Contestaţie la executare. Decizia nr. 842/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 842/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.842
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe apelanții: S. M. V. și S. I. și pe intimata B. C. ROMÂNĂ S.A.BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare, apel împotriva sentinței civile numărul 844 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dezbaterile asupra prezentului apel au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2015 și pentru data de 6 noiembrie 2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Mediaș contestația la executare formulată de către contestatorii S. M. V. și S. I. în contradictoriu cu intimata B. C. Română S.A. solicitând anularea executării silite începute în dosarul execuțional nr.42/2015 al B. M. F. G., desființarea popririlor înființate asupra veniturilor contestatorilor obținute cu titlu de pensie; cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive a contestației la executare se susțin următoarele:
Contestatorii au avut calitatea de fidejusori, conform contractului de fidejusiune nr.3/A/25.11.2008, accesoriu la contractul de credit cu același număr încheiat între intimată și S.C. CORE .., prin care aceasta din urmă a obținut o linie de credit în sumă de 35.000 lei pe un termen de 12 luni .
Dreptul intimatei de a cere executarea silită împotriva contestatorilor s-a prescris, în virtutea principiului accesorium sequitur principale; termenul de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data de 25.11.2009 – termen de restituire a împrumutului, s-a împlinit la 25.11.2012, ori creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 25.02.2015 .
La data de 2.07.2010, S.C. CORE .. în favoarea căreia s-a semnat contractul de fidejusiune, a intrat în insolvență; în 17.09.2013, prin sentința nr. 874/C/17.09.2013, Tribunalul Sibiu a dispus închiderea procedurii, societatea fiind radiată din registrul comerțului .
B.C.R. S.A. nu s-a înscris la masa credală și nu a depus cerere de admitere a creanțelor, și până la data de 7.01.2015, când a cerut învestirea cu formulă executorie a contractului de credit și a contractului de fidejusiune, nu a făcut nicio intervenție în acest sens, astfel că dreptul material la acțiune împotriva contestatorilor s-a prescris .
În drept sunt invocate prevederile art.650, 705, 706, 711, 719 alin.1 C.proc.civ. și art.1679 și 1681 vechiul Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată ( fila 41 și urm.), intimata a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității, ambele excepții fiind respinse ca neîntemeiate la ultimul termen de judecată, pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se susține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.705 C.proc.civ. cu privire la prescripția dreptului de a obține executarea silită, întrucât, potrivit art.36 din Legea 85/2006, în perioada în care societatea debitoare s-a aflat în procedura falimentului, termenul de prescripție a fost suspendat de drept, iar după data închiderii procedurii a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 3113/7.06.2012.
Prin sentința civilă nr. 844 din 30.04.2014 Judecătoria Mediaș a respins contestația la executare reținând următoarele:
Prin contractul de credit nr.3/A/25.11.2008, intimata a acordat societății S.C. CORE .. Dumbrăveni o linie de credit în valoare de 35.000 lei .
Potrivit contractului de credit ( art.11.7 ), S.C. CORE .. Dumbrăveni era obligată să ramburseze integral creditul și dobânzile în a 12-a lună de la data intrării în vigoare a contractului, anume pe durata creditului, care a fost de 12 luni .
Se reține, prin urmare că scadența obligației de restituire a creditului a fost în data de 25.11.2009 .
Contestatorii au încheiat cu intimata contractul de fidejusiune nr. 3 /A/ 25.11.2008, prin care s-au obligat să garanteze în solidar cu societatea debitoare, renunțând la beneficiul de diviziune și de discuțiune, creditul obținut de S.C. CORE .. Dumbrăveni.
Prin încheierea nr. 120/C/2.07.2010 a Tribunalului Sibiu s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. CORE .. Dumbrăveni, astfel cum reiese din cuprinsul sentinței nr. 874/C/2013 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare din registrul comerțului ( fila 26 dosar ).
Potrivit dispozițiilor art.405 alin.1 din codul de procedură civilă anterior ( incident la momentul scadenței obligației de plată ), dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel; termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită ( alineatul 2 ).
Corespunzător dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.
Potrivit art.4051 lit.b din Codul de procedură civilă anterior, cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ; după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare .
Așadar cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la data de 25.11.2009, a fost suspendat în perioada procedurii insolvenței, și a fost reluat din momentul închiderii procedurii, astfel că, la data de 27.02.2015, când s-a formulat cererea de executare silită împotriva contestatorilor, nu era încheiat termenul de prescripție de 3 ani.
