Acţiune în constatare. Decizia nr. 1718/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1718/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 5601/285/2011
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1718
Ședința publică de la 25 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: C. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul F. M. cu domiciliul în mun. Rădăuți, .. 2, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 4335 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți, intimată fiind reclamanta . primar, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât și av. P. M. pentru intimata-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, prilej cu care s-a adus la cunoștința instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, duplicatul acesteia fiindu-i înmânat recurentului-pârât, care a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 237,5 lei, timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, note de concluzii și o . înscrisuri, într-un exemplar.
Instanța a constatat că înscrisurile depuse de recurentul-pârât au mai fost depuse al dosar și le înmânează apărătorului intimatei-reclamante pentru a le analiza.
Părțile întrebate fiind, au arătat că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând cercetarea judecătorească încheiată a acordat cuvântul al dezbateri:
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, motivat de faptul că este proprietar de drept în urma pronunțări a 7 hotărâri judecătorești irevocabile și că este trecut în registrul agricol al primărie.
Apărătorul intimatei-reclamante a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele prezentate în întâmpinare.
În motivare a arătat că prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiune, referitor doar la construcțiile situate pe . pârâtul se prevalează de sentința civilă nr. 5824/1995 a Judecătoriei Rădăuți, însă aceasta nu a fost pronunțată în contradictoriu cu intimata, că imobilul din litigiu nu a făcut obiectul împroprietăririi, că tatăl recurentului a deținut imobilul doar în perioada 1945 – 1950, în urma repatrierii etnicilor germani, că din anul 1950, tatăl recurentului nu a mai fost posesorul imobilului, că în cauză nu se face dovada proprietății și că recurentul nu are vocație succesorală după tatăl său.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 28 septembrie 2011, reclamanta .-a chemat în judecată pe pârâtul F. M. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate lipsa calității de moștenitor a pârâtului după defunctul F. N., conform certificatului de moștenitor nr.374/1980 și constatarea dreptului de proprietate a comunei S. M. asupra imobilului nr.708 identic cu p.v. nr.76/1 și a terenului aferent identic cu p.f. nr.1720/2 din C.F. nr.2698.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului nr.708 și a terenului aferent situate pe p.v. nr.76/1 și p.f. 1720/2 din C.F. nr.2698 și 2730 S. M., în baza intabulării dreptului de proprietate din 1987, prin certificatul nr.778/08.04.1987, imobilul fiind fostul sediu al C.A.P.-ul și casa unor cetățeni germani repatriați. Pârâtul nu este moștenitor după defunctul F. N. ca urmare a declarației de renunțare nr.228/1980 din certificatul de moștenitor nr.374/1980, iar cererea sa formulată în baza Legii nr.18/1991 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste imobile a fost respinsă. Hotărârea Comisiei județene a fost atacată în instanță fără a fi chemată în judecată și Comisia comunală, nefiind opozabilă sentința civilă nr.2470/1995. În același an pârâtul a obținut și sentința civilă nr.5824/1995 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra clădirilor, sentința nefiind pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular, iar . avut continuu posesia acestor imobile, fiind închiriată familiei G.. Ambele sentințe civile sunt lipsite de contradictorialitate, nu sunt opozabile comunei S. M., pârâtul prevalându-se de adeverința nr.906/1992 emiso de OCOT, autoritate necompetentă în a emite adeverințe de proprietate.
