Obligaţie prestaţie periodică. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 754/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 754/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe apelant L. M. și pe intimat C. I., intimat C. E., având ca obiect obligație prestație periodică stabilire renta.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele
INSTANȚA
1.Prin sentința civilă nr. 7959/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții C. I. si C. E. și s-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâților suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea civila înregistrata la aceasta instanța sub nr._ reclamanta L. M. a chemat in judecata pe pârâții C. I. și C. E. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună înlocuirea întreținerii în natură, prevăzută în contractul de întreținere autentificat sub nr. 161 din 11.03.2009, de către BNP B. L., cu plata unei sume de bani lunare, respectiv a unei rente corespunzătoare, pe care noi o estimează că fi în cuantum de 2.624 lei lunar .,obligarea pârâților la plata rentei stabilite, trimestrial în avans și indexată în funcție de rata inflației, conform dispozițiilor art. 2248 NCC,instituirea, pentru garantarea plății rentei, a unei ipoteci legale asupra imobilului înscris în CF_ Sibiu, nr. top 3691/15. Situat în Sibiu, Calea Dumbrăvii, ., în favoarea creditoarei L. M., obligarea pârâților la plata sumei 4.811.56 lei, care reprezintă contravaloarea utilităților - energie electrică, gaz metan, cablu Tv,telefon, taxe întreținere, impozit imobil, pentru perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, pentru apartamentul, care constituie obiectul întreținerii, și care au fost achitate de către reclamantă, deși obligația legală le revenea pârâților. Nu solicită cheltuieli de judecată.
3.În fapt s-a arătat că prin contractul de întreținere din 11.03.2009, autentificat sub nr. 161 la BNP B. L., a transmis pârâților, nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Sibiu, nr. top 3691/15 situat administrativ în Sibiu, Calea Dumbrăvii, ., jud. Sibiu, în schimbul acordării întreținerii - pe toată durata vieții - cu toate cele necesare traiului. In timpul vieții soțului său, deși întreținerea din partea pârâților s-a rezumat doar la ajutor fizic, a acceptat acest lucru, fiind încă apți a se gospodări și având și mijloace financiare proprii în acest sens. După decesul soțului, pârâții și-au schimbat atitudinea, de la un ton respectuos, la expresii jignitoare( ex: tu ești bună de dus la „azil", ș.a.) și amenințări, care au determinat-o a nu le mai permite accesul acestora în apartament.
Datorită acestei situații, a introdus acțiune pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, mai sus menționat. Prin sentința civilă 6474/4.10.2012, Judecătoria Sibiu(dosar_/306/2011) acțiunea a fost admisă. S-a reținut de către instanța de judecată că, din probele administrate nu se confirmă susținerea pârâților, că părțile contractului ar fi convenit cu privire la prestarea întreținerii în altă modalitate decât cea stabilită prin contractul scris, respectiv ca întreținerea să constea doar în ajutor fizic al pârâților la treburile casnice, efectuarea cumpărăturilor și plata utilităților din mijloacele financiare proprii ale creditorilor întreținerii, reținându-se că toate cheltuielile erau suportate din veniturile sale și ale soțului ei.
Apelul declarat în cauză, de pârâți, a fost respins de către Tribunalul Sibiu prin decizia civilă nr. 114/2013.
Recursul declarat de pârâți împotriva soluțiilor instanțelor de mai sus, a fost admis de către Curtea de Apel A. I., prin decizia nr. 659/2013, care a respins acțiunea, cu o motivare ciudată și în contradicție cu cele stabilite de cele 2 instanțe anterioare.
In timpul celor doi ani de judecată, pârâții nu au îndeplinit nici una dintre obligațiile contractuale asumate, și se referă la cele care nu implicau accesul lor în apartament - plata utilităților(energie electrică, gaz metan, cablu Tv, telefon, taxe întreținere). Chiar mai mult, aceștia nu au achitat nici impozitul pe apartament, deși nuda proprietate le aparținea.
