Partaj judiciar. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 28/2015
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/R
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător R. G. M.
Judecător G. D. S.
Grefier M. C.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârât P. GR. T., domiciliat în Cămârzana, nr. 13, județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Ghiriti D. Gigel, cu sediul în Negrești Oaș, Aleea Trandafirilor, ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1126/17.09.2014, împotriva Încheierii de respingere a cererii de recuzare a expertului topograf din data de 25.06.2014, precum și împotriva Încheierii de respingere a cererii de recuzare a președintelui completului de judecată din data de 30.06.2014, pronunțate de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V., domiciliat în Cămârzana, nr. 334, județul Satu M., având ca obiect sistarea stării de indiviziune.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 9 februarie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2014 dată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ (fila 150), instanța – după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților – a respins cererea de recuzare (filele 141-142 dosar judecătorie) formulată de pârâtul P. T., împotriva expertului K. Zoltna A., soluția fiind atacabilă cu fondul cauzei.
În aceiași ședință publică,reprezentantul pârâtului a arătat că formulează recurs împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare și totodată a arătat că formulează cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată, cerere depusă în scris la data de 27.06.2014 (filele 151-152 dosar fond).
Prin Încheierea ședinței camerei de consiliu din 30 iunie 2014 dată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ (fila 156), constatându-se că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. 1 și 7 din C.proc.civ.vechi, a fost respinsă cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului C. A. O. S., învestit cu soluționarea dosarului cu nr. de mai sus, ce are ca obiect „sistarea stării de indiviziune”.
Prin Sentința civilă nr. 1126/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată și formulată de reclamantul pârât P. V., împotriva pârâtului reclamant P. GR. T. și, în consecință:
S-a dezmembrat și parcelat terenul în suprafață de 5450 mp (în acte) și 5407 mp (măsurată), înscrisă în CF nr._ Cămârzana, în trei noi parcele după cum urmează:
- L. 1 - în suprafață de 2723 mp – din acte, respectiv suprafața efectivă și
măsurată 2701 mp,
- L. 2 - în suprafață de 2722 mp – din acte, respectiv suprafața efectivă și
măsurată 2701 mp și
- L. 3 - în suprafață de 5 mp, conform expertizei topografice întocmite de
ing. K. Z. A. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost sistată starea de indiviziune dintre reclamantul pârât și pârâtul reclamant, în sensul că:
- s-a atribuit în proprietate exclusivă a reclamantul pârât suprafața de teren
identificată sub L. 1 în suprafață de 2701 mp suprafață măsurată.
- s-a atribuit în proprietate exclusivă a pârâtului reclamant suprafața de teren
identificată sub L. 2 în suprafață de 2701 mp suprafață măsurată.
A fost menținut starea de indiviziune în coproprietate forțată a părților asupra terenului identificat sub L. 3 în suprafață de 5 mp, conform expertizei de mai sus.
Prin sentință au fost respinse restul cererilor formulate de reclamantul pârât, cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant și excepția tardivității precizării de acțiune, formulată de pârâtul reclamant.
S-a dispus serviciului de carte funciară înscrierea dreptului de proprietate în favoarea părților într-o nouă coală de CF, conform celor de mai sus.
Au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de părți cu privire la taxele de timbru și onorariile de avocat, iar pârâtul reclamant a fost obligat să plătească reclamantului pârât suma de 870 lei, sumă ce reprezintă 1/2 din onorariul achitat de reclamantul pârât expertului judiciar K. Z. A..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității precizării de acțiune, formulată de pârâtul reclamant.
La data de 17.11.1986 a fost deschisă succesiunea de pe urma defunctului P. T., decedat la data de 03.01.1973, cu ultimul domiciliu în ., județul Satu M..
Prin certificatul de moștenitor nr. 1055 emis la data de 17.11.1986 de către notariatul de Stat Satu M., s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul P. T. se compune din imobilul identificat ca fiind înscris în CF nr._ Cămârzana, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 90 N Cămârzana, a nr. cadastral 1058 în suprafață de 5450 mp, reclamantul pârât având o cotă de 1/2 și fratele lui P. G. o cotă de 1/2.