În drept, au fost invocate prev.111 Cod procedură civilă și s-au depus înscrisurile de la filele nr. 5-9.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin mandatarul Carleciuc A. R. și s-a prezentat personal în fața instanței solicitând respingerea acțiunii. Pârâtul a precizat că este proprietarul tabular al acestor imobile conform înscrierii din noua carte funciară nr.3002 S. M., conform încheierii nr.292/1996, iar Comisia locală de fond funciar S. M. a eliberat adeverințele nr.1618/06.07.1995 și nr.1082/28.07.1995 prin care acesta este declarat moștenitor al defunctului F. M. în temeiul Legii nr.18/1991, iar încheierea de respingere a Comisiei județene nr.45/1995 a fost desființată prin sentința civilă nr.2470/1995 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr.245/1995. Prin sentința civilă nr.5824/1995 s-a reținut în mod corect că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în calitate de moștenitor după defunctul F. N. și i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului nr.708. Pârâtul a precizat că nu a avut posesia imobilului de când a fost transformat în sediul C.A.P.-ului, dar autorul său împreună cu membrii familie au locuit acolo până li s-a luat casa. Cu toate că s-a intabulat încă din anul 1996, acesta nu i-a putut evacua pe chiriașii care ocupau abuziv imobilul, iar dreptul său de proprietate este opozabil erga-omnes. Totodată prin sentința civilă nr.3242/16.10.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ având ca obiect revendicare și evacuare, instanța a obligat chiriașii să lase pârâtului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în casă, fiind analizate pe această cale titlurile de proprietate invocate de primărie și chiriași. Pe cale de consecință dreptul de proprietate asupra imobilului și proveniența acestui drept au fost judecate în dosarele nr._ și nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4335 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanta . primar în contradictoriu cu pârâtul F. M., s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor amplasate pe p.v. nr. 76/1 din C.F. nr.2698 S. M., a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului identificat cu p.v. nr. 76/1 din C.F. nr. 2698 și p.f. nr. 1720/2 din C.F. nr. 2730 S. M., a fost respins capătul de cerere privind constatarea lipsei calității de moștenitor al pârâtului după defunctul F. N. și în baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 481 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că pârâtul F. M. figurează ca renunțător la succesiunea defunctului F. N. decedat la data de 25 octombrie 1979, conform certificatului de moștenitor nr. 374/03.06.1980 eliberat de Notarul de Stat Local Rădăuți, unicul moștenitor legal fiind soția supraviețuitoare, că în procedura de reconstituire comisia locală de fond funciar nu a contestat dreptul pârâtului F. M. de a formula cerere de reconstituire după tatăl său, F. N., chestiunea calității de moștenitor fiind așadar pusă în discuție și rezolvată în această procedură, finalizată prin sentința civilă nr.2470/8.05.1995 a Judecătoriei Rădăuți, că din adeverința nr.1618 din data de 06.07.1995 eliberată de comisia comunală S. M. rezultă fără echivoc că pârâtul este moștenitor al defunctului F. N..
Cu privire la suprafața de teren identică cu p.v. nr.76/1 și p.f. nr.1720/2, instanța a reținut faptul că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Titlului de proprietate nr.955/12.09.1995.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la Judecătoria Rădăuți, Comisia comunală de fond funciar S. M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate. Reclamanta a motivat că potrivit titlului de proprietate nr._, la reforma agrară din anul 1945, defunctul F. N. a fost împroprietărit cu ., una casă de locuit și locul de sub casă și nicidecum cu . 1720/2 așa cum este evidențiată în titlul de proprietate nr. 955/1995. . este una și aceeași cu . și ., care în anul 1987, conform certificatului nr.778/08.04.1987, a devenit proprietatea Statului Român, casa și terenul respective fiind în administrarea consiliului local.
Prin sentința civilă nr.1669 din data de 27.04.2011 s-a respins această acțiune, instanța reținând că pârâtul, în temeiul art. 8, 13 din Legea 18/1991, producând dovezi, în sensul dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Lege, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său, pe vechiul amplasament, conform principiului instituit prin art. 14 alin. 2 din lege pentru terenurile intravilane, nefiind dat cazul de nulitate absolută a actului de reconstituire reglementată de art. III alin. 1 lit. a pct. ii) din Legea 169/1997 ( actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari și solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data soluționării, în baza Legii 18/1991, pentru terenurile intravilane, a Legii nr.1/2000 și a Legii nr.169/1997) și nici un alt caz din cele prevăzute în acest articol.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M. în dosarul nr._, suprafața de 1000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 955/1995, real măsurată 991 mp, se identifică cu parcelele virane 76/1 și 1720/2 din cartea funciară 3002 S. M., convertită în format electronic sub nr._ S. M., fiind identică cu . înscrisă în titlul de împroprietărire nr._/1945 eliberat tatălui pârâtului, defunctul F. N. numerele de loturi, formate din moșiile expropriate de la etnicii germani repatriați, neavând nici o legătură cu numerele parcelelor virane sau funciare înscrise pe planurile austro-ungare la scara 1:2880 și în cartea funciară veche.
