Prestaţie tabulară. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 115/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător S. R.
Grefier A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe contestator M. M. V. P., contestator M. O. și pe intimat T. I. Ș., intimat T. D. S., intimat V. O. M., intimat M. I., având ca obiect, prestație tabulară Contest. în anulare împ. dec. nr. 652/2014 a Tb. Sb.
Cauza a fost dezbătută în recurs la data de 19 martie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 26 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față constată:
Prin decizia civilă nr.652/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a respins recursul declarat de pârâții M. M. V. P. și M. O., împotriva sentinței civile nr.2404/2013 a Judecătoriei T., recurenții fiind obligați la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța reține:
Prin sentința civilă nr. 2404/2013 a Judecătoriei T. s-a admis în parte acțiunea civila formulata de reclamanții T. I. Ș. și T. D. S. în contradictoriu cu pârâții V. O. M., M. I., M. M. V.- P. și M. O. și s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top 1312 înscris în CF50440 T. ( din conversia pe hârtie a CF 8129 T. ) de la suprafața înregistrata de 173 mp la suprafața reală de 148 mp; s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate cu privire imobilul în suprafața de 148 m.p înscris în CF_ T. ( din conversia pe hârtie a CF 8129 T. ) nr. top 1312, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare, conform Sentinței civile nr. 1082/1999 pronunțata la data de 23.02.1999 în dosar civil nr. 743/1999 si s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare; s-a dispus întabularea asupra imobilului prevăzut cu nr. top 1309/2/1, 1310/1/1 în suprafață totală de 364 mp, cu destinația de „ casă familială compusă din cameră, bucătărie, cămară, antreu și pivniță, curte și grădină” a unui drept de servitute de trecere pietonală pentru asigurarea accesului reclamanților la imobilul din CF 8129 T. cu nr. top 1312 în suprafață de 148 mp.; s-a respins cererea formulata pentru întabulare drept de proprietate ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare .
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că conform Sentinței civile nr.1082/1999, pronunțată în dosar civil nr. 743/1999 al Judecătoriei T., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de vanzare-cumparare asupra imobilului cu destinația de grădină în timpul căsătoriei de la numiții M. P. și soția M. V.. Dispozițiile cuprinse in această sentință nu au fost înscrise in evidentele funciare iar potrivit expertizei tehnice suprafata reala a imobilului este de 148 m .
Potrivit extrasului CF 8129 T. nr top 1312 gradina in intravilan in suprafața de 173 m.p
Expertiza tehnica efectuata în cauza precizează ca terenul cumpărat de reclamanți se identifica în CF_ ( din conversia pe hârtie a CF 8129 T. A+1 fir top 1312 gradina în suprafața de 173 m.p, suprafața real măsurata fiind de 148 m.p, imobil care este întabulat ca proprietate a paraților V. O. M. si M. I., fiind de asemenea proprietarii apartamentului nr 2 înscris în CF_ - CI -UI ( din conversia de pe hârtie a CF_ T. ), apartament care împreuna cu apartamentul nr 1 fac pane din corpul de clădire înscris în CF col_ din conversia de pe hârtie a CF 5437 T. nr top 1306/2 proprietar Statul roman .
Parații M. M. V. P. si M. O. sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 7981 T. sub A+1 Casa familiala, curte si gradina în intravilan, nr.top 1309/2/1, 1310/1/1 în suprafața cumulata de 364 m.p ; accesul din . la proprietățile reclamanților si paraților M. M. V. P. si M. O. este un acces comun pe poarta de la . proprietăților paraților ( f.140 dosar).
În concluziile raportului se precizează de către expert ca în cazul în care se blochează calea de acces pietonala existenta, marcata prin punctele 4,5,10,11 imobilul teren în suprafața reala de S=l 48 m.p devine „ loc înfundat „ fara acces la o cale publica .