În anul 2002 fratele reclamantului vinde cota parte din terenul său fiului acestuia P. T. – pârâtul cauzei.
Astfel conform extrasului de carte funciară actualizat și depus în probațiune la fila nr. 39 dosar fond, părțile cauzei sunt coproprietari în cote egale asupra parcelei de teren cu nr. cadastral 1058 în suprafață de 5450 mp, înscrisă în CF nr._ Cămârzana.
În interogatoriul luat pârâtului reclamant (fila 49 dosar fond) acesta a recunoscut că pe suprafața pentru care nu se înțeleg părțile, respectiv pe suprafața de circa 4 mp se află amplasată o fântână cu apă de izvor, care susține că se află pe terenul ce i l-a vândut tatăl său în anul 2002. Pârâtul afirmă că este de acord ca reclamantul să poată lua apă din acest izvor la fel ca ceilalți cetățeni, doar cu găleata, iar accesul să fie pe drumul care trece pe lângă izvor și nu pe o cărare ce trece prin curtea terenului său.
Prin interogatoriul luat reclamantului pârât (fila 69 dosar fond) acesta a declarat că ar intenționa să capteze apa din acest izvor prin conductă, deoarece izvorul nu seacă pe timp de vară, precum și faptul că terenul pe care este amplasată fântâna este coproprietatea lui și a nepotului pârât.
Martorii F. M. (fila 63 dosar fond) și B. M. (fila 91 dosar fond) au declarat că din fântâna care se află pe terenul din litigiu, orice persoană poate să ia apă cu găleata, având cale de acces pe drumul ce trece pe lângă fântână și nu prin curtea casei ce aparține pârâtului, iar martorul D. M. (fila 76 dosar fond) a declarat că fântâna cu izvor natural de apă se află situată pe mejda dintre proprietățile părților.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică judiciară de către expert K. Z. A. (filele 119-125 dosar fond), prin care s-a constatat că suprafața efectiv măsurată pentru care părțile sunt proprietari tabulari în cote egale de 1/2 este de 5409 mp și nu de 5450 mp așa cum este menționată în CF nr. 90 nedef. Cămărzana. Acest teren este format din proprietatea reclamantului și a pârâtului, teren situat în intravilanul comunei Câmărzana având adresa de recenzare nr. 11 și 15, în natură corespunzându-i teren cu două case de locuit, două anexe gospodărești și o fântână cu izvor.
Expertul a constatat că, în prezent nu mai există casa notată în CF 90 nedef. Cămârzana, în locul ei fiind edificată anexa gospodărească a pârâtului. Expertul a propus partajarea imobilului aflat în indiviziune în trei loturi, respectiv L. 1 - în suprafață de 2723 mp – din acte, respectiv suprafața efectivă și măsurată 2701 mp, L. 2 - în suprafață de 2722 mp – din acte, respectiv suprafața efectivă și măsurată 2701 mp și L. 3 - în suprafață de 5 mp.
Raportat la folosința actuală a terenurilor și la modalitatea în care părțile și-au edificat pe teren construcții, instanța de fond a apreciat că propunerea expertului de atribuire a loturilor este admisibilă, astfel că reținând incidente dispozițiile art. 669-686 cod civil a sistat starea de indiviziune dintre reclamantul pârât și pârâtul reclamant și a atribuit în proprietate exclusivă a reclamantului pârât suprafața de teren identificată sub L. 1 - în suprafață de 2701 mp suprafață măsurată și a atribuit în proprietate exclusivă a pârâtului reclamant suprafața de teren identificată sub L. 2 - în suprafață de 2701 mp suprafață măsurată.
Pentru a respecta cotele părți deținute de reclamant și pârât asupra diferenței de suprafață ce a mai rămas după dezlipirea efectuată de către expert și pentru a nu fărâmița suprafața de 5 mp pe care se află fântâna cu izvorul de apă, instanța de fond a apreciat că părțile vor trebui să rămână în continuare în indiviziune în coproprietate forțată pentru terenul identificat sub L. 3 - în suprafață de 5 mp.
