Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 760/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 760/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant L. I. INDIVIDUALĂ și pe intimat I. L. ROMÂNIA IFN SA PRIN MANDATAR ., intimat T. M. SRL PRIN REPREZENTANT T. V., intimat T. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.546/2015 Judecătoria Sibiu a respins contestația la executare formulată de contestatoarea L. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în procesual ales în Sibiu, ., județul Sibiu, la Cabinet avocat N. R., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul procesual ales în București, ., ., și intimata ., cu sediul în Tg. M., ..19, județul M..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, la Judecătoria Sibiu s-a înregistrat sub nr._ contestația la executare formulată de contestatoarea L. INTEPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu intimata I. L. ROMÂNIA IFN PRIN MANDATAR AVESTIS INTERNATIONAL SRL și terțul poprit T. M. SRL, împotriva executării silite pornite de către B. M. V. în dosarul execuțional nr. 715/2014 având ca obiect punerea în executare a contractului de leasing financiar nr._/13.10.2009 solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional; cererea de poprire a conturilor subscrisei deschise la ALPHA BANK SIBIU, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita din 02.06.2014 si a comunicării emise către noi in 15.06.2012 precum si a actelor subsecvente de executare încheiate de B. M. V. în dosarul de executare; desființarea titlului executoriu.
În motivare se arată că, executarea silită pornită în baza Contractului de L. Financiar nr._/13.10.2009 s-a făcut, deși creditoarea a recuperat bunul care făcea obiectul contractului de leasing încă din 2011, astfel la data de 26.07.2012 bunul a fost predat cu acordul creditoarei către . reprezentată de d-nul T. V. care în urma acestei tranzacții a preluat plata ratelor precum si folosința bunului. Așadar executarea silita este neîntemeiată, în condițiile în care sumele pretinse de creditoare nu sunt datorate. Creanța nu este certă lichidă și exigibilă întrucât potrivit voinței exprese a pârtilor, creanțele pot fi determinate, respectiv devin certe la data facturării, emiterea facturii reprezintă o condiție indispensabila pentru efectuarea plaților si pentru faptul ca aceasta condiție este impusa prin dispoziții imperative ale legii.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri (f.9-18).
Intimata a depus întâmpinare (f.30) prin care s-a opus admiterii contestației, motivat de faptul că, între părți s-a încheiat un contract de leasing financiar reziliat la data de 15.03.2013, pentru neachitarea la scadență a ratelor de leasing datorate. Susținerile contestatorului referitoare la calitatea de debitor a . reprezentată de T. V. nu este de natură a justifica faptul că L. INTEPRINDERE INDIVIDUALĂ nu ar datora creanța, intimata societate de leasing fiind terț față de orice înțelegere intervenită între contestator și . ori T. I V., iar în condițiile în care contractul de leasing nu a fost preluat de această din urmă societate, nefiind încheiat niciun contract de novație subiectivă prin schimbare de utilizator, nu exista niciun suport juridic sau contractual pentru a se îndrepta împotriva . ori împotriva d-lui T. V., pentru recuperarea creanțelor.
În ceea ce privește susținerea contestatorului că nu s-ar fi emis facturi fiscale pentru creanța datorată prezintă intimatul o situație facturilor neachitate, în cuantum de 14.818,72 lei, a căror recuperare o solicită.
În cauză, instanța a încuviințat proba și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În cauză, s-a dispus de către instanță atașarea dosarului_/306/2014 al Judecătoriei Sibiu având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite care face obiectul prezentei contestații și atașarea în copie certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 12.05.2014 s-a solicitat începerea executării silite prin cererea intimatei I. L. ROMÂNIA IFN PRIN MANDATAR AVESTIS INTERNATIONAL SRL către executorul judecătoresc M. V., formându-se dosarul execuțional nr.715/2014 (f.96) în baza titlului executoriu contractul de leasing financiar_/13.10.2009 pentru recuperarea sumei de 26.037,10 lei reprezentând facturi neachitate de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare plus cheltuieli de executare.
S-a solicitat Judecătoriei Sibiu încuviințarea executării silite, admisă prin încheierea civilă nr.5425/CC din data de 15.05.2014 a Judecătoriei Sibiu în dosar nr._ dată în Camera de Consiliu (f.128). La data de 02.06.2014 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor, respectiv onorariu executor și taxe de executare în valoare totală de 4224,32 lei.
La data de 13.09.2010 a fost emisă și comunicată somația contestatoarei și s-a început executarea silită prin poprirea conturilor contestatoarei la mai multe bănci (f.135-147). Instanța constată că la data de 13.06.2014 reprezentantul contestatoarei își ia angajamentul ca la data de 27.06.2014 va achita întreaga datorie de 30.261,42 lei.
