Anulare act. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 9059/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU-SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. B.
Judecător: V. C. D.
Judecător: D. D.
Grefier: L. A.
Pe rol se află judecarea recursului civil privind pe recurent B. N.
și pe intimat M. E., intimat S. G., intimat S. H., având ca obiect anulare act împotriva sentinței civile nr. 1489/14.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- La data de 27.01.2015 intimații au depus la dosar concluzii scrise;
- la data de 29.01.2015 recurentul a depus la dosar concluzii scrise, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 22.01.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. dosar nr._, la data de 03.08.2012, reclamantul B. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. E., S. G., constatarea nulității parțiale (absolute) a contractului de donație autentificat sub nr. 261 din 12.02.2001 al BNP D. E., privind suprafața de teren ce aparține imobilului situat în loc. Nucet, nr.160, jud. Sibiu, și înscris în CF 1861 Nucet, top.193/1 și 194/1, casa și curte de 356 mp și grădina de 1958 mp; stabilirea suprafeței reale a teren terenului pârâților; rectificarea încheierii de întabulare nr.1680/15.02.2001 prin înscrierea suprafeței reale, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că terenul din litigiu înscris în CF 1861 – Nucet și terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF 122- Nucet, top. 193/2 și 194/2, format din curte de 356 mp și grădina de 1958 mp, au format un singur corp funciar și a aparținut părinților reclamantului. După dezbaterea moștenirii s-a sistat indiviziunea și reclamantul a devenit proprietarul terenului înscris în CF 122-Nucet. În anul 1996, surorile reclamantului au înstrăinat imobilul proprietatea lor. Din eroare, în cartea funciară nu s-a înscris suprafața corectă aferentă noilor parcele, astfel că, la înstrăinarea imobilului în favoarea pârâților, s-a înscris întreaga suprafață de teren din CF 1861 Nucet, și, în aceste condiții, deși reclamantul figurează ca proprietar a unei suprafețe de 2314 mp teren (curte și grădină) cu nr. administrative separate, în realitate nu poate folosi acest teren.
La termenul de judecată din data de 05.10.2012 (fila 19), reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și pe S. H. și să solicite constatarea nulității parțiale absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 261/2001 de BNP D. E. privind suprafața de teren ce aparține imobilului situat în loc. Nucet, nr. 160, jud. Sibiu, înscris în CF_ R. (nr. CF vechi 1861 Nucet) top 193/1 și 194/1, casă și curte de 356 mp și grădina de 1958 mp, respectiv pentru ½ din această suprafață (neconstruită), apreciind valoarea suprafeței la suma de 300 lei, rectificarea suprafeței proprietății pârâților de la 2314 mp la suprafața reală de 1157 mp; rectificarea încheierii de întabulare nr.1680/15.02.2001 din CF_ R. (CF vechi 1861-Nucet), top.193/1 și 194/1, casa și curte de 356 mp și grădina de 1958 mp, pentru ½ din această suprafață (neconstruită), și înscrierea suprafeței reale de 979 mp; obligarea pârâților să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie a ½ din suprafața de teren, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că, deși este proprietarul imobilului înscris în CF 122 Nucet cu o suprafață de 2314 mp, în realitate nu poate folosi această suprafață, întrucât dintr-o eroare la CF nu s-a înscris corect suprafața de teren, astfel că, la înstrăinarea imobilului către pârâți, s-a înscris din nou întreaga suprafață, deși aceasta a fost dezmembrată primind nr. top. noi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555 din NCC, art. 876 – 901 din C.civil, Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, art. 274 C..
În probațiune, au fost anexate următoarele înscrisuri: extrase CF in extenso, contract de vânzare-cumpărare, contract de donație, tranzacție, sentința civilă nr. 2739/1989 a Judecătoriei Sibiu, sentința civilă nr. 4976/1989 a Judecătoriei Sibiu, Decizia Civilă nr. 99/1990 a Tribunalului Sibiu, certificat de moștenitor nr. 1115, 1116, plan de situație, Sentința penală nr. 831/2003 a Judecătoriei Sibiu, încheierea notarială nr._/1993, contract de vânzare cumpărare și donație cu încheierea de autentificare 261/12.02.2001 a BNP D. E., raport expertiză topografică efectuat în dosarul nr. 9299/2003 al Judecătoriei Sibiu.
