. G. Catolică B. susține că în această cauză s-a pus în discuție legalitatea titlului de proprietate nr. 31-_ raportat la dispozițiile legii fondului funciar, Legea 18/1991, cu modificările ulterioare, acest dosar nu avea obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților V. C. P. și V. V., cum se susține în recursul declarat.
Este adevărat că nulitatea titlului de proprietate în baza dispozițiilor legale invocate care sunt susținute și în prezent, a fost raportat și la modalitatea în care antecesorii reclamanților-recurenți, familia V., a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
Sub Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești susmenționate, antecesorii reclamanților-recurenți au solicitat anularea Titlului de proprietate nr. 31-_ emis pe numele pârâtei Riț A., titlu de proprietate care este pus în discuție și în prezenta cauză.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond reține că Titlul de proprietate nr. 31-_, emis pe numele intimatei Riț A., este legal, deoarece, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, la stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire, se are în vedere situația juridică a terenurilor la data de 01.01.1990, astfel, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 2 indice 2 din Legea 18/1991, în temeiul căreia s-a eliberat acest titlu de proprietate și că rămân valabile toate înstrăinările ulterioare a suprafețelor parcelate din titlul de proprietate.
De altfel, chiar în cazul în care instanța ar fi constatat nevalabilitatea titlului de proprietate, ar fi aplicabile în speță, dispozițiile art. III alin. 2 indice 4 din Legea 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, potrivit cărora „în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenurile pe baza unui titlu constatat nul, este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren".
In aceeași cauză, antecesorii reclamanților-recurenți au solicitat nu numai anularea titlului de proprietate emis pe seama intimatei Riț A., ci și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Riț A. cu P. G. Catolică B., respectiv, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1464/2004, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2301/2004, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat su nr. 192/2000 și anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/1997, a Contractului de donație autentificat sub nr. 198/2000.
Prin respingerea acțiunii, aceste contracte de vânzare-cumpărare subsecvente titlului de proprietate au fost puse în discuția părților în cauză, respectiv antecesorilor reclamanților-recurenți, iar instanțele, Judecătoria Satu M. și Tribunalul Satu M., au constatat că aceste contracte au fost încheiate în condiții legale și sunt perfect legale.
In Decizia nr. 581/R/18.09.2007, se reține că „având în vedere că cumpărătorii subsecvenți au fost de bună credință la cumpărarea terenului, acesta fiind înscris în titlul intimatei R. A., legal eliberat si cum nu au fost încălcate dispoziții ale legii fondului funciar, astfel încât să devină operate dispozițiile art. III din Legea 169/1997, aceste înstrăinări rămân valabile".
Raportat la noua cerere de chemare în judecată, precizată pentru anularea aceluiași titlu de proprietate, este adevărat că în prezenta cauză se pune în discuție doar o suprafața de 360 m.p. teren din nr. cadastral 604, însă apreciază că în litigiul anterior, titlul de proprietate eliberat pe seama intimatei Riț A., în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a fost examinat sub toate aspectele invocate și s-a constatat legalitatea acestui titlu de proprietate pentru întreaga suprafață reconstituită de 2680 m.p.
Menționează faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pe seama intimatei Riț A., a fost făcută prin Sentința civilă nr. 3303/10.05.1996 a Judecătoriei Satu M., iar hotărârea invocată de reclamanții-recurenți nr. 189/15.10.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995, este ulterioară, fără a fi verificată suprafața reală restituită în favoarea antecesorului reclamanților-recurenți.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în anul 2004 de reclamanții-recurenți cu familia V., suprafața de teren a fost bine delimitată la fața locului, cu gard, construit la acea dată de intimata P. G. Catolică B. și consideră că în cauză, este relevant și faptul că, deși reclamanții-recurenți au fost proprietari de carte funciara din anul 2004 asupra imobilului revendicat prin cumpărare de la familia V., Sentința civilă nr. 2758/25.04.2007, se pronunță față de familia V., respectiv față de antecesorii lor de drept, astfel aceste hotărâri pronunțate în cauză le sunt opozabile și reclamanților-recurenți, iar starea de fapt reținută în aceste hotărâri și problemele de drept dezlegate în cauză, inclusiv cele referitoare la contractele de vânzare-cumpărare subsecvente au puterea lucrului judecat în cauză.