Deși decizia Curții de Apel A. I. a fost pronunțată la data de 20 septembrie 2013, pârâții nu au început să-și îndeplinească obligația de întreținere, ci doar au trimis o notificarea după o perioadă de 25 de zile - la 15.10.2013 - prin care i se aducea la cunoștință că se vor prezenta la data de 24.10.2013, după mai mult de o lună de la pronunțarea deciziei.
Înainte de primirea notificării pârâților, reclamanta, deoarece vedea că nu execută obligația de întreținere, i-a notificat pe pârâți - 15.10.2013, în acest sens. Urmare acestora, la data de 24.10.2013, când pârâții s-au prezentat la apartamentul său, asistată de avocat, au discutat cu aceștia privitor la executarea întreținerii și mai ales, cu privire la schimbarea modalității de executare a întreținerii. În acest sens, au propus pârâților(direct și prin notificare), următoarea modalitate, prin acordarea unei sume de bani - rentă, în schimbul întreținerii în natură. Contravaloarea acestei rente a fost detaliată și explicitată, pe larg, în notificarea trimisă(29.10.2013), în fila 2 punctele 1-5(anexată).Prin răspunsul la notificare, din 1.11.2013, pârâții și-au manifestat disponibilitatea de a transforma contractul de întreținere în plata unei rente, dar au considerat pretențiile ca și exagerate, fără a face însă o propunere concretă cu privire la un cuantum, cu care aceștia ar fi de acord.
Consideră însă, că nu se poate face - așa cum susțin pârâții - o corelare între nevoile sale - a întreținerii și nevoile și posibilitățile pârâților, debitori ai acestei întrețineri, deoarece este vorba de o obligație contractuală și nu una care să țină de dreptul familiei.
Referitor la necesitatea acestei schimbări a modalități de întreținere, menționează că datorită comportamentului necorespunzător al pârâților, a dispărut climatul de încredere și apropiere dintre ei, umilința la care a fost repetat supusă( ex: tu ești bună de dus la „azil", ș.a.), i-au provocat suferințe fizice și mentale de mare intensitate.
4. În drept se invocă dispozițiile art. 2261, 2262, 2249 și 1723 NCC.
5. În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: contractul de întreținere, sentința civilă nr. 6474/2012 a Judecătoriei Sibiu, deciziei civile nr. 114/2013 a Tribunalului Sibiu,deciziei civile nr. 659/2013 a Curții de Apel A. I.,notificărilor trimise pârâților,răspunsul pârâților la notificări,copia contravalorii utilităților.
6.Pârâții au formulat întâmpinare (fila 51) solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr 14._ la Judecătoria Sibiu, reclamanta L. M. a solicitat rezilierea contractului de întreținere ce formează și obiectul prezentului dosar.
Prin sentința civilă nr.6474/4.10.2012 Judecătoria Sibiu a admis acțiunea și a dispus rezilierea contractului.
Tribunalul Sibiu, prin decizia civilă nr.114 din 27.05.2013 respinge apelul și păstrează sentința apelată.
Curtea de apel A. I., prin decizia civilă nr.659 din 20.09.2013 admite
recursul, modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță. Din punctul de vedere al soluționării prezentei spețe sunt relevante considerentele care explicitează soluția instanței de casare și care, alături de dispozitiv se bucură de autoritatea lucrului judecat. Curtea de Apel A. I. reține că obligațiile contractuale trebuie analizate restrictiv, exclusiv cele enumerate expres prin contract. Raportat la aceste obligații se arată că le-au îndeplinit în mod corect. Alte pretenții de îngrijire ale reclamantei care exced obligațiilor contractuale nu trebuie să fie analizate de instanțele investite cu desființarea, într-o formă sau alta a contractului de întreținere. Este relevantă culpa reclamantei L. M. care, după moartea soțului său a refuzat să mai primească întreținerea pe care au fost de acord să o presteze conform termenilor contractuali. Imediat după rămânerea irevocabilă a hotărârii au încercat să ia legătura cu reclamanta încercând să o convingă să le permită să reia activitatea de întreținere a acesteia. Întrucât au fost refuzați categoric au notificat reclamanta în 3 rânduri punând-o în întârziere în a respecta obligațiile contractuale și respectiv la consecințele refuzului de a accepta întreținerea. Mai mult, tocmai pentru a veni în sprijinul satisfacerii depline a necesităților reclamantei, chiar dacă acestea depășesc natura si întinderea obligațiilor contractuale i-au făcut și două propuneri concrete . Să treacă toate utilitățile pe numele nostru, astfel încât să avem posibilitatea de a plăti direct costul acestora; pentru aceasta aveau nevoie de o declarație autentică de accept a reclamantei, însă aceasta a refuzat să o dea. Să îi asigure în propriul lor apartament o cameră cu baie complet separate de restul apartamentului pentru a avea astfel posibilitatea de a asigura o supraveghere și o întreținere permanentă a reclamantei; și această ofertă a fost refuzată.
