Reziliere contract. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 743/257/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător D. T. L.
Judecător V. C. D.
Grefier L. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civil privind pe recurentul W. S. în contradictoriu cu intimat P. F., intimat P. M., având ca obiect reziliere contract împotriva sentinței civile nr.499/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și asistat av. Latiș F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta recurentului reclamant arată că acesta este bolnav și nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru.
Recurentul reclamant arată că nu este bolnav, este în vârstă, arată că nu a avut încheiat un contract de întreținere, ci un testament cu întreținere.
Instanța învederează recurentului că a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și întrebat fiind dacă înțelege să achite taxa judiciară de timbru, reprezentanta recurentului reclamant solicită acordarea unui ultim termen de judecată pentru a discuta cu recurentul în vederea timbrării acțiunii întrucât are dificultăți de comunicare cu acesta.
Instanța, având în vedere lipsa reprezentantei intimaților pârâți lasă cauza la a doua apelare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind luată la a doua apelare, se prezintă recurentul personal și asistat av. Latiș F., pentru intimații lipsă se prezintă av. G. L..
Reprezentanta recurentului depune la dosar chitanța în original prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1224 lei.
Reprezentanta recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimaților arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul reclamant arată că nu a avut încheiat un contract de întreținere, ci un testament cu întreținere care tot d-nul P. la revocat cu acordul său și chiar el a achitat chitanța, iar de acolo nu mai știe nimic. Pârâtul și-a făcut act de proprietate ca să-l dea afară din locuință împreună cu un unchi de-a lui P. care lucrează la Primăria Micăsasa. Învederează instanței că actele sale sunt legale și se află toate la dosar la Primăria din Micăsasa.
Instanța învederează recurentului că în prezentul dosar este vorba despre P. F. și soția și dacă acești și-au îndeplinit obligațiile de întreținere.
Recurentul reclamant arată că d-nul P. nu și-a respectat contractul, el nu a făcut contract cu întreținere, ci testament cu întreținere, acest testament este revocat și de atunci nu mai știe nimic. P. și-a făcut acte de proprietar pentru a-l da afară din locuință. În prezent locuiește tot acolo, a achitat impozitul pentru locuință și are asigurare pentru aceasta.
Instanța prezintă recurentului reclamant contractul de întreținere spre vedere, iar acesta arată că nu este precis că seamănă cu a sa.
Se învederează recurentului că la dosarul cauzei nu este depus vreun testament cu întreținere ci numai contractul de întreținere, iar acesta arată că nu mai este în posesia nici unui acte pentru a avut 3 exemplare și le-a predat la notar unde a chita 70 lei chitanță.
Reprezentanta recurentului arată că între păți s-a încheiat o obligație, un contract în care pârâții erau obligați să-i asigure întreținerea recurentului.Din actele depuse la dosar rezultă foarte clar că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere. Solicită admiterea în principiu a recursului formulat, casarea sentinței în temeiul art. 261 coroborat cu art. 304 pct. 7 c.p.c. și în subsidiar admiterea recursului dacă această casare nu va fi admisă.
În cuprinsul sentinței judecătorești nu se face vorbire despre probele propuse la instanța de fond, nu au fost analizate toate probele. S-a arătat că pârâta a declarat că a părăsit involuntar imobilul, însă instanța în considerente motivează că deoarece pârâții au fost alungați consideră că reclamantul este vinovat de nerespectare obligațiilor, acest lucru se infirmă însăși de declarația pârâtei dată în fața instanței de fond, care declară că a părăsit voluntar imobilul pentru ca să nască la părinții ei. Arată că această probă nu a fost analizată de către instanță și în concluzie nu este vorba de nici o alungare a pârâților din imobil. Ba mai mult martorii audiați în fața instanței au declarat că reclamantul a avut nevoie de ajutor și a angajat mai multe persoane pentru a-i face munca în gospodărie.
Se mai arată că reclamantul nu ar fi avut mijloacele financiare, dar pârâții au fost ajutați ei înșiși de către părinții lor, deoarece mijloacele financiare ale acestora erau insuficiente.
Reprezentanta recurentului reclamant arată că neîndeplinirea obligației de întreținere este culpabilă pârâților care deși invocă speța Î.C.C.J. cum că cel vinovat de neexecutarea obligației ar fi reclamantul consideră că nu se găsește în buna -credință invocată de această speță având în vedere că nu există notificări, nu există dovada că s-ar fi încercat, martorii nu au fost văzuți să viziteze imobilul reclamantului și drept urmare acțiunea acestor, rezoluțiunea contractului este admisibilă mai ales că din toate probele s-a arată că pârâții din anul 2011 nu și-au îndeplinit prestația de întreținere. Martorii I. și C. A. Lucreția cea care făcea curățenie, au arătat că imobilul era bine îngrijit. Întrebarea retorică este de ce să angajeze pe cine să-ți facă trebuirile gospodărești din moment ai pe cineva care trebuie să te întrețină. Reclamantul ar fi avut nevoie de ajutor însă acest ajutor nu a fost prestat.
