Revendicare imobiliară. Sentința nr. 113/2015. Tribunalul SATU MARE

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 22 mai 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea respectivă, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată la instanță la data de 26.01.2015 sub dosar nr. unic de mai sus (fila nr. 1), reclamanții P. M. D. L., B. W. și F. E. au chemat în judecată pârâții S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, S.C. T. S.A. și .., ambele în insolvență și ambele prin lichidator judiciar EURO INSOLV S.P.R.L. SATU M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie încuviințată revendicarea prin compararea titlurilor, în condițiile dreptului comun, a imobilului situat în mun. Satu M., . nr. 23, jud. Satu M., înscris inițial în CF nr._ Satu M. sub nr. top 4724/1 și 4721/1, iar ulterior în CF nr._, în natură teren în suprafață de 4718 mp, precum și să se dispună constatarea nulității absolute a tuturor actelor de dobândire a dreptului de proprietate încheiate ulterior în beneficiul pârâților . M. și . SATU M., cu radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate astfel constituit în favoarea dobânditorilor subsecvenți și întabularea dreptului reclamanților asupra imobilului în litigiu, cu titlu juridic moștenire legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că imobilul în cauză a constituit proprietatea antecesorului acestora, def.B. S., care l-a cumpărat la data de 15.08.1940, după care S. R. l-a preluat în mod nelegal la data de 02.08.1952, în temeiul Decretului nr.111/1951 cu titlu de „imobil abandonat”.

S-a mai arătat că acest imobil a fost ulterior atribuit în baza HGR nr.794/1992 cu modificările ulterioare inițial în favoarea pârâtei . ulterior în favoarea pârâtei ..

Reclamanții mai arată că preluarea astfel realizată de către S. R. îmbracă un caracter abuziv, că dreptul de proprietate al antecesorului reclamanților nu s-a stins prin neuz și că, față de calitatea de succesori legali în drepturi ai def.B. S., coroborat cu disp.art.887 Cod.civ. potrivit cărora drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară atunci când provin prin moștenire, rezultă că în speță calitatea de proprietari a acestora nu a încetat în mod valabil niciodată.

Pe de altă parte se arată că titlul juridic al dobânditorilor subsecvenți este nul absolut, aceștia dobândind imobilul de la un neproprietar, în speță S. R. care l-a preluat în mod nelegal, astfel încât invocând și jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (în speță cauzele Brumărescu împotriva României, Ș. împotriva României, S. împotriva României și . SA împotriva României) înțeleg să-și fundamenteze cererea introductivă în instanță pe dispozițiile dreptului comun în materie și prin raportare la art.1 din Protocolul nr.1 Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului vizând garantarea dreptului de proprietate.

Pârâtele . ., ambele în insolvență și ambele prin lichidator judiciar EURO INSOLV SPRL Satu M. nu se prezintă însă depun întâmpinare în condițiile art.205-206 Cod.proc.civ. (filele nr.83-84, 89-102) prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților invocând în principal inadmisibilitatea acesteia din perspectiva incidenței în cauză a prevederilor art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.10/2001 cu modificările ulterioare, arătând că în situația în care reclamanții invocă preluarea abuzivă, fără titlu valabil, de către S. R., a imobilului în cauză, aceștia au deschisă calea procedurală prevăzută de legea reparatorie specială, pârâtele prevalându-se totodată de buna lor credință în privința dobândirii subsecvente a imobilului de la înstrăinătorul S. R..

Pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE legal citat nu se prezintă însă depune întâmpinare (filele nr.85-88) prin care invocă în principal inadmisibilitatea acțiunii, raportat la prevederile speciale în materie, în speță Legea nr.10/2001, învederându-se totodată că reclamanții au uzat în fapt de această procedură specială.

Reclamanții nu au depus răspuns la întâmpinare conform prevederilor art.201 alin.2 Cod.proc.civ..

