Succesiune. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SIBIU

Tribunalul SIBIU - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 405/787/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU-SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 52/2015

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M. B.

Judecător: V. C. D.

Judecător: D. D.

Grefier: L. A.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurenta POPEANOȘ A., intimați R. D., R. G., în calit. de soție suprav. a defunctului R. D., R. T., în calit. de fiică a defunctului R. D., având ca obiect – succesiune, împotriva sentinței civile nr.57/2014 pronunțată de Judecătoria Avrig.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 22.01.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 29.01.2015 și apoi pentru data de azi,

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig sub nr._, în data de 24.04.2009, reclamanta POPEANOȘ A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. D. ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:

- să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 10.693/15.10.1996.

- să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 12.749/02.12.1996.

- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP N. V. sub nr. 2141/1996.

- restabilirea situației anterioare de carte funciară, în favoarea lui R. D..

- să se constate că masa succesorală rămasă după R. D. se compune din imobilul înscris în CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404.

- să se constate că reclamanta este unică moștenitoare acceptantă după defunctul R. D., acesteia revenindu-i întreaga masă succesorală.

- întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF, cu titlu de succesiune.

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 6543/05.10.1993 a Judecătoriei Sibiu, s-a constatat că numiții R. E. împreună cu soțul său, R. D., au dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra imobilului înscris în CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404, casă, curte și grădină. Dreptul de proprietate al acestora a fost înscris în CF în baza încheierii de carte funciară nr._/1996, iar la data de 02.12.1996, R. E. vinde fiului său, R. D., imobilul în litigiu. Reclamanta a mai arătat că sentința civilă nr. 6543/1993, unde nu s-a efectuat o expertiză topografică de identificare a imobilului, instanța pronunțând o sentință doar pe baza celor indicate de către Primăria P. de Sus în ceea ce privește numerele topografice. S-a mai arătat că, în momentul în care această sentință a fost întabulată în CF nu s-a observat greșeala, deoarece exista o identitate de nume în ceea ce îl privește pe antecesorul reclamantei și reclamanții din sentința de uzucapiune.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri: extrase CF, acte de stare civilă, proces-verbal din dosarul nr. 396/1949 al Judecătoriei Populare Rurale Arpașul de Jos, sentința civilă nr. 6543/05.10.1993 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 6730/1993, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2141/18.11.1996.

La data de 20.05.2009, pârâtul R. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (f. 28), arătând în esență că tatăl său, R. A. D., decedat în 1968, era proprietar de drept cu acte de donație de la bunicul R. A. pentru actualul imobil in P. de Sus, nr. 525, încă din 1938. Pârâtul a mai arătat că, din spusele tatălui, terenul a fost cumpărat de tatăl lui Popeanoș A. de la rudele lui R. I., dar fără acte legale și întabulare, acum 50 de ani. Pârâtul a mai precizat că vina îi aparține în totalitate reclamantei, care nu a procedat la clarificarea moștenirii, și că, referitor la curte grădină de la nr. 526, aceasta este în exclusivitate fam. R. D. și soției R. M. până la decesul acestora de circa 30 ani.

În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, acte medicale, plan de situație, înscris sub semnătură privată intitulat „foaie de zestre”.

Deoarece reclamanta a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, la data de 03.05.2010, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 244 pct.1 C. proc.civ, până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire.

La data de 19.09.2011, ca urmare a decesului pârâtului R. D. în data de 15.01.2011, reclamanta a precizat acțiunea în contradictoriu cu pârâtele R. G. și R. T., în calitate de moștenitoare a pârâtului R. D. (f.150).

La data de 20.01.2014, după repunerea pe rol a cauzei, reclamanta a formulat o completare de acțiune (f.198), prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- să se constate că pârâtele sunt proprietare extratabulare, cu titlu de moștenire, asupra imobilului situat administrativ în . nr. 525, înscris în CF 2535 P. de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, 406/1, proprietar tabular fiind autorul pârâtelor, R. D. (senior)-bunicul, respectiv socrul pârâtelor, ambele moștenitoare ale defunctului fiu al proprietarului tabular: R. D. D. (junior).

- să se constate că reclamanta este proprietară extratabulară, cu titlu de moștenire, asupra imobilului situat administrativ în . nr. 526, înscris în CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404, proprietari tabulari fiind tatăl reclamantei, R. D., în cotă de ½ părți, și vărul din frați al acestuia, R. I., în cotă de ½ părți.