Prin urmare, instanța a reținut că nu este prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită împotriva contestatorilor .
Potrivit art. 1873 vechiul Cod civil, întreruperea civilă a prescripției, făcută în contra debitorului principal, are efecte și contra cauțiunii, astfel că suspendarea cursului prescripției pe perioada procedurii insolvenței a operat nu numai față de debitorul principal, ci și față de fidejusori .
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii S. M. V. și S. I. solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut instanța de fond că la data de 25.02.2015 când BCR S.A. a formulat cererea de executare silită în dosarul de executare nr.42/2015 B. M. F. G., nu era încheiat termenul de prescripție de 3 ani, de a cere executarea silită.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a invocat dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 în susținerea motivului suspendării termenului de prescripție.
Potrivit art. 36 – „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale” Potrivit acestor dispoziții legale, deschiderea procedurii de faliment are ca efect suspendarea executării silite doar cu privire la bunurile societății în faliment nu și cu privire la cele aparținând garanților fidejusori.
Având calitatea de terți garanți intimata putea oricând în cursul procedurii insolvenței să ceară executarea silită împotriva apelanților.
Textul legal invocat este inaplicabil în cauză.
Astfel, suspendarea nu are nici un efect asupra unui fidejusor care a garantat o obligație a debitorului insolvent.
Așadar – așa cum am menționat – fidejusorii puteau fi urmăriți silit de către creditor, fără ca să li se poată opune efectul suspensiv.
În consecință, în cauză nu operează suspendarea executării silite motivat de faptul că BCR nu s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitorului principal S.C. Core .. și nu a inițiat executarea silită împotriva lor decât la 25.02.2015.
Pe de altă parte, fiind vorba de un debitor persoană juridică și închiderea procedurii se soldează cu radierea acesteia, adică cu dispariția personalității sale juridice, atunci nu se mai pune problema reluării prescripției, întrucât și în acest caz datoriile se sting, prin dispariția juridică a debitorului.
Intimata nu poate beneficia nici de întreruperea prescripției invocată de instanța de fond potrivit art. 1873 din Vechiul cod civil
În consecință, nu a intervenit suspendarea prescripției de a cere executarea silită și, de asemenea, nu a intervenit întreruperea prescripției.
Intimata B. C. Română S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
De asemenea, a invocat excepțiile netimbrării apelului și tardivității declarării acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă tribunalul va analiza mai întâi aceste excepții.
Astfel, excepția netimbrării cererii de apel este nefondată și urmează a fi respinsă întrucât apelanții au achitat taxa judiciară de timbru de 500 lei, chitanța aflându-se la fila 15 dosar.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării apelului se reține că apelanților le-a fost comunicată hotărârea la 2.06.2015 și au depus cererea de apel, prin scrisoare recomandată, la data de 11.06.2015. În condițiile în care, conform prevederilor art. 181 Cod procedură civilă, termenul de declarare a apelului se împlinea la 15.06.2015 rezultă că apelul a fost declarat în termen, urmând a fi respinsă și această a doua excepție invocată de intimată.
Verificând sentința atacată se constată că apelul este nefondat.
În acest sens, prima instanță a interpretat corect prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 405 și art. 4051 lit. B din Codul Vechi de procedură civilă și art. 1873 din Vechiul Cod civil, din coroborarea cărora rezultă deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului principal a avut ca efect nu numai suspendarea cursului prescripției față de acesta, ci a provocat și suspendarea cursului prescripției care curgea în favoarea fidejusorului.
Că aceasta este interpretarea corectă a textelor legale susmenționate rezultă și din aplicarea principiului de drept potrivit căruia accesoriul urmează durata principalului, în cazul de față principalul fiind obligația debitorului S.C. Core .., iar accesoriul fiind obligația apelanților fidejusori.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul va fi respins, iar sentința atacată va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge atât excepția de netimbrare cât și cea de tardivitate a formulării apelului.
Respinge apelul declarat de contestatorii S. M. V. și S. I. împotriva sentinței civile nr.844/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe car eo păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE Judecător,
V. C. D. S. R.
Grefier
E. G.
Red.SR/9.12.2015
Ten.EG/14.12.2015
Ex.5
Jud.fond. D.I.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 1939/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
