Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 01-04-2013, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 3107/257/2012
ROMÂNIA
Dosar nr. _
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 68
Ședința publică de la 1 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. A.
Judecător V. C. D.
Grefier O. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către petenta S.C. I. P. INVESTMENTS BUCUREȘTI S.A împotriva sentinței civile nr. 2968 din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în contradictoriu cu intimații O.C.P.I. - B. DE CARTE FUNCIARĂ MEDIAȘ și W. G. având ca obiect - plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură al instanței, apelanta a depus precizări la întâmpinarea formulată de intimatul O.C.P.I Sibiu, după care:
INSTANȚA
P. sentința civilă nr. 2968/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins plângerea formulată de către petenta societatea comercială ,,I. P. INVESTMENTS BUCUREȘTI ’’S.A în contradictoriu cu intimatul W. G., privind modificarea încheierii de respingere nr._/16 iulie 2012 emisă de B. C. P. I. Mediaș.
Judecătoria Mediaș a reținut că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Mediaș sub numărul de dosar civil de față la data de 23 august 2012 petenta societatea comercială ,,I. P. INVESTMENTS BUCUREȘTI ’’S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța /fără a preciza cu cine se judecă în contradictoriu/să se dispună modificarea încheierii de respingere nr._/16 iulie 2012, dată de B.C.P.I. Mediaș în dosarul cu același număr, în sensul întabulării dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului situat în Mediaș – J. Sibiu, identificat sub nr. cadastral1688/6 și înscris în C.F. nr._, dobândit în baza actului de adjudecare din data de 12 martie 2012 emis de executorul bancar T. G..
În expunerea de motive a plângerii introductive de instanță petenta a arătat, în esență, următoarele: cererea de întabulare a dreptului de proprietate formulată de petentă a fost respinsă prin încheierea nr. 9130 din data de 8 iunie 2012, iar apoi cererea de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin încheierea nr._ din data de 16 iulie 2012, atacată în prezentul dosar, urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale corespunzătoare .
Petenta mai arată că obligația plății impozitului pentru transferul dreptului de proprietate nu este în sarcina adjudecatarului ci a proprietarului anterior; singura obligație ce incumbă petentei este aceea de a depune la organul fiscal competent documentația necesară transferului și această obligație a fost îndeplinită; petenta/adjudecatară nu are obligația de a obține și prezenta decizia de impunere a debitorului/fost proprietar și cu atât mai puțin pe aceea de a achita impozitul stabilit prin acea decizie.
Mai arată petenta faptul că în sarcina sa există impusă obligația de plată a taxei de întabulare a imobilului, pe care – de altfel – a achitat-o, dar în nici un caz nu ei îi incumbă obligația de plată a impozitului pe transferul proprietății .
Din punctul de vedere al petentei contribuabilul care obligația de plată a impozitului pe transferul proprietății este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate și nu cel în patrimoniul căruia intră dreptul de proprietate.
Petenta susține și că a condiționa întabularea dreptului de proprietate de realizarea plății impozitului de către debitor este de natură să plaseze petenta într-o situație imposibilă: este titulară a dreptului de proprietate asupra unui imobil dobândit prin licitație publică, dar nu își poate exercita acest drept deoarece persoana care are obligația legală de a achita impozitul aferent transferului nu are nici un interes să facă acest lucru.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 alin. 2 2 din Legea nr. 7/1996; art. 151 7 și 1512 lit. „a” din H.G. nr. 44/2004 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 ; art. 4 din Anexa 4 a Ordinului M.E.F. și al M.J. nr. 1706/1889/C/2008.
Plângerea s-a timbrat cu o taxă judiciară în sumă de 8 lei și s-a aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La data de 14 septembrie 2012, urmare a solicitării exprese făcute de instanță în acest sens, petenta a depus la dosar o cerere prin care arată că înțelege să se judece în contradictoriu cu numitul W. G., cu ultimul domiciliu cunoscut în localitatea Mediaș – .. 3 – . ( fila 45 dosar).
Intimatul W. G. - legal citat – nu s-a prezentat la judecarea cauzei, nu și-a exprimat poziția procesuală și nu și-a formulat nici o apărare.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că la data de 17 mai 2012 petenta a înregistrat la B.C.P.I. Mediaș cererea nr. 3179, prin care a solicitat întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în C.F._ ( nr. vechi de C.F._ N ), nr. cadastral 1688/6, dobândit prin actul de adjudecare din data de 13 martie 2012 eliberat de executorul bancar T. G. în dosarul de executare silită nr. 46/2011 ( fila 26 și următoarele dosar) .
P. încheierea nr. 9130 dată la 8 iunie 2012 B.C.P.I. Mediaș a respins cererea pe considerentul că nu s-a făcut dovada achitării impozitului prevăzut de art. 77 1 din Codul fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 77 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:…….. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri: a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale; b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți……. _> (4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea ..... (6) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
P. urmare, cu excepțiile strict prevăzute de textul legal sus enunțat, înscrierea în cartea funciară a dreptului real asupra imobilelor înstrăinate, inclusiv în procedura de executare silită, se face cu verificarea îndeplinirii obligației de plată a impozitului, și cum petenta nu face parte din categoria situațiilor exceptate de la plata sumei către bugetul Statului refuzul biroului de carte funciară apare ca fiind întemeiat și încheierea de respingere a plângerii este corectă.
De altfel, și practica instanței de control – Tribunalul Sibiu – este în acest sens, cu titlu de exemplu fiind decizia civilă nr. 338/4 octombrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr._ .
