Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 487/2015. Tribunalul SATU MARE

Astfel, apelanta-reclamantă solicită a se avea în vedere următoarele critici pe care le aduce hotărârii atacate:

1) Cererea sa de ordonanță președințială întrunește toate cerințele unei ordonanțe președințiale, este în interesul reclamantei și a unei părți din locuitorii localității și nu în interesul unei persoane, fost viceprimar care și în acest caz se comportă abuziv și beneficiază de soluția pronunțată în prima instanță;

2) Condiția aparenței dreptului reclamantei este evidentă și susținută de Ordinul Prefectului nr.25/1994, Decizia nr.371/1991 a Consiliului local și în special prin Hotărârea de Guvern nr.532 /2011 – anexa nr.ll, Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Batarci în care menționează . km 1.00 la 0.800;

3) Caracterul de drum public al . certitudine din actele mai sus menționate;

4) Urgența rezultă din actele depuse la dosar, cetățenii nu sunt obligați să folosească un traseu ocolitor pe pășunea comunală, astfel nu pot circula în caz de urgență Ambulanța, Pompierii și alte mijloace de transport deoarece pe drumul existent pârâtul-intimat a săpat un șanț mare, transversal a amplasat un gard care evident urgent trebuie desființat, urmând ca odată cu soluționarea laturii civile a dosarului penal nr._/P/30.06.2015 să fie lămurite. Menționează că pe aceeași stradă în apropiere, se află amplasată casa de nunți, astfel că și parcarea autoturismelor este împiedicată producând nemulțumiri participanților;

5) P. Ortodoxă are proprietate limitrofă, care nu include drumul public;

6) Atitudinea violentă și amenințări cu violențe a avut și față de președintele Asociației Crescătorilor de Bovine din Batarci cu numele Sarea F..

7) Manifestările de acaparare a terenului proprietate publică a mai avut recent pârâtul-intimat, fiind obligat de P. să desființeze o fundație din beton, fapt pentru care și-a retras plângerea penală în acel caz.

În drept, invocă art.996-999 și 446-482 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât A. V. (filele 21-22), acesta solicită respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivare intimatul-pârât arată că prin cererea de apel se solicită modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanța președințială si obligarea lui la deblocarea drumului public, ". învecinată cu imobilul clădire-brutărie cumpărată de pârâtul A. V., fără niciun drept asupra terenului care nu a fost în proprietatea Federalcop Satu M., care a fost numai chiriaș asupra terenului aferent clădirii".

Având în vedere această solicitare, intimatul-pârât solicită respingerea apelului motivat de faptul că soluția instanței de fond este corectă atât sub aspectul temeiniciei dar si a legalității, aceasta înțelegând a respinge cererea de ordonanță președințiala raportat Ia faptul că măsurile care pot fi dispuse pe calea acestei proceduri sunt prin natura lor provizorii, așa cum rezultă din dispozițiile art.996 alin.5 C.proc.civ. iar măsurile solicitate de apelantă atât la fond cât si în prezentul apel, respectiv desființarea drumului si a gardului construit de intimat, respectiv aducerea terenului din zona respectivă la starea inițială au un caracter definitiv.

Raportat la condiția vremelniciei măsurilor solicitate, intimatul-pârât arată că în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi promovat până în prezent vreo acțiune de fond care să aibă ca rezultat stabilirea dreptului uneia sau alteia dintre părți asupra terenului pe care este amplasat gardul sau drumul de acces, în aceiași măsura în care raportat la înscrisurile depuse în probațiune s-a reținut si faptul că apelantei-reclamante îi revenea obligația de a face dovada în favoarea acesteia a aparentei dreptului, care nu doar că nu a fost justificată dar raportat la situația de fapt învederată, a fost apreciată că nu relevă o atingere adusă vreunui drept sau interes legitim propriu reclamantei.

D. urmare, prima instanța a reținut că nu sunt aplicabile situației deduse judecații prevederile art.996 C.proc.civ, respectiv că nu sunt îndeplinite condiția aparentei dreptului, a vremelniciei si neprejudecării fondului, respectiv nici cea a urgentei.

Precizează că așa cum reține si prima instanță, starea de fapt dedusă judecății de apelanta-reclamantă nu se circumscrie noțiunii de cazuri grabnice în înțelesul categoriilor generale de situații prevăzute de lege, după cum nici aspectele invocate în cererea de apel nu modifica cu nimic starea de fapt inițială, cele consemnate la punctele 1-6 din cererea de apel necorespunzând realității, Hotărârea de Guvern la care se face trimitere nefiind în măsura a determină în concret unde este recepționat acel drum public, potrivit hărților în pășunea loc. Batarci fiind evidențiate cel puțin trei drumuri; susținerea că echipajele speciale nu pot circula pe drumul deviat de intimat este combătută de chiar planșele fotografice depuse la dosar iar faptul că P. Ortodoxă ar deține o proprietate limitrofă nu corespunde adevărului, fapt dovedit prin actele si documentația depusă la dosar, clădirile societății pe care o administrează, arată intimatul-pârât, fiind amplasate pe terenul Parohiei Batarci, care nu include si vreun drum public.

Astfel, atâta timp cât nu a fost dovedită si nu se dovedește nici în prezent necesitatea stringenta de a întâmpina pierderea vreunui drept sau producerea vreunui prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat ulterior si care să reclame dispunerea acestora la acest moment, nefiind dovedită niciuna din faptele ce i se impută iar luarea măsurilor solicitate nu corespunde necesității de a preveni pierderea unui drept sau interes legitim al apelantei-reclamante sau producerea unei pagube iminente în patrimoniul acesteia, raportat si la faptul că a dovedit deschiderea unei căi de acces ocolitoare pe cheltuiala sa, dovedește că exercitarea dreptului de trecere de către alte persoanele interesate nu este împiedicată si drept urmare, nu poate fi reținută existența urgenței, condiție de asemenea necesară pentru admisibilitatea unei ordonanțe președințiale.