Pârâții, prin reprezentant, au formulat note de ședință la data de 25.11.2013 (fila 88), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, anexând înscrisuri în probațiune poziția scrisă a pârâtului S. Gyorg, extras CF in extenso.
Prin încheierea de ședință din 28.02.2014 (fila 138), instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1489/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale reclamantului B. N. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții S. G., S. H. și M. E., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților S. G. și S. H., în cuantum de 3380 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține din CF 122 Nucet extenso că imobilul înscris în A+ 1 nr. top. 193/2 în suprafață de 356 mp și A+2 nr. top. 194/2 în suprafață de 1958 mp au avut ca proprietari pe antecesorii reclamantului, B. I. și B. M., cu titlu de uzucapiune ( f 104, 105), dreptul lor de proprietate fiind înscris prin încheierea de întabulare 3456/1987, precum și asupra celui de sub A+12 adus din CF 121 Nucet, nr. top. 193/1 în suprafață de 356 mp și 194/1 în suprafață de 1958 mp. În urma decesului antecesoarei reclamantului, B. M., imobilul de la A+12, adus din CF 121 Nucet se întabulează pe numele moștenitorilor legali B. I. în cotă de 2/8 părți, B. I. în cotă de 2/8 părți, B. N. în cotă de 2/8 părți, B. E. și B. M. în cotă de 1/8 părți fiecare, prin încheierea nr. 512/1991 conform certificatului de moștenitor nr. 1115, 1116/1990, iar prin încheierea_/1993 imobilul de sub A+1, proprietatea lui B. I., B. N. B. M. și B. E., ca urmare a partajului, se întabulează în favoarea reclamantului, iar imobilul de la A+12 se transcrie în CF 1861 Nucet în favoarea lui B. I., B. E. și B. M.( f 52, 53), conform tranzacției încheiate între părți în dosarul nr. 5567/1988 al Judecătoriei Sibiu. Prin urmare reclamantul este proprietarul imobilului înscris în Cf 122 Nucet nr. top. 193/2 și 194/2, iar proprietarii imobilului cu nr. top. 193/1 și 194/1 transcris în CF 1861 Nucet sunt B. I., B. E. și B. M.. Imobilul înscris în CF 1861 Nucet nr. top. 193/1, 194/1 este vândut la data de 15. 05. 1996 lui M. O. și soția A., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 875 de BNP P. D. C. ( f 101), aceștia vânzând imobilul construcții în anul 2001 lui S. G., terenul fiind donat lui M. M., care la rândul ei îl vinde lui S. G. și soția H. în anul 2008( f 112).
Prin urmare, în ceea ce privește contractul de donație autentificat sub nr. 261/12. 02. 2001 de BNP D. E.( f 84, 85), fam. M. donează lui M. Elen nuda proprietate asupra terenului înscris în CF 1861 Nucet nr. top. 193/1, 194/1, precum și dreptul de uzufruct viager asupra terenului lui S. G., iar raportat la calitatea procesual activă a reclamantului în a solicita nulitatea parțială a contractului, instanța constată că acesta nu este parte contractantă, nulitatea donației putând fi constatată doar între părțile actului juridic, dat fiind faptul că scopul acestui contract este de a gratifica pe donatar, lucru statuat de altfel și de ÎCCJ prin dec. 742/2013 „nulitatea absoluta a unui act juridic nu poate fi analizata si constatata decat intre partile ce au participat la incheierea respectivului act, independent chiar de imprejurarea ca, ulterior incheierii actului contestat, printr-o dispozitie a legii ori printr-un act juridic subsecvent si voluntar, consimtit de dobanditorul bunului, acesta din urma a intrat in sfera patrimoniului altui subiect de drept.” Față de aceste considerente, instanța constată că reclamantul nu are calitate procesual activă pentru a se constatat nulitatea parțială a contractului de donație ce face obiectul prezentei cauze, excepția fiind întemeiată.
