Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M. C.

Judecător E. R.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 4843 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. R. C. și C. M. G., ambii cu domiciliul procesual ales în Satu M., ./A, ., . M., având ca obiect ordonanță președințială.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanței că la data de 29.01.2015, intimații au depus concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4843/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta . CLUJ N. împotriva pârâților C. R. C. și C. M. G. având ca obiect evacuarea acestora din urmă din imobilul apartament cu trei camere și dependințe situat în mun.Satu M., proprietatea reclamantei, cu obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâților în primă instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a dobândit imobilul în litigiu prin adjudecare la licitație publică la data de 16.11.2011 (fila nr.12 din dosarul primei instanțe), că ulterior și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară la data de 16.12.2011 (fila nr.10 idem) dar că anterior adjudecării proprietarii tabulari executați silit au încheiat cu pârâții în cauză un contract de închiriere pentru o perioadă de 20 de ani, până la data de 14.03.2031, contract înscris în cartea funciară la rubrica „C.Partea III.Sarcini” la data de 14.03.2011 (fila nr.10 idem).

S-a mai reținut că în virtutea contractului de mai sus pârâții au rămas în imobilul în cauză până în prezent și că reclamanta a formulat o acțiune civilă în evacuarea acestora, înregistrată sub dosar nr._/296/2014 precum și ordonanța președințială în cauză, invocându-se urgența din perspectiva prejudiciului încercat de către reclamantă prin lipsirea de folosință a imobilului, precum și imperativul preîntâmpinării unei pagube iminente din aceeași perspectivă.

Față de această stare de fapt prima instanță a apreciat că măsura solicitată nu îndeplinește condiția vremelniciei întrucât prin evacuarea solicitată se tinde la adoptarea unei măsuri definitive, că analiza caracterului abuziv a modului în care pârâții ocupă imobilul se prezintă a fi o chestiune de fond a pricinii, care excede cadrului procesual legal stabilit pentru ordonanța președințială, apreciindu-se totodată că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, raportat la intervalul de timp scurs între data adjudecării imobilului (16.11.2011) și data înregistrării cererii de ordonanță președințială în cauză (05.12.2014).

Totodată s-a mai reținut că, raportat la art.895 alin.1 Cod.proc.civ. care interzice procedurile de evacuare din imobilele cu destinație de locuință în intervalul 01 decembrie – 01 martie a anului următor, precum și împrejurarea că reclamanta este o societate comercială care își are propriul sediu în mun.Cluj N., în timp ce pârâții au un copil de 6 ani și utilizează imobilul în cauză ca spațiu de locuit, cererea de ordonanță președințială astfel formulată se prezintă a fi neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată ocazionate părților în primă instanță s-a făcut aplicarea disp.art.453 Cod.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele sale din cuprinsul cererii introductive din prima instanță, arătând că din perspectiva disp.art.1780 coroborate cu cele ale art.1665 Cod.civ. (2011) chiria de 50 lei lunar stipulată prin contractul de locațiune în cauză se prezintă a fi nesinceră și neserioasă, că raportat la împrejurarea încheierii acestui contract la o săptămână după încuviințarea executării silite față de debitorul locator I. O., coroborat cu împrejurarea că la rândul său chiriașii erau garanți ai contractului a cărui neexecutare a determinat inițierea și finalizarea formelor de adjudecare a imobilului în litigiu, contractul de închiriere astfel încheiat se prezintă a fi unul nelegal și în consecință inopozabil apelantei reclamante, astfel încât se impune admiterea cererii sale conform celor de mai sus.

Se mai arată că în ceea ce privește reținerea de către prima instanță a disp.art.895 Cod.proc.civ. aceasta se prezintă a fi eronată, norma legală interzicând procedura de evacuare propriu zisă în perioada calendaristică evocată, dar nu și judecarea unor litigii având ca obiect evacuarea pe calea ordonanței președințiale.

Totodată, din perspectiva disp.art.555 Cod.civ. (2011), având în vedere că apelanta reclamantă este lipsită de plenitudinea prerogativelor conferite de dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit prin adjudecare, se apreciază că sunt inaplicabile în cauză considerentele primei instanțe vizând prejudecarea fondului în ipoteza admiterii cererii.

Intimații pârâți legal citați nu se prezintă însă depun întâmpinare (filele nr.23-25) precum și concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în apel (fără a anexa însă, până la sfârșitul dezbaterilor, și înscrisurile doveditoare în acest sens), arătând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind îndeplinite nici condiția urgenței și nici aceea a caracterului vremelnic, reiterând prohibiția legală instituită prin disp.art.895 Cod.proc.civ., având în vedere perioada calendaristică în care a fost solicitată această măsură.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate în limitele prevăzute de disp.art.476-478 Cod.proc.civ., a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, precum și din perspectiva disp.art.996-999 coroborate cu cele ale art.827, 856 și 895 Cod.proc.civ. tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca legală și temeinică și găsește nefondate criticile apelantei din perspectiva următoarelor considerente:

Un prim aspect demn de reținut și asupra căruia instanța de control judiciar, în consonanță cu prima instanță, urmează a-l reține în considerentele prezentei hotărâri este acela că, în privința criticilor apelantei reclamante structurată pe caracterul abuziv al ocupării imobilului în litigiu de către intimații pârâți, caracterul abuziv decurgând dintr-un contract de închiriere nelegal, încheiat în frauda intereselor acesteia, cu încălcarea disp.art.827 alin.2 Cod.proc.civ. se prezintă a constitui un aspect de fond, care poate fi invocat cu succes și analizat în cadrul unei proceduri judiciare desfășurate cu ocazia unei acțiuni civile vizând evacuarea pârâților pe calea dreptului comun.

