Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 62/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 62/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător D. T. L.
Judecător D. D.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare privind pe contestator S. M. și pe intimat K. W. R., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala împotriva sentinței civile nr. 191 din 20-03.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 12 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Costată că prin decizia civilă nr. 191/ 20 martie 2014 Tribunalului Sibiu a fost admis recursul declarat de reclamantul K. W. R. împotriva sentinței civile nr. 3396/2013 a Judecătoriei Sibiu, care a fost modificată în totalitate, în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul K. W. R. împotriva pârâtului S. M., pârâtul fiind obligat să restituie reclamantului suma de 65.000 lei și 3000 Euro, cu titlu de împrumut nerestituit, precum și suma de 4762,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Pentru a decide în acest mod, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.3396/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a respins cererea formulată de reclamantul K. W. R. în contradictoriu cu pârâtul S. M..
S-a reținut în virtutea dispozițiilor art. 1169 Cod civil, că cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Confirmările conversațiilor telefonice depuse la dosar fac dovada doar a faptului ridicării sumelor de bani de către pârât la ordinul reclamantului ca titular de cont, ordin transmis băncii prin telefon, dar nu și cu ce fel de titlu aceste sume au fost ridicate de către pârât, respectiv a raportului juridic născut între părți.
Prin urmare, confirmările conversațiilor telefonice sunt lipsite de relevanță sub aspectul dovedirii existenței unui contract de împrumut încheiat între părți și, ca urmare, a existenței obligației de restituire a sumelor de către pârât.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâtului, Judecătoria a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de procedură civilă, refuzul nejustificat al celui chemat la interogatoriu de a se prezenta poate fi considerat de către instanță fie ca o mărturisire, dacă și-a format convingerea în acest sens din împrejurările concrete ale cauzei, fie ca un început de dovadă care trebuie completat cu alte probe, în toate situațiile puterea doveditoare fiind lăsată la aprecierea instanței, Or, în cauză, neexistând alte probe în sensul existenței unui raport juridic contractual între părți de natura contractului de împrumut, instanța a apreciat că lipsa pârâtului la termenul stabilit pentru administrarea probei cu interogatoriu nu poate fi considerată ca o mărturisire.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui contract de împrumut încheiat între părți, conform art. 1169 cod civil și art. 129 alin. (1) Cod de procedură civilă, astfel încât cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. W. R., care a solicitat rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii sale, cu motivarea că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar, înscrisurile depuse nu sunt transcrieri ale unor convorbiri telefonice ci sunt documente doveditoare care însoțesc extrasele de cont. În ce privește lipsa la interogatoriu, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de procedură civilă și să o considere o mărturisire completă. Chiar dacă ar fi fost considerat ă această lipsă ca un început de dovadă scrisă, aceasta se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Tribunalul a reținut că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
În fața instanței de fond s-a făcut dovada că reclamantul, conform convenției sale cu BRD-Group Societe Generale, a dat dispoziție acesteia, telefonic, să înmâneze, din contul său, sumele de 3000 euro și 65.000 lei către pârâtul S. M.. Banii au existat în cont, au fost ridicați din cont la ordinul reclamantului și au fost înmânați pârâtului. Această împrejurare este dovedită în recurs cu adresa emisă de bancă, în care se arată că banii au fost înmânați la ghișeu domnului S. M., identificat cu CI_. Pârâtul nu s-a prezentat să răspundă la interogatoriul în care una din întrebări se referă la faptul că sumele respective i-au fost date cu titlu de împrumut. Lipsa sa nu a fost justificată, astfel că instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 225 Cod de procedură civilă pentru că se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Tribunalul a constat că reclamantul a dovedit că a predat, prin intermediul instituției bancare, sumele de bani din petitul acțiunii către pârât că sumele au fost predate cu titlu de împrumut și că nu i-au fost restituite. Fiind îndeplinite dispozițiilor art. 2158-2166 Cod civil, acțiunea civilă formulată de reclamant se constată a fi întemeiată, motiv pentru care se impunea admiterea ei.
Față de aceste împrejurări, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă instanța a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant și a obligării pârâtului la restituirea sumelor împrumutate.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă pârâtul intimat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamant la instanța de fond și în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul S. M., prin care a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri, ferme și legale, cu respectarea procedurii de citare a ambelor părți.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare se arată că între părți există o relație de rudenie, fiind în grad apropiat, mai exact veri - gr. l. reclamatul recurent cunoștea faptul că pârâtul intimat, contestator în dosarul de față împreună cu familia locuiesc în Germania, acesta fiind și domiciliul său legal. Cu toate acestea, având în vedere că pârâtul intimat, contestatorul deține mai multe societăți comerciale, printre care și o societate comercială în localitatea Slimnic și o alta în Republica M., a achiziționat în localitatea Slimnic o locuință, situată administrativ la nr.162, pe care o folosește temporar sau când tranzitează România ori chiar când se află la sediul societății din Slimnic.
