Fond funciar. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 135/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 135/R
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător G. D. S.
Judecător E. R.
Grefier M. O.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 TÂRȘOLȚ, cu sediul în Târșolț, ., jud. Satu M., împotriva Încheierii din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimații B. M.-născută M., cu dom. în Târșolț, nr. 127, jud. Satu M. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, având ca obiect fond funciar - recurs împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului hotărârii.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 07.09.2015, când, concluziile intimatei B. M. au fost consemnate în încheierea ședinței respective, încheierea care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei decizii, pronunțarea amânându-se pentru data de 14.09.2015, iar apoi pentru data de azi, 17.09.2015, după care;
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin Încheierea ședinței camerei de consiliu 17 iunie 2015, dată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în baza art. 443 alin. 1 N.C.proc.civ. a fost admisă cererea privind lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 1472/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar cu nr. de mai sus, cerere formulată de petenta C. L. TÂRȘOLȚ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 și în consecință:
Prin suprafața liberă de construcții identificată de expertul Markus G. prin expertiza ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, se înțelege suprafața de 369 mp, determinată de conturul realizat de punctele 2-3-4-5-2 și căreia în natură îi corespunde parcare.
Încheiere s-a atașat la hotărârea a cărui dispozitiv a fost lămurit, atât la dosarul cauzei, cât și în dosarul (mapa) de hotărâri al instanței.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr. 1472/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr._, petenta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Tîrșolț a fost obligată alături de C. Județeană de Aplicare a Legilor Proprietății Satu M. să elibereze pe seama reclamantei B. M., titlul de proprietate pentru diferența unui teren de 1564 mp. Din această suprafață instanța a stabilit că se va elibera titlul de proprietate doar pentru suprafața liberă de construcții și care ar fi fost identificată prin expertiza topografică întocmită de către Markus G., care face parte integrantă din acea hotărâre.
Prin suprafața liberă de construcții identificată de expertul Markus G., se înțelege suprafața de 369 mp, determinată de conturul realizat de punctele 2-3-4-5-2 și căreia în natură îi corespunde parcare.
Față de cele ce preced prima instanța a admis cererea formulată în cauză conform dispozitivului Încheierii de lămurire dispozitiv din 17.06.2015.
Împotriva acestei încheieri, petenta C. L. DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR TÎRȘOLȚ, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul că nu există suprafața liberă de construcții.
În motivare, recurenta petentă arată că, prin Sentința civilă nr. 1472/02.11.2011 a fost obligată alături de C. județeană de aplicarea legilor proprietății Satu M. să elibereze pe seama petentei B. M. titlul de proprietate pentru diferența de 1564 mp, iar din această suprafață se va elibera titlul de proprietate doar pentru suprafața liberă de construcții și care ar fi fost identificată prin expertiza topografică întocmită de Markus G. care face parte integrantă din acea hotărâre.
Totodată instanța de fond a constatat faptul că suprafața de 1367 mp este ocupată de construcții (pag. 3 alin. (7) și pag. 4 primul alineat).
Din expertiza tehnica a d-lui Markus G. rezultă faptul că terenul din litigiu cu suprafața de 2551 mp solicitat de petenta B. M. este ocupat de parcare și incinta Bisericii Greco-Catolice Tîrșolț, înscris în:
- CF nr. 670 sub nr. top.2033 cu suprafața de 2464 din care terenul din litigiu ocupă 1775 mp;
- CF nr. 1354 Tîrșolt sub nr. top.2031/1 cu suprafața de 903 mp din care terenul din litigiu ocupă suprafața de 388 mp;
- CF nr. 1353 Tîrșolț de sub nr. top 2031/3 cu suprafața de 885 mp din care terenul din litigiu ocupă 388 mp (pct. 7.1 expertiză).
Astfel din totalul de 2551 mp (1775+388+388) se suprapune peste parcarea de 369 mp și incinta Bisericii Greco-Catolice Tîrșolț cu suprafața de 2182 mp (pct. 7.2 expertiză).
Prin urmare, întreaga suprafață de 2551 mp (aferentă terenului din litigiu) este ocupată de construcții (parcare și incintă biserică), ori în dispozitiv, precum și în considerentele Sentinței civile nr. 1472/02.11.2011 s-a reținut că există o suprafață de 1367 mp ocupată de construcții.