Operațiunea de înlocuire a întreținerii cu renta este strict reglementată de noul cod civil în cuprinsul dispozițiilor art. 2261 (1). Care prevede în mod expres:
„(1) Dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare ".
O simplă analiză a acestui text ne dezvăluie cele două împrejurări în care este posibilă transformarea întreținerii în rentă: dacă există împrejurări obiective care fac imposibilă asigurarea întreținerii dacă debitorul întreținerii decedează și nu se poate stabili o înțelegere cu moștenitorii acestuia. De principiu, pentru orice fel de raport juridic șu cu atât mai mult pentru unul contractual, abuzul unilateral nu poate constitui temei de modificare a clauzelor contractuale. Prin decizia Curții de Apel A. I. s-a stabilit irevocabil faptul că refuzul de a primi întreținerea constituie un abuz din partea reclamantei. Nu există nici un fel de împrejurare obiectivă și nici nu este invocată în cuprinsul acțiunii o asemenea împrejurare care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 2261 cod civil .Se mai arată că și în cuprinsul celor trei notificări sau răspunsuri la notificările reclamantei au menționat disponibilitatea de a negocia un cuantum rezonabil a unei eventuale rente viagere .Făcând o simplă analiză a pretențiilor materiale ale reclamantei - pretenții care exced obligațiilor contractuale - au constatat că sunt în imposibilitate de a suporta costurile unei rente .Două trebuie să fie coordonatele în limitele cărora ar trebui stabilită o rentă viageră :necesitățile credirentierului care să se circumscrie limitelor obligaționale stabilite prin contractul de întreținere. Posibilitățile efective de plată ale debirentierilor. Veniturile lor bănești sunt limitate în condițiile în care cheltuielile zilnice care includ inclusiv costurile de studiu ale copiilor lor consumă în jur de 80% din venituri. Întreținerea în natură o pot asigura în aceleași condiții în care au acordat-o anterior decesului soțului reclamante întrucât au beneficiat și beneficiază de un sprijin constant cu alimente, fructe, legume de la părinții lor care locuiesc la țară .
7.Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.03.2009, între reclamantă și defunctul său soț L. I. și pârâții C. I. și E. s-a încheiat un contract de întreținere prin care reclamanta și defunctul său soț au transmis pârâților, cu titlu de drept întreținere, dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului nr. 5 compus din două camere și dependințe situat în Sibiu, .. 23 și înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 3691/15, în schimbul dreptului de nudă proprietate primit dobânditorii obligându-se să îi întrețină și să îi îngrijească, cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții, ca: locuința corespunzătoare în imobilul ce se transmite, încălzit, iluminat, spălat, hrană, încălțăminte, îmbrăcăminte, medic și medicamente precum și spitalizare în caz de nevoie, iar la deces înmormântare pe cheltuiala lor și după obiceiul locului. După cca. 2 ani și 5 luni, la data de 21.07.2011 creditorul întreținerii L. I. a decedat.