- rectificarea cuprinsului CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404, prin radierea înscrierilor de sub B+9-13, care nu corespund situației juridice reale a imobilului.

Prin aceeași completare de acțiune, reclamanta a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecată în privința solicitărilor aflate sub punctele 1, 2, 3, 5, 6, 7, din acțiunea inițială adresată instanței.

În motivarea completării de acțiune, reclamanta a arătat că sentința civilă nr. 6543/1993 a fost pronunțată în urma unei confuzii majore în privința identificării imobilului obiect al procesului civil. S-a arătat că imobilul deținut de autorii pârâtelor, R. D. și R. E., este situat administrativ în loc. P. de Sus nr. 525, având corespondent în imobilul înscris în CF 2535 P. de Sus nr. top. 405/2, 405/3, 406/1, având ca unic proprietar pe autorul pârâtelor, R. D. sr, intabulat în anul 1943. Având în vedere că moștenirea reprezintă un caz de dobândire a dreptului de proprietate fără înscriere în cartea funciară, este evident că pârâtele, moștenitoare ale R. D. D. (junior), fiul proprietarului tabular R. D. (senior) decedat în anul 1968, sunt proprietare ale imobilului de la numărul administrativ 525. S-a mai precizat că imobilul în care locuiește reclamanta, situat administrativ în loc. P. de Sus nr. 526, este proprietatea tatălui acesteia, R. D., și a unchiului acesteia, R. I., în cote de câte ½ părți. Având în vedere că moștenirea reprezintă un caz de dobândire a dreptului de proprietate fără înscriere în cartea funciară, rezultă că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului R. D., este proprietară extratabulară a imobilului situat administrativ în loc. P. de Sus nr. 525.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 33 al.1 și 2 din Legea nr. 7/1996 cu raportare la art. 76 și 80 din Legea nr. 71/2011-de punere în aplicare a Codului civil.

În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri: extras CF, foaia CF extenso, acte de stare civilă ale reclamantei și ale pârâtelor, sentința civilă nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, expertiză topografică judiciară.

Prin sentința civilă nr. 57/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta POPEANOȘ A. în contradictoriu cu pârâtele R. G. și R. T. având ca obiect acțiune în constatare și rectificare carte funciară, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În prezent, imobilul înscris în CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404, este proprietatea tabulară a numitului R. D., dobândit în anul 1996 cu titlu de moștenire și cumpărare (f.7).

La data de 15.10.1996, în baza încheierii de carte funciară nr. 10.693 și a sentinței civile nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al numiților R. E. și soțul R. D. asupra imobilului în litigiu, cu titlu de uzucapiune (B+9-10).

Prin încheierea de CF nr. 12.749/02.12.1996, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis cu titlu de moștenire după R. D. în favoarea soției și fiului acestuia, R. E. (cotă de ¾ părți) și R. D. (cotă de ¼ părți).

Prin aceeași încheiere de CF, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între R. E. și R. D., acesta din urmă devine proprietar tabular al întregului imobil înscris în CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404 (B+13).

Pârâtul R. D. a decedat la data de 15.01.2011 (f.146), iar pârâtele sunt moștenitoarele acestuia, respectiv soția supraviețuitoare și fiica.

Prin sentința civilă nr. 6543/05.10.1993 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis acțiunea civilă formulată de numiții R. E. și R. D., în contradictoriu cu pârâții R. I., citat prin curator litis, și R. D. – proprietari tabulari ai imobilului în litigiu la acel moment, înscriși sub B+6,8.

Împotriva sentinței civile nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu a formulat cerere de revizuire reclamanta Popeanoș A., aceasta fiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 371/2013 a Tribunalului Sibiu (f.188-190).

Motivul formulării cererii de revizuire a fost faptul că sentința civilă nr. 6543/1993 a Tribunalului Sibiu a fost pronunțată fără citarea proprietarului tabular R. D., tatăl reclamantei, datorită identității de nume dintre acesta și proprietarul tabular al imobilului din loc. P. de Sus nr. 595 (reclamantul din dosar nr. 6730/1993).

În consecință, ca urmare a respingerii cererii de revizuire formulată de reclamantă, sentința civilă nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu își păstrează valabilitatea.