În raport de considerentele de fapt și de drept sus enunțate soluția dată de B.C.P.I. Mediaș apare ca fiind legală și, pe cale de consecință, plângerea nu este întemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat, în fapt, că instanța de fond a reținut greșit apărările petentei și a aplicat eronat prevederile legale în materie. Astfel, instanța nu a luat în considerare prevederile art. 151 indice 7 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, care reglementează situația petentei și stabilesc o procedură diferită, înlăturând obligația de achitare a impozitului la transferul de proprietate prin adjudecare în cadrul procedurii de executare silită. Potrivit acestui text, cumpărătorul are numai obligația de a depune documentația aferentă transferului, astfel încât organul fiscal să poată emite decizia de impunere pe numele contribuabilului, care, în cazul în speță, este fostul proprietar. Mai mult decât atât, potrivit art. 4 din Anexa 4 la Ordinul MEF și MJ nr. 1706/1889/C/2008 decizia de impunere se comunică doar contribuabilului, fostul proprietar, și nicidecum adjudecatarului, așa încât este evident că acesta din urmă nu este nici în măsură să o comunice Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Dispozițiile art. 77 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal se regăsesc în Capitolul „ Veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal”, fapt ce arată că obligația de plată a impozitului reglementată prin acest text este condiționată de obținerea unui venit de către cel care transmite dreptul de proprietate.
Soluția primei instanțe vine în contradicție și cu dispozițiile CEDO privind ocrotirea dreptului de proprietate.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 alin. 3 din legea nr. 7/1996, ale art. 282 și urm. Cod pr. civilă, ale art. 151 indice 7, 151 indice 2 lit. a din HG 44/2004, ale art. 4 din Anexa 4 din Ordinul MEF MJ nr. 1706/1889/C/2008.
În susținerea apelului petenta a depus sentințe cu titlu de practică judiciară.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe invocând și lipsa de calitate procesuală pasivă a Oficiului.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, Tribunalul îl găsește a fi întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. este întemeiată și va fi admisă. De altfel, din studiul dosarului de fond, inclusiv a sentinței atacate, se observă că acesta nici nu a fost parte, deci cererea petentei nici nu a fost formulată și nici pronunțată în contradictoriu cu acesta. Așa fiind, citarea Oficiului pentru prima dată în calea de atac a apelului nu-și găsește nicio justificare, cu atât mai mult cu cât nu se pot introduce părți noi în această cale de atac. Un argument în plus care susține afirmația lipsei calității procesuale pasive a O. este dat de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora soluționarea acestor cereri se face facă citarea oficiului teritorial.
În ceea ce privește fondul apelului, tribunalul reține că, într-adevăr, dispozițiile art. 77 indice 1 din Legea nr. 571/2003 nu pot fi interpretate în sensul susținut de prima instanță, anume că ar exista o obligație a adjudecatarului de plată a impozitului datorat de contribuabil la transferul dreptului de proprietate.
Așa cum a susținut și apelanta, o interpretare nu în litera, ci în spiritul prevederilor legale este în sensul că acest impozit, de care O. Sibiu a condiționat înscrierea dreptului de proprietate al apelantei, nu poate fi impus ca obligație adjudecatarului, „contribuabil” în sensul legii, aici, fiind cel care a transferat proprietatea bunului. Dispozițiile art. 151 indice 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, care vorbesc de obligațiile contribuabilului de declarare a venitului obținut nu se pot aplica adjudecatarului, pentru că nu el este cel care a încasat un venit. A condiționa înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit de o persoană de îndeplinirea unei obligații ce aparține altcuiva, ar însemna o atingere importantă a dreptului de proprietate al dobânditorului.
Este adevărat că textul final al art. 77 indice 1 din Legea nr. 571/2003 prevede că registratorul va verifica, odată cu depunerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate și îndeplinirea obligației de achitare a impozitului, având dreptul să respingă, în lipsa acestei dovezi, cererea de înscriere, însă acest text trebuie interpretat coroborat cu celelalte prevederi incidente, și al care am făcut trimitere, în scopul găsirii adevăratului sens ala cestor prevederi legale, anume acela de a impune o sarcină fiscală celui care dobândește un venit ca urmare a înstrăinării, în anumite condiții, a unui bun.
Instanța de fond a făcut trimitere și la practica Tribunalului Sibiu, prin indicarea deciziei civile nr. 338/2010, însă practica instanței a suferit modificări, unificându-se, și consolidându-se în sensul admisibilității unor asemenea cereri (a se vedea și dosarul_ ).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite plângerea petentei astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petenta S.C I. P. Investments București S.A împotriva sentinței civile numărul 2968/_, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite plângerea formulată de petenta S.C I. P. Investments București S.A în contradictoriu cu intimatul W. G. și în consecință:
Anulează încheierea numărul_/16.07.2012 ( dosar_) dată de O. Sibiu.
Dispune înscrierea în C.F_ Mediaș, provenită din conversia de pe hârtie a CF 16902N Mediaș, în cadastrul 1688/6 a dreptului de proprietate în favoarea S.C I. P. Investments București S.A în baza actului de adjudecare din 12.03.2012 emis de executor Bancar T. G..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a O. Sibiu.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2013.
Președinte,Judecător,
V. A. V. C. D.
Grefier,
O. C.
Red. V.C.D/ 18 .0 6 .2013
Tehn. O.C/ 18 .0 6 .2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 569/2013. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 259/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
