Acţiune în constatare. Decizia nr. 290/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 290/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 290/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Judecător D. R. L.
Grefier O. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent OBȘTEA MOȘNENILOR M. STERMINOASA ȘI BUDISLAVU și pe intimat ORAȘUL A. PRIN PRIMAR, intimat D. I., intimat N. V., intimat C. L., intimat S. I., intimat C. L. AL ORAȘULUI A., având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută a contractului de închiriere
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă avocat M. C., pentru intimații Orașul A. prin Primar și C. L. al orașului A. se prezintă avocat I. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei solicită instanței suspendarea prezentei cauzei, având în vedere faptul că la termenul anterior a depus la dosar dovada contestării hotărârii Consiliului L. al orașului A.. Apreciază că se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
Apărătorul intimaților Orașul A. prin Primar și C. L. al orașului A. declară că se opune încuviințării cererii de suspendare a cauzei, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru suspendarea cauzei, chiar dacă s-a contestatat HCL Avrin nr. 56/2011. Arată că hotărârea Consiliului L. A., indicată mai sus reprezintă un act administrativ normativ care cuprinde dispoziții generale, privitoare la închirierea pășunilor alpine și prin care se stabilește taxa de închiriere, perioada pentru care se percepe taxa de închiriere și persoana împuternicită să semneze contractele de închiriere și eventualele actele adiționale.
Arată că prin hotărârea consiliului local nu s-a hotărât încheierea contractului de închiriere care face obiectul prezentei cauze iar dosarul privitor la contestarea HCL 56/2011 nu are o strânsă legătură cu prezenta cauză pentru a se impune suspendarea.
Apărătorul recurentei, în replică, menționază că în opinia sa cele două dosare au o strânsă legătură, având în vedere faptul că în cauză a fost atacată atât valoarea chiriei cțt și persoanele care au încheiat contractul și care au o strânsă legătură cu HCL 56/2011. Arată că respectivul contract de închiriere a fost încheiat în baza HCL 56/2011, motiv pentru care solicită instanței încuviințarea cererii de suspendare a cauzei.
Apărătorul intimaților Orașul A. prin Primar și C. L. al orașului A., în replică, arată că taxa contestată este stabilită printr-o hotărâre de un consiliu local, fiind rezultatul deliberării consiliului local, iar o hotărâre a consiliului local poate fi apreciată de instanța de contencios administrativ sub aspectul nelegalității, și nu sub aspect de oprtunitate, pentru a se putea spune că taxa stabilită de consiliul local este neserioasă și nesinceră.
Apărătorul recurentei, în replică precizează că hotărârea consiliului local s-a luat în baza unei documentații, care nici până în acest moment nu există la dosar.
Instanța, deliberând cu privire la cererea de suspendare a cauzei în temeiul disp. art. 244 pct. 1 C., formulată de apărătorul recurentei și având în vedere Hotărârea nr. 46/2011 a Consiliului L. A. (fila 42 dosar Jud. A.) și obiectul prezentei cauze, respinge cererea de supendare a cauzei.
Apărătorul recurentei declară că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimaților Orașul A. prin Primar și C. L. al orașului A. declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și față de actele existente la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă părților.
Apărătorul recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței civile nr. 519/2014 pronunțată de Judecătoria A. și pe cale de consecință, trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe.
În subsidiar solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, completată și precizată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că instanța de fond în mod nejustificat a respins cererea de încuviințare a efectuării unei contra expertize, munțumindu-se cu concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, concluzii care, în opinia sa, erau neconcludente, impunându-se efectuarea unei contraexpertize. Arată că prin expertiza efectuată nu s-a răspuns la obiectivele formulate și mai mult decât atât răspunsurile expertului au fost contradictorii.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru motivele invocat prin cererea de recurs (filele 4 - 8 dosar). Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților Orașul A. prin Primar și C. L. al orașului A. solicită instanței respingerea recursului, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare. Cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond, consideră că aceasta este una întemeiată, având la baza concluziile raportului de expertiză, raport de expertiză care în opinia sa este concludent, iar instanța de fond a considerat că acesta este lămuritor pentru soluționarea cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 519/2014 pronunțată de Judecătoria A. s-a respins excepția lipsei de interes invocata de paratii: D. I., N. V., C. L., S. I..
S-a respins actiunea formulata de reclamanta Obștea Moșnenilor M. Sterminoasa și Budislavu, în contradictoriu cu paratii: Orașul A. prin Primar, D. I., N. V., C. L., S. I., C. L. al Orașului A., ca neintemeiata.
S-a luat act ca paratul Orasul A. nu a solicitat cheltuieli de judecata.
A fost obligată reclamanta sa plataesca paratilor: D. I., N. V., C. L., S. I. 500 lei cheltuielile de judecata.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține:
Asupra excepției lipsei de interes, instanța de fond reține:
Printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces – alături de calitate procesuală, capacitate procesuală și afirmarea unui drept pentru a realizarea căruia calea justiției este obligatorie – se numără interesul, în sensul de folos practic urmărit de cel care inițiază acțiunea civilă. Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct.