În drept, invocă, art.480 alin.1 din NCPC, art.205 si urm. din NCPC, art.996 din NCPC.

Prin notele de ședință depuse la dosar (filele 179-182), apelanta-reclamantă învederează următoarele:

I. Cu privire la starea de fapt:

Intimatul A. V. a blocat drumul de acces, aflat în proprietatea publică a Comunei Bătarci, care poartă numele de . Pășunii - drum public se realizează accesul la: - un teren aflat în proprietatea privată a Comunei Batarci, teren care este concesionat Asociației crescătorilor de animale Batarci Gând B. - (V. Contractul de concesiune nr. 2413/10.06.2014); - domiciliile mai multor persoane fizice, care au locuințele pe aceasta stradă, mai exact: Dl. F. M., D-na Rafan A. A., D-na Sarea I., Dl. T. V., Dl. Poploan D., Dl. M. Pentru V., D-na F. V.; Magazinul mixt; Cooperativa de credit; Centru de fructe, sediu administrativ și brutărie; Casa de nunți, aflată în proprietatea Comunei Batarci.

Precizează că A. V. este administratorul societății PRODCOM-A. SRL, societate care deține dreptul de proprietate asupra a două imobile construcții din zonă, aflate pe terenul înscris în CF nr. 60 Batarci, teren aflat în proprietatea apelantei-reclamante.

Învederează apelanta-reclamantă faptul că intimatul nu are niciun drept asupra acestui drum, acesta aflându-se în proprietatea publică a Comunei. Acest drum public reprezintă pentru numeroși membri ai comunei drumul de acces către locuințele acestora. Imobilul terenul înscris în CF nr. 60 Batarci se află în proprietatea sa publică, arată apelanta-reclamantă.

Acest fapt este dovedit de următoarele acte normative:

- HG nr. 532/2011, privind atestarea domeniului public al jud. Satu M., unde apare trecut drumul ca fiind în domeniul public;

Conform Raportului de expertiză efectuat în cauza se poate observa că în fapt . imobilul trecut în anexa la HG nr. 532/2011.

Astfel, în anul 2010 a fost adoptată HCL nr. 21/05.11.2010 privind modificarea si completarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Comunei Batarci, prin care se aprobă înscrierea în domeniul public a comunei Batarci a străzii Pășunii în lungime de 1000 m si în suprafață de 0,8 ha, aprobată cu 11 voturi pentru din 11 consilieri prezenți la ședință.

Arată că în urma adoptării HCL nr.21/05.11.2010 prin care s-a aprobat înscrierea în domeniul public a Comunei Batarci a . făcut demersuri pentru modificarea HG nr. 967/2002, astfel s-a adoptat HG nr. 532/2011, care a fost publicată în MO nr. 380 din 31.05.2011.

- HCL nr. 7/2005, privind întreprinderea tuturor demersurilor necesare realizării unui drum de acces pentru locuitorii care au gospodarii în zona pășunii comunale din satul Batarci.

Arată apelanta-reclamantă faptul că se impune a se avea în vedere că intimatul A. V., în calitatea acestuia de viceprimar, a fost cel care a întocmit Raportul de specialitate care a stat la baza adoptării HCL nr. 7/2005 si care a motivate necesitatea deschiderii acestui drum față de:

- Necesitatea pentru locuitorii domiciliați în zona Pășunii de a avea un drum care să facă legătura dintre gospodăriile lor si .> - Pe acest drum s-ar permite traficul autovehiculelor. (v.Raportul de specialitate întocmit și semnat de intimat)

Această hotărâre a fost adoptată de către toți consilierii, inclusiv de către Intimat care a propus deschiderea acestui drum.

Contractul de vânzare-cumpărare nr.356/09.06.2009 încheiat între FEDERALCOOP si PRODCOM - A. SRL, prin care se înstrăinează doar dreptul de proprietate asupra construcțiilor nu si asupra terenului de sub acestea, teren pe care această societate nu deține niciun drept.

Mai mult, având în vedere că s-a pus în discuție acest aspect la fond, apelanta-reclamantă arată că a solicitat realizarea unui raport de expertiză extrajudiciară pentru a stabili dacă acest teren este în proprietatea ei sau a Parohiei Ortodoxe Batarci.

Conform Raportul de expertiză extrajudiciară, efectuat de dl. Expert Mențiu V., terenul identificat în CF nr. 60 Batarci: terenul s-a aflat în anul 1948 în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române; în regimul comunist, terenul a fost preluat de la proprietarul tabular P. Ortodoxa Română de către autoritățile locale, care au amenajat diferite imobile pe acesta. Astfel, pe această suprafață de teren situată în intravilanul loc. Batarci s-au edificat următoarele construcții: un număr de 3 case de locuit, M. mixt, Centru de fructe, sediu administrative si brutărie, Cooperativă de credit, Casa de nunti.

Pe acest teren nu a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea Parohiei, întrucât acest imobil nu putea fi retrocedat vechilor proprietari.

Astfel, arată că diferența de teren situată în extravilanul Loc. Batarci face parte din pășunea comunală atribuită prii Decizia nr. 371/1992 a Instituției Prefectului Jud. Satu M., iar pășunea nu poate fi diminuată (retrocedată) conform prevederilor art.5 alin.3 din OUG nr.34/2013 privind organizarea, administrarea si exploatarea pajiștilor permanente coroborat cu art.78 alin.1¹ din Legea nr. 18/1991 precum si art. 12 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.

După anul 1990 terenul ocupat de construcții nu a făcut obiectul retrocedării cf. art. 42 alin 3 din Legea nr. 18 1991.

P. Ortodoxă a fost pusă în posesie pe un alt amplasament.

Precizează faptul că potrivit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, P. Ortodoxă Română Batarci a primit terenul înscris în CF 2119 unde proprietar a fost Statul Român conform Legii nr. 18/1991 întrucât terenul ocupat de construcții nu putea fi retrocedat vechilor proprietari.

