Pretenţii. Decizia nr. 486/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Judecător G. S.

Grefier E. P.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantăADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., ..25, jud.Satu M., C. RO14388655, având cont RO02 TREZ 5465 028 XXX 000 281 deschis la Trezoreria Satu M., reprezentată prin Director general jr. B. Voda C., împotriva Sentinței civile nr. 363/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatulV. G., CNP_, domiciliat în ., jud.Maramureș, având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 07.10.2015, apoi la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.363/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. de mai sus, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Administrația D. Public Satu M. în contradictoriu cu pârâtul V. G., având ca obiect pretenții și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2 lei reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare neachitat, la care se va calcula dobânda legală penalizatoare din data de 27.09.2012, până la plata efectivă a debitului principal.

S-au respins restul pretențiilor principale ca neîntemeiate și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere ce vizează plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în data de 07.12.2012, agenții constatatori din cadrul Administrației D. Public au constatat că autovehiculul cu nr. înmatriculare_ a fost parcat pe . tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, săvârșind abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, în acest sens fiind emisă nota de control și înștiințare de plată . nr. 4104/07.12.2012(filele 4, 5). Față de cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect pretenții, se observă că aceasta susține că izvorul acestor pretenții îl constituie săvârșirea unei fapte ilicite, a unei abateri, de către proprietarul autoturismului parcat fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, instanța apreciind că temeiul legal al acestor pretenții este constituit de art. 1349 C.civ. coroborat cu art. 1357-1371C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Instanța a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de reglementările în materie pentru a se stabili dacă se impune tragerea la răspundere a pârâtului.

Se observă că, potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, astfel, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În ceea ce privește prejudiciul, instanța a luat în considerare dispozițiile art.1532 C.civ. pentru a determina dacă prejudiciul invocat de reclamantă îndeplinește condițiile stabilite prin acest text de lege. Astfel, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite două condiții, și anume: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Astfel, instanța a apreciat că este cert prejudiciul constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. înmatriculare_ a ocupat acel spațiu, fără a fi plătit tichetul de parcare, reprezentat de tichetul de parcare în valoare de 2 lei.

Referitor la tariful de penalizare prevăzut de art. 38 din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/27.09.2012, în cuantum de 120 lei, instanța a apreciat că acesta nu are caracter cert, împrejurarea că a fost prevăzut prin dispozițiile art. 38 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 neconferindu-i acest caracter. Menționarea unui asemenea tarif de penalizare în anexa H.C.L. nr. 149/27.09.2012 conferă sancțiunii constând în aplicarea tarifului de penalizare natura unei sancțiuni contravenționale, care poate fi aplicată doar printr-un proces-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Față de împrejurarea că nota de constatare întocmită în cauză nu are natura unui proces-verbal de contravenție instanța a apreciat că tariful de penalizare nu poate fi acordat, singurul prejudiciu dovedit fiind contravaloarea tichetului de parcare neachitat.

Referitor la a doua condiție, se observă că prejudiciul nu a fost reparat.

Cu privire la existența unei fapte ilicite, se observă că cel care a parcat autovehiculul mai sus-menționat fără să plătească contravaloarea tichetului de parcare, pe spațiul special amenajat de reclamanta Administrația D. public, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, ori abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții, astfel, se constată că este îndeplinită și această condiție. Fapta a fost constată cu ajutorul unor mijloace tehnice de înregistrare.

Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, prin parcarea autovehiculului pe spațiul special amenajat de Administrația D. public fără achitarea tichetului de parcare, fiind produs prejudiciul de care s-a făcut vorbire.

În ceea ce privește a patra condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, se observă că potrivit Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu, anexa 12 la HCL nr.149/27.09.2012 art. 37, se sancționează proprietarul/utilizatorul/deținătorul autovehiculului pentru încălcarea prevederilor prezentului regulament(…), de asemenea, art. 3 alin.1 și 2 din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, înmatricularea, înregistrarea și autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează pe numele proprietarului de vehicul, însă la cererea scrisa a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul(…). Totodată, art. 105 pct. 18 din O.G. nr. 15/2002 prevede că neîndeplinirea de către proprietarul sau deținătorul mandatat al vehiculului, a obligației de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a datelor de identificare a utilizatorului constituie contravenție.