Cu privire la capetele de acțiune depuse pentru stabilirea liniei de hotar și revendicare imobiliară pentru suprafața de 360 m.p., susținută ca fiind ocupată fără drept de intimata P. G. Catolică B. din proprietatea recurenților a fost pusă în discuția părților în Dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., având același obiect, între aceleași părți, dosar în care se pronunță Sentința civilă 5139/22.09.2010 a Judecătoriei Satu M., prin care se respinge acțiunea reclamanților-recurenți pentru revendicarea suprafeței de 360 m.p. teren și stabilirea liniei de hotar, față de intimata P. G. Catolică B..
Această hotărâre a fost confirmată în apel prin Decizia civilă nr. 119/. pronunțată de Tribunalul Satu M. și confirmată în recurs de Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 592/16.02.2012.
În motivarea acestor hotărâri judecătorești de respingere a acțiunii reclamanților- recurenți, de revendicare și stabilire a liniei de hotar față de intimata P. G. Catolica B., toate instanțele rețin că în cauză, prin expertizele efectuate, s-a constatat că intimata P. G. Catolică B., este titulara dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, titlul său nefiind invalidat și nici supus procedurii de comparare a titlurilor, ori, în lipsa unei asemenea proceduri, instanța nu poate stabili linia de hotar dintre proprietățile părților și nici să se pronunțe cu privire la acțiunea de revendicare.
Cu privire la aceste două capete de cereri suntem în prezența acelorași situații juridice deoarece, în prezenta cauză nu s-a pus în discuție ceea ce este stabilit prin hotărârile pronunțate în cauzele anterioare privind compararea titlurilor de proprietate.
În recurs, se susține că acțiunea care a fost depusă, în realitate, este o acțiune în compararea titlurilor de proprietate al părților cu privire la suprafața de 360 m.p. teren.
Din conținutul cererii de modificare al acțiunii depus de reclamanții-recurenți, această susținere este infirmată, deoarece instanța nu a fost învestită cu o acțiune de comparare a titlurilor de proprietate cum se încearcă a se susține în motivele de recurs.
Având în vedere că instanța nu a fost învestită cu compararea titlurilor de proprietate consideră că sunt irelevante în cauză argumentele care au fost aduse în motivele de recurs privind prioritatea titlului de proprietate al reclamanților-recurenți cu privire la suprafața de 360 m.p. teren.
În motivarea recursului se mai invocă faptul că, în speță este important de avut în vedere că terenul în suprafață de 360 m.p. a fost bine determinat și folosit de antecesorii reclamanților recurenți, la data emiterii dispoziției de restituire în baza legii 112/1995, invocând în acest sens reaua credință a intimatei P. G. Catolică B., susținând că acesta a modificat în mod unilateral linia de hotar existentă între cele două proprietăți.
În ce privește reaua credință a intimatei P. G. Catolică B., invocată în motivele de recurs, în sensul că, după dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanții-recurenți, această intimată a edificat un gard despărțitor, ocupând o suprafață de teren din proprietatea recurenților, prin probele administrate în procedura apelului, a fost dovedită și lămurită în procedura apelului, prin administrarea unor probe testimoniale, fapt reținut și în decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea în recurs, în motivarea deciziei, în sensul că nu s-a făcut dovada că gardul edificat de P. G. Catolică B., intimată, s-ar fi făcut pe un alt amplasament decât cel folosit anterior și nici că ar fi existat o altă folosință decât cea actuală.
Instanța de recurs, mai reține în baza expertizei efectuată de ing. L. F. în cauză, că suprafața de 360 m.p., care a fost revendicată de recurenți, este înscrisă în proprietatea ambelor părți și se află în posesia intimatei P. G. Catolică B..