Nu în ultimul rând, apelanta-reclamantă arată că administrează o sală de nunți - Casa de nunti Batarci, la care accesul se realizează pe același drum blocat, sală de nunți care nu-și poate desfășura activitatea din această cauză.

Față de blocarea unui drum care aparține domeniului public al comunei, blocare prin care nu i se permite accesul la proprietate, se impune de urgență desființarea acestei măsuri.

Apărarea intimatului conform căreia acesta a deschis un alt drum nu se susține, întrucât aceasta nu deține niciun drept asupra niciunui teren din zonă.

II. Cu privire la critica hotărârii instanței de fond, apelanta-reclamantă arată următoarele:

Potrivit art. 997 alin. 1 din codul de procedură civilă "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului exista aparența de drept, va putea să ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Cu privire la urgență, arată că instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței întrucât nu există un prejudiciu care i s-ar produce, însă după cum s-a arătat i se produce un prejudiciu având în vedere următoarele:

- Deține o sală de nunți la care îi este blocat accesul, motiv pentru care la această locație nu se pot desfășura evenimentele cuvenite, fapt care îi produce pierderi însemnate;

- Respectivul drum se află în domeniul public al Comunei, proprietate care la acest moment este tulburată nelegal de această persoană fizică;

- Conform art.861 Cod Civil, "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile";

- Prin ocuparea și blocarea drumului public se încalcă ocrotirea interesului general și superior, astfel că apelanta-reclamantă este datoarea de urgență a demara toate acțiunile pentru a stopa această situație și pentru a apăra atributele dreptului de proprietate publică.

În considerarea interesului general, apelanta-reclamantă este datoare să solicite deschiderea drumului având în vedere că există cetățeni cărora le este blocat drumul de acces către domicilii;

După cum s-a arătat, precizează apelanta-reclamantă, acestea sunt persoanele care au locuințele pe aceasta stradă, mai exact: Dl. F. M., Dna. Rafan A. A., Dna. Sarea I., Dl. T. V., Dl. P. loan D., Dl. M. Pentru V., Dna. F. V..

Mai mult, arată că justifică caracterul urgent al acestei măsuri, acest teren Asociației crescătorilor de animale Batarci Gând B., asociație fată de care s-a obligat să asigure un teren pentru desfășurarea activității. În caz contrar fiind pasibili de daune-interese.

La acest moment, din cauza intimatului, apelanta-reclamantă arată că este pasibilă de plata unor daune-interese, acesta fără niciun drept intrând pe proprietatea privată a sa.

Cu privire la existența unui alt drum, apelanta-reclamantă arată că nu există niciun alt drum care să poată fi folosit de către persoanele care locuiesc în zonă.

În cea ce privește apărarea intimatului că a deschis un alt drum de acces, acesta nu avea posibilitatea de a deschide un drum de acces, întrucât nu deține niciun drept de proprietate asupra vreunui imobil teren în zonă.

Mai mult, acesta susține că a deschis un drum pe o proprietate privată a apelantei, pășunea fiind parte din proprietatea sa privată, pe care nu avea niciun drept să o tulbure, fapta sa constituind infracțiunea de tulburare de posesie. (v. CF nr._ Batard).

Arată că în fapt, nu există niciun drum de acces constituit pe proprietatea ei, acesta fiind atributul de folosință al dreptului de proprietate de care doar apelanta poate să dispună și nu o terță persoană.

Precizează apelanta-reclamantă faptul că nu permite niciunei persoane să folosească proprietatea ei, orice trecere peste terenul ei realizându-se în mod ilegal.

Mai mult, apelanta-reclamantă arată că a concesionat acest teren Asociației crescătorilor de animale Batarci Gând B., asociație față de care s-a obligat să le asigure un teren pentru desfășurarea activității, în caz contrar fiind pasibili de daune-interese.

În al doilea rând, având în vedere devizul depus de către intimat prin care se arată că există un alt drum, învederează că acesta viza un drum care s-a plănuit la data construirii imobilelor construcții de către FEDERALCOOP în anul 1983, drum care a fost extins prin HG nr.7/2005. Astfel, în esență este vorba de același drum, care formează la acest moment .> Având în vedere aceste considerente, urgența măsurii este justificată de încălcarea interesului general de către intimat, prin blocarea unui bun proprietate publică și prin prejudiciile care i se produc prin blocarea accesului la imobil - sala de nunți care nu mai poate să își desfășoare activitatea.

Cu privire la dreptul proprietatea publică asupra terenului, apelanta-reclamantă arată că terenul se află în domeniul public al acesteia și nu este proprietatea Parohiei Ortodoxe Române, după cum greșit a reținut instanța de fond.

Conform Raportului de expertiză extrajudiciară efectuat de dl. Expert Mențiu V., terenul identificat în CFnr. 60 Batarci:

- Terenul s-a aflat în anul 1948 în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române, după cum reiese din CF nr. 60 Batarci;

- În regimul comunist, terenul a fost preluat de la proprietarul tabular P. Ortodoxă Română de către autoritățile locale, care au amenajat diferite imobile pe acesta;

- Pe acest teren nu a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea Parohiei, întrucât acest imobil nu putea fi retrocedat vechilor proprietari;

- P. ortodoxă a fost pusă în posesie pe un alt amplasament, mai exact pe terenul identificat în CF nr. 2119 Batarci.

Acest fapt este dovedit și de următoarele acte normative:

HG nr. 532/2011, privind atestarea domeniului public al jud. Satu M., unde apare trecut drumul ca fiind în domeniul public;

Astfel, în anul 2010 a fost adoptată HCL nr. 21/05.11.2010 privind modificarea si completarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Comunei Batarci, prin care se aprobă înscrierea în domeniul public a comunei Batarci a străzii Pășunii în lungime de 1000 m si în suprafață de 0,8 ha, aprobată cu 11 voturi pentru din 11 consilieri prezenți la ședință.