Astfel, în sarcina proprietarului autovehiculului, respectiv în sarcina pârâtului, exista obligația de a comunica autorităților dacă altcineva folosea autovehiculului, în caz contrar operând prezumția că proprietarul este cel care se folosește de bun, prezumție relativă care putea fi răsturnată de pârât cu ajutorul administrării unor probe în acest sens, dar care nu a fost răsturnată de acesta.

Instanța a apreciat că proprietarul autovehiculului cu nr. înmatriculare_ a fost și cel care a parcat acest autoturism în locul indicat în nota de control menționată de reclamantă, fără a plăti tichet de parcare. Astfel cum prevede și 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, poate fi sancționat pentru această abatere proprietarul, utilizatorul, deținătorul autovehiculului, astfel, în temeiul art. 329 C.proc.civ., instanța a apreciat că s-a făcut dovada că pârâtul V. G. este autorul acestei abateri(fila 28).

Prin urmare, față de acestea, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația D. Public în contradictoriu cu pârâtul V. G. și l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 2 lei reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare neachitat.

Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, se observă că, după ce art. 1385 C.civ. instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, art. 1386 dispune în alin. 1 C.civ. că (…) dacă nu este cu putință, repararea prejudiciului se face prin plata unei despăgubiri(…). Având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. 1 C.civ., care prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, precum șiale art. 1523 alin. 2 lit. e) potrivit cărora debitorul se află de drept în întârziere când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la dobânda legală, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare din data de 07.12.2012 până la plata efectivă a debitului principal, conform art.1 alin. 3 coroborat cu art. 2 teza a II-a și art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 13/2011.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, astfel cum prevede art. 452 C.proc.civ., instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel în termenul legal apelanta-reclamanta Administrația D. Public, solicitând admiterea apeluluiși pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 4104/07.12.2012; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum 120 lei de la data scadentei până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicata, privind Codul Civil, coroborate cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 13/2011, republicata, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare apelanta-reclamantă arată că pârâtul a indicat dispozițiile art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr.149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul instituției au întocmit nota de control . nr.4104/07.12.2012, necontestată de către pârât.

De asemenea, instituția apelantă-reclamantă a emis somația nr.183/16.01.2014, primită de pârât, prin intermediul căreia a solicitat acesteia achitarea contravalorii tarifului de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, fiind astfel nevoită să promoveze prezenta acțiune, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 -"neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".

Precizează că prin sentința civilă menționată prima instanță, în mod eronat, a admis în parte acțiunea formulată, consecința fiind obligarea pârâtului doar la plata sumei de 2 lei reprezentând contravaloarea tichetului de parcare neachitat, la care se va calcula dobânda legală penalizatoare din data de 07.12.2012 până Ia plata efectivă a debitului principal, argumentând că prejudiciul cauzat A.D.P. Satu M. de către pârât este reprezentat doar de contravaloarea unui tichet de parcare în valoare de 2 lei.

Un prim aspect pe care-l supune atenției este acela că prima instanță a considerat că sunt întrunite toate cele patru condiții privind angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie (art. 1357 C.civ.): prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, respectiv vinovăția.

În al doilea rând, învederează că atât prejudiciul cât si tariful de penalizare în cuantum de 120 lei au caracter cert, întrucât existența lor neîndoielnică, sigură, respectiv evaluarea rezultă atât din nota de control menționată mai sus, cât si din actul normativ cu caracter local reprezentat de HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012.