Tot ca urmare a respingerii cererii de revizuire, până la a cărei soluționare irevocabilă prezenta cauză a fost suspendată, reclamanta a modificat la data de 20.01.2014 cererea de chemare în judecată, investind instanța cu alte petite decât cele care au format obiectul inițial al acțiunii.

Totodată, s-a renunțat la capetele de cerere de 1,2,3,5,6,7 din acțiunea introductivă de instanță, însă având în vedere faptul că cererea de renunțare la judecată nu este semnată de către reclamantă, ci doar de către avocatul acesteia, instanța apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 246 C. proc.civ, referitoare la caracterul personal al renunțării la judecată, motiv pentru care nu s-a luat act de această renunțare.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, expertul identificând imobilul înscris în CF 776 P. de Sus nr. top. 403, 404 ca fiind identic cu cel situat administrativ în loc. P. de Sus nr. 526, iar cel înscris în CF 2535 P. de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, 406/1 ca fiind situat în loc. P. de Sus nr. 525.

Imobilul înscris în CF 2535 Pormbacu de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, 406/1 – casă și curte, loc de curte și grădină de 1.223 mp, este proprietatea tabulară a lui R. D., fiind dobândit de acesta cu titlu de zestre în baza încheierii de CF nr. 65/1943 (f.22).

În ceea ce privește cererea de constatare a calității de proprietare extratabulare a pârâtelor cu privire la imobilul înscris în CF 2535 Pormbacu de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, 406/1, instanța urmează să o respingă pentru următoarele motive:

În primul rând, reclamanta nu a făcut dovada faptului că R. D., întabulat ca și proprietar al acestui imobil, este antecesorul pârâtelor. Simpla coincidență de nume nu este suficientă pentru a face dovada faptului că pârâtele sunt moștenitoarele acestuia.

Este cert că proprietarul tabular R. D. nu este una și aceeași persoană cu R. D. – antecesorul reclamantelor (soțul, respectiv tatăl acestora), deoarece așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 146, acesta s-a născut în anul 1942, și prin urmare nu avea cum să primească în anul 1943 imobilul cu titlu de zestre.

Pe de altă parte, nu s-a solicitat dezbaterea succesiunii după R. D., proprietar tabular al imobilului înscris în CF 2535 Pormbacu de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, deoarece, chiar dacă acesta ar fi antecesor al pârâtelor, pentru a constata calitatea acestora de proprietare extratabulare ale imobilului menționat, este necesar să se dezbată succesiunea, să se determine masa succesorală rămasă după acesta, succesorii legali sau testamentari, și mai ales calitatea acestora de moștenitori acceptanți, pentru că doar în acest caz putem vorbi de transmiterea moștenirii și a dreptului de proprietate pe cale extratabulară.

Nu în ultimul rând, reclamanta nu face dovada interesului în promovarea acestei acestui capăt de cerere, respectiv a constatării calității de proprietare extratabulare a pârâtelor cu privire la imobilul înscris în CF 2535 Pormbacu de Sus, nr. top. 405/2, 405/3.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea calității reclamantei de proprietară extratabulară asupra imobilului înscris în CF 776 P. de Sus nr. top. 403, 404, acesta va fi de asemenea respins pentru următoarele considerente:

R. D., antecesorul reclamantei, a decedat la data de 10.05.1984, conform certificatului de deces aflat la fila 10.

Este adevărat că potrivit art. 26 din DL nr. 115/1938 – în vigoare la data deschiderii succesiunii acestuia, succesiunea legală reprezintă unul dintre cazurile în care dreptul de proprietate se dobândește fără înscriere în CF, înscrierea având doar efect constatator, și nu constitutiv de drepturi.

Pe de altă parte însă, antecesorul pârâtelor a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia imobil prin uzucapiune, iar trăsătura principală a uzucapiunii este retroactivitatea, efectele acesteia coborând în timp de la data împlinirii cursului prescripției până la data începerii posesiei. Astfel, relevant pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate nu este data împlinirii cursului prescripției achizitive, nici data promovării acțiunii în constatarea acestui drept, ci data începerii posesiei.

Efectul principal al uzucapiunii este dobândirea de către posesor a dreptului de proprietate asupra imobilului uzucapat, dublat și de un efect extinctiv, al stingerii drepturilor adevăratului proprietar asupra imobilului.