Arată că în urma adoptării HCL nr. 21/05.11.2010 prin care s-a aprobat înscrierea în domeniul public a Comunei Batarci a . făcut demersuri pentru modificarea HG nr. 967/2002, astfel s-a adoptat HG nr. 532/2011, care a fost publicată în MO nr. 380 din 31.05.2011.

HCL nr. 7/2005, privind întreprinderea tuturor demersurilor necesare realizării unui drum de acces pentru locuitorii care au gospodarii în zona pășunii comunale din satul Bătarci.

Precizează că se impune a se avea în vedere că intimatul A. V., în calitatea acestuia de viceprimar, a fost cel care a propus adoptarea HCL nr. 7/2005, astfel că acesta cunoștea foarte bine utilitatea publică a acestui drum.

Astfel, la acest moment acest teren se află în proprietatea publică a subscrisei, existând și HCL de trecere a acestui drum din domeniul privat în domeniul public, precum și HG de inventariere a domeniului public, unde este trecut și acest drum.

Referitor la vremelnicia măsurii, apelanta-reclamantă arată că măsura deblocării este esențialmente vremelnică, ea durând până la lămurirea situației juridice a terenului și a existenței vreunui drept asupra acestuia din partea intimatului.

În acest sens, învederează că există pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș un litigiu prin care intimatul cere să se constate că acesta deține un drept de superficie asupra terenului, Dosar nr._, litigiu în care apelanta-reclamantă a făcut o cerere de intervenție, pentru protejarea dreptului de proprietate pe care îl deține.

Astfel, și în măsura în care se respinge petitul de desființare a gardului construit ilegal pe proprietatea ei, arată apelanta-reclamantă, petitul principal în prezenta cauză îl reprezintă: deblocarea drumului de acces către gospodăriile cetățenilor comunei și către pășunea comunală care este concesionata unui terț. Deblocarea drumului este o măsură esențialmente temporară, care nu afectează în mod definitiv nicio construcție etc. si nu are caracter definitiv.

Arată că instanța de fond nu a analizat acest petit, pronunțându-se doar asupra petitelor secundare.

Concluzionând, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat, schimbarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii de ordonanță președințială.

În drept, invocă art. 858 Cod civil; art. 996 Cod de procedură civilă.

Prin concluziile scrise și depuse la dosar (filele 271 – 276), intimatul-pârât solicită respingerea apelului și menținerea în tot a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivare intimatul-pârât arată că inițial, prin motivele de apel formulate de U. . solicitat schimbarea în tot a Sentinței civile cu nr. 828/27.07.2015, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul înregistrat sub numărul_, respectiv să fie obligat la deblocarea drumului public din zona Pășunii, desființarea drumului edificat de mine cu readucerea terenului la starea inițiala.

Precizează intimatul-pârât că întrucât în mod corect prima instanța a respins cererea apelantei reclamante pe motiv că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 997 din NCPC, într-o primă fază, apelanta a căutat să justifice instanței de control existența unei "aparente a dreptului" în favoarea acesteia, asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile societății sale, respectiv disputata cale de acces.

A fost depus astfel la dosar, la termenul din 15.09.2015, un set generos de înscrisuri, dintre care, din punctul său de vedere prezintă relevanta cele care vizează constituirea unui drept de folosința pe durata existentei construcțiilor în favoarea Federalcoop-ului, asupra terenului pe care au fost edificate, cu însemnătate în speță, Brutăria si Sediul Administrativ si pentru care s-a atribuit o suprafață de totală de 4600 mp.

Arată că aceste înscrisuri sunt esențiale întrucât deși ele sunt din anul 1999, deci mult ulterior datei la care aceste construcții au fost edificate (1982), când se face trimitere la terenul aferent construcțiilor fac referire la "terenul cuprins în CV nr. 2199 Batarci", teren care așa cum rezultă din Harta comunei Batarci, depusă la termenul din 29.09.2015, se afla într-o cu totul altă parte decât acolo unde au fost edificate construcțiile Federalcoopului.

Tot la termenul din 15.09.2015 au fost depuse cererile cu nr. 370 si 371 formulate de P. Batarci, prin care solicita Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 împroprietărirea cu 1 ha pădure din suprafața preluata abuziv în 1947, precum si cu o suprafața de teren arabil, pe același considerent, că a fost expropriată abuziv de 12 ha. de teren; din Titlul de proprietate cu nr. 31-_ rezultă că acesteia i-a fost reconstituită la data de 07.04.1999, o suprafața de 2 ha. 1852 mp teren.

Si deși inițial apelanta își justifica aparenta dreptului pe Ordinul Prefectului cu nr. 25/1994, Decizia nr. 371/1991 a Consiliului local si prin Hotărârea de Guvern nr. 533/2011, în condițiile în care instanța de fond verificase deja aceste aspecte si constatase că "topo 1766 si 1765...nu este evidențiat" în niciunul din documentele invocate, se depun la dosar documente care din punctul nostru de vedere, dovedesc fără niciun dubiu atât reaua credință a apelantei dar si a Parohiei Ortodoxe Batarci cât si contrariul faptului că terenul în litigiu aparține apelantei, respectiv al faptului că drumul de acces în cauza este drum public.

Astfel, din Procesul-verbal din 19.07.2015 al Adunării Parohiale Batarci rezultă că ulterior demersurilor adresate Bisericii pentru cumpărarea, închirierea, concesionarea terenului aferent construcțiilor pe care societatea le deține, ulterior promovării de către intimatul-pârât a acțiunii înregistrate sub dosar nr._ la Judecătoria Negrești Oas si ulterior promovării prezentei cereri de ordonanța președințială. P. Ortodoxa Batarci împreună cu apelanta au hotărât efectuarea unui "SCHIMB", care să creeze o "aparenta a dreptului" în favoarea celei din urmă, prin care "să cedeze Comunei Batarci" terenul în "suprafața de aproximativ 7900 metri pătrați din terenul în proprietatea Parohiei Ortodoxe Romane Batarci, înscris în CF nr. 60 Batarci. la nr. cadastral/nr. topografic 1766 si 1765/2, ocupată de clădirea Casa de nunți si clădirile aparținând ...." în SCHIMBUL terenului "atribuit Parohiei din rezerva comunei Batarci, în anul 1991, dar pentru care nu s-a eliberat titlu".

