Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 93/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 2944/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelant N. D. A.
și pe intimat N. D. A., intimat N. I., având ca obiect ordonanță președințială împotriva sentinței civile nr. 2162 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. J. S. pentru apelantul pârât Naiță D. A., av. B. O. în substituirea av B. A., lipsă fiind intimatul pârât Naiță I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta apelantului pârât depune la dosar certificat de naștere în copie, care se comunică și reprezentantei intimatului reclamant. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului pârât arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Reprezentanta apelantului pârât susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând a se admite și a se schimba sentința primei instanțe în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite dispozițiile legale pentru admiterea acesteia.
Arată că părțile sunt proprietari asupra imobilului, familia pârâtului întoarsă din Spania deși dețin această proprietate nu poate beneficia de ea. Întrucât imobilul se află într-o stare avansată de degradare și pentru că pârâtul era obligat să asigure spațiu de locuit soției și fiului minor a înțeles să efectueze lucrări la imobil, lucrări necesare și utile imobilului. Lucrările fiind de conservare ce nu necesitau autorizație di partea autorităților arată că nu era nevoie de acordul coproprietarului.
În drept invocă jurisprudența Curții Europene.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Arată că hotărârea pronunțată este judicios fundamentată atât în fapt cât și în drept. Cu privire la motivele de apel arată că acestea nu au nici o legătură cu procedura ordonanței președințiale, faptul că pârâtul s-a întors din Spania și nu are unde să locuiască nu îi dă dreptul să facă modificări la imobil fără acordul coproprietarului. În cauză s-a dovedit intenția clară a reclamantului, prin aceste modificări, de a transforma bunul pentru ca acesta să fie comod partajabil în natură.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 2162/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Naiță I..
S-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul Naiță D. A. în contradictoriu cu pârâtul Naiță D. A., pârâtul fiind obligat să sisteze lucrările de investiții, amenajare, reparații interioare sau exterioare la imobilul situat în Ș. M. ..518 până la soluționarea irevocabilă a procesului de partaj ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sibiu.
S-a respins cererea formulată împotriva pârâtului Naiță I. și s-a dispus obligarea pârâtului Naiță D. A. la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Potrivit evidenței de CF imobilul situat în Ș. M. atr. A. Ș. nr. 518 și înscris în CF_ Ș. M. nr. top. 258,259 a fost coproprietatea reclamantului și a pârâtului Naiță I. până la data de 29.10.2012, când pârâtul Naiță I. și-a vândut cota de proprietate fiului său Naiță D. A. și soției acestuia Naiță C..
Astfel, față de situația de carte funciară se reține că pârâtul Naiță I. nu este proprietar al imobilului la care s-au efectuat lucrări de renovare și nici nu are vreo contribuție de altă natură la efectuarea acestor lucrări, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Naiță I..
Părțile au încercat să sisteze pe cale amiabilă starea de coproprietate, însă nu au reușit astfel că pârâtul Naiță D. A. a început efectuarea de lucrări de reparații la o parte din imobil, fără acordul reclamantului, fapt menționat de acesta în întâmpinarea depusă la dosar.
În cauză, pentru sistarea stării de coproprietate reclamantul a promovat acțiune de partaj judiciar ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sibiu.
În drept, printre modalitățile juridice ale dreptului de proprietate se numără și proprietatea comună pe cote-părți, căreia îi este specific faptul că toate prerogativele dreptului de proprietate aparțin împreună și concomitent mai multor titulari.
Specific dreptului de proprietate comună este și faptul că nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, ci doar al unei cote-părți ideale, abstracte, caz în care actele materiale de folosință a bunului nu pot fi făcute, de regulă, decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Totodată, în condițiile art. 996 N.C.P.Civ, instanțele judecătorești sunt abilitate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Caracterul vremelnic al măsurii nu este condiționat de existența unor litigii asupra fondului pricinii, ci poate decurge din însăși natura măsurii luate, iar urgența se analizează în raport de circumstanțele obiective și subiective ale pricinii.
Or, în speță, părțile litigante sunt coproprietari ai imobilului în litigiu, reclamantul dobândind în proprietate cota de 8/32 părți prin succesiune, iar pârâtul, printr-un act de vânzare cumpărare a dobândit aceeași cotă de proprietate de 8/32 părți, împreună cu soția sa Naiță C. I..
Așa fiind, actele de folosință materială asupra acestui imobil pot fi exercitate de coproprietari fie de comun acord, fie separat, însă cu respectarea drepturilor celorlalți, iar în caz de neînțelegeri, ei pot sista această stare de coproprietate.