Și pe fondul cauzei, instanța constată că reclamantul nu a fost și nici nu este proprietarul imobilului din litigiu, imobil care, deși a aparținut antecesorilor lui, acesta a făcut obiectul mai multor hotărâri judecătorești și acte juridice de transfer al proprietății, sens în care acțiunea așa cum a fost formulată este inadmisibilă.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
În baza art. 274 C. pr. civ. obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâții S. G. și H. în cuantum de 3380 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 1489/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, reclamantul B. N. a declarat recurs la data de 23.05.2014 prin care a solicitat, în baza art. 312 pct. 5 din C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, admițând excepția lipsei calității procesuale active fără administrarea vreunei probe din cele solicitate, a solicitat ca instanța de recurs să se pronunțe și asupra căii de atac, care în aprecierea reclamantului este apelul și nu recursul, având în vedere capetele de cerere formulate care vizează rectificarea de carte funciară, și a mai solicitat ca instanța de recurs să reanalizeze cheltuielile de judecată acordate pârâților care au fost reprezentați de același apărător, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 41 din C.proc. civ., art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Constituția României și o încălcare a art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, și art. 3041 C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a indicat ca și cale de atac recursul. Recurentul-reclamant a arătat că, la acțiunea formulată de reclamant, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au invocat, în termen legal, nicio excepție, iar, la data de 25.11.2013, la mai mult de un an de la înregistrarea acțiunii, pârâții prin apărător au depus note de ședință prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și, la termenul din data de 28.02.2014, fără să admită nicio probă din cele solicitate, instanța a unit cu fondul excepția și a trecut la soluționarea cauzei. Recurentul a mai arătat că soluționarea cauzei doar în baza înscrisurilor depuse la dosar reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Constituția României și o încălcare a art. 6 din CEDO, pentru a determina suprafața corectă fiind necesară efectuarea unei expertize topografice. Recurentul a învederat că prin administrarea probei cu martori putea dovedi că imobilul care a aparținut antecesorilor săi și care a format anterior obiectul partajului succesoral era situat administrativ la numerele 159-160 din loc. Nucet, expertizele anterioare plasând proprietatea reclamantului la numărul administrativ 158, încălcând proprietatea vecină. De asemenea, cercetarea la fața locului confirmă susținerile reclamantului privind amplasamentul terenului și faptul că ambele corpuri funciare se regăseau la numerele 159-160 din loc. Nucet, iar, pe baza semnelor existente între cele două proprietăți, se putea constata că suprafața reală a terenului este mai mică decât cea înscrisă în actul de donație –ultimul act atacat. Recurentul a mai precizat că terenul din litigiu înscris în CF 1861 – Nucet și terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF 122- Nucet, top. 193/2 și 194/2, format din curte de 356 mp și grădina de 1958 mp, au format un singur corp funciar și a aparținut părinților reclamantului. După dezbaterea moștenirii s-a sistat indiviziunea și reclamantul a devenit proprietarul terenului înscris în CF 122-Nucet. În anul 1996, surorile reclamantului au înstrăinat imobilul proprietatea lor către fam. M.. Din eroare, în cartea funciară nu s-a înscris suprafața corectă aferentă noilor parcele, astfel că, la înstrăinarea imobilului în favoarea pârâților, s-a înscris întreaga suprafață de teren din CF 1861 Nucet, și, în aceste condiții, deși reclamantul figurează ca proprietar a unei suprafețe de 2314 mp teren (curte și grădină) cu nr. administrativ separat, în realitate nu poate folosi acest teren, întrucât este amplasat în perimetrul folosit de pârâți care este evidențiat la nr. administrativ 59-60 Nucet. S-a mai arătat că, anterior înstrăinării imobilului către fam. M. și până la înstrăinarea făcută de fam. M., reclamantul își folosea suprafața de teren care îi aparținea fără nicio opoziție din partea acestora. Reclamantul a mai precizat că, după înstrăinarea imobilului în favoarea pârâților din acțiunea introductivă, aceștia i-au interzis accesul la imobilul proprietatea reclamantului și că, la momentul la care s-a stabilit dreptul de proprietate față de antecesorii săi, în dosarele din care reclamantul a depus hotărârile judecătorești, nu s-au efectuat expertize topografice, pentru a se determina suprafața reală a terenului, iar, în cauzele ulterioare, când reclamantul nu și-a mai putut folosi terenul, față de suprafața greșită înscrisă în acte, suprafața sa a fost amplasată la un alt număr administrativ respectiv nr. 158, la care antecesorii reclamantului nu au deținut nici o proprietate. Singura modalitate de a intra în posesia terenului o reprezenta rectificarea suprafeței de la cea înscrisă în cartea funciară la cea reală în cadrul corpului evidențiat la numerele administrative 159-160 (corp situat între vecinii V. nr. 158 și S. nr. 161).
