Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 1283/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător S. R.
Grefier L. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe apelant I. A. și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Cauza se soluționează în compunerea completului de mai sus având în vedere că prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Sibiu nr. 35/28.11.2014 și nr.37/15.12.2014, s-a aprobat modificarea componenței completelor Fond muncă 1 și Apel 2, începând cu data de 1 ianuarie 2015, în sensul înlocuirii doamnei judecător M. Ț. eliberată din funcție prin pensionare, cu doamna judecător S. R., potrivit art. 99 alin.(12) din R.O.I.
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru apelantul contestator lipsă se prezintă av. C. A. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă chitanța în original privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 403 lei din partea apelantului.
Reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și în rejudecare să fie admisă contestația la executare astfel cum a fost formulată.
Arată că instanța de fond a respins contestația la executare admițând excepția tardivității acestei contestații reținând că toate actele de executare silită au fost comunicate legal către contestator. Există 3 acte de executare silită, 2 somații și o înștiințare de poprire. Pentru somația din data de 4.12.2012 cea în valoare de 13,472 lei la dosarul cauzei nu există o confirmare de primire sau orice alt act doveditor care să ateste faptul că aceasta a fost comunicată legal.La dosarul cauzei la pag. 38-39 și ulterior se repetă la pag. 50-51 este această somație depusă de intimată la care nu există nici o comunicare sau o dovadă din care într-adevăr să rezulte că aceasta a fost comunicată și a ajuns la contestator. Față de lipsa dovezii că aceasta a fost comunicată și faptul că contestatorul a susținut că nu a fost comunicat acest act de executare silită consideră nu se poate admite excepția tardivității și contestatorul nu este în întârziere pentru a contesta acest act de executare silită.
Un alt motiv pentru care acest apel trebuie admis precum și contestația este că deciziile de impune pentru care au fost efectuate actele de executare silită nu au fost comunicate legal. La dosarul cauzei există depusă de către intimată comunicarea prin publicitate prin anunțuri colective, ori Codul de Procedură Fiscală arată la art. 44 actul administrativ fiscal, deci aceste decizii de impunere trebuiau comunicate personal cu predare prin semnătură de primire sau prin poștă cu confirmare de primire. Dacă nu era posibil să se comunice prin aceste modalități se putea face afișarea prin publicitate. Se observă faptul că ANAF-ul are adresele de domiciliu și de corespondență ale contestatorului, a comunicat cu acesta prin poștă, deci avea posibilități să comunice legal aceste decizii de impunere. Conform art. 45 din C.p.fiscală un act administrativ fiscal care nu a fost comunicat legal nu este opozabil și nu produce efecte juridice.Neproducând efecte juridice consideră că nici actele de executare silită ce emană în baza lor nu pot la rândul lor produce efecte juridice.
Prin urmare față de toate aceste aspecte invocate consideră că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar în rejudecare admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată de contestator.
Pe fond în rejudecare solicită admiterea contestației conform motivelor arătate în contestație, deciziile de impunere nu au fost comunicate legal,intimata a arătat și a făcut dovada că au fost comunicate prin publicitate.
Arată că contestatorul a mai avut o altă cauza în care exact pentru aceleași motive, deci aceleași părți, același obiect și pentru aceleași motive a fost admisă acea contestație la executare tocmai pe motivul că acele decizii de impunere nu au fost comunicate legal. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru achitate la fond și recurs și onorariul de avocat achitat la fond.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civ. de față constată că:
Prin sentința civ. nr. 1262/19.09.2014 a Judecătoriei Mediaș s-a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și în consecință s-a respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul I. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2014, contestatorul I. A., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. A., în Aba I., .. 3, camera 6, jud. A., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul procesual ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu, desființarea popririi dispuse asupra contului său în dosarul execuțional nr._/2014, anularea titlurilor executorii nr._/4.12.2012 și_/21.05.2013, anularea tuturor actelor de executare ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se susține că, deși s-a comunicat contestatorului o înștiințare de poprire, nu i s-a comunicat în prealabil titlul executoriu ori vreo somație sau decizie de impunere, astfel că, nefiind comunicat vreun titlu de creanță, pretinsa creanță a intimatei nu a devenit titlu executoriu .