Referitor la gard, se menționează că, din probele administrate în apel, din declarațiile martorilor audiați rezultă că a existat un gard, la data cumpărării terenului de către reclamanții-recurenți, în prezent există un altul și se concluzionează, în baza declarațiilor martorilor, că parohia a edificat un nou gard, însă fără ca prin acest demers să afecteze folosința recurenților, ci, dimpotrivă.
In această procedură de stabilire a liniei de hotar și revendicare imobiliară, judecată sub Dosar nr._, instanțele au concluzionat calea de urmat, respectiv compararea titlurilor de proprietate care au fost eliberate în cauză, singura cale legală pentru rezolvarea litigiului dintre părțile în cauză și nu depunerea unei noi acțiuni cu aceleași capete de cereri care au existat în dosarele anterioare, în baza cărora să solicitate modificarea înscrierilor în Cf, ceea ce s-a cerut și în litigiile anterioare.
Pentru aceste considerente, apreciază că instanța de fond, în mod corect a reținut că în cauză operează puterea lucrului judecat, deoarece hotărârile pronunțate în dosarele anterioare constituie un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute al aceluiași titlu de proprietate cu anularea actelor juridice, subsecvente, precum și de acțiune de stabilire de linie de hotar și revendicare imobiliară, din moment ce fondul raporturilor juridice cu privire la aceste aspecte a fost soluționat,
Consideră că în mod corect instanța de fond a respins și cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții-recurenți, raportat la soluția pronunțată pe excepția autorității lucrului judecat, ca acesta fiind lipsit de obiect.
Pentru aceste considerente, intimata pârâtă P. G. Catolică solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat justificat cu chitanța:, anexată în temeiul art. 247 C.pr.civ.
Tribunalul, deliberând asupra recursului în conformitate cu disp. art. 3041 C.pr.civ., prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat pronunțarea sentinței civile nr. 2758/2007 – dosar nr._ și a sentinței civile nr. 5139/2010 în dosar nr._ ale Judecătoriei Satu M. prezintă putere de lucru judecat față de prezenta acțiune, împiedicând judecarea ei pe fond.
Tribunalul constată următoarele:
Dosarul_ are ca obiect acțiunea reclamanților V. C. P. și V. V..
Pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei R. A. nr. 31-_ în ceea ce privește . în suprafața de 2680 mp., anularea contractelor de vânzare-cumpărare și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 2680 mp. înscris în CF 51 B. nr. top. 154.
Conform CF 51 B., nr. top. 155 îi corespunde casă și curte cu suprafața de 1270 mp. și nr. top. 154 îi corespunde arător intravilan de 2680 mp.
Terenul de sub nr. top. 155 a fost restituit fam. V. în baza Legii 10/2001.
Terenul de sub nr. top. 154 s-a considerat că intră sub incidența Legii 18/1991.
Prin adresa Primăriei B. nr. 236/25.01.2006 s-a învederat că nr. top. 154 corespunde parcelei top. 604 din titlul de proprietate 31-_ eliberat numitei R. A., înstrăinat Parohiei G. Catolice.
Prin sentința civilă nr. 2758/2007 pronunțată în acest dosar - nr._, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea reclamanților V. pentru nulitatea titlului lui R. A. a contractelor ulterioare apreciind legală reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia în baza Legii 18/1991 pentru terenul identificat prin . nr. top. 154 din CF 51 B.).
Acțiunea înregistrată sub dosar_ are ca obiect cererea reclamantului L. G. și M. împotriva Parohiei G. Catolice B., având ca obiect conform petitei acțiunii: nulitatea titlului de proprietate pentru suprafața de 360 mp. din terenul înscris în CF 2117 N.. B., sub nr. cadastral 3554, care se suprapune peste terenul reclamanților, predarea posesiei acestui teren și stabilirea liniei de hotar între terenul pârâtei și terenul reclamanților.