Cuantumul prejudiciului constând în contravaloarea lipsei de folosință de către A.D.P. Satu M. a locului special amenajat pe . municipiul Satu M. pe durata cât autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a ocupat acel loc fără plata anticipată a tichetului de parcare, îngrădind astfel posibilitatea cetățenilor de bună credință de a utiliza acel loc prin achitarea contravalorii tichetului de parcare, este reglementat la art. 38 lit. c din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/2012 - "pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 37 se percepe un tarif de penalizare a cărui valoare este de 60 ori valoarea unui tichet «întreg» începând cu a 16-a zi calendaristică de la data abaterii" - coroborat cu art. 39 din același act normativ, respectiv cu prevederile art. 2 din Anexa 1 la HCL Satu M. nr. 256/2011 - rezultă astfel 2 Iei x 60 = 120 lei/nota de control x 1 nota de control = 120 lei.

De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr.215/2001, republicată, privind administrația publică locală: ""hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică".

Totodată, apelanta-reclamantă supune atenției faptul că nota de control constituție un mijloc de probă atât sub aspectul faptei ilicite, cât si sub aspectul prejudiciului în cuantum de 120 lei întrucât abaterea menționată în cuprinsul acestea a fost constatată ex propriis sensibus de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii. Astfel, nota de control se bucură de prezumția de temeinicie până la dovada contrară si constituie un veritabil act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c: "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifica sau stinge raporturi juridice (...)".

De asemenea, arată că pârâtului i s-a pus în vedere obligativitatea de a formula în termen legal întâmpinare, însă nu a îndeplinit acest pas procedural, nu a făcut nicio dovadă în ceea ce privește stingerea obligației de plată raportat la creanța pretinsă, nu a răsturnat prezumția de netemeinicie a notei de control întocmite pe seama sa, astfel încât acest aspect poate fi reținut drept o recunoaștere tacită a vinovăției sale, implicit a pretențiilor solicitate de instituție.

În acest sens, apelanta-reclamant depune în probațiune copia sentinței civile nr. 4528/02.12.2014, pronunțate de Judecătoria Satu M. în dos nr._ în considerentele căreia se menționează faptul că nedepunerea întâmpinării echivalează cu recunoașterea pretențiilor solicitate de către A.D.P. Satu M..

Nu în ultimul rând, învederează faptul că posibilitatea de aplicare a tarifului de penalizare doar prin proces verbal de contravenție nu are incidența în speța de față, întrucât Regulament de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M. face distincție între noțiunea de abatere, respectiv cea de contravenție.

În acest sens arată ca fapta reținută în sarcina pârâtului nu constituie contravenție (astfel nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001), potrivit dispozițiilor art. 37 din Anexa 12 Ia HCL nr. 149/27.09.2012.

Precizează apelantă-reclamantă că faptele ce constituie contravenție, în cazul cărora este obligatorie încheierea, aplicarea de sancțiuni complementare si comunicarea procesului-verbal, respectiv posibilitatea de atacare a acestuia în temeiul dispozițiilor actului normativ privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit dispozițiilor art.45 din Anexa 12 Ia HCL nr.149/27.09.2012, sunt menționate Ia art.41 din Anexa 12 a aceluiași act normativ cu caracter local, printre acestea neregăsindu-se și abaterea reprezentată de „parcarea cu tichet de parcare astfel expus încât nu permite descifrarea elementelor de identificare".

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legislative în vigoare în materie, respectiv cu prevederile din Anexa nr.12 la HCL nr.149/2012, în cazul abaterii reținute în sarcina pârâtului prin nota de control specificata anterior - care se încadrează în sfera faptelor ilicite - nu se impunea încheierea unui proces verbal pe contravenție, astfel încât opinează că sunt întrunite condițiile de acordare a tarifului de penalizare în cuantum de 120 lei.

Pentru considerentele de mai sus, apelantă-reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă art.466 si urm. C.pr.civ, O.U.G. nr.80/2013, Legea nr.554/2004, Legea nr.287/2009, actualizată, HCL Satu M. nr.149/2012, O.G. nr.13/2001, Legea nr.215/2001, actualizată.