În drept sunt invocate prevederile art.44, 45, 141 din O.G.92/2003, art.149 alin.11 Cod fiscal.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, arătând că nici somația din data de 4.12.2012, comunicată contestatorului cu confirmare de primire la 14.12.2012, nici cea din 21.05.2013, comunicată acestuia, conform confirmării de primire, la 28.05.2013, dar nici poprirea nr._/12.02.2014 primită de debitor la data de 20.02.2014, nu sunt contestate în termenul de 15 zile de la data comunicării, conform art.172, 173 din O.G.92/2003 .
Pe fond, se solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva termenului legal de formulare a contestației la executare, instanța reține următoarele:
Înștiințarea de poprire emisă de intimată cu nr._/12.02.2014 ( fila 16 dosar ) împotriva contestatorului în baza titlurilor executorii nr._/4.12.2012 și_/21.05.2013, a căror anulare a solicită acesta, a fost comunicată contestatorului la data de 21.02.2014, astfel cum reiese din formularul de confirmare de primire aflat în copie la fila 32 dosar – aspect necontestat de către reprezentantul contestatorului la termenul de judecată din data de 4.07.2014 ( fila 65 verso, în partea de sus).
La data comunicării acestui înscris, 21.02.2014, contestatorul locuia la adresa la care s-a făcut comunicarea, anume în Mediaș, ., nr.17, . reiese din copia actului de identitate ( depusă de reprezentantul contestatorului la fila 84 ) și din susținerile intimatei expuse la fila 70.
Titlurile executorii contestate și somațiile emise în baza acestora la data de 4.12.2012, respectiv la 21.05.2013 ( aflate la dosar la filele 36 – 39 ) au fost comunicate contestatorului la 14.12.2012, respectiv la 28.05.2013 ; la termenul de judecată din data de 4.07.2014 ( fila 65 verso ) reprezentantul contestatorului a susținut că aceste acte de executare nu au fost comunicate la adresa la care debitorul locuia la vremea respectivă, anume pe ., nr.17, . ..44 . În ciuda acestor afirmații, s-a dovedit în cauză, astfel cum s-a argumentat mai sus, că doar din data de 2.10.2013( sau cu o zi sau câteva zile înainte de această dată ) contestatorul locuiește pe ., nr.17, . pe ..44, . susține și intimata ( fila 70 ) și cum confirmă și reprezentantul contestatorului la ultimul termen de judecată. De altfel, din înscrisurile atașate contestației la executare, reiese că și în cursul anului 2011, când s-a pronunțat sentința 492/2011 a Judecătoriei Mediaș ( în care apare menționată ca și adresă a contestatorului aceea din Mediaș, ..44, .-10 dosar ) . Din actele de executare analizate în cauza în care s-a pronunțat sentința respectivă ( fila 14 și 15 ) reiese că adresa din Mediaș, ..44, . de contestator ca și domiciliu fiscal, situație care era identică la data de 25.03.2013, potrivit înscrisului emanat de la intimată la momentul respectiv, și care menționează același domiciliu fiscal ( fila 71 ).
Așadar, este dovedit cu certitudine faptul că doar din octombrie 2013 contestatorul locuiește pe ., acesta locuind înainte pe ..44, .> Prin urmare, se reține că titlurile executorii și actele de executare contestate în cauză au fost legal comunicate contestatorului, unele în cursul anului 2012, altele în cursul anului 2013, și cel mai recent în 21.02.2014.
Contestația la executare a fost depusă de contestator la poștă la data de 23.04.2014 ( fila 17 ), așadar cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut și calculat în condițiile prescrise de art.173 alin.1 lit.a din O.G.92/2003, respectiv de art.714 alin.1 C.proc.civ., chiar și raportat la data comunicării ultimului act de executare contestat .
Potrivit dispozițiilor art.185 alin.1 C.proc.civ., „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Contestatorul avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termen, în condițiile prescrise de art.186 C.proc.civ., dacă întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, însă nu a făcut-o .
Ca atare, date fiind considerentele de fapt și de drept expuse, va fi admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, cu consecința respingerii contestației la executare ca fiind tardivă.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termen legal contestatorul I. A. solicitând anularea ei și rejudecând să se admită contestația la executare astfel cu a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
În motivare arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât la dosar nu există confirmarea de primire a somației nr._/04.12.2012 pentru suma de 13.472 lei și cu toate acestea se reține în considerente că somațiile și titlurile executorii emise la data de 04.12.2012… au fost comunicate contestatorului la 14.12.2012, fără a se face această dovadă.