Prin sentința civilă nr. 6447/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. M. împotriva pârâților C. I. și C. E. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 161/11.03.2009 de către BNP B. L. cu privire la transmiterea către pârâți a dreptului de nudă proprietate asupra imobilului apartament situat în Sibiu, Calea Dumbrăvii, ., jud. Sibiu înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 3691/15. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 3816 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 114/2013 Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat de pârâții C. I. și C. E. împotriva sentinței civile nr. 6474/4.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, care a fost păstrată. Împotriva acestei a fost declarat recurs, iar Curtea de Apel A. I., prin Decizia civilă nr.659 din 20.09.2013 admite recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 114/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul declarat de către pârâți împotriva sentinței civile nr. 6474/4.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o schimbă în tot în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
S-a reținut că potrivit art. 1020 Cod civil vechi, pentru a opera rezoluțiunea contractului de întreținere este necesar ca neexecutarea obligației contractuale să fie culpabilă.
Este de necontestat că dacă neexecutarea este datorită culpei creditorului, care refuză primirea întreținerii, acțiunea în rezoluțiune urmează a fi respinsă. În acest din urmă caz, desființarea contractului este una posibilă cu acordul debitorilor, ipoteză în care, debitorul are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute cu întreținerea creditorilor.
S-a reținut că reclamanta, creditorul întreținerii, a refuzat întreținerea oferită de pârâți după decesul soțului ei. Prin urmare, apare evidentă culpa reclamantei în neexecutarea contractului. Din interpretarea contractului de întreținere, a clauzelor acestuia, rezultă neechivoc, intenția părților, adică „locuința corespunzătoare în imobil, respectiv: încălzit, iluminat, spălat, hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medic și medicamente, precum și spitalizare în caz de nevoie, iar la deces să îi înmormânteze pe cheltuiala lor și după obiceiul locului”.
Din starea de fapt stabilită de instanța de fond, respectiv interpretarea
contractului, Curtea nu a reținut culpa pârâților în îndeplinirea obligației de întreținere asumate. Relevant în cauză este refuzul reclamantei de a primi întreținerea, refuz intervenit odată cu decesul soțului său. Împrejurarea că între părți nu mai există un raport de încredere, astfel cum a reținut instanța de fond nu este de natură a conduce la desființarea unui contract, nefiind îndeplinite cerințele rezoluțiunii.
Prin prezenta acțiune reclamanta a învestit instanța cu o acțiune de înlocuire a întreținerii prin rentă.
Executarea obligației de întreținere are loc, in principiu, in natura.
Conform art. 2261 Cod civil instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre parți, fie și numai temporar, întreținerea în natura cu o suma de bani corespunzătoare, daca prestarea sau primirea în natura a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între parți.
Pentru a interveni înlocuirea întreținerii în natură cu o rentă este necesară
identificarea și dovedirea unor motive obiective care determină imposibilitatea asigurării întreținerii . Prin acțiunea formulată se invocă dispariția climatului de încredere și apropiere dintre părți și umilința la care a fost supusă reclamanta .
Însă, Curtea de Apel A. I. a statuat cu putere de lucru judecat că
reclamanta în calitate de creditor al întreținerii, a refuzat întreținerea oferită de pârâți după decesul soțului ei. Nu s-a reținut în sarcina pârâților nici o culpă în îndeplinirea obligației de întreținere asumate. S-a relevat refuzul reclamantei de a primi întreținerea, refuz intervenit odată cu decesul soțului său.
După soluționarea irevocabilă a litigiului purtat de părți, pârâții și-au manifestat disponibilitatea de a –și îndeplini obligațiile asumate prin contractul de întreținere, solicitând predarea unei chei de la locuința reclamantei, aspecte ce rezultă din notificările adresate la data de15.10.2013 și răspunsul la notificarea formulată de reclamantă . Elocvente sunt depozițiile martorilor M. N. și F. R.- fila 84, care i-au însoțit pe pârâți la locuința reclamantei, dar au fost întâmpinați cu un refuz categoric .Pârâții au lansat o altă ofertă, aceea de a asigura întreținerea și îngrijirea reclamantei în locuința lor unde dețin un spațiu corespunzător, în condițiile în care starea de nevoie a reclamantei este evidentă . Acest aspect a fost relevat și de martora F. A., precizând că pârâta refuză acest lucru motivat de faptul că nu are încredere în pârâți.
