Pretenţii. Încheierea nr. 238/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 238/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 238/2015
Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 238/.> Ședința publică din 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. M. E. C.
Judecător – N. V. M.
Grefier - C. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului în materia C. administrativ și fiscal formulat de apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., .. 25, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 4560/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât H. A. Ș., domiciliat în Satu M., .. 28, ., . M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2015, când părțile au lipsit, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4560/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost respinsa cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ADMINISTRATIA D. PUBLIC în contradictoriu cu pârâtul H. A. S. ca neîntemeiată, precum si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut ca în data de 30.10.2012, agenții constatatori din cadrul Administrației D. Public au constatat că autovehiculul cu nr. înmatriculare_ a fost parcat pe . fără tichet de parcare expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, săvârșind abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012.
S-a reținut față de cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect pretenții, că aceasta susține că izvorul acestor pretenții îl constituie săvârșirea unei fapte ilicite, a unei abateri, de către proprietarul autoturismului parcat fără tichet de parcare expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, instanța apreciind că temeiul legal al acestor pretenții este constituit de art. 1349 C.civ. coroborat cu art. 1357-1371C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Față de acestea, instanța de fond a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de reglementările în materie pentru a se stabili dacă se impune tragerea la răspundere a pârâtului.
S-a apreciat că potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța a constatat că acesta este reprezentat de contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. înmatriculare_ a ocupat acele spații, fără a fi plătit tichetul de parcare.
Cu privire la existența unei fapte ilicite, s-a observat că cel care a parcat autovehiculul mai sus-menționat fără să plătească contravaloarea tichetului de parcare, pe spațiul special amenajat de reclamanta Administrația D. public, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, ori abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții, astfel s-a constatat ca fiind îndeplinită și această condiție.
Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța de fond a constatat că și aceasta este îndeplinită, prin parcarea autovehiculului pe spațiul special amenajat de Administrația D. public fără achitarea tichetului de parcare, fiind produs prejudiciul de care s-a făcut vorbire.
În ceea ce privește a patra condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, instanța a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine dacă proprietarul autovehiculului cu nr. înmatriculare_ a fost și cel care a parcat de fiecare dată acest autoturism în locurile indicate în notele de control menționate de reclamantă, fără a plăti tichet de parcare.
Astfel cum prevede și 37 lit. a) din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, poate fi sancționat pentru această abatere proprietarul, utilizatorul, deținătorul autovehiculului, ori s-a apreciat ca reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada că proprietarul autovehiculului a fost acela care a parcat fără să plătească tichetul de parcare.
În temeiul art. 329 C.proc.civ., instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâtul V. V. ar fi autorul acestor abateri.
Prin urmare, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația D. Public în contradictoriu cu pârâtul H. A. Ș., ca neîntemeiată.
Față de soluția dată, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta Administrația D. Public solicitând admiterea apelului, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifelor de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 1899/30.10.2012; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadentei până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicata, privind Codul Civil, coroborate cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 13/2011, republicata, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arata în motivarea apelului ca pârâtul a încălcat dispozițiile art. 37 lit. a) din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe ., inclus în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.
Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul paratei au întocmit nota de control . nr. 1899/30.10.2012 necontestata de către pârât.
De asemenea, mai arata ca a emis somația nr. 5944/22.11.2013 care a fost primita de pârât conform confirmărilor de primire existente la dosar, prin intermediul cărora s-a solicitat acestuia achitarea contravalorii tarifelor de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, fiind astfel nevoită să promoveze prezenta acțiune, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 -"neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".
Prin sentința civila atacata prima instanța, în mod eronat, a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de reclamanta, motivând ca "reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada ca proprietarul autovehiculului a fost acela care a parcat fără să plătească tichetul de parcare (...), nu s-a făcut dovada ca paratul H. A. Ș. ar fi autorul acestor abateri", nefiind astfel îndeplinite simultan toate cele patru condiții privind angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie (art. 1357 C Civ.).
Susține reclamanta ca nota de control menționata anterior au fost comunicata paratului, conform confirmărilor de primire existente la dosarul cauzei. Astfel, în situația în care acesta ar fi considerat ca ele nu reflecta realitatea ar fi avut posibilitatea de a le contesta în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 din alin 2 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 182/29.11.2012 privind completarea și modificarea HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012: "termenul de depunere a contestației este de 5 zile calendaristice de la data primirii somației și a notei de control privind constatarea abaterii (...)", coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004, republicata, privind contenciosul administrativ, notele de constatare constituind acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c: "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...)".