Referitor la adresa de domiciliu, apelantul arată că în mod corect instanța a reținut că până la data de 02.10.2013 a locuit la adresa din Mediaș, ..44 și ulterior s-a mutat la adresa din Media, ., nr.17, . actele de executare contestate au fost emise pe adresa de pe ., nr.17, . fost comunicate la adresa din Mediaș, ..44.
Susține că excepția tardivității contestației trebuia respinsă întrucât deciziile de impunere nu au fost niciodată comunicate legal apelantului contestator. Invocă în acest sens disp.art.44 și art. 45 din O.G. nr.92/2003, care prevăd că actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat legal este inopozabil contestatorului și nu produce nici un efect juridic.Ca urmare deciziile de impune nu au devenit scadente conf. art. 141 al.2 din O.G. mr.92/2003. În speță intimata afirmă că au fost publicate într-un anunț colectiv, ori prin sentința civilă nr. 492/2011 pronunțată în dosar nr._ rămasă definitivă s-au anulat aceste acte deoarece nu au fost comunicate legal.
Concluzionează că în cauza de față nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru începerea executării silite.
În drept invocă art. 717, art. 480 NCPC, art.44-45, art. 110, art.141 al.2 C.proc.fiscală.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, se solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate pe considerentul că s-a formulat tardiv contestația la executare. Susține excepția tardivității, iar pe fond consideră în esență că necomunicarea deciziilor de impunere emise de C.J.A.S. Sibiu nu-i este imputabilă.
Analizând apelul conf. art. 476 și următ. NCPC Tribunalul constată că este nefondat dat fiind următoarele:
Contestația la executare formulată de apelantul I. A. a fost respinsă ca tardivă, reținându-se că față de data comunicării actelor de executare silită, contestația depusă prin poștă la data de 23.04.2014 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 15 zile prev. de art. 173 al.l lit. a din OG nr.92/2003.Excepția tardivității este una peremtorie și tinde la a pune capăt procesului prin respingerea acțiunii, așa încât instanța nu a pășit la judecarea în fond a cauzei.
Cu referire la această excepție, după cum se poate observa din datele de comunicare a actelor de executare raportat la data depunerii contestației la executare, se constată că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că s-a depășit termenul legal de contestație, de 15 zile de la data comunicării conf. art.44-45 și art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
Faptul că la dosar s-au depus confirmări de primire pentru adresa de înștiințare a popririi și pentru somația și titlul executoriu, ambele la data de 21.05.2013 și nu s-a depus confirmare de primire pentru somația și titlul emise la 04.12.2012, nu poate infirma susținerea intimatei că și acestea au fost comunicate cu confirmare de primire în 14.12.2012,lipsa înscrisului datorându-se modalității de transfer a creanțelor în sistem informatic ,așa cum a fost reglementat prin ordinul nr,.806/_ al Min. de Finanțe, CNAS și CNA.
Din răspunsul intimatei cu adresa nr._/28.07.2014 (f.70 dosar fond) privind domiciliul contestatorului trecut în actele de executare rezultă că aceasta a fost în eroare în explicațiile date, important fiind că în fapt actele contestate au fost comunicate la adresa reală de domiciliu, respectiv pe ..44 Mediaș până la data de 01.10.2013 confirmată și de apelant și pe . nr.17, Mediaș după această dată.
Cum toate acestea confirmă tardivitatea contestației, nu se impune analizarea celorlalte motive de apel care privesc fondul cauzei, legate de necomunicarea deciziilor de impunere, această chestiune afectând eventual nelegalitatea executării și nu problema tardivității contestației la care s-a limitat instanța de fond în soluționarea cauzei, fără a mai intra în cercetarea fondului.
Față de cele expuse Tribunalul găsește nejustificate motivele de apel formulate, drept pentru care, în baza art. 480(1)NCPC, va respinge ca nefondat apelul și va păstra sentința atacată ca temeinică și legală.
Intimata nu solicită/justifică cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul I. A. împotriva sentinței civile nr. 1262 din 19.09.2014 a Judecătoriei Mediaș pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2015.
Președinte, Judecător,
M. B. S. R.
Pl. din instanță semn.cf.art. 426(4)NCPC
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI,
C. E. G.
Grefier,
L. V.
Red. M.B. 26.03.2015.
Tehhore.L.V.27.03.2015.
Ex.5
j.f.D.I. S.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