Lăsând la o parte termenii acestui schimb, în urma căruia din două terenuri P. Ortodoxa Batarci rămâne cu unul, reconstituit în condițiile Legii 18/1991 iar Primăria Batarci, deși nu dă nimic la schimb, se alege cu terenul în litigiu, intimatul-pârât își pune evident întrebarea, de ce a mai considerat necesar efectuarea acestui așa-zis "schimb", în condițiile în care la termenul din 29.09.2015, prin notele de ședința depuse la dosar se susține că terenul în litigiu este domeniu public pentru ca mai apoi prin notele de ședința depuse la acest termen să se susțină fără nicio rezervă că terenul înscris în CF nr. 60 Batarci se afla în proprietatea Primăriei Batarci.

Totodată, intimatul-pârât își pune întrebarea, de ce a fost necesara promovarea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate al Primăriei Batarci asupra imobilului înscris în CF 60 Batarci dacă acest teren îi aparține de drept si de fapt si de ce petitul acțiunii vizează doar o suprafața de 7900 mp.; cum s-ar fi putut realiza un drum public pe acest teren, respectiv cum s-ar fi putut realiza inventarierea unui atare drum printr-o hotărâre de guvern în condițiile în care si în prezent dreptul de proprietate aparține Parohiei si este necesară promovarea de către Primăria Batarci a unei acțiuni în constatarea unui "schimb" perfectat în prezent, pentru realizarea pretinsului drept.

Prin aceleași note de ședință depuse la termenul din 29.09.2015 se solicită în apel "admiterea doar în parte a cererii de ordonanța președințiala limitată numai la obligarea pârâtului de a debloca drumul public".

Întrucât în mod corect prima instanța a respins cererea apelantei motivat de faptul că măsurile care pot fi dispuse pe calea si în cadrul acestei proceduri sunt provizorii iar măsurile solicitate de apelant aveau caracter definitiv, încercând a face admisibil apelul măcar parțial, se solicită înțelege intimatul-pârât modificarea doar în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul obligării lui, raportat la o situație de fapt foarte plastic descrisa de apelanta, la deblocarea vechii cai de acces.

Arată intimatul-pârât faptul că în concret aceasta solicitare este inadmisibilă independent de măsura obligării lui Ia desființarea gardului, întrucât prin înlocuirea plasei de sârmă a fost blocat accesul prin curtea societății sale, măsura esențialmente ce are caracter definitiv; "împrejmuirea", respectiv gardul ce se solicita a fi desființat a fost realizat încă de pe vremea Federalcoopului, prin care așa cum a mai arătat, a tolerat trecerea până nu demult; a se susține că o atare cale de acces constituie drum public, în condițiile în care ea trece chiar pe lângă scările brutăriei si printre doi stâlpi de gard nu poate fi primită decât ca o simplă afirmație care de altfel contravine oricăror norme care trebuiesc respectate pentru realizarea unui drum public, rămasă nedovedită în ciuda numeroaselor înscrisuri anexate de apelanta în probațiune.

Faptul că mai exista si alte două căi de acces spre P., ambele cunoscute sub denumirea de . harta depusa de noi la termenul trecut dar si din Planul de amplasament întocmit de apelanta cu ocazia întabulării în CF_ a suprafețelor de pășune comunala fără ca topograficul 1766 sau 1765/1 sa se regăsească printre acestea; nu contestă însă că trecerea prin curte era mai la îndemână si în timp, a devenit obișnuită, însă aceasta nu schimbă cu nimic faptul că această cale de acces a fost edificată de Federalcoop SA pentru a deservi obiectivelor edificate de aceasta si nu de Primăria Batard.

Astfel, pentru a redeschide trecerea prin curtea societății mele în primul rând instanța trebuie să dispună obligarea lui, arată intimatul-pârât, la ridicarea gardului, gard care așa cum a mai arătat nu a fost edificat de el, înțelegând doar să îi îndrepte si să înlocuiască plasa lipsă, acest gard fiind autorizat odată cu autorizarea de către Federalcoop Satu M. a tuturor obiectivelor construite.

Având în vedere caracterul definitiv al unei astfel de măsuri, apreciază că în mod corect prima instanța a apreciat că nu se circumscrie prevederilor art. 997 alin. 5 din NCPC, aspecte pe care le invocă si în prezentul apel, în vederea menținerii în tot a sentinței pronunțate de prima instanță.

Întrucât la data de 8.10.2015 se întocmesc de către apelantă note de ședință, la care se anexează înscrisuri, făcându-se practic o precizare a motivelor de apel, cu privire la acestea facem următoarele mențiuni:

- nu s-a făcut si nu se face nici în prezent dovada faptului că . care face referire hotărârea de guvern - pentru ca si celelalte două căi de acces practicabile au aceiași denumire, este cea care trecea prin curtea si gardul ce împrejmuiește societatea intimatului-pârât;

- nu s-a făcut si nu se face nici în prezent dovada, dar mai ales nu corespunde adevărului faptul că terenul înscris în CF 60 Batarci se afla în proprietatea publica a comunei Batarci; faptul că o anumită stradă a fost atestată ca făcând parte din domeniul public al jud. Satu M., în condițiile în care mai exista două căi de acces cu aceiași denumire, nu s-a făcut o identificare topografică a acestuia concretă si rezultă din însuși "schimbul" si acțiunea în constatare promovată de apelantă ca terenul are ca proprietar de drept P. Ortodoxa Bixad, cum de altfel rezultă si din extrasul de carte funciară, constituie o dovadă clară a faptului că nu calea de acces disputată a fost inventariată în domeniul public;