În consecință, având în vedere că antecesorii pârâtelor, R. D. și R. E., au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin uzucapiune, bazată pe dispozițiile Codul civil austriac și în baza unei posesii începute în anul 1939 (după cum se reține în sentința civilă nr. 6543/1993), imobilul a ieșit din proprietatea antecesorului reclamantei - R. D., și a urmare în anul 1984, data deschiderii succesiunii acestui,a imobilul nu mai făcea parte din masa succesorală rămasă după acesta, având în vedere caracterul retroactiv al uzucapiunii.

Pentru acest motiv, instanța va respinge cererea reclamantei de constatare a calității sale de proprietară extratabulară cu titlu de moștenire asupra imobilului înscris în CF 776 P. de Sus nr. top. 403, 404.

În ceea ce privește cererea de rectificare a cuprinsului CF 776 P. de Sus nr. top. 403, 404 – înscrierile de sub B+9-13, bazată pe art. 76 și art. 80 din legea nr. 71/2011, instanța apreciază, în primul rând, că dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că art. 76 prevede că dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.

Pe de altă parte, art. 33 din legea nr. 7/1996, invocată de asemenea ca și temei juridic al cererii de rectificare, prevede că înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.

Față de aceste aspecte, având în vedere că actele ce au stat la baza înscrierilor menționate, respectiv sentința civilă r. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, certificatul de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare sunt valabile și nu au fost anulate, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul legat citat pentru a se dispune rectificarea unei înscrieri.

În ceea ce privesc capetele de cerere 1,2,3,5,6,7 din acțiunea inițială, având în vedere că renunțarea la judecată cu privire la acestea nu a fost făcută personal de reclamantă, instanța urmează să le respingă ca nefondate.

Pentru a dispune în acest fel, instanța are în vedere în primul rând că potrivit art. 34 din legea nr. 7/1996 (varianta legii din anul 2009, când a fost înregistrată prezenta acțiune), o înscriere de CF nu poate fi rectificată decât dacă înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Având în vedere că actul în baza căruia au fost efectuate înscrierile de sub B+9-10, respectiv sentința civilă nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu nu a fost modificată ca urmare a cererii de revizuire, rezultă că atât înscrierea efectuată în baza acesteia este valabilă, cât și actele ulterioare translative de proprietate și înscrierile de CF aferente acestora.

Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece pârâtele nu au făcut dovada acestora.

Împotriva sentinței civile nr. 57/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, reclamanta POPEANOȘ A. a declarat recurs la data de 10.04.2014 prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, după cum urmează:

- să se dispună rectificarea cuprinsului CF 776 P. de Sus, nr. top. 403, 404, prin radierea înscrierilor de sub B+9-13, care nu corespund situației juridice reale a imobilului.

- să se respingă celelalte capete de cerere aflate sub punctele 1, 2, 3, 5, 6, 7, din acțiunea inițială adresată instanței, cereri la care s-a renunțat la judecată prin reprezentant.

- nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că sentința civilă nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu a fost pronunțată în urma unei confuzii majore, în privința identificării imobilului, obiect al procesului civil. S-a arătat că din datele furnizate de evidențele Primăriei ., imobilul deținut de autorii pârâtelor, R. D. sr. și R. E., având numărul administrativ 525 (este numărul administrativ indicat și în cuprinsul sentinței civile nr. 6543/1993, ca domiciliu al reclamantei), corespunde corpului funciar identificat în CF. P. de Sus, nr. 2535 top. 405/2, 405/3, 406/1, avându-1 ca unic proprietar pe autorul pârâtelor R. D. sr., dreptul fiind întabulat încă din anul 1943.