Din . în suprafață totală de 2464 mp i s-a reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 900 mp eliberându-i-se Titlul de proprietate nr. 32-_/26.10.1998 ramând astfel o diferență de 1564 mp.
Prin încheierea din data de 17 iunie 2015 Judecătoria Negrești Oaș a admis cererea formulată de recurenta petentă și în consecință a constatat că „prin suprafața liberă de construcții identificată de expertul Markus G. prin expertiza ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, se înțelege suprafața de 369 mp, determinată de conturul realizat de punctele 2-3-4-5-2 și căreia îi corespunde parcare".
În opinia recurentei petente, instanța de fond a greșit în interpretarea prevederilor legale în materie de fond funciar (art. 5 din Legea nr. 18/1991), sens în care apreciază că instanța de fond a aplicat greșit legea, deoarece a constatat faptul că există o suprafața liberă de construcții - parcare. Or, terenul pe care instanța de fond l-a identificat, conform expertizei tehnice efectuate de expertul Markus G., ca fiind liber de construcții în realitate nu este, ci face parte din rețeaua stradala a străzii Principale din localitatea Tîrșolț.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, „(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al marii teritoriale, țărmurile Mării N., inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
(3) Terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național”.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, anexa nr. III „Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri*):
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;”.
Văzând prevederile legale mai sus amintite în opinia recurentei, instanța de fond a greșit în interpretarea prevederilor legale mai sus amintite apreciind că prin suprafață liberă de construcții se înțelege suprafața de 369 mp, adică parcare. Însă această parcare este parte integrantă din DJ 109K/drum județean care traversează localitatea Tîrșolț, drum care face parte din domeniul public al județului Satu M. și o stradă din localitatea Tîrșolț în care sunt construite patru case de locuit, stradă care face parte din domeniul public al comunei Tîrșolț (poz. 37 din anexa nr. 2 la HCL Tîrșolț nr. 27/2010 privind modificarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniului public al comunei Tîrșolț). Recurenta precizează faptul că domeniul public al comunei Tîrșolț a fost atestat prin HG nr. 967/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 685/2002.
Pe de altă parte, recurenta arată că terenul identificat ca și parcare în suprafață de 369 mp în măsura în care s-ar elibera titlul de proprietate d-nei B. M. prin reconstituire ar bloca efectiv . parohială, un imobil din partea dreapta și la o stradă întreagă unde sunt situate alte 5 imobile, fapt ce rezultă din fotografiile depuse la dosarul cauzei.
Față de cele de mai sus, se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii din data de 17 iunie 2015, în sensul că nu există suprafață liberă de construcții
În drept, invocă prevederile art. 2813, art. 304 pct. 8 C.proc.civ., precum și prevederile legale evocate în cererea de recurs.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
Din dispozitivul sentinței pronunțate în materia fondului funciar, prin care s-a dispus eliberarea titlului de proprietate nu rezultă cu exactitate suprafața pentru care trebuie emis acesta, ca amplasament, dar se înțelege că întinderea suprafeței ar putea fi determinată ca diferența între suprafața totală (1564 mp) și cea ocupată de construcții (1367 mp), adică 197 mp.
Prin Încheierea pronunțată în procedura de lămurire a dispozitivului, judecătoria a acordat o suprafață mai mare, fără a explica, a lămuri acest aspect și a făcut referire la un amplasament care nu ar figura liber de construcții în raportul de expertiză ce face parte integrantă din sentință.
În aceste condiții, apreciem că nu se poate vorbi de o lămurire a dispozitivului, astfel că judecătoria nu s-a pronunțat efectiv în sensul lămuririi hotărârii, impunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei la aceeași instanță, singura în măsură să lămurească soluția pronunțată, fără a o modifica pe această cale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 TÂRȘOLȚ, cu sediul în Târșolț, ., jud. Satu M., împotriva încheierii din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimații B. M., născută M., cu dom. în Târșolt, nr. 127, jud. Satu M. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 SATU M..
Casează încheierea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2015.
Președinte, R. G. M. | Judecător, G. D. S. | Judecător, E. R. |
Grefier, M. O. |
Red. G.D. S. – 23.09.2015
Tehnored_NM / 24.09.2015
2 ex.
Jud. fond: A.O.S. Ciobă
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul SATU MARE | Uzucapiune. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