Prin decizia civilă nr.386/..2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal și în consecință s-a dispus declinarea în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Satu M. competența de soluționare a apelului formulat.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu M. – Secția I Civilă sub dosar nr._ .

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 477 C. pr. civ. „Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.

În această situație tribunalul constată că singura parte care a făcut apel a fost reclamantul, nemulțumit fiind de faptul că prejudiciul suferit a fost constatat de către prima instanță ca ridicându-se la suma de 2 lei reprezentând contravaloarea unui tichet de parcare.

Instanța apreciază că aspectele vizând întrunirea cel patru condiții privind angajarea răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie (art. 1357 C. civ), respectiv existența faptei ilicite, prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția, nu mai pot fi puse în discuție din moment ce nu fac obiectul apelului formulat.

Singurul aspect vizat de apelul formulat este întinderea prejudiciului.

În acest sens, tribunalul arată că potrivit art. 1349 alin. 2 C. civ. și art. 1357 C. civ. răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie reparat.

Așadar, prin prejudiciu trebuie să înțelegem rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau morală, consecințe ale încălcării sau vătămării drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru a fi reparabil, orice prejudiciu trebuie să fie cert, direct, personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.

Cu privire la caracterul cert al prejudiciului, Tribunalul arată că potrivit art. 1531 alin. 2 C. civ. prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. …” iar art. 1532 C. civ. prevede că „La stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe. 2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului.3) Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată.

Raportat la aceste dispoziții legale, Tribunalul constată că este cert prejudiciul constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a ocupat acel spațiu., fără să fi plătit tichetul de parcare.

În cauză însă, Tribunalul contrar celor reținute de judecătorie apreciază că nici măcar acest prejudiciu nu poate fi reținut ca fiind cert, pentru că nota de control nu oferă nici un element pentru ca instanța să poată proceda la determinarea prejudiciului. Spre exemplu, nu se indică numărul de ore în care autoturismul a staționat, pentru ca instanța printr-un simplu calcul, să determine prejudiciul (de ex. a staționat 8 ore, contravaloarea tichetului de parcare fiind 2 lei ar rezulta un prejudiciu de 16 lei). Prejudiciul ar fi reprezentat tocmai de contravaloarea tichetelor care ar fi fost achiziționate de către un alt conducător auto prin parcarea autoturismului său pe acel loc special amenajat.

D., urmare față de cele arătate mai sus, Tribunalul arată că nu pot fi primite criticile apelantei.

În primul rând Tribunalul, în acord cu cele reținute de către prima instanță arată că nu poate reține caracterul cert al prejudiciului pentru simplul fapt că a fost prevăzut de art. 38 din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/27.09.2012, iar faptul că fapta ilicită a fost constatată ex propriis sensibus de către un agent al statului nu are nicio relevanță asupra caracterului cert sau incert al prejudiciului.

În al doilea rând, Tribunalul arată că nedepunerea întâmpinării de către pârât nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății așa cum susține apelanta, acest lucru fiind posibil doar în acele cazuri în care legea conferă expres acest caracter nedepunerii întâmpinării așa cum este cazul de excepție prevăzut în materia ordonanței de plată.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere prevederile art. în temeiul art. 480 C. pr. civ raportat și la prevederile art. 481 C. pr. civ (Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege), Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC împotriva Sentinței civile nr. 363/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul V. G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de către apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., ..25, jud. Satu M., C. R_, având cont RO02 TREZ 5465 028 XXX 000 281 deschis la Trezoreria Satu M., reprezentată prin Director general jr. B. V. C., împotriva Sentinței civile nr. 363/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul V. G., CNP_, domiciliat în comuna Cicârlău, ., jud.Maramureș, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 14.10.2015.

Red.G.S./27.11.2015

Tehnored_VD /27.11.2015

4 ex. – ..cu: Administrația D. Public Satu M., V. G.

Jud.fond: M. P.