S-a arătat că moștenirea reprezintă unul dintre cazurile proprietății extratabulare, astfel, apare ca evident faptul că reclamantele, moștenitoarele defunctului R. D. D. (junior), fiul proprietarului tabular R. D. (senior) decedat în anul 1968, sunt proprietare asupra întregului imobil de la numărul administrativ 525, fără înscriere de carte funciară. Recurenta-reclamantă a mai arătat că instanța de fond a respins cererea privitoare la constatarea calității pârâtelor de proprietare extratabulare asupra curții și casei, de la nr. administrativ 525 din loc. P. de Sus, pentru trei considerente: reclamanta nu a făcut dovada faptului că R. D., întabulat ca proprietar al acestui imobil (n.n. CF. 2535), este antecesorul pârâtelor, nu s-a solicitat dezbaterea succesiunii după R. D., proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. 2535 P. de Sus, top. 405/2, 405/3, deoarece, a spus instanța de fond numai după dezbaterea succesiunii se realizează transmisiunea succesorală și reclamanta nu face dovada interesului în promovarea acestui capăt de cerere. Recurenta-reclamantă a mai arătat că aceste considerente sunt greșite, întrucât, la dosar, există dovada clară și evidentă că defunctul R. D., întabulat în CF. 2535, este autorul pârâtelor -copia certificatului de moștenitor nr.1179/1975, emis de notariatul de Stat Județean C., act prin care este predată succesiunea defunctului R. D., decedat la data de 24 octombrie 1968, moștenitori fiind soția supraviețuitoare, R. E., și fiul defunctului, R. D.; fiul, R. D., născut în anul 1942, a decedat sub durata procesului în 2011, fiind autorul direct al pârâtelor, soțul, respectiv, tatăl acestora, conform datelor aferente actului de deces de la dosar. S-a precizat că, dată fiind existența certificatului de moștenitor mai sus menționat, nu era necesară vreo cerere privitoare la dezbaterea acestei succesiuni; de altfel, reclamanta nu avea calitatea procesuală să ceară dezbaterea acestei succesiuni și, de principiu, transmisiunea patrimonială succesorală se realizează în favoarea moștenitorilor prin simplul fapt juridic al deschiderii succesiunii la moartea titularului. Recurenta-reclamantă a mai arătat că interesul reclamantei este dat de faptul că, urmare unei erori de identificare în cartea funciară a imobilului proprietatea tabulară a defunctului R. D. senior, decedat în anul 1968, și urmare a unei confuzii de nume dintre autorul pârâtelor și cel al reclamantei (ambii fiind R. D., vecini de miezuină, unul la nr. adtiv.525, altul la nr. adtiv.526), s-a ajuns la deposedarea juridică a reclamantei, de bunul imobil moștenit, prin înscrierea de carte funciară greșită. Coincidența a făcut ca întregul imobil aflat la numărul administrativ 526 (vecin imediat și nemijlocit al imobilului proprietatea pârâtelor), casa părintească a reclamantei și veșnica sa locuință, să fi fost înscris pe cote părți egale, pe de-o parte, pe numele tatălui reclamantei - R. D., decedat în anul 1984 (născut în 1913) și, pe de altă parte, pe numele unchiului reclamantei (văr din frați al tatei), R. I.. Acesta din urmă s-a întabulat, cu titlu de moștenire în anul 1938, iar tatăl reclamantei, s-a întabulat cu titlu de zestre și apoi moștenire, în anul 1940 și 1949. S-a precizat că, în mod greșit și nefondat, instanța de fond îi opune sentința civilă nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, fără să observe că autorul reclamantei, tatăl acesteia, nu a fost parte chemată în judecată în acel proces. După cum se poate vedea, pârât în cauză a fost defunctul R. D. JR., născut în anul 1942 - decedat în anul 2011, tatăl respectiv soțul pârâtelor. Imobilul asupra căruia se pretinde exercițiul posesiei utile, pentru cota de 1/2, a pretins necunoscutului, R. I., este în fapt și în realitate, casa părintească a pârâtelor aflată la nr.adtiv.525, în localitatea P. de Sus. Astfel, devine evident faptul că la momentul operării înscrierii în baza acestei hotărâri judecătorești, dreptul a fost greșit calificat (în privința obiectului dreptului de proprietate), asfel încât rectificarea de carte funciară se impune de la sine. Vecinătatea imediată și coincidența de nume a autorilor părților a generat confuzia datorată unei greșite identificări la nivelul Primăriei, în anul 1993. Este evident faptul că situația juridică reală nu corespunde înscrierii de c.f., situație care impune rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierilor necorespunzătoare.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9, 312 alin. 1 și 3 din C. proc. civ. art. 33 al.1 și 2 din Legea nr. 7/1996 cu raportare la art. 76 și 80 din Legea nr. 71/2011-de punere în aplicare a Codului civil.

Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1689,44 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.