Instanța de fond a respins ca nedovedite restul capetelor de cerere formulate de reclamantul pârât.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, deoarece atribuirea lotului 3 doar în proprietatea pârâtului ar crea o situație neechitabilă reclamantului prin mărirea suprafeței deținută în cotă de 1/2 fiecare.
Văzând și dispozițiile art. 274 și art. C.proc.civ. -1865 instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată suportate de părți cu privire la taxele de timbru achitate și onorariile de avocat suportate de părți și a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantului pârât suma de 870 lei, sumă ce reprezintă 1/2 din onorariul achitat de reclamantul pârât expertului judiciar K. Z. A. pentru expertiza topografică efectuată în cauză.
Împotriva Încheierii din 25.09.2014 de respingere a cererii de recuzare a expertului topograf, a Încheierii din 30.06.2014 de respingere a cererii de recuzare a președintelui completului de judecată și a Sentinței civile nr. 1126/2014, pârâtul reclamant P. T., prin avocat, a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate și:
- în principal - casarea sentinței și a încheierilor atacate cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond;
- în subsidiar - modificarea în parte a hotărârii atacate cu admiterea cererii reconvenționale conform primei propuneri făcută de intimatul reclamant, cu atribuirea în proprietatea exclusivă a recurentului pârât reclamant P. T. a lotului cu nr. 4 cu nr. cadastral 1063 și admiterea excepției tardivității în ceea ce privește precizarea de acțiune depusă de reclamantul intimat la fila nr. 70 din dosarul de fond;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul arată că sentința instanței de fond, precum și încheierile atacate sunt nelegale și consideră că sunt aplicabile în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C.proc.civ. Recurentul susține că prin hotărârea și încheierile pronunțate, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, acordând ceea ce nu s-a cerut, a interpretat greșit actul dedus judecății și a au fost emise actele jurisdicționale cu aplicarea greșita a legii, deoarece:
Expertul K. Z. a efectuat un raport de expertiză în cauză. Această expertiză nu prezintă absolut nici un minim caracter de legalitate. Când face această afirmație, recurentul are în vedere faptul că expertiza a fost efectuată în condiții totale de contumacie; fără a-l fi citat vreodată, expert și-a permis să efectueze și să depună un raport la dosarul cauzei.
Ulterior instanța de fond a solicitat lămuriri de la expert cu privire la citarea părților pentru a fi prezente la fața locului, pentru luarea de date din teren și facerea măsurătorilor.
Cu toate acestea, expertul nu a putut prezenta o dovadă a citării recurentului pârât. Mai mult decât atât, din răspunsul oferit de agenția poștală rezultă neechivoc că nu existat absolut nici un mandat de citare al recurentului pârât sau orice altă încunoștințare specială cu privire la efectuarea expertizei.
Recurentul crede că expertul a efectuat expertiza în condiții de totală nelegalitate, pe ascuns, fără a-l cita și fără a se prezenta la fața locului, la comanda tacită sau explicită a intimatului și drept urmare, s-a acoperit prin respingerea cererii de recuzare a expertului o nulitate absolută, ceea ce i se pare prea mult.
Recurentul menționează că la termenul din data de 05.03.2014, a formulat cererea de recuzare în fața instanței de fond în condițiile în care, nu s-a putut prezenta dovada citării sale pentru a fi prezent la fața locului cu ocazia măsurătorilor. Tot la acest termen agenția poștală a confirmat că din partea expertului nu există vreo procedură de citare a sa. Consideră în continuare că sunt pe deplin aplicabile prevederile ar. 24 și cele ale art. 27 pct. 7 C.proc.civ. coroborate cu art. 204 C.proc.civ. în sensul că expertul a emis un raport de expertiză în cauză în condițiile nelegalei citări a pârâtului.