La întrebarea instanței dacă pârâții au plecat de bună voie, recurentul arată că da pentru că i-au predat cheile.Arată că la pârâți au făcut un act fals pentru a-l evacua și la Primăria din . depus acte precum că el este proprietarul.
Reprezentanta intimaților pârâți arată cu privire la motivul de casare cum că nu s-ar fi administrat toate probele, nu există nici o probă solicitată de reclamant în primul stadiu procesual și care nu a fost administrată de instanța de fond.
Cu privire la fondul recursului solicită instanței să constate că chiar în întregime martorii audiați în cauză, chiar și martora C. pentru care se susține că este cea care i-a acordat un ajutor reclamantului, arată că acesta a făcut o practică de a discuta cu mai mulți locuitori ai satului care l-au ajutat propunea de a primi un contract de întreținere. Singura diferență este că d-nul P. având studii teologice a înțeles însemnătatea unui contract de întreținere și a înțeles să meargă la notar.Reclamantul este cunoscut în localitate și cum declară ceilalți martori care chiar și lor li s-a propus de reclamant să-l ajute și le va face un contract de întreținere.
Reprezentanta intimaților pârâți arată că reclamantul fiind ajutat de o persoană cu specialitate juridică nu a existat niciodată un testament între părți.Singura nelămurire care l-a făcut pe reclamant să creadă că are nevoie de o altă întreținere în prejma nașterii copilului minor, așa cum arată și pârâta în interogator ,”am plecat să nasc la mama”. La momentul la care pârâta a rămas însărcinată reclamantul le-a spus să părăsească imobilul, nu vrea gălăgie, nu vrea probleme și nu înțelege să stea cu ei cu un copil.A rămas doar pârâtul în imobil fără să i se predea vreo cheie, pentru că reclamantul în fața instanței nu recunoaște încheierea unui contract notarial și -l incriminează în vreun fel și pe notar, la fel se purta ca și în locuință și atunci pentru a nu-l deranja a rămas doar pârâtul, pârâta plecând să nască și să locuiască la mama acesteia pentru a nu-l deranja. Pârâții au încercat să reia relațiile cu reclamantul, dar față de refuzul reclamantului de a primi întreținerea și existența dosarului pe rol au înțeles să aștepte soluția să vadă în ce măsură pot ajunge la un acord.
Cu privire la mijloacele modeste ale pârâților, într-adevăr sunt mijloace modeste față de posibilitățile materiale și financiare, dar legale așa cum arată și instanța de fond, nu este de neglijat faptul că la țară, nu este vorba doar de a presta financiar câtă vreme există și ale posibilități de a presta în natură alimente, hrană, locuință și altele.În concluzie pârâții și-au îndeplinit obligațiile. Fără cheltuieli de judecată.
In replică reprezentanta recurentului arată că chiar din întâmpinare se face vorbire de caracterul dificil al reclamantului, da este o persoană dificilă, dar are nevoie de ajutor și nu ar fi încheiat acest contract de întreținere și martorul Biemel G. este cel care i-a ajutat pe pârâți să se mute din imobil, el a recunoscut că au părăsit voluntar. Ori probele nu au fost verificate de către instanță și nu s-a răspuns la acest aspect. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 499/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul W. S. împotriva pârâților P. F. și P. M., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere și restabilire situație anterioară. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub acest număr de dosar la data de 15 februarie 2013, reclamantul W. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții P. F. și P. M., să se dispună rezilierea contractului de întreținere autentificat de B. N. P. N. A.C. sub număr 399/2010/ 28 aprilie, având ca obiect imobilul situat în localitatea Ț. și înscris în C.F. nr._ Micăsasa, nr. top 401, 402; să se dispună restabilirea situației anterioare de C.F.; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive a cererii introductive de instanță reclamantul arată, în esență, următoarele:
- reclamantul a transmis pârâților, în baza contractului de întreținere sus
identificat, dreptul de proprietate cu păstrarea uzufructului viager;
- după circa 2 luni de la data încheierii contractului pârâții au refuzat să își
mai îndeplinească obligațiile de întreținere – plecând chiar din țară -, astfel că reclamantul a fost nevoit să se întrețină singur.
Acțiunea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.1020 cod civil vechi și 2254 și 2263 și următoarele din Codul civil.
Atașat cererii introductive de instanță reclamantul a depus o copie de pe pașaportul său și o copie de pe contractul de întreținere a cărui desființare o solicită.