Astfel, verificarea de către instanță a împrejurările invocate din perspectiva disp.art.827 alin.2 Cod.proc.civ., adică în ce măsură chiria stipulată în cauză este mai mică cu 1/3 decât prețul pieței, ori dacă din perspectiva disp.art.1780 coroborate cu cele ale art.1665 Cod.civ. (2011) chiria de 50 lei lunar astfel stipulată se prezintă a fi una derizorie, nesinceră și neserioasă, presupune o analiză asupra fondului cauzei, ceea ce excede cadrului procesual legal determinat prin disp.art.996 Cod.proc.civ.

Aceasta cu atât mai mult cu cât norma procedurală evocată în materia ordonanței președințiale prevede, suplimentar față de reglementarea existentă în codul de procedură civilă anterior (1865), cerința „aparenței în drept”. Or, atâta vreme cât pârâții din cadrul litigiului de evacuare pe calea ordonanței președințiale se prevalează de existența unui contract de închiriere încheiat cu respectarea condițiilor formale prevăzute de lege, înscris în cartea funciară anterior adjudecării care constituie titlul de proprietate al apelantei reclamante, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția aparenței în drept în favoarea reclamantei pentru a putea solicita evacuarea pârâților în această manieră procedurală.

În al doilea rând, în acord cu raționamentul judiciar al primei instanțe, tribunalul constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiția urgenței măsurii solicitate, raportat la intervalul îndelungat de timp scurs între momentul dobândirii în proprietate a imobilului (16.11.2011) și acela al inițierii procedurii de evacuare, atât pe drept comun cât și pe calea ordonanței președințiale (05.12.2014).

Împrejurarea invocată de către apelanta reclamantă în sensul că a promovat atât de târziu cererea de față deoarece intimații pârâți au formulat o contestație împotriva formelor de executare silită în dosar nr._, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.5199/31.10.2013-R a Curții de Apel Oradea (filele nr.13-25 din dosarul primei instanțe) nu este de natură să determine o concluzie în sensul existenței unui impediment serios și legal în acest sens, câtă vreme pe parcursul celor trei stadii procesuale ale contestației evocate soluția instanțelor de judecată a fost în mod constant aceea de respingere, fără a se dispune nici un moment o eventuală suspendare a executării.

Prin prisma considerentelor ce preced și reținând că analiza celorlalte condiții legale de admisibilitate ale ordonanței președințiale se prezintă a fi superflue, fără de neîndeplinirea celor două condiții expuse în cele ce preced, tribunalul urmează a respinge apelul astfel formulat, fără cheltuieli de judecată pentru intimații pârâți nefiind dovedite, apreciind însă, contrar considerentelor primei instanțe, că prevederile art.895 alin.1 Cod.proc.civ. vizează în mod strict o interdicție de evacuare în intervalul 01 decembrie – 01 martie a anului următor sub aspectul procedurii de executare silită, iar nu și în privința desfășurării unei proceduri de judecată având un asemenea obiect în intervalul de timp menționat.

Cu toate acestea, caracterul fondat al acestor critici ale apelantei nu este de natură să determine o soluție de admitere a căii de atac astfel exercitate, cu atât mai mult cu cât în speță disp.art.856 Cod.proc.civ. coroborate cu cele ale art.555 Cod.civ. (2011) presupun o analiză a îndreptățirii reclamantei la evacuarea pârâților în cadrul unei acțiuni civile de drept comun, iar nu pe calea ordonanței președințiale.

În sfârșit raportat la dovada realizată de către pârâți în fața primei instanțe prin depunerea înscrisurilor probatorii ale plății utilităților apartamentului la zi, tribunalul apreciază ca nefiind îndeplinită nici condiția preîntâmpinării unui prejudiciu de către reclamantă constând în acumularea unor restanțe semnificative la plata utilităților aferente apartamentului în litigiu.

Văzând și disp.art.427 Cod.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de declarat de apelanta-reclamantă S.C. M. D. S.R.L., cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, înmatriculată la ORC Cluj sub nr. J_, CUI_, atribut fiscal RO, cont RO60 RZBR_ 3341, deschis la Raiffeissen Bank Cluj-N., reprezentată de administrator F. Z., împotriva Sentinței civile nr. 4843/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. R. C., C.N.P._, și C. M. G., C.N.P._, ambii cu domiciliul procesual ales în mun. Satu M., ./A, ., . M..

Fără cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.

Red.E.R./30.01.2015.

Tehnored_VD /30.01.2015.

5 ex. – ..cu: . Cluj N., C. R. C., C. M. G.

Jud.fond: A.-M. S.