În cauză, necontestat, există neînțelegeri între părți cu privire la modul de folosire a imobilului, ca atare, se impune obligarea pârâtului la sistarea oricăror lucrări de investiții, amenajare, reparații interioare sau exterioare la imobilul situat în Ș. M. .. 518 jud. Sibiu.
Față de conduita pârâtului, care a efectuat și nu este exclusă posibilitatea să efectueze în continuare lucrări de renovare a imobilului fără acordul celuilalt coproprietar, măsura se impune de urgență și ea este, prin natura ei, vremelnică, putând dura numai până când se sistează starea de coproprietate între părți.
Faptul că pârâtul nu are un alt spațiu de locuit, nu justifică conduita acestuia de a efectua pe proprietatea comună lucrări de amenajarea a imobilului, fără acordul celuilalt coproprietar.
Pentru aceste considerente, se reține că în cauză sunt întrunite cerințele prev. de art. 996 N. C.P.Cciv. referitoae la urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului cauzei, astfel că instanța găsește întemeiată, în parte, cererea reclamantului, și va dispune obligarea pârâtului Naiță D. A. să sisteze lucrările de investiții, amenajare, reparații interioare sau exterioare la imobilul situat în Ș. M. .. 518 jud. Sibiu și înscris în CF_ Ș. M. nr. top. 258,259 până la soluționarea irevocabilă a procesului de partaj judiciar ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sibiu, și va respinge cererea față de pârâtul Naiță I., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
În baza art. 451 alin. 1 și 2 N.C.P.Civ instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 450 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului reduse proporțional cu admiterea cererii, valoarea și complexitatea cauzei, precum și cu activitatea desfășurată de avocat în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul Naiță D. A. a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială ca fiind inadmisibilă, cu obligarea intimatului Naiță D. A. la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond deși arată în considerentele hotărârii faptul că actele de folosință materială asupra imobilului pot fi exercitate de coproprietari fie de comun acord fie separat cu respectarea drepturilor celorlalți apreciază totuși că lucrările de reparații începute de apelant trebuie stopate. În atare situație apelantul arată că fiind o familie, nu era nevoie de acordul celuilalt coproprietar pentru efectuarea unor lucrări de conservare.
Apelantul arată că instanța admite cererea de ordonanță cu toate că în cazul obligațiilor de a face aceasta este inadmisibilă deoarece s-ar impune luarea unor măsuri definitive.
În drept se invocă disp. art. 636 C.civil și art. 640 C.civ.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate, raportat la disp. art. 479 N.C.p.civ. tribunalul constată ca fiind nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu o cerere de ordonanță președințială, sediul materiei fiind disp. art. 996-1001 N.C.p.civ.
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în mod corect s-au analizat condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri formulată în procedura specială reglementată de art. 996 și urm. N.C.p.civ., reținându-se în principal caracterul vremelnic al măsurii dispuse și anume privitor la soluționarea cauzei ce are ca obiect partajul judiciar. Urgența – în prezenta cauză a fost corect apreciată de instanță dat fiind faptul că lucrările de renovare efectuate de apelant fără acceptul coproprietarului ar determina obligarea celuilalt coproprietar în procesul de partaj să accepte fără voința sa, un spor de valoare a imobilului din litigiu. Mai mult de atât lucrările efectuate la imobilul din litigiu nu se încadrează în categoria celor de conservare ce ar determina urgența efectuării acestora, întrucât în caz contrar bunul s-ar deteriora complet ori ar fi supus pieirii.
De altfel apelantul în susținerea motivelor de apel nu aduce nimic nou, ci reiterează starea de fapt prezentată pe larg în întâmpinare, stare de fapt supusă judicios analizei în primă instanță.
În fine caracterul definitiv al măsurii dispuse de instanță ori excepția inadmisibilității invocată, sunt lipsite de suport legal și străine totodată cauzei întrucât prin hotărârea atacată s-a dispus sistarea lucrărilor până la soluționarea partajului.
Pentru considerentele expuse constatând că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, având în vedere disp. art. 480(1) N.C.p.civ. apelul va fi respins cu consecința păstrării în tot a sentinței atacate.
În condițiile art. 451(1) N.C.p.civ. apelantul va fi obligat să-i plătească intimatului Naiță D. A. suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificate prin chitanța de la f. 10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Naiță D. A. împotriva sentinței civile nr. 2162/22.03.2013 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Obligă apelantul la cheltuieli de judecată de 800 lei către intimatul Naiță D..
Definitivă.
Pronunțată azi 25.04.2013 în ședință publică.
Președinte Judecător
M. D. D. R. Lădăpdat
Grefier
S. E.
red.M.D.26.04.2013
j.f.F.T.P.
tehn.S.E.29.04.2013
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 507/2013. Tribunalul SIBIU | Evacuare. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