La data de 18 februarie 2013 instanța a solicitat reclamatului să complinească unele lipsuri ale acțiunii introductive, în conformitate cu dispozițiile art.112-113 Cod de procedură civilă, inclusiv să timbreze acțiunea conform dispozițiilor legii taxelor de timbru ( fila 13 dosar).
Urmare a acestei solicitări reclamantul a depus la doar cererea intitulată ,,Precizare de acțiune civilă’’( fila 14 dosar).
Deoarece instanța a constatat că reclamantul nu s-a conformat în totalitate celor dispuse, la data de 22.03.2013 s-a dispus suspendarea judecății în baza dispozițiilor art.155 1 Cod procedură civilă.
La data de 17 ianuarie 2014 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere respinsă prin încheierea din data de 21 ianuarie 2014 dat fiind faptul că s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada cerințelor pentru a căror nerespectare judecata fusese suspendată.
Apoi, la data de 5 februarie 2014 - din nou - reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, de această dată făcând dovada achitării taxei judiciare în sumă de 2448 lei, depunând și actele cerute de instanță ( filele 33 și următoarele dosar). În consecință, cauza a fost repusă pe rol.
Pârâții - legal citați și prezenți la judecarea cauzei – au depus întâmpinarea atașată fila 56 și următoarele dosar, prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În justificarea acestei poziții procesuale pârâții arată că, deși inițial au ezitat să încheie contractul de întreținere cu reclamantul, cunoscându-i firea dificilă, ulterior au făcut acest lucru și și-au îndeplinit obligațiile contractuale.
Pârâții mai arată faptul că nu și-au mai îndeplinit obligațiile din momentul în care reclamantul a refuzat /nejustificat/ să mai accepte întreținere din partea lor.
Întâmpinarea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.1020 Cod civil vechi și art.2254 și următoarele din Codul civil.
Pe parcursul cercetării procesului instanța a luat interogatoriul pârâților și a administrat proba cu martorii și cu înscrisuri.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că la data de 28 aprilie 2010 B.N.P. N. A.C. a autentificat sub nr.399/2010 contractul de întreținere încheiat între reclamantul W. S. și pârâții P. F. și P. M..
În baza acestui contract reclamantul a transmis pârâților, cu titlu de drept de întreținere și cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, dreptul de nudă proprietate asupra imobilului ,, teren intravilan compus din curți construcții și arabil cu casă’’, suprafață totală de 1321 m.p., situat în satul Ț. și înscris în C.F.nr._ Micăsasa.
În schimbul nudei proprietăți pârâții și-au asumat obligația să întrețină pe reclamant iar în caz de deces să-l înmormânteze pe cheltuiala lor și potrivit obiceiurilor locului.
În ceea ce privește obligațiile ce incumbau pârâților potrivit contractului acestea constau în asigurare hrană, încălzit și iluminat, locuința corespunzătoare, medicamente și spitalizare în caz de nevoie.
Potrivit răspunsurilor date de pârâți la interogator aceștia și-ar fi îndeplinit obligațiile specifice într-o atmosferă de înțelegere și armonie până în vara anului 2011, când li s-a născut copilul. După acest moment relațiile s-au deteriorat și în final reclamantul le-a impus pârâților să părăsească locația/imobilul din litigiu/ unde prestau întreținerea, ceea ce s-a întâmplat prin luna octombrie 2011.
În ceea ce îl privește pe reclamant, răspunsurile date la interogatoriu surprind prin afirmațiile contradictorii ale acestuia, începând cu aceea că el nu a încheiat niciodată cu pârâții un contract de întreținere, cel existent la dosarul cauzei fiind un fals, până la aceea că nu a avut niciodată nevoie de întreținere și – din contră – el i-a întreținut pe pârâții care - de bunăvoie - au venit în locuința sa și tot astfel au părăsit-o .
Din relatările martorilor propuși de reclamant C. I. și C. L. rezultă că și înaintea pârâților și după încetarea raporturilor contractuale cu aceștia, reclamantul a apelat și la alte persoane pentru ajutor în gospodărie, remunerându-i potrivit înțelegerii. Nu a ajuns să încheie cu aceștia contracte de întreținere ( filele 71 -72 dosar).
De asemenea, martorii propuși de pârâți în apărare relatează că reclamantul a încercat să încheie contracte de întreținere și cu alte persoane, însă acestea nu s-au materializat deoarece reclamantul nu dorea să le dea forma autentică.
În general, martorii audiați confirmă susținerilor pârâților cu privire la momentul și circumstanțele în care pârâții au plecat din imobilul din litigiu, dar și cu privire la faptul că pârâții nu numai că și-au respectat obligațiile de întreținere în mod personal, dar și că au fost ajutați și de alte persoane/ cu muncă fizică sau material/ pentru a îndeplini tot ce era nevoie, fiind vorba despre ajutor venit de la prieteni sau rude.