La data de 15.09.2014, intimata-pârâtă R. T. a formulat întâmpinare (fila 12), prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere 2 și 3, arătând că prima instanță a evidențiat corect starea de fapt, instanța de recurs urmând să se raporteze la aceasta, având în vedere că urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.civ., în recurs nu se mai poate schimba starea de fapt. În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, referitor la acest aspect, intimata arătându-și disponibilitatea încheierii unei declarații autentice care ar putea corespunde unei situații reale în ceea ce privește cota de ½ din terenul dobândit prin uzucapiune conform sentinței 6453/1993. În speță, chiar în absența unei acțiuni separate pe care să se grefeze acțiunea de rectificare de CF, rectificarea cărții funciare prin anularea încheierilor de CF prin care pârâții intimați și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului pe care reclamanta recurentă pretinde că este greșit întabulat către reclamantele-recurente, este inadmisibilă. S-a mai învederat că R. D. (tatăl reclamantei recurente), decedat la data de 10.05.1984, a cărui moștenire nu s-a dezbătut, a dobândit împreună cu antecesorul pârâtelor, prin cumpărarea cu chitanță de mână, întregul imobil asupra căruia R. D. (tatăl pârâtelor intimate) și R. E. (mama pârâtelor intimate) au dobândit dreptul de proprietate pentru cota de ½ prin intervenția prescripției, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 6543/1993, având posesia acelui imobil din anul 1939. Astfel încât, consideră că din eroare pentru întreaga parcelă din imobilul astfel dobândit s-a întabulat dreptul de proprietate pentru R. D. antecesorul pârâtelor și pentru care nu se opune să fie întabulat pe numele proprietarului de drept pentru cota de ½. Înscrierea tabulară este efectuată pentru cota de ½ conform sentinței civile 6453/1993, astfel încât în ceea ce privește cele două capete de cerere consideră că acestea sunt neîntemeiate și chiar abuzive, prin acestea urmând să li se micșoreze dreptul de proprietate legal înscris în cartea funciară conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996.

În drept, intimata-pârâtă a invocat prevederile art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996, și, în bazqa art. 242 C. proc. civ., a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 12.11.2014, intimata-pârâtă R. G. a depus note scrise (fila 31).

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în condițiile art. 304¹ C.proc.civ., tribunalul reține că recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare, sentința atacată urmând a fi modificată în parte.

Un prim aspect ce se cere a fi stabilit este obiectul prezentului dosar cu referire la capetele de cerere deduse judecății, față de care, se reține că, în mod corect, instanța de fond nu a dat curs cererii de renunțare la judecarea capetelor de cerere 1, 2, 3, 5, 6, și 7 din acțiunea introductivă de instanță, cerere care a fost formulată de reprezentantul convențional al reclamantei fără a avea o împuternicire specială din partea reclamantei în vederea efectuării de acte procesuale de dispoziție. Prin urmare, instanța a rămas învestită atât cu privire la capetele de cerere din acțiunea inițială, cât și cu privire la capetele de cerere din cererea completatoare.

În ceea ce privește situația imobilului înscris în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404, situație anterioară înscrierii efectuate prin încheierea de carte funciară nr._/15.10.1996 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 6543/1993, din extrasul de carte funciară aflat la dosar, rezultă că, dreptul de proprietate asupra acestui imobil a aparținut în cotă de ½ numitului R. I., care l-a dobândit cu titlu de moștenire după R. I., potrivit înscrierii din data de 26.02.1938, și în cotă de ½ numitului R. D., care l-a dobândit cu titlu de moștenire după R. V., conform înscrierii din data de 18.11.1949, existând și o prenotare a acestui drept din data de 13.04.1940 cu titlu de drept zestre în favoarea lui R. D. în baza actului de zestre din data de 25.01.1939.

Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, respectiv certificatul de naștere și certificatul de căsătorie al reclamantei (filele 8 și 9), precum și certificatul de deces și certificatul de naștere al numitului R. D. (filele 10 și 218), reclamanta Popeanoș A., născută R. la data de 16.02.1940, este fiica numitului R. D., în vârstă de 27 ani la data nașterii reclamantei, deci născut în anul 1913, și decedat la data de 10.05.1984.

Din certificatul de deces al numitului R. D., tatăl reclamantei, și certificatul de naștere al acestuia (fila 218), reiese că numele tatălui acestuia este R. V., adică bunicul reclamantei.

Prin urmare, se constată că numitul R. D. înscris la poziția B6 și B8 din C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404 este tatăl reclamantei Popeanoș A., născută R..