Din motivarea acțiunii rezultă că reclamanții dețin în proprietate terenul corespunzător parcelei top 155 din vechiul CF 51 iar pârâta deține terenul corespunzător nr. top. 154, dar același CF, dobândit de la R. A.. Reclamanții arată că pârâta folosește fără drept 360 mp. din terenul lor identificat inițial cu nr. top. 155.
În primul rând în prezenta acțiune reclamanții nu solicită nulitatea titlului pentru terenul care a fost identificat inițial cu nr. top. 154 ci pentru terenul ocupat de pârâtă dar nr. top. inițial 155.
În al 2-lea rând, temeiul de drept invocat îl constituie art. 563 Cod civil –acțiunea în revendicare.
Motivarea în fapt vizează de asemenea „lămurirea întinderii dreptului de proprietate al părților”, având în vedere succesiunea dobândirii dreptului de proprietate de către părți”, reclamanții arată că prin compararea titlurilor, este preferabil cel al reclamanților și în consecință solicită astfel admiterea acțiunii.
Deci, motivarea în fapt, motivarea în drept, capătul de cerere privind predarea posesiei, toate indica acțiunea în revendicare.
În consecință, apreciem că argumentele prezentate mai sus infirmă excepția puterii de lucru judecat, neexistând în speță tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii, respectiv prezentul dosar și dosar nr._ .
Dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă 5139/2010, are ca obiect acțiunea reclamanților L. împotriva pârâtei P. G. Catolică B. pentru stabilirea liniei de hotar între terenul reclamantei de sub nr. top. 155 cu suprafața de 1270 mp. și terenul pârâtei.
Prin sentința menționată instanța a respins acțiunea reținând că soluționarea capătului de cerere privind stabilirea mejdei este imposibilă fără a fi lămurită întinderea dreptului de proprietate în cadrul cererii în revendicare.
Prin decizia civilă nr. 119/. respins apelul apreciind sentința ca legală și temeinică atâta vreme cât titlul pârâtei nu a fost invalidat până la acest moment și nici supus procedurii de comparare a titlurilor în cauze pendite.
Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă 592/R/2012 a respins recursul reclamanților reținând că nu s-a contestat modul în care părțile au dobândit proprietatea și nu s-a solicitat rectificare CF, câtă vreme nu a existat un obiect în acest sens.
Concluzia care se desprinde din cele 3 hotărâri este că acțiunea în stabilirea mejdei a fost apreciată ca imposibil de analizat pe fond câtă vreme nu a fost lămurită proprietatea părților prin compararea titlurilor în cadrul revendicării.
Deci, instanțele nu s-a pronunțat pe fondul cererii în stabilirea mejdei.
În consecință, nici aceste hotărâri nu prezintă putere de lucru judecat față de prezenta acțiune înregistrată sub nr._ .
Pentru aceste considerente Tribunalul va înlătura excepția autorității de lucru judecat și în consecință va admite recursul, va casa sentința civilă 3301/2014 și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Având în vedere contradicția ivită în cuprinsul cererii de chemare în judecată între primul capăt de cerere având ca obiect „constatarea nulității titlului de proprietate” și motivele de fapt și de drept invocate care susțin acțiunea în revendicare se impune lămurirea obiectului acțiunii, prin prisma tuturor acestor elemente ale cererii și judecarea ei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților L. G. și L. M., domiciliați în B., ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3301/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații V. V., V. B., domiciliați în Carei, ., . M., P. G. CATOLICA B., cu sediul în B., ., județul Satu M., C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 B., cu sediul în B., județul Satu M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 SATU M.; cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr. 1, R. A., dom.în Cluj N., ., județul Cluj.
Respinge excepția autorității de lucru judecat și casează sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.03. 2015.
Președinte, Z. K. | Judecător, M. G. R. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, M. C. fiind în concediu legal de odihnă, pentru semnează P. grefier |
Red. R.M.G. – 08.04.2015
Tehnored_LI /08.04.2015
2 ex.
Judecător fond: C.-D. N.
| ← Cereri. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul SATU MARE | Obligaţie de a face. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