Față de concluziile raportului de expertiza tehnica efectuata în cauza instanța a apreciat că se impune ca în temeiul prev art 33 din L.7/1996 sa se dispună rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top 1312 înscris în CF_ T. ( din conversia pe hârtie a CF 8129 T. ) de la suprafața înregistrata de 173 mp la suprafața reală de 148 mp ; de asemenea în contradictoriu cu parații V. O. margareta si M. I. care sunt succesorii proprietarilor tabulari M. P. si M. V. si în conformitate cu prev art 111 C proc civ, sa constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate cu privire imobilul în Suprafața de 148 m.p înscris în CF_ T. ( din conversia pe hârtie a CF 8129 T. ) nr. top 1312, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare, conform Sentinței civile nr. 1082/1999 pronunțata la data de 23.02.1999 în dosar civil nr. 743/1999 si sa dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui imobilului, ca bun comun în temeiul prev art 20 din L. 7/1996 coroborat cu art 76 din L.71/2011 .
Reclamanții au solicitat de asemenea sa se dispună întabularea unui drept de servitute de trecere pietonala asupra imobilului prevăzut cu nr. top 1309/2/1, 1310/1/1 în suprafață totală de 364 mp, pentru asigurarea accesului lor la imobilul din CF 8129 T. cu nr. top 1312 în suprafață de 148 mp, solicitare cu care parații nu au fost de acord pentru motivele arătate în întâmpinarea formulata .
Potrivit prevederilor art 616 C proc civ proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-1 despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona .
Instanța a apreciat că în raport de concluziile raportului de expertiza efectuata în cauza, având în vedere ca s-a dovedit caracterul de loc înfundat al imobilului reclamanților, se impune stabilirea unui drept de servitute, pe traseul cel mai puțin împovorator pentru fondul aservii reținând ca parații nu au solicitat despăgubirea în ceea ce-i privește pentru dreptul de trecere pietonala, de către reclamanți ; totodată se retine ca potrivit susținerii paraților la data de 25.03.2003 au încheiat cu reclamanții un înscris sub semnătură privată denumit contract de închiriere, prin care le-au permis dreptul de trecere pe proprietate pentru folosința grupului sanitar instalat, stabilind o chirie fictivă de 2 curo/an, întrucât la data respectivă reclamanții nu aveau instalat grup sanitar în apartamentul lor.
Reclamanții au solicitat de asemenea si sa se dispună întabularea dreptului lor de proprietate, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare cu privire la imobilul cu nr top 1312 din CF 1829 T. ca imobil corect identificat, cererea pe care instanța o apreciază ca nefiind întemeiata având în vedere ca prin Sentinței civile nr. 1082/1999 pronunțata la data de 23.02.1999 în dosar civil nr. 743/1999 al Judecătoriei T. s-a dispus deja întabularea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. M. V. P. și M. O., care au solicitat modificarea ei în întregime, cu motivarea că cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că reclamanții fără să fie proprietari sau uzufructuari, solicită instanței un drept de servitute pe un culoar amenajat pentru aspect estetic de către vechii proprietari, care este proprietatea lor, culoar utilizat de ei drept depozit pentru unelte etc. Instanța a constatat în considerente și în dispozitiv că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 1312 în baza sentinței civile nr. 1082/1999 a Judecătoriei T. și a dispus înscrierea lor în CF, pentru ca în următorul aliniat să respingă cererea de întabulae în CF. Constatând că reclamanții au dobândit un drept de proprietate fără să dispună întabularea în CF, instanța a constatat în realitate că aceștia nu pot avea calitatea care să le justifice formularea prezentei cereri, apoi din răspunsurile la interogatoriu rezultă că ei nu mai folosesc grădina. Din expertiza tehnică rezultă că imobilul cu nr. top 1312 nu se învecinează cu proprietatea recurenților, ci se intersectează pe o porțiune, iar locul înfundat este rezultatul faptului că reclamanții și vânzătorii, pârâții M., au fost imprudenți, neprevăzând asigurarea căii de acces pentru