Prin sentința civilă nr. 6543/05.10.1993 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 6730/1993, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâții S. P., în calitate de curator al proprietarului tabular I. R., cu domiciliul necunoscut, și R. D. I., cu domiciliul în C., .. 13, s-a constatat că reclamanta împreună cu soțul său R. D., decedat la 29.10.1968, au construit supraedificatele existente pe terenul înscris în CF P. de Sus nr. 776 cu nr. top 403, 404, cu mijloace materiale proprii, s-a constatat că reclamanta împreună cu soțul său defunct au dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra cotei de ½ din imobilul înscris CF P. de Sus nr. 776 cu nr. top 403, 404, casă, curte și grădină, și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții și teren pe numele reclamantei și a soțului său defunct.

Acțiunea civilă din dosarul nr. 6730/1993 al Judecătoriei Sibiu a avut, așadar, ca obiect constatarea faptului că reclamanta împreună cu soțul său R. D., decedat la 24.10.1968, au construit supraedificatele existente pe terenul înscris în CF P. de Sus nr. 776 cu nr. top 403, 404, cu mijloace materiale proprii, și constatarea faptului că reclamanta împreună cu soțul său defunct au dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra cotei de ½ din imobilul înscris CF P. de Sus nr. 776 cu nr. top 403, 404, proprietatea tabulară a lui R. I..

Totodată, instanța constată că pârâtul R. D. I. care figurează ca parte în dosarul nr. 6730/1993 nu este tatăl reclamantei R. D., ci este fiul lui R. D., decedat la data de 24.10.1968, așa cum rezultă din coroborarea actelor din dosarul nr. 6730/1993 în care pârâtul R. D. I. are domiciliul în C., .. 13, cu certificatul de moștenitor nr. 1179/04.07.1975 unde apare același domiciliu.

Pe cale de consecință, obiectul dosarului nr. 6730/1993 al Judecătoriei Sibiu a vizat cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din CF P. de Sus nr. 776 nr. top 403, 404, deținută de numitul R. I., nu și cota de ½ deținută de tatăl reclamantei.

În ceea ce privește efectele de opozabilitate ale unei hotărâri judecătorești irevocabile față de un terț, se reține că hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, pe motiv că nu au participat în procesul finalizat prin pronunțarea hotărârii, însă, față de terți, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv, de prezumție relativă, ceea ce înseamnă că terții pot face dovada contrară. Or, în speță, reclamanta susține că a dobândit prin moștenire cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului aparținând lui R. I. care a făcut obiectul dosarului nr. 6730/1993, invocând faptul că acesta era văr din frați cu tatăl reclamantei, fără însă a se face vreo dovadă în acest sens și fără a răsturna, astfel, cele statuate prin sentința civilă nr. 6543/05.10.1993.

Cu toate acestea, din cauza identității de nume dintre tatăl reclamantei R. D., decedat la data de 10.05.1984, și antecesorul pârâtelor R. D., decedat la 24.10.1968, vizat de sentința civilă nr. 6543/05.10.1993, prin încheierea de carte funciară nr._/15.10.1996, a fost întabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul de sub A+1, proprietatea celor de sub B5 și B6, cu titlu de drept uzucapiune în favoarea lui R. E. și a soțului său, R. D., decedat la 24.10.1968.

Prin urmare, ne aflăm în situația în care neconcordanța dintre starea tabulară pe care o prezintă, începând din 15.10.1996, cartea funciară și aceea care corespunde realității juridice substanțiale provine din împrejurarea că actul juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea, respectiv sentința civilă nr. 6543/05.10.1993, nu există în ceea ce privește cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului din CF P. de Sus nr. 776 nr. top 403, 404, deținută de R. D., tatăl reclamantei, întrucât sentința civilă nr. 6543/05.10.1993 a vizat cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din CF P. de Sus nr. 776 nr. top 403, 404, deținută de numitul R. I..

Față de aceste considerente și ținând cont de faptul că lipsește titlul și atunci când înscrierea s-a făcut asupra imobilului unei persoane cu același nume, în baza art. 36 din Legea nr. 7/1996, conform cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ipoteză în care se încadrează și lipsa actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea, în cauză, se impune constatarea nulității parțiale a încheierii de întabulare nr._/15.10.1996 înscrisă în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404 în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul de sub A+1, proprietatea celui de sub B.6., constatarea nulității parțiale a actelor și a încheierilor de întabulare subsecvente care au ca obiect cota de ½ parte din imobilul de sub A+1, proprietatea celui de sub B.6. și restabilirea situației anterioare cu privire la cota de ½ parte din imobilul de sub A+1 identificat în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404, proprietatea celui de sub B.6.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 C. civ., instanța constată deschisă succesiunea defunctului R. D., decedat la data de 10.05.1984, cu ultimul domiciliu în P. de Jos, jud. Sibiu, și constată că masa succesorală după acesta se compune din cota de ½ parte din imobilul de sub A+1 identificat în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.