- în ceea ce privește raportul de expertiză extrajudiciar depus la termenul din 29.09.2015, arată că se opune administrării acestuia câtă vreme el nu a fost dispus de instanța de judecată; concluziile acestuia releva exclusiv poziția apelantei, fără a tine cont de poziția sa si de principiul contradictorialității părților; pornește de la premisa ca terenul înscris în CF 60 Batarci "a fost preluat de la proprietarul tabular", respectiv "in anul 1991 terenurile în cauza nu se încadrau în categoria terenurilor retrocedabile", chestiuni contestate de noi si cu privire la care nu se face nici dovada preluării abuzive, nici trecerea acestuia în proprietatea Statului R., rezultând din acte că se încearcă în prezent de către apelanta un artificiu pentru includerea lui în patrimoniul acesteia:

- potrivit aceluiași raport de expertiza se constată că terenul înscris în CF 2119 Batarci sub nr. top. 1818/76/b si 1818/76/c se identifica cu terenul înscris în Titlul de proprietate cu nr. 31-_ eliberat Parohiei Ortodoxe Batarci;

- intimatul-pârât își pune atunci întrebarea, cum putea Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 Batarci să elibereze Parohiei un titlu de proprietate pe terenurile înscrise în CF 2119 Batarci, care în mod real constituiau proprietatea Statului Român, în baza Decretelor 218/1960 si 712/1966, în anul 1999, când în luna februarie 1999 Consiliul Local al Comunei Batarci, prin Hotărârea cu nr. 3/1999 depusa la dosar, decidea "cedarea unei suprafețe de teren cu chirie...unității Federalcoop Satu M.", în temeiul prevederilor art. 187 din Legea 109/1996, respectiv se atribuia "in folosința pe durata existentei construcțiilor...suprafața de 5.864 mp. teren cuprins în CF nr. 2119 a comunei Batarci", din care aferent Brutăriei o suprafața de 2000 mp, iar Sediului administrativ 2600 mp., mai mult chiar decât a solicitat prin acțiunea în constatarea unui drept de superficie în care a fost inclusă si curtea si calea de acces;

- intimatul-pârât își pune întrebarea că nu din eroare Primăria a apreciat la acea vreme ca "pe terenul cu nr. CF 2199 proprietatea Statului R.., .se găsesc activele...Federalcoop Satu M." si practic a dispus cu privire la terenul Parohiei, teren care nu a fost preluat niciodată de Statul R.?

- de asemenea, nu tot din eroare a constituit apelanta un drept de folosința pe durata existentei construcțiilor asupra unui teren aflat într-o cu totul altă parte decât sub construcțiile Federalcoop?

- putea oare apelanta să constituie Parohiei un drept de proprietate asupra aceluiași teren atribuit Federalcoop-lui în același an?

- precizează intimatul-pârât că este legal perfectarea acum, în anul 2015, a unui contract de "schimb " prin care P. sa renunțe la un teren sub pretextul ca i s-a atribuit în temeiul Legii 18/1991 în anul 1991 un alt teren și poate fi apreciata ca legală afirmația Parohiei, cum că terenul de sub construcțiile sale "este de interes public" si pe cale de consecința este dat la "schimb"Primăriei?

- având în vedere toată această confuzie privitoare la terenul pe care sunt amplasate clădirile societății sale, arată intimatul-pârât, constituirea unui drept de folosința asupra acestuia pe durata existentei construcțiilor, atribuirea aceluiași teren Parohiei, lipsa oricărui act de preluare a terenului identificat în CF 60 Batarci, existenta unui CF din care rezultă fără niciun dubiu proprietarul de drept al terenului în favoarea Parohiei, existenta actelor din care rezulta ca atât drumul de acces de la . cel ce deservea construcțiilor a fost realizat de antecesoarea sa, care a edificat si gardul ce împrejmuia aceste construcții, apreciază intimatul-pârât că rezultă evident ca pe acest teren nu putea fi edificat un drum public în anul 2005 întrucât aceasta cale de acces a existat si înainte de anul 1990 iar situația tabulara a terenului nu permitea o astfel de măsura fără o prealabila expropriere;

- astfel, deși se susține că intimatul-pârât nu deține niciun drept asupra acestui drum, arată că dreptul său este mult mai fundamentat decât cel al apelantei: este adevărat ca prin contract, societatea sa a achiziționat de la Federalcoop doar clădirile Brutărie si Sediu administrativ; însă, întrucât antecesoarea, având constituit un drept de folosința asupra unei suprafețe de 4600 mp. aferent acestor construcții pe durata existentei lor, prin transmiterea construcțiilor a transmis si acest drept care chiar daca provenea se pare de la un neproprietar, a fost dobândit cu buna credința atât de antecesoarea cât si de acesta,

- înțelege să conteste si Planul de încadrare în zona anexat Notelor de ședința depuse la acest termen, plan care nu se fundamentează pe niciun element real deși se face trimitere la Devizul Federalcoop. respectiv HCI. 7/2005, fără a se putea stabili o corespondenta între acestea, situația prezentata în schița este evident situația agreata de apelanta; din punctul de vedere al autorului schiței, calea de acces edificata de Federalcoop se oprește undeva mult după prima construcție dar si mult înainte de celelalte trei construcții deși din înscrisurile depuse la dosar, rezultă existenta unui drum de incinta, care deservea atât Brutăria cât si Sediul administrativ, fund rezonabil a aprecia ca daca au realizat o cale de acces, scopul acesteia a fost sa deservească activelor edificate;

- în ceea ce privește HCL 7/2005, intimatul-pârât subliniază faptul ca prin aceasta hotărâre s-au aprobat "întreprinderea tuturor demersurilor legale pentru realizarea unui drum prin utilizarea unei părți din domeniul public sau privat al comunei"; pe cale de consecință, în lipsa oricărei dovezi din cure să rezulte demersurile legale realizate în baza HCL 7/2005, a altor hotărâri care să aprobe efectiv, în baza unor proiecte, situații de lucrări, devize o astfel de lucrare, arată că HCL 7/2005 face dovada existenței doar a unor intenții, care nu s-au nematerializat nici pana în prezent.