Recurentul arată că în cazul în care instanța de recurs va considera că nu este aplicabil motivul de recuzare arătat de art. 24 C.proc.civ., atunci ar deveni aplicabil cel arătat în art. 27 pct. 7 C.proc.civ., adică expertul și-a spus părerea cu privire la expertiză prin actele întocmite până acum.
Este de netăgăduit că textul de lege nu face referire la modalitatea în care expertul s-a pronunțat anterior în pricină, singura condiție fiind aceea ca expertul să depună un raport în cauză sau să își spună părerea.
Recurentul crede că expertul a fost mult prea interesat în cauză la fond și mai crede că imparțialitatea acestuia a fost grav știrbită prin maniera în care a procedat sau a lucrat în cauză și drept urmare solicită admiterea recursului împotriva încheierii de recuzare a expertului și casarea cu trimitere în rejudecare.
Prin încheierea pronunțată în prezenta cauză la data de 25.06.2014 prin respingerea cererii de recuzare a expertului tehnic, recurentul consideră apoi că și președintele completului de judecată de la instanța de fond era recuzabil din cel puțin două motive de drept arătate în art. 27 alin. 1 și alin. 7 C.proc.civ.-1948, adică pentru că pare prea interesat în judecarea pricinii și pentru că, recurentul consideră, că și-a spus părerea cu privire la pricină.
În privința motivelor de fapt, recurentul arată că trei sunt aspectele asupra cărora s-ar putea apleca completul de recurs: faptul că, completul inițial nu s-a pronunțat expres asupra nulității absolute a raportului de expertiză efectuat în cauză, a faptului că respingând cererea de recuzare a expertului instanța s-a antepronunțat și numirea cu predilecție în multe din cauzele acestui complet în calitate de expert topograf a aceleiași persoane.
În privința primului motiv de fapt, acela al nepronunțării exprese asupra nulității absolute a raportului de expertiză și încercarea de confirmare a unui act nul absolut de către instanța de fond, recurentul consideră că ar putea fi întrunite condițiile cumulativ cerute de art. 27 alin. 1 și alin. 7 C.proc.civ. - 1948 pentru a fi admisă cererea sa.
Prin această tendință evidentă de a „salva” un act nul absolut, dl. judecător a confirmat mai apoi prin sentința dată că probațiunea s-a fundamentat pe acel act. Nu există o pronunțare expresă de respingere a excepției nulității absolute, ba mai mult, instanța de fond cere refacerea actului fără să convingă de ce s-a insistat atâta pe această refacere și lăsând serioase semne de îndoială asupra acestui demers. Recurentul arată că se pun serioase semne de întrebare odată cu respingerea cererii de recuzare a expertului, în condițiile în care la fila 134 din dosarul cauzei rezultă expres și neechivoc prin documentul ce emană de la Poșta Română, că expertul efectiv nu a întreprins nici un demers de citare al recurentului pentru a fi prezenți la facerea expertizei. Apreciază că plicul ce se găsește la dosarul cauzei și depus ulterior de către expert nu este decât un fals grosolan și care ar putea face și obiectul unei anchete penale.
Se mai arată că este de notorietate relația de prietenie a dlui judecător cu expertul pe care a refuzat să-l recuze și recurentul este nedumerit în ceea ce privește numirea aceluiași expert în mod primordial în cauzele dumnealui unde este necesară facerea de expertize topografice.
Este de netăgăduit că textul de lege (art. 27 pct. 7) nu face referire la modalitatea în care judecătorul s-a pronunțat anterior în pricină, singura condiție fiind aceea ca judecătorul cauzei să își spună părerea prin orice modalitate.
Prin toate actele întreprinse în cauză și prin soluția oferită, recurentul crede că judecătorul fondului și-a atras starea de incompatibilitate, s-a antepronunțat, și-a spus implicit părerea cu privire la cauză și pare mult prea interesat în cauză. Actele care au atras această stare sunt respingerea cererii de recuzare a expertului în condițiile în care nu există dovezi de citare a recurentului, nepronunțarea expresă asupra excepției nulității absolute a raportului de expertiză invocată de pârâtul recurent încă de la termenul din 27.11.2013 coroborată cu încercarea de refacere a unui act nul și cu relația notorie de prietenie a judecătorului cu expertul, relație care recurentul crede că se reflectă prin numirea aceluiași expert primordial în multe cauze ale aceluiași complet.