Instanța a reținut că aceste concluzii se coroborează și cu planul de situație întocmit de Naharneac G., la data de 19.06.1992 vizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava.
Prin Decizia nr. 482 din data de 07.03.2012 Tribunalul Suceava a respins recursul formulat de Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. M..
În condițiile în care pârâtul a prezentat pentru terenul în litigiu un titlu de proprietate, iar reclamanta nu a făcut dovada că actele de reconstituire a dreptului de proprietate au fost nelegale și că acesta nu era îndreptățit la reconstituire, potrivit legii, instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului identic cu p.f. nr.1720/2 din C.F. nr._ S. M..
Cu privire la construcții, prima instanță a constat că pârâtul nu s-a judecat în contradictoriu cu reclamanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în dosarul civil nr. 6441/1995, sentința civilă nr. 3242 din data de 16.10.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._ este în contradictoriu cu numiții G. V. și G. Milozina, iar sentința civilă nr. 5824 din data de 21.12.1995 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr. 6441/1994 prin care s-a constatat dreptul de proprietate asupra p.v. nr. 76/1 nu s-a judecat în contradictoriu cu vreun pârât.
Cu ocazia interogatoriului pârâtul a precizat că aceste imobile au fost proprietatea tatălui său F. N., în perioada 1945-1947, la revenirea din război acesta primindu-le de la un cetățean de etnie germană. La plecarea etnicilor germani familia pârâtului a rămas în această gospodărie, fiind evacuați în perioada anilor 1950 la înființarea C.A.P.-ului.
Pârâtul a motivat că tatăl său a fost argat în gospodăria etnicilor germani, iar imobilul nu a făcut obiectul împroprietăririi din partea statului român, fiind primit ca donație din partea fostului proprietar.
Instanța a mai reținut faptul că pârâtul a recunoscut destinația acestor construcții, respectiv fostul sediu al C.A.P.-ului S. M., cât și faptul că nu a avut posesia lor din anul 1990 și până în prezent, acestea fiind închiriate de Primăria comunei S.-M..
Pârâtul a declarat că prezenta construcție nu este cea din certificatul de moștenitor nr.347/1980, după defunctul F. N., în care s-a menționat casa bunicii, din partea mamei pârâtului, imobil în care a locuit până în anul 2010 împreună cu familia sa.
În condițiile în care pârâtul a declarat că imobilul casă de locuit situat la nr. 708 a fost primit ca donație de tatăl său de la etnicii germani la care a lucrat în gospodărie, sunt evidente contradicțiile cu susținerile acestuia din dosarul civil nr. 6441/1995 în care a solicitat constatarea dreptului său de proprietate și în care a motivate că tatăl său a dobândit casa și terenul prin împroprietărire.
Judecătoria a constatat că pârâtul nu a depus nici un înscris din care să rezulte transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor de la etnicii germani către tatăl său, cât și faptul că a precizat în mod expres în interogatoriu că imobilul nu a făcut obiectul împroprietăririi din partea statului roman.
Conform extraselor de carte funciară de la filele nr.29-40, Consiliul popular S. M. și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor în anul 1987 (fila nr.34-35), iar în urma lichidării patrimoniului fostului C.A.P. acestea au trecut în patrimoniul reclamantei, conform listei de inventariere din anul 1990 (fila nr.41), această casă apare deja închiriată către familia G. de către reclamantă, conform contractelor de la filele nr.42-71.
Instanța de fond a reținut că în baza art.29 alin.1 și 7 din Legea nr.18/1991 construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa…bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, și în administrarea primăriilor.
Din analiza dosarului nr. 6441/1995, rezultă că pârâtul nu a depus titlul de împroprietărire nr._/1945 eliberat tatălui său, iar adeverința nr.906/1992 eliberată de Oficiul de cadastru nu poate constitui un act de proprietate, acesta motivând că imobilul a fost preluat abuziv și este fostul sediul al C.A.P.-ului și a rămas nelocuit, aspecte infirmate de probatoriul administrat în prezenta cauză.
