Prestaţie tabulară. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant ȚÎNȚAȘ M. F., cu dom. proced. ales la Cabinet de Avocat Ghiriti D. Gigel, cu sediul în Negrești-Oaș, Aleea Trandafirilor, ., județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 768/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȚÎNȚAȘ I. și ȚÎNȚAȘ M., ambii cu dom. în R. Vii, nr. 33, județul Satu M., F. A. R., domiciliat în Seini–Viile Apei, nr. 90, județul Maramureș, moștenitor al defuncților F. GUSTAV –decedat la data de 04.02.2000 și F. R., decedată la data 05.06.2010, având ca obiect prestație tabulară.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 25.05.2015, ulterior la data de azi;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 768/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul ȚÎNȚAȘ M. F., domiciliat în localitatea R. Vii, nr. 33, județul Satu M., în contradictoriu cu pârâții ȚÎNȚAȘ I., domiciliat în localitatea R. Vii, nr. 33, județul Satu M., ȚÎNȚAȘ M., domiciliată în localitatea R. Vii, nr. 33, județul Satu M., F. G. și F. R., ambii cu domiciliul necunoscut.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Având în vedere că înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare (fila 18 dosar fond), a fost încheiat la data de 15.10.2011, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011.

În privința formei pe care trebuie să o îndeplinească promisiunea de a vinde și/sau a cumpăra, instanța de fond a reținut că promisiunea trebuie încheiată în formă autentică, dacă prefigurează încheierea unui contract având ca obiect un bun imobil.

Potrivit art. 1669 alin. 1 din Cod civil, „Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.”

Aplicând dispozițiile art. 1669 Cod civil, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia (a contractului) sunt îndeplinite.

Art. 1179 cod civil dispune că în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.

Art. 1244 Cod civil prevede că în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

Deci, în cazul în care se urmărește pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de antecontract, trebuie îndeplinite toate condițiile de validitate cu privire la contractul respectiv, inclusiv condiția formei autentice, cerută ad validitatem.

În acest sens s-a pronunțat și doctrina, subliniindu-se că necesitatea îndeplinirii condițiilor de validitate (formă și fond) nu este o exigență generală pentru încheierea promisiunii de vânzare și/sau cumpărare, ci se face exclusiv acolo unde legea recunoaște dreptul creditorului de a obține o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Un antecontract încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată rămâne valabil, însă dacă se urmărește obținerea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fi fost încheiat în formă autentică. Practic, forma autentică nu este o cerință de validitate pentru antecontract, ci o cerință care, dacă e îndeplinită, permite să se ajungă la pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare (Institutul Național al Magistraturii – Unificarea Practicii Neunitare - Dispozițiile Noului Cod Civil-București 5 martie 2012- http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_175/Unificarea%20practicii%20neunitare%20-%20Dispozitiile%20noului%20Cod%20civil.pdf)

Având în vedere că instanța de fond a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, au fost respinse, de asemenea și celelalte capete de cerere, a căror analiză depinde de constatarea existenței contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobil.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul ȚÎNȚAȘ M. F. solicitând admiterea acestuia și în principal - anularea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau în rejudecare, în caz de reținere, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar - schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată

În susținerea apelului arată că soluția instanței de fond este eronată. Aceasta apare ca urmare a aplicării greșite a legii civile de către prima instanță și ca urmare a greșitei respingeri a aproape întregului material probatoriu propus.

Aplicarea eronată a noii legi civile a dus inevitabil la o astfel de soluție nelegală. Aplicarea eronată începe de la momentul calificării greșite a acțiunii de către instanța de fond. Din punctul de vedere al apelantului, acțiunea sa este una clasică în prestație tabulară și nu una în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

Înscrisul sub semnătură privată care constată înțelegerea părților cu privire la transferul de proprietate arată că întregul preț al vânzării a fost plătit, că promitentul cumpărător a preluat posesia imobilului fără nici o opoziție din partea proprietarilor tabulari. Este clară intenția intimaților de a transmite proprietatea asupra imobilului și este de necontestat că intimații nu și-au executat obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară.