Totodată, instanța constată suma de 30.339,51 lei a fost indisponibilizată prin poprire și plătită creditoarei (f.180-184). La data de 26.06.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a dispus încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei (f.185).
Contractul de leasing financiar nr._/13.10.2009 a fost reziliat la data de 15.03.2013 din culpa exclusivă a utilizatorului în baza art.12.4 ii din contract. Autoturismul a intrat în posesia intimatei, acesta fiind înstrăinat la data de 19.04.2013 la prețul de 18.891,25 lei. Contestatoarea a achitat 41 rate din cele 48 și a rămas restantă cu suma de 26.037,10 lei reprezentând facturi neachitate de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare. Potrivit art.12.4 din contract s-a dispus rezilierea contractului la data de 15.03.2013. S-a început executarea silită împotriva contestatoarei pentru debitul restant din care a fost scăzută valoarea obținută în urma valorificării autoturismului (f.36).
Contractul de leasing obține putere juridică în situația în care constituie acordul de voință, realizat între subiecții raportului de leasing, încheiat legal, prin care părțile contractante (locatorul/locatarul) se obligă nu numai la ceea ce au stipulat în mod expres în baza clauzelor esențiale, dar și la ceea ce rezultă din natura sa, în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității.Totodată,contractul de leasing constituie titlu executoriu conform art.8 din OG nr.51/1997.
Instanța reține că potrivit art.13 don contractul de leasing în situația în care raporturile juridice dintre părțile litigante încetează din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează finanțatorului diferența dintre capitalul finanțat și nerambursat, dobânda aferentă, penalitățile contractuale neachitate, comisionul de recuperare, facturile neachitate și suma obținută din vânzarea bunului de leasing. Suma de 26.037,10 lei reprezentând facturi neachitate de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare a fot calculată potrivit clauzelor contractuale.
Instanța nu poate reține apărarea contestatoarei că terțul T. V., prin actul notarial prin care își asuma în nume personal achitarea debitelor, ar putea fi obligat la plata sumei care s-a executat, întrucât la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada transferului obligațiilor contractuale către acesta.
În ceea ce privește onorariul executorului ca depășind maximul admis de lege, instanța constată că, raportat la textele legale incidente (art.39 din legea nr.188/2000, Ordinul MJ nr.2550/C/2006) precum și cuantumul creanței(f.18), onorariul este justificat.
Față de acestea, instanța a constatat că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, neexistând motive de nulitate, iar sumele deja executate au fost calculate conform titlului executoriu pus în executare. Astfel că prezenta contestație a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea L. Întreprindere Individuală R. solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii contestației la executare întrucât creanța nu este certă și exigibilă, iar instanța de fond nu a administrat probele solicitate și admise, respectiv audierea terțului poprit.
În ceea ce privește cuantumul creanței, contestatoarea susține că a plătit 41 din cele 48 de rate de leasing, apoi, cu acordul societății de leasing a cesionat contractul și, pentru că cesionarul nu a achitat ratele s-a reziliat contractul. Apelanta mai susține că, deși cea mai mare parte a ratelor a fost plătită și societatea intimată a înstrăinat mașina către un terț cu suma de_,25 lei, prin executare silită se încearcă recuperarea unei sume mult mai mari decât cea restantă de la contestatoare.
Apelanta arată că a semnat o declarație de acceptare doar pentru a i se debloca conturile și că executorul a poprit toată suma din conturile sale, sumă care se regăsește și în acest moment, nelegal, la dispoziția creditoarei intimate.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Intimata susține că creanța este certă și exigibilă și rezultă din situația ratelor anexată întâmpinării. Creanța a fost stabilită funcție de data rezilierii contractului care a intervenit la 15.03.2013 și de clauzele contractuale care conțin dispoziții referitoare la situația neplății ratelor de către beneficiar. Intimata mai arată că în mod legal a reintrat în posesia bunului și l-a vândut pentru că dreptul de proprietate asupra bunului i-a aparținut tot timpul.
Terțul poprit nu trebuia audiat pentru că proba cu interogatoriul acestuia nu a fost solicitată prin contestație și nici nu era utilă cauzei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este întemeiat și va fi admis pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar_/13.10.2009 care a constituit titlu executoriu pentru executarea de față. Executarea silită a început la 12.05.2014 pe baza cererii intimatei I. L. ROMÂNIA IFN PRIN MANDATAR AVESTIS INTERNATIONAL SRL către executorul judecătoresc M. V. care a inițiat dosarul execuțional nr.715/2014.
Executarea silită a început pentru recuperarea sumei de 26.037,10 lei reprezentând facturi neachitate de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare plus cheltuieli de executare în sumă de 4224,32 lei.
