Revendicare imobiliară. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 42/266/2014
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/.> Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător E. R.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea apelului civile declarat de apelantul K. I., domiciliat în B. V., nr. 453, jud. T., cu domiciliul actual în Turț, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1245 din 09.10.2014 pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. C. TURȚ PRIN PRIMAR, C. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR TURȚ și C. J. SATU M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1245/09.10.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Negrești Oaș a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, și în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul K. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR TURȚ, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR SATU M. și P. COMUNBEI TURȚ – reprezentata de primarul C. I..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, pronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, a reținut următoarele:
Potrivit art.563 alin.1 Cod civil, „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”
Pe de altă parte, art.557 alin.1 Cod civ., arată următoarele: „dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că, pentru a putea promova acțiunea în revendicare, reclamantul K. I. trebuie să îndeplinească condiția esențială de a fi proprietar asupra terenurilor revendicate.
Analizând actele depuse în probațiune, instanța a reținut că reclamantul K. I. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor indicate prin niciunul din modurile prevăzute de art. 557 Cod civ.
Astfel, prin contractele de vânzare cumpărare la care a făcut referire reclamantul nu s-a transmis proprietatea asupra terenurilor, deoarece le lipsește forma autentică ad validitatem.
În fapt, aceste înscrisuri reprezintă niște începuturi de dovadă scrisă.
Nici înscrierile din cartea funciară nu fac dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenurilor revendicate, deoarece alte persoane apar înscrise ca fiind proprietari asupra terenurilor. Chiar și în situația în care vreuna dintre aceste persoane ar fi antecesoarea reclamantului (lucru care nu a fost dovedit în cauză), reclamantul nu are calitate procesuală activă în a promova acțiunea în revendicare, deoarece mai întâi ar trebui realizată dezbaterea succesiunii după aceste persoane și obținerea unui certificat de moștenitor.
În cele din urmă, instanța a mai reținut că reclamantul a încercat obținerea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor susmenționate (și implicit a unui titlu de proprietate), în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș, însă cererea de reconstituire a reclamantului a fost respinsă prin decizia civilă nr.418/R/13.07.2010, pronunțată de către Tribunalul Satu M. în dosarul nr._ .
S-a reținut de către Tribunalul Satu M. că „Probele administrate în fața instanței de fond nu sunt în măsură să fundamenteze soluția pronunțată, respectiv nu dovedesc dreptul de proprietate al reclamantului-intimat asupra terenului pe care îl solicită – 10,30 ha teren.
Astfel, respectând ierarhia probelor prev.de art.11 alin.1 din Lg.18/1991, constatăm că în extrasul CF depus în probațiune nu apar ca proprietar reclamantul-intimat, precum nici vânzătorii menționați în contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
Dovada acestei proprietăți nu a fost făcută nici prin registrul agricol.
Contractele de vânzare-cumpărare nu identifică terenul care face obiectul vânzării prin suprafață, vecinătăți, nr.top, nr.CF sau înscriere în registrul agricol.
În acest context, declarațiile martorilor care nu pot preciza suprafața terenurilor pretinse de reclamantul-intimat și vecinătățile, chiar coroborate cu contractele sub semnătură privată, nu prezintă forță probatorie.”
Ținând cont de cele de mai sus și având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar asupra terenurilor revendicate-esențială în promovarea unei acțiuni în revendicare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul K. I..
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel și a solicitat admiterea căii de atac declarate, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii în revendicare apreciind că suprafața de 10,30 ha teren forestier situat în extravilanul comunei Turț, i se compete în calitate de moștenitor, iar intimata refuză în mod nejustificat punerea în posesie și eliberarea terenului pentru care are și acceptul fraților săi, apelantul susținând că este singurul acceptant al moștenirii rămase după părinți.