Potrivit legislației noastre, drepturile persoanelor fizice sunt recunoscute in
scopul de a satisface interesele personale, materiale si culturale, in acord cu ordinea publica si bunelor moravuri ( art. 14 Cod civil ) . Abuzul de drept constituie o depășire a limitelor îngăduite de scopul legii si de echitate si, ca atare, se situează in sfera faptelor ilicite. Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe( art. 15 Cod civil ). În speță refuzul pârâtei de a consimți la primirea întreținerii este considerat ca o exercitare abuziva a dreptului său și nu poate justifica schimbarea modalității de întreținere, astfel că instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată. Pretinsa lipsă de încredere nu poate constitui o împrejurare obiectivă care să determine transformarea întreținerii în natură. Nu poate fi sancționată dorința și intenția efectivă a reclamanților de a-și aduce la îndeplinire obligațiile contractuale .
Capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei 4.811.56 lei, care reprezintă contravaloarea utilităților - energie electrică, gaz metan, cablu Tv,telefon, taxe întreținere, impozit imobil, pentru perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, urmează a fi respins . Reclamanta nu a produs însă nici o dovada in sensul celor afirmate . Ori, cel ce face o afirmație trebuie sa o dovedească, simplele susțineri, fără suport faptic neputând fi reținute de către instanță( art. 249 Cod procedură civilă) .
În baza art. 451, 453 Cod procedură civilă instanța a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat justificat cu chitanță aflată în dosar la fila 99 .
8.Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L. M. solicitând schimbarea ei în tot în sensul înlocuirii întreținerii în natură cu plata unei sume lunare în cuantum de 916 lei, sumă ce urmează a se indexa cu rata inflației, începând cu data de 11 martie 2009, obligarea pârâților la plata unei rente stabilite trimestrial în avans și indexată cu rata inflației, instituirea unei ipoteci legale asupra imobilului înscris în cf_ Sibiu nr. top. 3691/15 și obligarea pârâților la plata sumei de 4811, 56 lei, c/valoarea utilităților pentru perioada noiembrie 2011-noiembrie 2013.
9. În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea legii, fără a se ține seama de normele aplicabile la momentul încheierii contractului, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut, aspecte intrate chiar și în puterea lucrului judecat, că între părți nu mai există un raport de încredere, că reclamanta a fost agresată verbal de pârât, iar această lipsă de încredere face imposibilă continuarea executării obligației, că pârâții, prin întâmpinare, și-au manifestat disponibilitatea de a negocia un cuantum rezonabil al unei eventuale rente viagere, care sumă să fie actualizată la zi cu indicele de inflație.
Apelanta nu este de acord cu plata utilităților de către intimați, întrucât ar exista posibilitatea și ca aceștia să nu le plătească, iar apelanta să se vadă în situația de a i se întrerupe furnizarea Acestora.
10. În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.
11.Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. În esență, intimații au arătat că o primă chestiune ce se impune a fi lămurită este cea a legii aplicabile raportului juridic dedus judecății,intimații susținând, iar instanța de fond acceptând poziția lor, a incidenței prevederilor Noului Cod civil.
În mod corect prima instanță a reținut existența unei hotărâri irevocabile prin care a fost respinsă acțiunea în rezilierea contractului de întreținere, dar mai ales consecințele ce decurg din aceasta, cu referire la culpa reclamantei, care a refuzat să mai primească întreținerea pe care pârâții au intenționat să o presteze în continuare.
Imediat după rămânerea irevocabilă a sentinței, pârâții au notificat-o pe reclamantă cerându-i să le permită să își îndeplinească obligațiile, să fie de acord ca ei să treacă utilitățile pe numele lor pentru a le fi mai ușor să le achite și ca reclamanta să accepte să locuiască în apartamentul lor pentru a o putea supraveghea mai bine. Aceste solicitări ale pârâților au fost refuzate de reclamantă.
Transformarea în bani a obligației de întreținere nu este posibilă în această situație întrucât există împrejurări obiective care se opun. Abuzul unilateral nu poate constitui motiv de modificare a contractului, iar prin decizia Curții de Apel A. I. s-a reținut că refuzul reclamantei de a primi întreținere este unul abuziv.