Trecând apoi la "condiția urgentei", justificată de apelanta cu motivația că împiedică desfășurarea evenimentelor la casa de nunti, respectiv a blocat accesul către domicilii al unor persoane fizice precum si cel al Asociației crescătorilor de animale, tulburând astfel proprietatea publica si interesul general si superior - intimatul-pârât arată că lăsând la o parte faptul că în cele trei luni de când prezentul litigiu trenează pe rolul instanțelor de judecata s-a circulat fără niciun impediment pe aceiași cale de acces deviata pe lângă curtea societății sale, ca aceasta deviere presupune o prelungire cu maxim 5 metri a vechii cai de acces, ca daca vechea cale de acces avea 4 metri lățime (distanta dintre doi stâlpi ai gardului de împrejmuire), cea deviata are 5 metri astfel ca permite un acces mai bun chiar si echipajelor speciale, daca s-ar impune, ca practic casa de nunti nu are nicio legătura cu porțiunea din calea de acces % veche care a fost deviată, fiind edificată înaintea acesteia, intimatul-pârât apreciază în continuare că este îndeplinita condiția urgentei nici din perspectiva prevederilor art.997 NCPC dar nici ca stare de fapt, cele învederate de apelanta nefiind conforme realității.

Sub aspectul vremelniciei măsurilor solicitate, dacă această condiție nu s-a îndeplinit cu ocazia judecății purtate la instanța de fond, ulterior pronunțării sentinței de către prima instanță, chiar si ulterior declarării prezentului apel, pentru a putea justifica vremelnicia măsurilor, apelanta formulează o cerere de intervenție în acțiunea promovată de acesta si înregistrată sub dosar_, ba chiar mai mult si o acțiune în constatarea dreptului de proprietate; în situația de față, raportat la faptul ca în primul rând instanța pipăind fondul cauzei trebuie sa stabilească existenta în favoarea reclamantului a unei aparente de drept, în baza înscrisurilor depuse în probațiune de ambele părți, intimatul-pârât apreciază că nu se justifică reformarea hotărârii pronunțate de prima instanța, care în mod corect a reținut că raportat la situația de fapt învederată, reclamanta în prezent apelanta, nu justifica o atingere adusa vreunui drept sau interes legitim propriu; ca nu s-a dovedit efectiv pierderea vreunui drept sau interes legitim, ori producerea vreunui prejudiciu iminent în patrimoniul acesteia care nu ar mai putea fi reparat si care sa reclame la acest moment, dispunerea măsurilor solicitate; că măsurile solicitate nu au caracter provizoriu si nu pot fi dispuse în cadrul acestei proceduri. Chiar si particular solicitată, măsura obligării sale, arată intimatul-pârât, la deschiderea vechii căi de acces nu se poate dispune independent de obligarea sa la desființarea gardului, astfel că o atare măsură ar avea tot un caracter definitiv, care excede acestei proceduri si noțiunii de vremelnicie.

Pentru toate considerentele de mai sus, dar si motivat de faptul că societatea sa, arată intimatul-pârât, desfășoară efectiv activitate, produce produse de panificație, distribuie produse de panificație, având obligația de a respecta norme de igiena si de producție, norme de depozitare si desfacere, ca pentru activitatea pe care o desfășura, plătește impozite, salarii, că scopul său este de a evolua, că astfel cum a fost deviată calea de acces în prezent se circulă fără niciun impediment sau restricție, asigurând o trecere în condiții normale, pe un teren liber iar nu prin curtea societății intimatului-pârât, astfel solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.

Prin concluziile scrise și depuse la dosar de către apelanta-reclamantă, aceasta solicită și reiterează în esență aceleași motive arătate și în cuprinsul cererii de apel, precum și a notelor scrise de la dosar.

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 478, 480, 997 și 1000 C. pr. civ., instanța urmează a-l admite pentru următoarele motive:

În primul rând instanța arată că trebuie făcută o distincție între cele trei capete inițiale ale cererii de ordonanță președințială, urmând ca acestea să fie analizate separat.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv cel privind deblocarea drumului de acces către gospodăriile populației și la terenurile din zona pășunii, tribunalul constată, contrar celor reținute de către prima instanță, ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C. pr. civ. pentru admisibilitatea cererii.

Astfel, cu privire la prima condiție a existenței aparenței dreptului în favoarea reclamantului, tribunalul reține că până la momentul în care intimatul a blocat calea de acces folosită înspre pășunea comunală și terenurile din această zonă „prin repararea gardului ….prin îndreptarea stâlpilor și schimbarea plasei” (cum de altfel recunoaște intimatul), această porțiune de teren a fost îndelung utilizată ca și cale de acces de către reclamantă și de către cetățenii comunei.

Acest aspect nu este nici măcar contestat de către intimat, care însă precizează că acest lucru s-a datorat bunăvoinței de care a dat dovadă.

Această constatare conduce cu certitudine la concluzia că acea fâșie de teren a fost folosită de către reclamantă, respectiv de către cetățenii comunei ca modalitate de acces la pășunea comunală și la terenurile din zona pășunii, reprezentând așadar, în accepțiunea părților și a cetățenilor „un drum public”, aceștia beneficiind cel puțin aparent de un drept de trecere.

În aceste condiții nu se poate susține că reclamanta nu justifică aparența unui drept în ceea ce privește folosirea respectivei suprafețe de teren ca și drum public.

D. urmare, instanța arată că nu are importanță cui aparține terenul pe care este amplasat drumul public (calea de acces), în condițiile în care beneficiarul acestui drept de trecere este împiedicat să-și exercite dreptul prin închiderea drumului de trecere, el are calea ordonanței președințiale pentru ca instanța să ordone măsurile necesare menținerii dreptului său (dreptul de trecere). Aceste măsuri au caracter provizoriu deoarece, instanța fără să rezolve fondul dreptului, verifică valabilitatea formală a titlului, și, prin examinarea lui sumară, stabilește dacă aparența de drept, invocată de reclamant, coincide cu starea de fapt anterioară tulburării.