Interesul este legitim atunci cand se urmareste afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege . Exercitarea unui drept subiectiv fara interes legitim constituie un abuz de drept.
Totusi, o eroare de apreciere nu poate duce la concluzia ca cererea de chemare in judecata sau apararea sunt abuzive.
Faptul ca potrivit concluziilor expertizei (fila 329-336) reclamanta este in eroare asupra amplasamentului terenului sau nu poate duce la concluzia ca cererea de chemare in judecata este lipsita de interes.
F. de considerentele expuse, a fost respinsa exceptia lipsei de interes.
Cu privire la fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt, în data de 16.05.2011, între parata PRIMARIA ORASULUI A., în calitate de locator, si paratii: D. I., N. V., C. L., S. I., in calitate de locatari (chiriasi), s-a incheiat contractului de inchiriere nr. 5179/2011 avand ca obiect suprafata pasune alpina situata in extravilanul rasului A., in zona S. Clabucet, ., parcelele 4300, 4303, 4306, 4311, în suprafata de 100 ha.
Durata contractului de mai sus a fost stabilita de la data de 16.05.2011 pana la data de 16.05.2021, iar chiria a fost stabilita la 4 lei /ha/an.
Contractul de inchiriere nr. 5179/2011 a fost inregistrat la Primaria orasului A. la data de 16.05.2011 (fila 302 ).
Art. 121 din legea 215/2001 prevede ca „(1) Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.
(2) Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(3) Donațiile și legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului județean, cu votul majorității consilierilor locali sau județeni, după caz, în funcție.
(4) Schimbul de imobile din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale se face în condițiile legii, pe baza unui raport de evaluare, însușit de consiliul local.„
Este adevarat ca in raport de dispozitiile art. 123 din acelasi act normativ „(1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
(2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună-credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz.
(4) Proprietarii construcțiilor prevăzute la alin. (3) sunt notificați în termen de 15 zile asupra hotărârii consiliului local sau județean și își pot exprima opțiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării.„ pentru ca in art. 124 sa se mentioneze „Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.”
Din interpretarea acestor dispozitii rezulta ca bunurile ce apartin domeniului public sau domeniului privat de interes local pot fi vandute, concesionate, inchiriate sau date in administrare prin hotarare a consiliului local, fara a se mentiona faptul ca autoritatea deliberativa locala ar avea posibilitatea de a hotari arendarea acestor bunuri.
In cauza de fata, se constata ca autoritatea administratiei publice locale, prin Hotarearea 56/2011 /fila 42 ) a aprobat, in mod legal, inchirierea unor terenuri pasune.
F. de situatia ca dispozitiile Legii 215/2014 nu prevad posibilitatea arendarii terenurilor rezulta ca prezentul contract de inchiriere nu poate fi supus analizei in raport de dispozitiile Legii 16/1994.
Contractul de inchiriere nr. 5179/16.05.2011 a fost inregistrat la Primaria orasului A. la data de 16.05.2011 asa cum rezulta din adresa 1951/2014 aflata la filele 302- 303, a fost incheiat in atatea exemplare cate parti sunt si a fost semnat de viceprimarul orasului A. potrivit mandatului special acordat acestuia prin Hotararea 56/2011 (fila 42 ).
Reclamanta a aratat ca orasul A. nu este proprietarul terenului inchiriat, fapt care duce la nulitatea contractului conform art. 968 CC (conventia partilor are o cauza ilicita si este nul absolut)In motivare s-au mentinut si celelalte motive invocate prin cererea initiala .
Din analiza expertizei efectuate in cauza (filele 329-336) rezulta ca orasul A. este proprietarul suprafatei pasune alpina situata in extravilanul orasului A., in zona S. Clabucet, ., parcelele 4300, 4303, 4306, 4311, in suprafata de 100 ha potrivit Ordinului prefectului 2/2009, teren care a format obiectul contractului de inchiriere nr. 5179/16.05.2011 incheiat intre parati .
In ceea ce priveste pretul se retine ca sub sanctiunea nulitatii, chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. Daca chiria a fost prevazuta fictiv sau lucrul a fost inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este o locatiune, ci un comodat.
Pretul este fictiv, cand din intentia partilor (exprimata .) rezulta ca nu este datorat. Aceasta situatie nu subzista insa in cauza, deoarece nu s-a facut dovada unei conventii secrete, din care sa rezulte ca partile ar fi convenit ca pretul sa nu se plateasca In consecinta, se constata ca nu subzista temeinicia acestui motiv de nulitate a contractului, respectiv nesinceritatea pretului.
De asemenea, pretul inchirierii trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu (infim), atat de disproportionat fata de valoarea lucrului inchiriat, incat sa nu reprezinte chirie, sa nu poata reprezenta obiectul obligatiei locatarului si deci o cauza suficienta a obligatiei locatarului de a transmite folosinta lucrului inchiriat.