Apelul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinare, intimata C. locală de fond funciar Turț, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât apelantul avea obligația să obțină redobândirea dreptului de proprietate în temeiul legilor de reparație în materia fondului funciar și nu pe calea dreptului comun, revendicare imobiliară. Terenurile solicitate au fost reconstituite parțial în favoarea apelantului, astfel a fost validată suprafața de 3.20 ha teren cu destinație forestieră, propunere care a fost apoi validată de C. Județeană Satu M., la poziția nr.34 din Anexa nr.37. Deși a fost contestată această hotărâre, instanța nu a dat câștig de cauză apelantului, astfel că prin Sentința civilă nr.164/10.02.2010 a Judecătoriei Negrești Oaș instanța a respins cererea reclamantului K. I., condiții în care operează excepția autorității de lucru judecat. Nefiind proprietar tabular apelantul nu poate uza de acțiune în revendicare imobiliară nefiind proprietarul neposesor, iar intimata nu deține terenurile solicitate, raporturile juridice dintre părți sunt reglementate prin Lg.18/1991 și nu pe calea dreptului comun.
În drept, invocă Lg.247/2005 și Lg.18/1991.
Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale în materie, coroborat cu probele administrate, apreciază ca neîntemeiate criticile apelantului față de hotărârea atacată, întemeiat pe următoarele considerente:
Apelantul a încercat să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din litigiu în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Satu M., însă în urma soluționării recursului prin Decizia civilă nr.418/R/13.07.2010 a Tribunalului Satu M. s-a reținut cu putere de lucru judecat că probele administrate, respectiv contractele de vânzare cumpărare nu identifică terenurile care fac obiectul vânzării prin suprafață, vecinătăți, nr.top, nr.CF sau înscriere în registru agricol, astfel că s-a respins cererea de reconstituire a diferenței de teren solicitată pentru suprafața de 7,1 ha teren forestier situat pe raza localității Turț.
În lipsa reconstituirii a confirmării unui drept de proprietate, apelantul reclamant nu are la îndemână acțiune în revendicare imobiliară, nefiind proprietarul tabular al terenurilor pentru care s-a stabilit că au un alt regim juridic fiind sub incidența legilor de fond funciar care prevăd o procedură distinctă de cea a dreptului comun. Așa cum s-a stabilit și prin recursul în interesul legii soluționat de ICCJ prin Decizia nr. 33/2008 proprietarul bunului preluat abuziv de stat are la îndemână legea specială, iar dacă s-ar aprecia că există posibilitatea de a se recurge la dreptul comun în materia revendicării, respectiv, Codul civil, în defavoarea legii speciale de reparație, ar însemna să se încalce principiului specialia generalibus derogant.
Așa cum s-a arătat, apelantul nu are niciun act al autorității publice sau hotărâre judecătorească care să îi recunoască dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu a cărei protecție să o invoce în prezenta cauză, după cum dispozițiile legii sau jurisprudența nu îi conferă nicio speranță legitimă la restituire, ci dimpotrivă, consacră expres pierderea dreptului la valorificarea pretențiilor în lipsa cererii de reconstituire față de dispozițiile deciziei în interesul legii nr.33/2008. Ceea ce nu s-a obținut pe calea legii speciale nu se poate realiza pe calea dreptului comun, întrucât se opune principiul enunțat anterior, precum și cel potrivit căruia odată aleasă o cale nu se poate recurge pentru același drept la o a doua procedură „electa una vie”, respectarea acestui principiu asigurând stabilitatea raporturilor juridice și evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.
Reținând considerentele expuse în acord și cu cele avute în vedere de prima instanță, tribunalul apreciază că în lipsa unui drept de proprietate dobândit în baza legii speciale, apelantul nu are legitimitatea de a cere protecție dreptului invocat câtă vreme nu deține bunurile în calitate de proprietar cu toate prerogativele ce compun dreptul de proprietate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod proc.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul K. I., CNP_, domiciliat în B. V., nr.453, jud.T., cu domiciliul actual în Turț, ., jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1245 din 09.10.2014 pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. C. TURȚ PRIN PRIMAR, C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR TURȚ și C. JUDEȚEANĂ SATU M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2015.
Președinte, I. M. C. | Judecător, E. R. | |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./02.04.2015
Tehnored_BER / 03.04.2015
Ex.7
- ..cu: K. I.-la ambele adrese, P. comunei Turț prin Primar, C. locală de aplicare a Legii fondului funciar Turț, C. Județeană Satu M.
Jud.fond: F. C.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 143/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|