De asemenea, recurentul crede că judecătorul fondului a fost mult prea interesat în cauză și mai crede că imparțialitatea acestuia a fost grav știrbită prin maniera în care a procedat sau a lucrat în cauză și drept urmare, solicită admiterea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.
Recurentul susține că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare. Aceasta a acordat mai mult decât s-a cerut prin dispoziția de menținere a părților în indiviziune. Inițial intimatul a solicitat constatarea unei servituți a izvoarelor. Ulterior prin precizarea de acțiune depusă la fila nr. 70 de la dosarul de fond s-a precizat acțiunea și s-a solicitat menținerea în indiviziune asupra unui lot de 5 mp.
Recurentul apreciază că soluția este una inedită și profund inechitabilă pentru el; nu crede că 5 mp în plus sau în minus își dispută în realitate părțile, dar a menține pe cineva în indiviziune contrar voinței unei coindivizar naște multiple întrebări.
Nu poate fi vorba de o proprietate forțată câtă vreme fântâna se găsește fix în fața casei recurentului. Acesta înțelege că trebuie să fie egalizate loturile, dar să fie excesivi într-o egalitate perfectă nefirească cu menținerea în indiviziune pe 5 mp în fața casei noastre excede rațiunii sale.
Recurentul arată că se poate ușor observa că s-a respins excepția tardivității precizării de acțiune în mod nelegal. Contrar formelor cerute de art. 132 C.proc.civ., intimatul își putea preciza acțiunea până la prima zi de înfățișare, zi care a fost demult depășită prin depunerea precizării. Era apoi nefiresc a se respinge excepția invocată de recurent pentru că aceasta viza un alt drept - dreptul de proprietate față de cel de servitute solicitat odată cu deschiderea acțiunii, aspect din care rezultă și o pronunțare plus petita sau extra petita.
Recurentul menționează că nu poate fi de acord cu fărâmițarea excesivă a proprietății sale și crearea acelui lot de 5 mp din terenul proprietatea sa, chiar în fața casei lui.
Cu toate că s-a încercat de fapt constituirea unui drept de servitute, instanța de fond a constatat existența unui drept de proprietate în indiviziune. Prin partajul de ascendent și cel de folosință făcut de ascendentul comun al părților, respectiv tatăl și bunicul părților, nu s-a creat nicio obligație în defavoarea recurentului. Antecesorul părților nu a creat vreun drept real special în favoarea intimatului în fața casei recurentului, pentru că acesta, pe fondul lui, mai are două izvoare de unde poate lua apă. În plus, pe lângă cele două izvoare care curg pe fondul lui, mai are acces la rețeaua publică de alimentare cu apă a comunei, iar acum obține o proprietate forțată fix în fața casei recurentului asupra unui teren ocupat de o fântână, după ce beneficiază de trei drepturi de a lua apă direct și existentă pe fondul lui.
Recurentul arată că un alt aspect ce ar mai merita a fi reținut și în legătură directă cu recuzarea expertului, este cel al cheltuielilor de judecată. Consideră că este nefiresc obligat la plata unei sume de 870 lei ce reprezintă onorariul expertului. Este nelegală obligarea sa la plata onorariului de expert, câtă vreme intimatul a plătit doar 800 lei (file 105 și file 109 dosar fond) și nu mai există dovezi la dosarul de fond că ar mai fi suportat restul de onorariu până la 1.540 lei (fila 113), deși inițial avea această obligație.
Raportat la cele arătate anterior, raportat la faptul că s-a pronunțat o hotărâre având la baza o expertiză topografică nulă, aberantă și abuzivă, că s-a respins nejustificat cererea de recuzare a expertului și cea a președintelui completului de judecată, că nimeni nu poate fi ținut în indiviziune contrar voinței sale, că nu poate fi vorba de o proprietate forțată în indiviziune, că s-a solicitat inițial o servitute, dar s-a acordat un drept de proprietate forțat inexistent, că a fost obligați nelegal la plata de cheltuieli de judecată și nefondat s-au respins excepții, recurentul susține că recursul este perfect admisibil.