12. În drept au fost invocate dispozițiile art. 2261 Cod civil.
13. Apelanta nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
14. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi fondat în raport cu considerentele ce urmează:
O primă chestiune ce se impune a fi lămurită este cea a legii aplicabile cauzei. În dezacord cu opinia instanței de fond și a intimaților, cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod civil și nu cele ale Codului civil din anul 2011.
Domeniul de aplicare al principiului aplicării imediate al legii civile noi îl formează situațiile constituite după ., principiu recunoscut și aplicat sub Vechiul Cod civil, ca o consecință a principiului neretroactivității.
Principiul aplicării imediate a legii noi restricționează extinderea aplicării legii vechi în privința situațiilor prezente și a celor născute după .. Expresia acestui principiu în Noul Cod civil se regăsește în prevederile art. 6 aliniat 5, potrivit cărora „dispozițiile noii legi se aplică tuturor actelor și faptelor juridice născute după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Aplicarea legii noi vizează și situațiile care, la data modificării legii, se află aflau în curs de constituire, de modificare sau de stingere, dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau stingerea au individualitate proprie și s-au înfăptuit înainte de . legii noi, atunci acele elemente sunt guvernate de
legea în timpul căreia s-au produs.
De asemenea, intră sub incidența noii legi și situațiile cu derulare prelungită în timp, aflate în desfășurare la momentul intrării ei în vigoare. Altfel spus, situațiile juridice care produc efecte succesive vor fi guvernate de legea veche în ce privește efectele consumate înainte de apariția legii noi și se vor supune exigențelor legii noi cu privire la efectele produse după acest moment. Soluția menționată se regăsește în prezent în prevederile art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, care dispune că prevederile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, dacă ele derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere,din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Acest text nu stabilește o excepție de la principiul neretroactivității, deoarece nu vizează un fapt consumat, ci unul incident în cadrul noii legi, însă aplicarea legii noi efectelor viitoare ale situațiilor constituite în trecut trebuie limitată la prevederile legale menționate.
Efectele viitoare născute dintr-un contract de întreținere vizează o situație subiectivă (obligația legală de întreținere se încadrează în categoria situațiilor obiective, pentru că obligația decurge din lege, conținutul ei fiind prestabilit de prevederile legale). Așa fiind în privința situațiilor subiective efectul aplicării imediate a legii noi este limitat, fiind mai importantă respectarea stabilității circuitului juridic civil și asigurarea unei previzibilități asupra angajamentelor asumate de subiectele de drept, pentru că în această materie nu este atât de imperios necesară implementarea noilor reglementări.
Cercetând textul alin. 6 al art.6 din Noul Cod civil, referitor la domeniul de aplicare al legii noi în ce privește efectele viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, observăm că este rezervat exclusiv raporturilor ce derivă din starea și capacitatea persoanelor, căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, precum și cele decurgând din raporturile de proprietate, regimul general al bunurilor, vecinătate,toate, desigur, în măsura în care sunt încă în ființă după . legii noi. Fiind o dispoziție de excepție, care este de strictă interpretare și aplicare, ea nu poate fi extinsă și altor categorii de raporturi, nemenționate de lege., cum este obligația contractuală de întreținere. Așa fiind, contractului de întreținere dintre părți îi sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la momentul încheierii lor, respectiv ale Codului civil de la 1864, inclusiv în ceea ce privește efecte lor viitoare, adică acele efecte care se produc sub imperiul actualei reglementări. Aceasta înseamnă că pentru ele funcționează excepția ultraactivității legii aplicabile contractului, ignorând, în principiu, variațiile legislative în domeniu.
Prevederea de principiu de drept tranzitoriu aplicabilă în materia contractelor este înscrisă în art. 102 din Legea de punere în aplicare a Codului civil care dispune în aliniatul 1: „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Atunci când a considerat că este deosebit de important ca și efectele viitoare ale contractelor încheiate sub imperiul legii vechi să se alinieze dispozițiilor legii noi, legiuitorul a prevăzut expres acest lucru, ceea ce nu s-a realizat în cazul obligației contractuale de întreținere.