La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, cel din data de 17.04.2015 (filele nr.138-139), precum și la termenul de judecată imediat ulterior, cel din data de 22.05.2015 (filele nr.154-155) instanța a supus dezbaterii contradictorii a părților prezente atât excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinările de mai sus, cât și excepția autorității de lucru judecat în cauză a deciziei civile nr.283/2007 a Tribunalului Satu M., evocată de părți în cadrul procedurii prealabile și anexată de către reclamanți cererii introductive în instanță (filele nr.32-33), incidente procedurale pe care le-a apreciat ca putând constitui împrejurări de natură să pună capăt procesului în înțelesul disp.art.243 Cod.proc.civ., astfel încât a apreciat că se impune dezlegarea acestora cu prioritate din perspectiva disp.art.248 alin.1 rap.la art.247 Cod.proc.civ..

Analizând cu precădere cele două excepții de mai sus instanța le apreciază ca fiind întemeiată și în consecință le va admite, dispunând respingerea în mod corespunzător a acțiunii reclamanților, din perspectiva următoarelor considerente:

Un prim aspect reținut de către instanță și adus în dezbaterea contradictorie a părților în condițiile disp.art.14 alin.6 Cod.proc.civ. la termenul de judecată din data de 22.05.2015 îl reprezintă aplicabilitatea în cauză, cu caracter obligatoriu, a deciziei nr.33/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite (publicată în Monitorul Oficial nr.108/23.02.2009) prin care, în cadrul unui recurs în interesul legii s-a stabilit că „cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr.10/2001… concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut în mod expres în legea specială”.

În fapt imobilul în litigiu a fost preluat de către S. R. în temeiul Decretului nr.111/1951, act normativ evocat în cuprinsul art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel încât în mod întemeiat pârâtele în cauză au invocat împrejurarea că în speță sunt aplicabile reglementările legale din cadrul procedurii speciale instituite prin legislația reparatorie în materie, în speță Legea nr.10/2001, a cărei aplicare se prezintă a fi prioritară, prin prisma deciziei pronunțate în cadrul recursului în interesul legii, evocată mai sus, cu excluderea reglementării de drept comun, în speță a acțiunii în revendicare promovată de reclamanți.

Este adevărat că în cuprinsul alin.4 din decizia nr.33/2008 se arată că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.”

Instanța constată însă că această statuare din partea instanței supreme nu instituie o derogare în sensul invocat de către reclamanți în prezenta cauză și anume, în sensul recunoașterii unui drept de opțiune în favoarea persoanei îndreptățite între a uza de prevederile legii speciale sau de acțiunea în revendicare în condițiile dreptului comun, și nici o dispoziție de favoare în sensul recunoașterii pentru aceeași categorie de persoane a posibilității de a promova o acțiune în revendicare de drept comun după pierderea unui litigiu în condițiile Legii nr.10/2001 sau după pierderea termenului prevăzut în art.20 din această lege, ci are în vedere acele situații în care, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, s-ar naște un conflict între legea internă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin admiterea acțiunii în revendicare s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securității juridice.

Așa cum se arată în decizia nr.33/2008 în această privință „cu alte cuvinte, atunci când există neconcordanță între legea internă și Convenție, trebuie să se verifice pe fond dacă și pârâtul în acțiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenției – o hotărâre judecătorească anterioară prin care i s-a recunoscut dreptul de a păstra imobilul; o speranță legitimă în acest sens, dedusă din dispozițiile legii specială, unită cu o jurisprudență constantă pe acest aspect -, dacă acțiunea în revendicare împotriva terțului dobânditor de bună credință poate fi admisă fără despăgubirea terțului la valoarea actuală de circulație a imobilului etc.” (paragraful nr.32 al pct.2 din considerentele Deciziei nr.33/2008).

Altfel spus ipoteza subsidiară evocată prin decizia de mai sus privința admisibilitatea acțiunii în revendicare are în vedere neconcordanțe între dispozițiile legii speciale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adică ipoteza în care reclamantul și pârâtul se prevalează fiecare de câte un titlu obținut pe calea procedurii speciale sau în condițiile regimului juridic derogatoriu al legislației speciale reparatorii în materie, însă în niciun caz nu are în vedere neconcordanțe în condițiile dreptului comun, între Convenția Europeană a Drepturilor Omului și titlul juridic obținut în condițiile Codului civil.