S-a mai probat în cauză și faptul că ambii pârâți au avut locuri de muncă pe perioada cât au prestat întreținerea, modeste dar legale, dar și că nașterea copilului a fost factorul declanșator al ruperii relațiilor dintre părți, reclamantul declarând explicit că nu dorește copii în casa lui.
În ceea ce privește motivele ce ar putea duce la rezoluționarea unui contract de întreținere, astfel cum erau reglementate de legislația în vigoare la data încheierii și derulării contractului și cum rezultă din jurisprudența în materie, contractul de întreținere poate fi desființat pentru neexecutarea obligațiilor uneia din părți – în speță a debitorilor/pârâți – doar când această neexecutare este fără justificare.
Or, în speță reclamantul nu a făcut astfel de dovezi, probele administrate convergând – din contra - în sensul că el este cel culpabil pentru faptul că pârâții nu și-au mai putut îndeplinii obligațiile, prin aceea că i-a alungat din locuința unde se presta întreținerea și apoi a plecat din țară, în mai multe rânduri, ignorându-i pe pârâți și apelând în mod ostentativ la alte persoane pentru ajutor în gospodărie, comportamentul său făcând imposibilă continuarea executării contractului.
În raport de aceste constatări instanța a găsit acțiunea neîntemeiată și a respins-o.
Pârâții nu au cerut cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Walter S. solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, modificarea sentinței în tot și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în fapt, că hotărârea atacată nu cuprinde explicit motivele pentru care au fost respinse cererile, nu răspunde la toate apărările formulate și nu examinează toate probele. De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește fondul cauzei, trebuie reținut că pârâții nu au contribuit încă de la început la întreținerea reclamantului, cu atât mai mult cu cât au plecat în Italia. Mai mult decât atât, pârâții au luat pensia reclamantului, au avut o atitudine urâtă față de acesta iar îmbunătățirile făcute la imobil au fost destinate exclusiv confortului pârâților. Probele administrate în cauză au confirmat neîndeplinirea de către pârâți a obligației de întreținere, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 653 Cod civil, 261 și 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefundat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, hotărârea primei instanțe poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Nu pot fi primite, în acest context, criticile recurentului potrivit cărora prima instanță nu ar fi analizat toate probele administrate sau nu ar fi răspuns criticilor formulate în acțiune. Din cuprinsul motivării sentinței se observă că instanța de fond a analizat și interpretat corect probele constând în interogatorii și depozițiile martorilor. Astfel, instanța a reținut corect poziția, cel puțin discutabilă, a reclamantului care, la interogatoriu, într-o acțiune în care pretinde rezilierea unui contract de întreținere, arată că nu a încheiat nici un astfel de contract cu pârâții și că înscrisul autentic de la dosar este un fals, deși nici o astfel de critică nu s-a formulat în acțiunea sa. Martorii audiați în cauză, și ale căror depoziții au fost corect interpretate de instanța de fond, au arătat că pârâții și-au îndeplinit un timp obligația de întreținere și chiar au fost ajutați și de alte persoane în acest sens, și că reclamantul este cel care a refuzat, la un anumit moment, prezența lor în imobil, dându-i afară din casă. Martorii au mai arătat că reclamantul a mai încercat să încheie un astfel de contract și cu alte persoane, înaintea pârâților, dar că nu dorea să încheie contracte autentice în acest sens. Este adevărat că și pârâții au o culpă, în sensul că aveau la îndemână mijloace juridice de a continua prestarea întreținerii, prin solicitarea ca ea să fie transformată în bani, pentru a nu li se opune încetarea îndeplinirii obligațiilor contractuale, dar ceea ce este determinant în cauză este faptul că reclamantul este cel care a refuzat primirea întreținerii. În plus, este posibil ca întreținătorii să nu aibă mijloacele materiale necesare pentru a transforma o obligație de întreținere în bani, ca în cazul de față, și să poată presta această obligație în natură, așa cum de altfel este și conținutul contractului de întreținere.
Nu poate fi primită nici critica relativă la neanalizarea de către prima instanță a tuturor aspectelor invocate în acțiune. Simpla lecturare a cererii de chemare în judecată, precum și a ulterioarelor două precizări de acțiune face să se observe că reclamantul își motivează într-o singură frază acțiunea, frază în care invocă doar faptul că pârâții au refuzat să îl îngrijească și că sunt plecați în Italia.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefundat recursul declarat și va păstra ca legală sentința primei instanțe.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul W. S. împotriva sentinței civile nr. 49/23.04.2012, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. D. T. L. V. C. D.
Pl. din instanță semn.
cf.art. 261(2) C.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI,
C. E. G.
Grefier,
L. V.
Red./tehnored.V.C.D.4.02.2105.
Ex.2
j.f.C.Madarași - Judecătoria Mediaș
| ← Succesiune. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