Conform actelor de stare civilă și față de dispozițiile art. 659 C.civ., reclamanta Popeanoș A. are calitate de moștenitor legal acceptant de pe urma defunctului R. D., fiind unica moștenitoare și revenindu-i masa succesorală rămasă după acesta, instanța urmând, pe cale de consecință, să dispună întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantei.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta solicită să se constate pârâtele R. G. și R. T. sunt proprietare extratabulare, cu titlu de moștenire, asupra imobilului situat administrativ în . nr. 525, înscris în CF 2535 P. de Sus, nr. top. 405/2, 405/3, 406/1, instanța reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a făcut dovada interesului în promovarea acestui capăt de cerere prin care solicită să se constate existența unui drept în patrimoniul unei alte persoane, interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile trebuind să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, și nu pe altcineva.

În baza art. 274 C. proc. civ., fiind parte căzută în pretenții la fond, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantei suma de 2621 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.

Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Popeanoș A. împotriva sentinței civile nr. 57/13.02.2014 a Judecătoriei Avrig pe care o modifică în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta Popeanoș A., precizată în contradictoriu cu pârâtele R. G. și R. T., ambele cu domiciliul în București, sector 6, .. 84-86, .. 2, . consecință:

Constată nulitatea parțială a încheierii de întabulare nr._/15.10.1996 înscrisă în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404 în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul de sub A+1, proprietatea celui de sub B.6.

Constată nulitatea parțială a actelor și a încheierilor de întabulare subsecvente care au ca obiect cota de ½ parte din imobilul de sub A+1, proprietatea celui de sub B.6.

Dispune restabilirea situației anterioare cu privire la cota de ½ parte din imobilul de sub A+1 identificat în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404, proprietatea celui de sub B.6.

Constată că masa succesorală după defunctul R. D. se compune din cota de ½ parte din imobilul menționat.

Constată că reclamanta Popeanoș A. este unica moștenitoare după defunctul R. D., revenindu-i masa succesorală rămasă după acesta.

Dispune întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantei.

Respinge celelalte cereri.

Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 2621 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.

Președinte,

M. B.

Cu opinie separată în sensul

constatării nulității încheierii

de întabulare nr._/15.10.1996 înscrisă în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403 și 404 în întregul ei, precum și a actelor și încheierilor de întabulare subsecvente, cu restabilirea situației anterioare de C.F. aupra întregului imobil

Plecată din instanță

- cf. art. 261 alin. 2 C.

Semnează

Președinte Tribunalul Sibiu

C. E. G.

Judecător,

C. V. D.

Judecător,

D. D.

Grefier,

L. A.

RED. D.D./13.03.2015

Tehnored. L.A.

2 ex./2015

J.F.A. I. V.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Dacă, pe baza probatoriului administrat în prezenta cauză, s-a constatat eroarea asupra identității proprietarilor în ce privește imobilul înscris în C.F. nr. 776 P. de Sus nr. top. 403, 404, situat administrativ în loc. P. de Sus, nr. 526, jud. Sibiu, cu ocazia întabulării dreptului de proprietate al antecesorilor pârâtelor prin încheierea C.F. nr._/15.10.1996, în baza sentinței civile nr. 6543/1993 a Judecătoriei Sibiu, această eroare se răsfrânge asupra întregului imobil și nu doar pentru o cotă de ½ părți din aceasta.

De aceea, în opinia separată exprimată, se consideră că actele a căror nulitate se cere a se constata sunt nule în întregul lor și în consecință restabilirea situației anterioare de C.F. urma să se facă asupra întregului imobil identificat ca mai sus.

Președinte,

M. B.

Plecată din instanță

- cf. art. 261 alin. 2 C.

Semnează

Președinte Tribunalul Sibiu

C. E. G.

Red. M.B.

Tehnored. L.A.

19.03.2015

← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul SIBIU		Reziliere contract. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul SIBIU →

Succesiune. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SIBIU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SIBIU