Astfel, din probele administrate, rezulta ca acesta a fost stabilit printr-o hotararea a Consiliului L. al orasului A., iar reclamanta nu a facut nicio proba din care sa rezulte ca acest pret este neserios si nereal.
Reclamanta sustine ca nu au fost respectate disp. Legii 215/2001 art 123 care prevad ca inchirierea bunurilor ce apartin domeniului public sau privat al localitatii se face prin licitatie publica. Se constata ca . a organizat o licitatie publica pentru inchirierea terenurilor însa Legea 215/2001 nu prevede sanctionarea lipsei acesteia cu nulitatea absoluta asa cum s-a solicitat.
Potrivit prevederilor art. 968 cod civil cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Invocând caracterul ilicit al cauzei reclamantul are în vedere faptul ca orasul A. nu este proprietarul terenului inchiriat.
F. de situatia ca potrivit Ordinului prefectului 2/2009 orasul A. este proprietarul suprafatei pasune alpina situata in extravilanul rasului A., in zona S. Clabucet, ., parcelele 4300, 4303, 4306, 4311, in suprafata de 100 ha potrivit Ordinului prefectului 2/2009, teren care a format obiectul contractului de inchiriere nr. 5179/16.05.2011 incheiat intre parati, se va respinge si ultima aparare a reclamantei.
Ca orice conventie, închirierea trebuie sa îndeplineasca "ad validitatem" cerintele privind consimtamântul, capacitatea, obiectul și cauza, conditii care au fost îndeplinite in ceea ce priveste contractul de inchiriere nr. 5179/16.05.2011 încheiat intre parati.
F. de considerentele expuse a fost respinsa actiunea.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs în termen, motivat, legal timbrat, solicitând admiterea recursului:
- în principal casarea sentinței civile nr. 519/2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
- în subsidiar se solicită schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, completată și precizată.
În susținerea recursului, recurenta arată că se impune casarea cu trimiterea spre rejudecare, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins ca nejustificată cererea subscrisei de încuviințare a unei contraexpertize, singura probă pertinentă cauzei.
În situația în care motivul de casare nu va fi admis, recurenta arată că se impune modificarea în tot a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii.
Recurenta în motivarea recursului reia starea de fapt ce a constituit motivarea acțiunii deduse judecății la instanța de fond, invocând aceleași motive de nulitate a contractului de închiriere contestat.
În drept se invocă art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă.
Intimatul Orașul A. și C. L. Avrg prin întâmpinarea depusă la filele 27-30 dosar, solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată ca nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea reținând pe baza probelor concludente și pertinente cauzei, că terenul ce a constituit obiectul contractului de închiriere contestat este proprietatea Orașului A., împrejurare constatată cu prilejul identificării terenului de către expertul topografic.
În atare situație motivul invocat de recurentă, în sensul casării cu trimitere spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică nu poate fi reținut.
Dispozițiile art. 312 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă prevăd în mod expres și limitativ situațiile în care instanța de control judiciar poate dispune casarea cu trimitere, ori motivul invocat de recurentă excede dispozițiilor legale enunțate. Mai mult decât atât o casare cu trimitere spre rejudecare pentru un asemenea motiv ar putea fi admisibilă dacă instanța prin probatoriul administrat nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei ori în cazul de speță instanța a reținut în mod corect că terenul din litigiu identificat prin expertiză topografică aparține Orașului A., iar motivele de nulitate absolută invocate de recurentă, în mod corect au fost respinse, față de disp. art. 121, 123 din Legea 215/2001 și față de hotărârea nr. 56/2011 a autorității publice locale în baza căreia s-a încheiat contractul de închiriere.
Astfel recurenta deși promovează prezenta cale de atac nu motivează în drept recursul declarat și nici nu structurează motivele invocate pentru modificarea în tot a sentinței atacate în condițiile 304 Cod procedură civilă ci reiterează aceeași stare de fapt și aceleași motive în susținerea nulității absolute a contractului de închiriere, care au fost supuse analizei în mod judicios de către instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cazului de speță, reținând că motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt nu numai nefondate ci și lipsite de suport legal.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul astfel cum a fost formulat și motivat va fi respins.
Solicitarea intimaților Orașul A. și C. L. Avrg privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă intrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamanta Obștea Moșnenilor Sterminoasa și Budislavu cu sediul în .. 10, . împotriva sentinței civile nr. 519/2014 a Judecătoriei A. pe care o menține.
Respinge ca nedovedită cererea intimaților Orașul A. și C. L. al Orașului A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, C. H. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, O. C. |
Red. M.D/ 16.12.2015
Tehn. O.C/ 17.12.2015
9ex./7 .
Jud. fond/V. N. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 903/2015. Tribunalul SIBIU | Grăniţuire. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