Ca atare, prin blocarea acestui drum, practic se blochează accesul reclamantei la casa de nunți, precum și accesul cetățenilor la terenurile și locuințele situate în continuarea acestui drum astfel că nu pot fi primite susținerile intimatului în sensul că nu este îndeplinită condiția urgenței pentru admisibilitatea cererii.

Urgența este justificată de necesitatea de a permite accesul reclamantei la casa de nunți și la terenul pe care îl deține în pășunea comunală, respectiv accesul cetățenilor la casele din zonă.

Împrejurarea că în cele trei luni de când prezentul litigiu trenează pe rolul instanțelor s-a circulat fără nici un impediment pe calea de acces deviată de către intimat, nu este de natură a înlătura urgența ce impune deblocare drumului de acces, reclamanta, respectiv cetățenii comunei neputând fi obligați să circule pe „o cale de acces creată prin propriile mijloace” de intimat, atâta timp cât această cale nouă de acces nu are această destinație în mod legal.

Cu privire la condiția caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamantă, instanța constată că cererea privind deblocarea drumului de acces ara caracter provizoriu, respectiv până la reglementare juridică a căii de acces (dacă este sau nu este un drum public.)

Astfel, apărarea pârâtului în sensul că nu există promovat un litigiu pe fond nu are nicio relevanță în ceea ce privește îndeplinirea condiției caracterului provizoriu, atâta timp cât din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 997 alin 4 C. pr. civ rezultă că ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când nu există în curs judecată asupra fondului.

Împrejurarea că măsurile dispuse pe cale de ordonanță președințială „vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului” nu înseamnă că trebuie să existe un proces asupra fondului în paralel cu ordonanța președințială. Această sintagmă trebuie înțeleasă în sensul că determină limita maximă a duratei măsurilor dispuse în procedura ordonanței președințiale.

Totodată, instanța arată că nu este obligatoriu doar ca reclamantul să pornească un litigiu prin care să se stabilească cu exactitate situația dintre părți, acesta putând fi declanșat și de către pârât. Mai mult, se poate ajunge chiar ca părțile de comun acord să rezolve această problemă, fără a fi necesară declanșarea unui litigiu.

Măsura deblocării drumului reprezintă o obligație de a face, cererea de ordonanță președințială fiind admisibilă chiar și în ipoteza în care se solicită executarea unei obligații de a face, atunci când, prin ea se tinde la încetarea unor acte abuzive din partea pârâtului, cum este cazul de față (pârâtul fiind proprietar în cazul de față doar asupra imobilelor construcții, nu și asupra imobilului teren).

Nici susținerile pârâtului referitoare la faptul că măsura solicitată are caracter definitiv nu poate fi primită căci măsura deblocării constă efectiv în înlăturarea plasei de sârmă dintre doi stâlpi de beton aflați pe drumul public (căci așa cum însuși pârâtul a arătat blocarea drumului de acces a constat în „îndreptarea stâlpilor și schimbarea plasei” ), operațiune ce poate fi oricând refăcută fără nici un minim cost în cazul în care se va stabili că respectiva cale de acces în discuție nu reprezintă un drum public.

În ceea ce privește ultima condiție, aceea a neprejudicierii fondului instanța arată că aceasta derivă din chiar caracterul vremelnic al măsurii, în analiza cererii instanța verificând doar existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, prin soluția pronunțată de către instanță nedispunându-se măsuri care să ducă la rezolvarea situației respectivei căi de acces, aceasta urmând a fi tranșată definitiv ulterior prin reglementarea situației juridice a acestei căi de acces și a terenului pe care este amplasat drumul respectiv.

Totodată, tribunalul reține că reclamanta dovedește și un interes personal în promovarea prezentei cererii, interes reprezentat de necesitatea de a i se permite accesul la sala de nunți precum și la pășunea comunală iar faptul că de această măsură a deblocării căi de acces urmează să beneficieze și unii cetățeni ai comunei nu este de natură a înlătura interesul propriu al reclamantei.

În ceea ce privește celelalte două capete de cerere, respectiv desființarea drumului și a gardului construit ilegal pe pășunea comunală și aducerea la starea inițială și aducerea terenului din zona respectivă la starea inițială, tribunalul urmează a le respinge ca inadmisibile, apreciind în acord cu prima instanță că acestea nu au caracter provizoriu, măsura desființării acestor lucrări cu consecința restabilirii situației anterioare având caracter definitiv.

În acest sens, tribunalul arată că contrar aprecierilor pârâtului și aceste capete de cerere au făcut obiectul prezentului apel, atâta timp cât prin apelul formulat la data de 04.08.2015 s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, cele consemnate în nota de ședință de la fila 144 de la dosar neputând fi apreciate ca reprezentând o modificare a cererii de apel, căci o asemenea modificare a poziției procesuale are valoarea unui act procedural de dispoziție, iar reprezentantul pârâtei nu avea mandat special în acest sens, așa cum prevăd dispozițiile art. 81 alin.(1) Cod proc.civ.

Față de cele arătate, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă cu privire la primul capăt de cerere, tribunalul va admite apelul formulat în cauză și va schimba în tot sentința atacată în sensul că admite în parte cererea de ordonanță președințială și dispune obligarea pârâtului la deblocarea drumului de acces către gospodăriile populației și la terenurile din zona pășunii respingând restul capetelor de cerere ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă U.A.T. . în Batarci, ., jud. Satu M., reprezentat prin Primar T. V. A., împotriva Sentinței civile nr. 828/27.07.2015 pronunțată de către Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât AVAȘI V., CNP_2, domiciliat în Bătarci, nr.287, jud. Satu M..

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:

Admite în parte cererea de ordonanță președințială și dispune obligarea pârâtului la deblocarea drumului de acces către gospodăriile populației și la terenurile din zona pășunii și respinge restul capetelor de cerere ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 14.10.2015.

Red.SG jud. /21.10.2015

Tehnored_VD /21.10.2015.

4 ex. – ..cu: U. .

Jud.fond: F. C. E. S.