În drept, invocă art. 204, art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9, art. 27 pct.1 și 7, art. 29-36 C.proc.civ.-1948, art. 728 Cod civil 1864
Prin întâmpinare (filele 15-16), intimatul reclamant P. V., solicită respingerea recursului declarat ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate și respingerea excepției tardivității precizări de acțiune ca nefondată și neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare, intimatul arată că, în fapt, criticile aduse sentinței instanței de fond, sunt neîntemeiate și nu sunt de natură a conduce - în opinia sa - la schimbarea soluției. Deși recurentul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, intimatul susține că nu există nici un temei de drept care să impună o atare soluție a rejudecării la instanța de fond. În calea de atac promovată, recurentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, ci doar nemulțumiri privitor la starea de fapt, la modul de partajare a coproprietății părților. La fond s-a achiesat la acțiunea reclamantului, s-a acceptat partajul în natura, 1/2 la fiecare, mai puțin lotul cu fântâna. Ceea ce se critică acum, este doar aspectul că nu s-a atribuit în proprietate exclusivă recurentului lotul cu fântâna. Intimatul consideră că nu este posibil acest lucru, câtă vreme accesul la fântână trebuie să fie pentru amândoi și ținând cont de utilitatea și caracterul special al unui astfel de bun, care nu poate fi partajat - fântâna/ izvorul, este clar că el trebuie să rămână în indiviziune, având în vedere caracterul indivizibil al izvorului fântânii. După lege, izvorul aparține proprietarului/ coproprietarului, în cazul părților, al terenului pe care se află izvorul. Fiind o coproprietate forțată, perpetuă, acest izvor nu poate fi partajat în natură. Nici nu ar avea cum să-l partajeze, câtă vreme nu îl pot evalua și să stabilească cota parte din valoarea ce trebuie restituită coproprietarului.
Din acest punct de vedere, intimatul reclamant consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiecare dintre părți, fără terenul/ lotul cu acest izvor- fântână deține partea care i se cuvine, în natură, conform folosinței actuale, lucru necontestat de recurent. Nici susținerea că intimatul reclamant mai are două fântâni, nu este adevărată și nici dovedită. De asemenea, intimatul reclamant arată că nici susținerea recurentului pârât că nu a fost citat la expertiză nu este adevărată, din moment ce expertul a fost citat în fața instanței, a dovedit cu actele - scrisorile recomandate și cu borderoul său, că a citat partea, astfel că nu se impune anularea expertizei.
În concluzie, intimatul reclamant consideră că nu există nici unui motiv de nelegalitate a sentinței atacate și astfel că nu se impune nici casarea, nici modificarea acesteia, care trebuie păstrată în întregime, cum trebuie păstrate și încheierile de respingere a cererii de recuzare a expertului din data de 25.06.2014 și a completului de judecată din 30.06.2014.
În drept, invocă art. 115 și urm., art. 274 C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 21-22), recurentul pârât, prin avocat, susține că motivele invocate în întâmpinarea depusă la termenul din 08.12.2014 sunt total nefondate.
Hotărârea instanței de fond nu poartă nici măcar o minimă urmă de legalitate, înainte de a se discuta de temeinicie, trebuie să discutăm legalitatea hotărârii și a încheierilor de recuzare atacate.
Din punctul de vedere al recurentului acestea sunt nelegale și reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și o încălcare a principiuiui egalității în fața legii și a egalității probelor. Nu poate a cataloga altfel o astfel de hotărâre, întrucât, așa cum a arătat și prin motivele de recurs, aceasta se sprijină pe o expertiză nelegală și pe o respingere nefondată a unei cereri de recuzare.