Executarea silită a început prin poprire, iar suma totală de_,51 lei a fost indisponibilizată prin poprire și plătită creditoarei deși la 26.06.2014, prin sentința civilă nr.7122/2014 Judecătoria Sibiu a dispus suspendarea executării silite.
Tribunalul apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a respins contestația. Soluția care se impunea era admiterea contestației și anularea actelor de executare urmare a faptului că creanța executată nu era certă și exigibilă.
Este adevărat că potrivit art. 8 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 „Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”, însă cuantumul creanței rezultate din contractul de leasing trebuie stabilit, eventual, printr-o expertiză contabilă dacă partea debitoare contestă sumele executate așa cum este cazul în speță.
Contestatoarea a arătat că a achitat toate ratele de leasing până la momentul rezilierii, iar cuantumul ratelor neachitate era la data începerii executării silite de 2291 euro, astfel că nu se justifica executarea pentru suma de 26.037,10 lei.
Chiar și instanța de fond a reținut că rezilierea contractului de leasing a survenit în baza art.12.4 ii din contract, urmare a culpei debitorului care a achitat 41 de rate din cele 48 stabilite prin contract. În plus, pe instanța a reținut că executarea silită împotriva contestatoarei a început pentru debitul restant din care a fost scăzută valoarea obținută în urma valorificării autoturismului, însă aceasta confirmă din nou susținerile apelantei cum că executarea a început pentru o creanță care nu este certă pentru că nu s-a indicat care este suma ce trebuia executată și cum s-a ajuns la acest cuantum al creanței executate, care a fost debitul restant inițial (și cum a fost calculat acesta) din care s-a scăzut prețul obținut din valorificarea mașinii și, cu toate acestea a rămas de executat o sumă mult mai mare decât cea indicată de contestator ca fiind restantă. Evident că pentru alte sume decât cele restante nu se poate reține că ele sunt exigibile pentru că reprezentau un beneficiu viitor al intimatei, deci creanța care s-a pus în executare silită nu era nici certă și nici exigibilă.
În ceea ce privește declarația dată de contestatoare (fila 133 fond) prin care s-a obligat să achite întreg debitul stabilit de intimată, aceasta a arătat că a semnat declarația condiționat de ridicarea măsurii popririi asupra conturilor persoanei juridice întrucât măsura îi afecta activitatea comercială.
Instanța de apel va admite contestația la executare și pentru că s-a executat o creanță care nu este certă și exigibilă, dar și pentru că actele de executare efectuate după suspendarea executării silite sunt nelegale și se impune anularea acestora.
Pentru aceste motive, în baza art.488 Cod proc. civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința civilă nr.546/2015 a Judecătoriei Sibiu în sensul că se va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea L. INTEPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMÂNIA IFN și S.C. T. M. S.R.L. Târgu M.. Urmare a admiterii contestației se va dispune anulare actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.715/2014 al B. M. V..
Contestația va fi admisă în parte și se va respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea titlului în contradictoriu cu apelanta contestatoare, deci sub acest aspect se va păstra sentința atacată întrucât soluția pronunțată de instanța de apel sub acest aspect nu a făcut obiectul apelului. Ca urmare, în baza principiului tantum devolutum quantum apellatum acest aspect nu a mai fost analizat de instanța de apel întrucât prin apel nu a fost atacată sentința sub acest aspect, singurele motive de apel fiind cele referitoare la nulitatea actelor de executare urmare a lipsei caracterului cert și exigibil al creanței și la nelegalitatea sentinței întrucât instanța de fond nu a administrat proba cu interogatoriu, probă solicitată de contestatoare.
În baza art. 45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013 se va dispune restituirea către contestator a sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru întrucât acesta a solicitat cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește alte cheltuieli la care apelanta era îndreptățită să le solicite de la intimată, cererea va fi respinsă, în baza art.453 Cod proc.civ., întrucât, deși au fost solicitate, nu s-a făcut dovada efectuării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarea L. Întreprindere Individuală cu sediul în R. împotriva sentinței civile nr. 546/5.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea L. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. I. L. Romania IFN S.A. București și cu intimata S.C. T. M. S.R.L. Târgu M. și, în consecință, dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.715/2014 al B. M. V. prin care s-a început executarea silită împotriva contestatoarei (toate actele de executare - actele de înființare a popririi, stabilire cheltuieli de executare și actele subsecvente).
Dispune restituirea către contestatoarea L. Întreprindere Individuală a sumei de 1500 de lei plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru (1000 lei plătiți cu chitanța nr,_ din 10.07.2014 și 500 de lei plătiți cu chitanța CH_ din 29.09.2015).
Fără cheltuieli de judecată în fond și apel (nedovedite).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. C.H/17.11.2015
Jud. fond B. L.
Tehnored. A.F/17.11.2015
9 ex/7 .
| ← Obligaţie prestaţie periodică. Decizia nr. 754/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 983/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