Între părți au existat mai multe colaborări, mai exact între societățile ce le aparțin, plecând de la relația de rudenie care îi leagă. Cu toate acestea, între părțile implicate într-un contract de colaborare, au apărut anumite divergențe legate de prețuri și efectuarea de plăți. După o perioadă îndelungată de la finalizarea acestei colaborări, contestatorul a aflat telefonic de la executorul judecătoresc C. I. ca împotriva sa s-a demarat o procedura de executare silită din partea intimatului, în baza unui proces despre care nu a știut nimic, nefiind niciodată citat la domiciliul legal indicat.
Instanța, chiar și instanța de fond, fără a solicita lămuriri sau probe legate de adresa de domiciliul a contestatorului a demarat și continuat un dosar în care nu s-a efectuat legal procedura de citare. Cu toate acestea, în baza probelor de la dosar, s-a respins în fond acțiunea. Acesta a formulat recurs si, din nou fără citarea contestatorului, a reușit să obțină o hotărâre favorabilă pentru el, respectiv titlul executoriu.
În ceea ce privește fondul dosarului și probele administrate contestatorul susține că niciun formular al băncii nu relevă că sumele de bani despre care vorbește hotărârea atacată ar fi fost cu destinația de împrumut. Acestea au constituit plați pentru materiale pe care le-a plătit contestatorul pentru lucrările efectuate pentru intimat.
Față de toate acestea, se solicită instanței să constate cu dosar_ fond și recurs, dar mai ales în recurs, s-a judecat fără citarea legală a contestatorului și, reanalizând actele dosarului, să rețină cauza spre judecare și să pronunțe o nouă hotărâre prin care să respingă acțiunea introductivă a intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.155, pct.13, 503, alineat (1), 505-507 Cod de procedură civilă.
În fața instanței, contestatorul a precizat temeiul de drept, ca fiind Vechiul Cod de procedură civilă, respectiv dispozițiile art.317 din acest act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare (fila 17), prin care s-a opus admiterii contestației în anulare, invocând tardivitatea formulării acesteia, prin prisma dispozițiilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură civilă, contestatorului fiindu-i comunicat ultimul act de executare la data de 14.08.2014, de la această dată trecând mai mult de 15 zile.
Cu privire la excepția invocată instanța reține următoarele: dispoziția legală aplicabilă soluționării acesteia este art. 319 alin.( 2) din Codul de procedură civilă, potrivit cu care contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c).
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 401, lit. b) c) și contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c)debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Excepția tardivității din cauza de față se întemeiază pe dispozițiile art. 401 alin (1) lit. c), însă confirmarea de primire depusă la fila 20 din dosar, prin care se susține că i s-a comunicat contestatorului somația, nu poate crea instanței convingerea că de la data înscrisă în acesta curge termenul de formulare a contestației, în condițiile în care din cuprinsul ei nu rezultă nici numărul dosarului execuțional în care s-a efectuat comunicarea și nici documentul comunicat, astfel încât urmează ca prezenta cale de atac să fie examinată cu privire la admisibilitatea în principiu.
Contestația în anulare de față este neîntemeiată și va fi respinsă pentru considerentele ce vor urma:
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 90 alin. (1) și (2) din Vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil cauzei prin prisma dispozițiilor art. 27 din Noul Cod de procedură civilă, (față de data înregistrării cauzei la instanța de fond – 30 ianuarie 2013), înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări. Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primește citația.
Astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la fila 9 din dosarul instanței de recurs, contestatorul de azi, intimatul de atunci a fost citat în Slimnic, ., unde destinatarul a semnat procedura de citare.
Așa cum chiar contestatorul arată, el are în localitatea Slimnic sediul unei societăți comerciale, așa încât înmânarea citației către acesta care a primit citația a dus la legala sa citare, prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate.
Mai mult, prin prisma dispozițiilor art. 153 alin. (1) Cod de procedură civilă, partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Această împrejurare a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2014 (fila 18 din dosarul instanței de recurs).
Potrivit art. 100 alin. (4) Cod de procedură civilă, procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea citației face dovadă până la înscrierea în fals.
În interpretarea acestor dispoziții, judecătorul nu are libertatea de a alege intre mențiunile olografe ale agenților procedurali referitoare la aspectele constatate personal de aceștia alte dovezi intrinseci sau extrinseci actului procedural referitoare la aceste aspecte.
Concluzionând așadar că procedura de citare cu contestatorul a fost legal îndeplinită prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, și cum în condițiile art. 317 alin. (1) Cod de procedură civilă, pe care se întemeiază cererea de față, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, urmează ca acesta să fie respinsă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, nefiind solicitate prin prisma dispozițiilor art. 274 de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. M. împotriva deciziei civile nr. 191/20.03.2014 a Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu intimatul K. W. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2015.
Președinte, C. E. G. | Judecător, D. T. L. | Judecător, D. D. |
Grefier, S. E. |
red.C.E.G.19.03.2015
j.f.D.D.
j.rec.Gh.C./C.E.G.G./D.T.L.
tehn.S.E.19.03.2015
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul SIBIU | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