În fața instanței de fond intimatul și-a precizat acțiunea odată cu schimbarea apărătorului. Această schimbare de acțiune este nelegală, făcută mult după termenul legal (prima zi de înfățișare) și se încearcă schimbarea obiectului judecății. Obiectul inițial era ieșirea din indiviziune și constatarea unui drept de servitute pentru locul ocupat de fântână în favoarea intimatului. Ulterior se solicită partajarea, dar cu menținerea în proprietate forțată pentru cei 3-5 mp ocupați de fântână în fața casei recurentului.
Recurentul apreciază că precizarea este aberantă și nelegală din cel puțin două puncte de vedere: din punct de vedere al amplasamentului și din punctul de vedere al legii.
Din punct de vedere al amplasamentului este ridicol să se rămână în indiviziune cu un lot atât de mic și fix în fața casei recurentului. Utilitatea și caracterul special nu pot fi avute în vedere întrucât, intimatul mai are trei fântâni pe proprietatea lui și este alimentat și de la rețeaua publică a comunei. Aceste aspecte recurentântul pârât susține că le-a dovedit cu martorii propuși și cu clișeele foto.
Din punctul de vedere al legii, nu era reglementată proprietatea forțată sau perpetuă sub imperiul vechiului Cod civil sau a legislației speciale din domeniul proprietății. Opiniile consacrate din doctrină și practica judiciară au susținut că pentru existența unui astfel de tip de proprietate este necesar ca lucrurile, potecile, fântânile să se găsească exact sau chiar pe linia despărțitoare dintre fondurile vecine, altminteri dacă poteca, fântâna, drumul se află situate pe unul din fonduri și sunt folosite și pentru utilizarea celuilalt fond, suntem în prezența unui drept de servitute și nicidecum a coproprietății forțate. Regimul juridic este atunci în mod cert diferit (în același sens L.P., L.-M. H. în „D. civil. Drepturi reale principale”, Editura Universul Juridic 2006, p. 206); în cauza de fața, fântâna este situată în fața casei recurentului și pe fondul său.
Recurentul arată că se opune la a mai fi citat expertul, întrucât părtinirea lui crede că a dovedit-o cu mijloacele de probă administrate în fața instanței de fond și se referă aici la faptul că, recurentul nu a fost niciodată citat pentru expertiză, iar răspunsul de la fila 134 din dosarul de fond depus de poștă este elocvent în acest sens.
Raportat la cele expuse, recurentul solicită înlăturarea sau repudierea motivelor invocate de intimat în întâmpinare și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă art. 303, art. 308 C.proc.civ.-1948 .
Recursul împotriva încheierii de recuzare a expertului este nefondat, eventuala încălcare a obligației prevăzute de art. 208 C.proc.civ. atrăgând nulitatea, în condițiile legii, art. 24 și art. 27 pct. 7 C.proc.civ. nefiind incidente în speță. În ceea ce privește pretinsa relație de prietenie dintre expert și judecător, trebuie remarcat că expertul a fost numit în ședință publică la 12 iunie 2013, în prezența reprezentanților părților și nu s-a formulat cererea de recuzare în intervalul de 5 zile prevăzut de art. 204 C.proc.civ.
Recursul declarat în contra încheierii de recuzare a judecătorului este, de asemenea, vădit nefondat. Pronunțându-se asupra admisibilității unei probe, inclusiv asupra nulităților invocate în legătură cu administrarea efectivă a probei, judecătorul nu și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă, respectiv nu a dat o dezlegare în fond, în mod pertinent fiind argumentată soluția de respingere a cererii de recuzare.
Recursul este fondat.
Judecătoria a menținut starea de coproprietate forțată asupra lotului 3 în suprafață de 5 mp, deși acest teren nu s-a aflat niciodată în coproprietate forțată.
Mai mult, prin propunerea de partajare în natură cuprinsă în expertiză, izvorul nu se situează pe linia despărțitoare dintre loturile ce se vor atribui în proprietate exclusivă, astfel că nu sunt întrunite condițiile coproprietății forțate. În consecință, critica adusă sentinței din această perspectivă este fondată.