Mai mult decât atât, forma autentică nu era necesară întrucât prin convenția încheiată se transmite o obligație de a face, aceea de a se prezenta intimații la notar și la cartea funciară pentru a se încheia actul în formă autentică și a se dispune ulterior înscrierea dreptului de proprietate astfel transmis în cartea funciară. Apelantul opinează astfel, în continuare că, forma autentică nu era necesară întrucât, nu se realizează automat, odată cu întocmirea înscrisului sub semnătură privată și încheierea actului juridic un transfer de proprietate, ci se consemnează o obligație de a face. A susține teza contrară pe care încearcă a o promova instanța de fond duce la două inconveniente majore pentru apelant.

În primul rând se ignoră o jurisprudență constantă în materia cărților funciare veche de cel puțin 60 de ani și se confundă acțiunile în prestație tabulară cu cele care urmăresc pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. În acest sens, apelantul nu vede atunci aplicabilitatea acțiunilor de carte funciară, în condițiile în care și ele sunt reglementate în Noul Cod Civil în art. 896.

În drept, invocă art. 979-995 C.proc.civ., Decretul nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996, art. 896 NCC.

Intimații, legal citați, nu formulează întâmpinare.

Apelul nu este fondat.

Deși acțiunea apelantului-reclamant are mai multe capete de cerere, scopul principal al acesteia îl constituie realizarea transferului dreptului de proprietate asupra imobilului ce constituie obiectul material al litigiului și înscrierea acestuia drept în cartea funciară, modul de soluționare a celorlalte cereri fiind dependent de soluția dată acestei cereri principale.

Din această perspectivă, tribunalul împărtășește soluția primei instanțe, starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile fiind corect reținute.

Antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează apelantul-reclamant a fost încheiat la data de 15.10.2011, dată la care erau deja în vigoare dispozițiile noului Cod civil în materie (intrat în vigoare la 01.10.2011). În consecință, raportat la acest act normativ trebuie cercetată cererea de chemare în judecată.

Apelantul susține că nu a investit instanța cu o cerere în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ci este una clasică, în prestație tabulară. Tribunalul reține că prin acțiunea cu care a investit instanța, prin al patrulea capăt de cerere, apelantul a solicitat „să obligați pârâții să încheie actul în formă autentică, în caz contrar prezenta hotărâre să țină loc de act autentic” iar în al cincilea solicită întabularea dreptului de proprietate, în temeiul actului sau al hotărârii care îl va înlocui. Deci, susținerea din motivele de apel este neîntemeiată. De altfel, chiar și pentru a se dispune întabularea (acțiune în prestație tabulară), este necesar un act autentic, translativ de proprietate.

Raportat la dispozițiile art. 1669, art. 1179 și art. 1244 NCC, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract translativ de proprietate și care apoi să fie înscris în cartea funciară, antecontractul încheiat de către apelant cu intimații Țînțaș I. și Ț. M., trebuia să îmbrace forma înscrisului autentic. Ori actul de care se prevalează acesta este încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, formă care nu permite aplicabilitatea dispozițiilor legale mai sus menționate.

Jurisprudența constantă în materie la care face referire apelantul nu este incidentă în cauză deoarece a fost conturată în temeiul dispozițiilor legale vechi, în vigoare anterior aplicabilității noului Cod civil. Antecontractul încheiat de părți rămâne un raport juridic obligațional dar, pentru a putea apela la forța de constrângere a statului, acesta, în noile condiții legale, trebuie să îmbrace forma autentică.

Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefundat.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanții ȚÎNȚAȘ M. F. - CNP_, domiciliat în comuna R., .. 33, județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Ghiriti D. Gigel, cu sediul în Negrești-Oaș, Aleea Trandafirilor, ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 768/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȚÎNȚAȘ I. - CNP_, ȚÎNȚAȘ M. - CNP_, ambii cu domiciliul în .. 33, județul Satu M. și F. A. R. – CNP_, domiciliat în Seini–Viile Apei, nr. 90, județul Maramureș, moștenitor al defuncților F. GUSTAV – CNP_, decedat la data de 04.02.2000 și F. R. – CNP_, decedată la data 05.06.2010.

Fără cheltuieli de judecată.

D E F I N I T I V Ă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC la 02 Iunie 2015.

Red. R.G.M. – 23.06.2015

Tehnored_NM / 24.06.2015

6 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -ȚÎNȚAȘ M. F., la dom.proc.ales în Negrești-Oaș, Aleea Trandafirilor, .,

jud Satu M. – la avocat

- ȚÎNȚAȘ I. și ȚÎNȚAȘ M., în .. 33, jud.

-F. A. R., în Seini-Viile Apei, nr. 90, jud. Maramureș

Jud.fond: C. F.