grădină, cu prilejul încheierii actului de vânzare-cumpărare, asumându-și riscul înfundării. În acest context, cererea reclamanților de a-și alege servitute de trecere peste proprietatea recurenților poate fi calificată drept abuz în exercitarea dreptului. Apoi, instanța nu a stabilit traseul acestei servituți nici în considerente, nici în dispozitiv. Sentința conține o motivare sumară și confuză, nu arată motivele de fapt și de drept și probele pe care și-a întemeiat convingerea. La instanța de fond au solicitat cheltuieli de judecată de 2079 lei, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că aparent hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii cu privire la întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, însă recurenții nu au calitatea să o atace sub acest aspect pentru că ei au fost chemați în judecată doar pentru a se stabili în raport cu ei un drept de servitute în favoarea reclamanților. Ei sunt limitați la atacarea hotărârii doar cu privire la această cerere, nejustificând nici un interes în legătură cu dispozițiile referitoare la întabularea dreptului de proprietate. Pe de altă parte, așa cum a fost redactat dispozitivul, rezultă că instanța a preluat dispoziția de întabulare din sentința civilă nr. 1082/1999 a Judecătoriei T., care nu a fost întabulată în CF, și care, de altfel, a făcut o identificare greșită din punct de vedere topografic, a imobilului cumpărat de reclamanți, respingând apoi cererea din prezenta cauză, tocmai pentru că o astfel de dispoziție s-a dat prin sentința anterioară.
Reclamanții sunt, fără dubiu, proprietarii imobilului cu nr.top 1312, și chiar dacă nu mai folosesc de mai mult timp acest imobil, aceasta nu împiedică instituirea unui drept de servitute. Din probele administrate în cauză rezultă că imobilul este un loc înfundat, pentru că nu are nici o ieșire la calea publică, astfel că sunt aplicabile disp. art. 616 c.civ. Din cele trei trasee indicate de expert, cel care străbate imobilul pârâților V. și M. este mai lung și presupune demolarea unor construcții ale acestora. Traseul cel mai scurt este cel care trece pe porțiunea de 24,90 mp din terenul proprietatea recurenților, și care se află în continuarea curții comune a clădirii în care se află apartamentul proprietatea reclamanților T..
De menționat este și faptul că pârâții M. au ca singură cale de acces spre locuința lor, această curte comună, reprezentând acces comun și pentru ei, (așa cum rezultă din schița anexă nr. 5 la expertiză), și care în prezent este proprietatea statului, însă reclamanții T. au vocație de a dobândi dreptul de proprietate asupra unei cote din acest teren, ca titulari ai dreptului de proprietate al apartamentului lor, și ca titulari ai unui drept de folosință asupra cotei de 42/136 din acest teren(f.35), ei formulând o cerere în acest sens la Primăria Mun. T.(f. 56).
Traseul servituții pietonale instituite prin sentința atacată este cel descris în amănunt de către expert, la fel și dimensiunile acestuia, iar din considerentele sentinței rezultă care este acest traseu, fiind singurul stabilit pe proprietatea pârâților recurenți.
În ce privește cheltuielile de judecată, din moment ce pârâții au fost cei care au căzut în pretenții, este evident că, în baza art. 274 c.pr.civ. ei nu puteau primi cheltuieli de judecată.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține. Potrivit art. 274 c.pr.civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimații T. în recurs.
Împotriva acestei decizii recurenții au promovat prezenta contestației în anulare în termen, motivată și legal timbrată, solicitând admiterea contestației, schimbarea în tot a deciziei civile nr.652/2014, cu consecința admiterii recursului declarat.
În drept se invocă art.318 (1) C.pr.civilă.
Din motivarea contestației se reține că dezlegarea dată de instanța de control judiciar este rezultatul unei grave greșeli materiale, care constă în primul rând în neobservarea probelor, respectiv expertiza efectuată în dosarul de fond.
Conform expertizei cele două modalități de acces nu sunt evidențiate ceea ce face ca la ambele hotărâri considerentele să nu fie în concordanță cu probele.