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 oct. 9 art. 3041 C. proc. civ. raportat la art. 41 din C.proc. civ., art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Constituția României și art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, iar, cu privire la aspectele de fond, art. 555 N. C. civil, art. 876-901 din C. civil, Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, art. 274 C. proc. civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 332,80 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2015, instanța a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind recursul.
Recursul va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prin notele de ședință depuse de pârâți la data de 25.11.2013 (fila 88), s-a invocat și excepția inadmisibilității raportat faptul că pârâții sunt al treilea cumpărător de bună-credință a imobilului în cauză, în anul 2008, având calitatea de proprietari tabulari, fără a se cere instanței anularea actelor care precede acestui contractului de donație din 2001 a cărui nulitate se cere, deoarece imobilul a fost dobândit prin moștenire de frații B. I., E. și M., apoi a urmat înstrăinarea către numiții M., iar aceștia din urmă au vândut imobilul către M. E. și, abia apoi, acest imobil a fost transmis către pârâții S..
Prin urmare, soluția de respingere a acțiunii adoptată de prima instanță va fi menținută, însă cu schimbarea considerentelor acesteia, considerentele urmând a se circumscrie unei alte excepții, excepția inadmisibilității, ce constituie un motiv de ordine publică.
Se impune precizarea că, față de circumstanțele concrete ale speței, soluția de respingere a acțiunii în baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe motiv că doar părțile semnatare ale unei convenții pot solicita constatarea nulității absolute a acesteia, este greșită, constatarea nulității absolute a unui act juridic putând fi solicitată de orice persoană care are un interes.
Pe cale de consecință, tribunalul înlătură această rezolvare juridică și constată că datele speței sunt de natură a pune în discuție admisibilitatea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată.
Cu privire la obiectul acțiunii, referitor la modalitatea de concepere a cererii de chemare în judecată, se constată că s-a solicitat de reclamant constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 261/12.02.2001 și, pe cale de consecință, rectificarea încheierii de întabulare nr.1680/15.02.2001 pentru ½ din suprafața terenului cu înscrierea suprafeței reale de 979 mp, fără să se solicite și desființarea actelor care au stat la baza înscrierilor anterioare de carte funciară, respectiv fără să se meargă în urmă până la înscrierea de carte funciară de unde a apărut înscrierea eronată a suprafeței în opinia reclamantului.
Verificând cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamant, instanța constată că aceasta, așa cum a fost formulată, vizează doar constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 261/12.02.2001 și rectificarea cărții funciare, acțiunea având ca scop rectificarea înscrierii din cartea funciară în ceea ce privește suprafața terenului.
Având în vedere faptul că, după cum rezultă din extrasul de carte funciară, anterior încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 261/12.02.2001, s-au mai încheiat și alte acte juridice cu privire la imobilul respectiv, doar constatarea nulității contractului de donație, în condițiile în care celelalte acte juridice în baza cărora s-a întocmit contractul de donație rămân valabile cu privire la suprafața terenului, este inadmisibilă dacă înscrierea de carte funciară de unde a apărut înscrierea eronată a suprafeței în opinia reclamantului rămâne valabilă, eroarea invocată neapărând, astfel, pentru prima dată odată cu încheierea contractului de donație atacat.
Ținând cont, totodată, de faptul că judecătorul, chiar îndeplinindu-și rolul activ, nu are dreptul să se substituie părții în ceea ce privește formularea petitelor acțiunii și stabilirea cadrului procesual, o atare atitudine fiind de natură a aduce atingere principiului disponibilității procesului civil reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 6 C. proc. civ., conform căruia instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, instanța, față de cele ce preced, constată că acțiunea formulată este inadmisibilă, astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C.proc.civ., având în vedere că reclamantul se află în culpă procesuală, acesta va fi obligat la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 1600 lei către intimații S. G. și S. H., reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 130/22.12.2014-fila 49.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței civile nr. 1489/14.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
Obligă pe recurentul B. N. la plata către intimații S. G. și S. H. a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
Președinte, M. B. Plecată din instanță - cf. art. 261 alin. 2 C. Semnează Președinte Tribunalul Sibiu C. E. G. | Judecător, C. V. D. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. A. |
RED. D.D. 02.03.2015
Tehnored. L.A. 02.03.2015
2 ex./2015
J.F.D. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SIBIU | Legea 112/1995. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