Vechiul Cod civil nu reglementa contractul de întreținere, așa încât nu existau nici norme cu privire la posibilitatea transformării în bani a obligației de întreținere la cererea uneia dintre părți. S-a admis, totuși, că o asemenea posibilitate există, dar ea a fost aplicată cu precădere la cererea întreținătorilor, atunci când aceștia doreau menținerea contractului, iar întreținutul refuza, fără temei, primirea întreținerii.
Cererea reclamantei apare, totuși, ca fiind admisibilă, probele administrate în cauză, inclusiv soluțiile pronunțate în cererile anterioare de reziliere a contractului de întreținere făcând dovada că relațiile dintre părți sunt extrem de deteriorate, context în care nici reclamanta nu a mai acceptat executarea obligației de întreținere din partea pârâților, dar nici aceștia din urmă nu au prestat acesteia, vreme îndelungată, întreținerea. Ori, în condițiile în care prin decizia Curții de Apel A. I. nr. 659/2013 s-a respins irevocabil cererea de reziliere a contractului de întreținere, este normal să se dea eficiență unor principii care să permită și executarea obligațiilor asumate în baza acestui contract.
Transformarea obligației de întreținere în natură în plata periodică a unei sume de bani, printr-o hotărâre judecătorească, fără acordul părților, presupune modificarea contractului inițial și realizarea unui nou acord de voință între părți, însă nu valorează novație, raporturile dintre părți fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreținere.
În ceea ce privește cuantumul sumei, acesta trebuie să aibă în vedere nevoile pârâtei, respectiv contravaloarea tuturor utilităților imobilului în care aceasta locuiește, asigurarea hranei, a hainelor, a medicamentelor și a asistenței medicale (reclamanta fiind o persoană cu o stare de boală confirmată), dar și posibilitățile pârâților, obligația netrebuind să devină imposibil de executat pentru aceștia.
Reclamanta a solicitat iniția o sumă exagerată, de 2600 lei, pe care ulterior a redus-o la 900 lei, iar intimații au susținut că aceasta nu poate depăși 600-800 lei.
Instanța apreciază că suma de 850 lei reprezintă o sumă lunară care asigură reclamantei apelante un nivel de trai bun și decent, în condițiile economice și sociale actuale.
Suma se va plăti în avans, cel mai târziu în ultima zi a lunii pentru luna următoare.
În temeiul contractului de întreținere încheiat, obligația de plată a utilităților cădea în sarcina pârâților. Reclamanta a făcut dovezi, a se vedea și dosarul_/306/2011, privind achitarea, cu această destinație, a sumei de 4811,56 lei pentru perioada noiembrie 2011-noiembrie 2013 (filele 48-90).
Se vor respinge ca neîntemeiate cererile de indexare a sumei reprezentând c/valoarea întreținerii cu indicele de inflație, precum și cea de instituire a unei ipoteci legale asupra imobilului pentru garantarea plății sumelor de bani, textele invocate nefiind aplicabile cauzei.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul reclamantei și va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul că va admite în parte acțiunea, în limitele deja arătate.
Se va lua act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta L. M. împotriva sentinței civile nr. 7959/2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. E. și, în consecință:
Dispune înlocuirea întreținerii prevăzute de contractul de întreținere autentificat sub nr.161/11.03.2009 de către BNP B. L. și obligă pârâții să plătească reclamantei o despăgubire lunară de 850 lei cu titlu de întreținere, începând cu data de 15 octombrie 2015.
Suma se va plăti lunar, în avans, cel mai târziu în ultima zi a lunii, pentru luna următoare. Suma se va actualiza trimestrial cu indicele de inflație.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 4811,56 lei reprezentând contravaloarea utilităților, inclusiv impozitul, pentru perioada noiembrie 2011-noiembrie 2013.
Ia act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond.
Obligă pe intimații C. I. și C. E. la plata către apelantă a sumei de 1731,8 lei cheltuieli de judecată în apel.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.C.D/18.12.2015
Jud. fond M. P.
Tehnored. A.F/18.12.2015
5 ex/3 .
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1940/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