Neobservarea anexelor raportului de expertiză și însușirea acestuia numai în baza afirmațiilor expertului, fără ca aceste trasee să fie cuprinse în schițele depuse în dosar, constituie atât o greșeală materială cât și o omisiune de cercetare a unui motiv de modificare a hotărârii, completarea expertizei cu schițele relevante care să arate celelalte două trasee fiind necesară deoarece nici instanța și nici părțile nu au avut posibilitatea de a alege între cele 3 trasee, lungimea și imposibilitatea de trecere nu sunt probate prin așezarea acestora pe hartă.
Cea de-a doua greșeală materială decurge tot din neobservarea planșelor tehnice atașate expertizei, respectiv la finalitatea căii de acces reținută de ambele hotărâri.
În fine, contestatorii arată că instanța a omis să cerceteze un motiv de casare sau modificare a hotărârii întrucât nu a pus la dispoziția recurenților conținutul dosarului nr.743/1999 a Judecătoriei T. și nu s-a verificat una din condițiile esențiale ale unei acțiunii în constatarea servituții de trecere.
În drept se invocă art.318(1) C.pr.civilă.
Intimații solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare întrucât prin motivele contestației se invocă greșeli de judecată, de interpretare, nefiind vorba de erorii materiale în sensul art. 318 C.pr.civilă încercându-se astfel a se deschide calea” recursului la recurs „.
În fine, intimații arată că nici la judecata în fond și nici în recurs nu a fost contestat raportul de expertiză, astfel nici criticile aduse nu pot constitui obiect al unei contestații în anulare.
Analizând decizia contestată sub aspectul motivelor invocate instanța reține:
Recurenții promovează prezenta contestație în anulare invocând art.318 al.1 C.pr.civilă.
Art.318 alin. 1 C.pr.civilă prevede” Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare „.
Din examinarea textului de lege prezentat rezultă că pentru admisibilitatea contestației în anulare specială se impune ca instanța să constate că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, fiind vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor documente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Ori din expunerea motivelor invocate de contestatori într-o formă extrem de confuză, rezultă că instanța a nesocotit anumite probe administrate în cauză, iar acest motiv nu se circumscrie prev. art.318 alin.1 C.pr.civilă ce poate constitui motiv pentru declararea recursului.
Greșelile materiale în sensul dispozițiilor legale invocate de contestatori vizează cu totul altă situație cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost declarat în termen, anularea recursului ca netimbrat cu toate că la dosar se afla chitanța pentru plata taxei de timbru. Textul de lege indicat vizează de fapt greșeli involuntare și nu greșeli de judecată la care fac referire contestatorii.
Cel de-al doilea motiv – nepronunțarea instanței de recurs asupra vreunui motiv de casare, modificare a hotărârii, este străin cazului de speță întrucât deși motivele de recurs au îmbrăcat aceeași formă extrem de confuză ca și în prezenta contestație instanța s-a pronunțat asupra recursului raportat la disp.art.304 1 C.pr.civilă. Mai mult de atât, contestatorii nu indică asupra cărui motiv de recurs nu s-a pronunțat instanța, ci prezintă detailat o anumită stare de fapt ce vizează dosarul nr.743/1999 a Judecătoriei T., motivarea în susținerea acestui motiv fiind una fără nicio finalitate.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele invocate de contestatori nu se circumscriu disp.art.318(1) C.pr.civilă contestația astfel cum a fost formulată va fi respinsă.
Conform art.274 C.pr.civilă contestatorii vor fi obligați să plătească intimatului T. I. suma de 450 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanța nr.822/2.03.2015 depusă la f.27 dosar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. M. V. și M. O. împotriva deciziei civile nr.652/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă contestatorii să plătească intimatului T. I. suma de 450 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.04.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | Judecător, S. R. |
Grefier, A. B. |
Red.M.D.9.04.2015
Tehnored.A.B.9.04.2015
Ex.2
Jud.fond A.A.
Jud.recurs D.T.L.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 62/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