În ceea ce privește modificarea acțiunii introductive, instanța apreciază că nu suntem în prezența depunerii tardive a cererii modificatoare, deoarece prin precizarea acțiunii s-a solicitat constatarea stării de coproprietate forțată, în timp ce acțiunea introductivă este o acțiune în realizare, fiind în situația de excepție reglementată de art. 132 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ. cererea de constatare poate fi primită, întrucât în cazul coproprietăți forțate nu este posibilă sistarea.
Recurentul a solicitat atribuirea în natură a imobilului în suprafață de 5 mp prin acțiune reconvențională. Cu toate acestea, cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei în condiții de contradictorialitate, nu s-a cerut expertului să evalueze suprafața de teren pe care se situează izvorul natural de apă pentru a se putea calcula sulta, iar reclamantul nu a mai solicitat atribuirea în natură a acestui teren (încheiere fila 106). Prin raportul de expertiză se propune ca lotul nr.3 să rămână în indiviziune.
Pârâtul a invocat excepția nulității raportului de expertiză pentru viciul de procedură constând în omisiunea încunoștințării sale de către expert pentru a fi prezent la măsurători, însă în mod corect instanța a respins excepția.
Pe de o parte, pârâtul nu a arătat vătămarea care i s-a produs, fiind în situația reglementată de art. 208 raportat la art. 105 alin. 2 C.proc.civ. sarcina probei vătămării aparține celui care o invocă. Pârâtul nu a adus obiecțiuni legate de măsurătorile efectuate, de loturile determinate, prin însăși motivele de recurs (și prin concluziile de la ultima dezbatere la instanța de fond) solicitând sistarea indiviziunii în prima variantă arătată de reclamant, ceea ce presupune a se lua în considerare raportul de expertiză. În recurs nu se pot efectua expertize, singurele probe admisibile fiind înscrisurile. În fața judecătoriei nu s-a solicitat o expertiză pentru alte obiective decât cele stabilite inițial, eventuala refacere a lucrării nefiind concludentă din perspectiva atribuirii lotului nr.3 cu plata unei sulte.
De altfel, la fila 139 s-a depus plicul conținând înștiințarea emisă de expert, purtând mențiunea R6008 și retur pe motiv că destinatarul nu s-a prezentat, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință din 16 aprilie 2014. Deși în recurs se arată că plicul este un fals grosolan, pârâtul nu a uzat de procedura înscrierii în fals.
În consecință, raportat la probele administrate și la situația coproprietății obișnuite, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința, doar în ceea ce privește terenul pe care este situat izvorul, în sensul că Lotul 3 de 5 mp va rămâne în coproprietate obișnuită a părților, în cote egale de 1/2, oricare dintre coproprietari putând solicita sistarea stării de coproprietate.
În temeiul art.276 C.proc.civ. rap. la art.774 Cod civil, instanța va compensa cheltuielile de judecată constând în onorarii de avocat și va obliga intimatul să plătească recurentului suma de 228,50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a expertului topograf din data de 25.06.2014 și împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a președintelui completului de judecată din data de 30.06.2014.
Admite recursul civil declarat de recurentul-pârât P. GR. T., domiciliat în Cămarzana, nr. 13, județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Ghiriti D. Gigei, cu sediul în Negrești Oaș, Aleea Trandafirilor, ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1126/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V., domiciliat în Cămarzana, nr. 334, județul Satu M..
Modifică în parte sentința în sensul că menține starea de coproprietate obișnuită în cotă de 1/2 asupra lotului nr.3 determinat prin expertiza efectuată de expert ing. K. Z., în suprafață de 5 mp.
Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de coproprietate pe cote părți asupra lotului nr.3 în favoarea părților în calitate de coproprietari în cote de Va părți fiecare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Compensează onorariile de avocat și obligă intimatul să plătească recurentului suma de 228,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2014.
Președinte, E. R. | Judecător, R. G. M. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, M. C. |
Red. G.D. S. – 13.03.2015
Tehnored_NM / 22.03.2015
2 ex.
- Jud.fond: A.O.S. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Servitute. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