In al doilea rând, învederează faptul ca paratului i s-a pus în vedere sa formuleze în termen legal întâmpinare, insa nu a îndeplinit acest pas procedural, ceea ce duce la concluzia ca paratul a recunoscut tacit faptul ca a săvârșit abaterea reținute în sarcina sa, implicit ca el s-a aflat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în zilele și la orele menționate în notele de control.
De asemenea, considera ca i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil (art. 6. și art. 13 C.Pr.Civ.), deoarece prima instanța avea posibilitatea de a-i solicita sa facă dovada faptului ca paratul a condus autoturismul în cauza în zilele specificate în notele de control, în situația în care a avut nedumeriri legate de acest aspect (art. 22 alin. 2 C.Pr.Civ: "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lese, chiar dacă părțile se împotrivesc), insa nu a procedat astfel (la registratura ADP SM nu este înregistrata nicio cerere în acest sens).
Nu în ultimul rând învederează ca potrivit dispozițiilor art. 1349 alin (1) Cod Civ: "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, coroborate cu cele ale art. 44 alin. (7) din Constituția României: "dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", paratul necontestând nicio clipa calitatea sa de proprietar al autovehiculului_, respectiv faptul ca abaterea reținuta în sarcina sa nu este întemeiată.
În probațiune solicita înscrisuri.
În drept, invoca disp art. 466 și urm. C.Pr. Civ, O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 287/2009, actualizata, HCL Satu M. nr. 182/2012, O.G. nr. 13/2001, art. 44 alin. (7) Constituția României.
La Tribunalul Satu M. a fost înregistrat apelul la secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Verificând însă natura juridică a litigiului dedus judecată, instanța constată că se solicita obligarea paratului H. A. Ș. la plata unei sume de bani reprezentând c/val tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținuta prin nota de control întocmita de angajații ADP Satu M..
Pentru a se putea analiza temeinicia sau netemeinicia acestor pretenții, instanța trebuie sa analizeze în primul rând existenta sau inexistenta abaterii despre care face vorbire reclamanta, respectiv daca este vorba sau nu despre o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, respectiv daca sunt sau nu întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Având în vedere ca actul invocat de reclamanta nu este un act administrativ în sensul prevăzut de Legea contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ apreciază că prezentul litigiu excede competenței instanței de contencios administrativ, respectiv apreciază că pentru soluționarea prezentei cereri competența de soluționare a cauzei revine instanțelor judecătorești de drept comun, în condițiile prevăzute de art. 95 pct. 1 C.proc.civ, coroborat cu art. 112 C.proc.civ.
Constatând că, la nivelul Tribunalului Satu M., completele specializate încauze civile de drept comun au fost constituite în cadrul Secției a I-a civilă a Tribunalului Satu M., având în vedere dispozițiile art. 136 alin. 1 și 4 C.proc.civ. „(1)Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetentă și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești” cu ocazia verificării competenței sale materiale în soluționarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 131 C.proc.civ. coroborat cu art. 129 C.proc.civ., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Satu M. apreciază că excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei de către completul specializat în materia contenciosului administrativ este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ. urmează să o admită prin hotărâre nesupusă nici unei căi de atac, iar în temeiul art. art. 95 pct. 1 și art. 112 C.proc.civ și a dispozițiilor legale anterior citate să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a I-a civilă din cadrul aceleiași instanțe, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția de necompetență funcțională a secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Satu – M., excepție invocată din oficiu de instanță și în consecință, declină competența de soluționare a cererii în pretenții formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, având C. RO_, cu sediul în Satu M., .. 25, Județul Satu M. în contradictoriu cu pârâtul H. A. Ș., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Satu M., .. 28, ., apt 27,jud. Satu M. în favoarea secției a I-a civilă a Tribunalului Satu – M..
Fără cale de atac.
Pronunțată azi, 24.04.2015 în condițiile art. 396 alin. 2 C.proc civ.
Președinte, R. M. E. C. | Judecător, V. M. N. | |
Grefier, C. L. |
Red. V.M.N. – 25.05.2015
Tehnored_LI / 26.05.2015
4 ex.
- se comunică câte un ex. cu: - ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC și H. A. Ș.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul SATU MARE | Partaj judiciar. Sentința nr. 9/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