Admițând totuși raționamentul reclamanților în sensul celor exprimate de aceștia prin notele de ședință depuse la dosar în data de 20.05.2015 (fila nr.151) și dezvoltate verbal în ședința publică de la termenul de judecată din data de 22.05.2015, instanța observă că, față de pronunțarea între același părți (mai puțin subdobânditoarea ulterioară . având – cauză al . deciziei civile nr.283/. pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ (filele nr.32-33) prin care s-a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanții din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr.1544/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ (filele nr.34-37), decizie rămasă irevocabilă, în prezenta cauză operează și autoritatea de lucru judecat, în ce privește inadmisibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun, câtă vreme părțile au deschisă calea procedurii speciale reglementate prin Legea nr.10/2001.

Această statuare din partea instanțelor de judecată, în sensul că acțiunea acestor reclamanți, cu privire la acest imobil și fundamentată în mod direct pe dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost realizată in terminis, în mod expres, atât în considerentele sentinței civile nr.1544/2007 (alin.penultim al considerentelor) cât și în cele ale deciziei civile nr.283/. al considerentelor).

Este adevărat că în cuprinsul cererii inițiale de chemare în judecată înregistrate în dosar nr._ în care s-au pronunțat cele două hotărâri de mai sus reclamanții au solicitat, textual, constatarea nulității absolute a titlului deținut de pârâții din cauza respectivă, cu modificarea înscrierilor de carte funciară în acest sens, motiv pentru care în cauza de față s-a susținut, la termenul de judecată din data de 22.05.2015 că ar fi vorba despre un obiect al pricinii și despre o cauză juridică diferite, însă față de exprimarea neechivocă din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr.283/. al considerentelor) și ale sentinței civile nr.1544/2007 (alin.penultim al considerentelor) rezultă în mod netăgăduit că instanțele în cauză au avut în vedere inclusiv susținerea cererii introductive în instanță din perspectiva revendicării imobilului în temeiul Protocolului nr.1 Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cele două hotărâri judecătorești rămânând irevocabile și sub acest aspect.

P. urmare, implicit și în privința inadmisibilității acțiunii reclamanților fundamentate pe acest temei juridic, dezlegarea dată prin cele două hotărâri judecătorești evocate se prezintă a avea autoritate de lucru judecat și în prezenta cauză.

P. prisma considerentelor ce preced instanța va admite atât excepția autorității de lucru judecat în cauză a deciziei civile nr.283/. Satu M., cât și excepția inadmisibilității cererii principale, din perspectiva deciziei nr.33/2008 a ÎCCJ – Secțiile Unite și în consecință va respinge acțiunea reclamanților, fără cheltuieli de judecată pentru pârâți nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția autorității de lucru judecat în cauză a Deciziei civile nr. 283/. pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, precum și excepția inadmisibilității cererii principale, din perspectiva Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, și în consecință:

Respinge acțiunea civilă înaintată de reclamanții P. M. D. L., C.N.P._, B. W. și F. E., toți cu dom. procedural ales la sediul profesional al Cabinet Avocat „M.-S. F. C.”, în mun. Satu M., .. 4-6, . M., în contradictoriu cu pârâții S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5, S.C. T. S.A. și .., ambele în insolvență și ambele prin lichidator judiciar EURO INSOLV S.P.R.L., cu sediul în mun. Satu M., .. 10, jud. Satu M., având ca obiect acțiune în revendicare prin compararea titlurilor în privința imobilului situat în mun. Satu M., . nr. 23, jud. Satu M., înscris inițial în CF nr._ Satu M. sub nr. top 4724/1 și 4721/1, iar ulterior în CF nr._, în natură teren în suprafață de 4718 mp, precum și capetele de cerere subsecvente.

Fără cheltuieli de judecată pentru pârâți, nefiind solicitate.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Satu M..

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2015.

Red.E.R./16.06.2015.

Tehnored_VD /16.06.2015.

8 ex. – ..cu: F. E., B. W., P. M. D. L., S. R. prin MFP, . lichidator Euro Insolv SPRL, . prin lichidator Euro Insolv SPRL