Instanța a mai reținut că martorul G. T., fost membru în comisia locală de fond funciar în perioada 1990-2000, a declarat că pârâtul și părinții săi au avut o altă casă proprietate personală, la o distanță de cca. 2 km. de sediul C.A.P.-ului, aspect confirmat și de pârât, iar după anul 1989 și până în prezent imobilul este ocupat de familia G., chiriașii reclamantei.
Împotriva acestei sentinței a declara recurs pârâtul F. M., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că este proprietarul tabular al imobilului nr. 708 din . 1996 (C.F. 3002 S. M.), drept de proprietate consolidat prin sentința civilă nr. 3242/2009 definitivă și irevocabilă, investită cu titlu executoriu și prin alte 2 sentințe civile (una prin care s-a încercat anularea titlului de proprietate Dosar_ și cealaltă prin care s-a încercat anularea planului de situație și a adeverinței de proprietate nr. 902/1992 – Dosar_ ).
Din probele administrate în cauzele avute pe rolul instanței referitoare la proprietatea imobilului alcătuit din suprafața de 1000 mp teren (p.f. 1720/2) și casa nr.708 (p.v. 76/1) de pe raza ..F. 3002), cauze care sunt conexate la prezentul dosar și după cum instanța, atât cea de fond cât și cea de control judiciar, în mod corect au reținut, recurentul F. M. este proprietarul de drept atât al terenului cât și al construcției fiind moștenitor după tatăl său F. N. care a fost împroprietărit la Reforma Agrară din 1945-1949, după cum rezultă din T.P. nr._/1945 și tabelul de împroprietărire din 1945 și adeverința 906/1992, cu ./1 (care, în urma expertizei topo-cadastrale efectuate în dosarul_, s-a stabilit faptul că este una și aceeași cu p.v. 76/1 și p.f. 1720/2) și cu "una casă de locuit" provenită de la etnicii germani repatriați. Astfel, recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament conform prevederilor Legii 18/1991 (Dosar 245/1995 al Judecătoriei Rădăuți - sentința civilă 2470) și s-a constatat că este proprietarul construcției amplasate pe p.v. 76/1 (Dosar 6441/1995 al Judecătoriei Rădăuți - sentința civilă 5824), prin sentințe civile definitive și irevocabile care ar trebui să fie luate în considerare și respectate ca fiind mai presus decât orice alte probe invocate în prezenta cauză.
De asemenea există și sentința civilă 3242/16.10.2009 - revendicare și evacuare, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 195 din 25.01.2010 a Tribunalului Suceava, prin care instanța constată că F. M. „a făcut dovada dreptului său de proprietate”, atât asupra terenului cât și asupra casei
Referitor la lipsa de contradictorialitate și opozabilitate a sentințelor civile mai sus menționate, invocată de intimată, deși aceasta a mai pus în discuție aceste aspecte cu ocazia judecării celorlalte cauze, nici o instanță nu s-a pronunțat în sensul susținerii acestor afirmații, iar dreptul de proprietate privată este un drept absolut și prin urmare este opozabil tuturor (erga omnes), iar atâta timp cât în baza acestei sentințe, autoritățile statului (în speță intimata Primăria . eliberat acte oficiale și nu au exercitat nici o cale de atac ordinară sau extraordinară după luarea la cunoștință a sentinței 5824/1995 - Dosar 6441/1995, aceasta îndeplinește forma cerută pentru opozabilitatea față de terți,
Mai arată recurentul că în perioada 1987 – 1996, Primăria . figurat ca proprietar al imobilului (CF 2698 și CF 2730) care ulterior și-au schimbat configurația devenind CF 3002 în momentul în care s-a transferat dreptul de proprietate asupra recurentului F. M. (încheierea 292/1996).
Intimata a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului prin eliberarea unor adeverințe, prin înscrierea în registrul agricol, prin faptul că solicită recurentului achitarea impozitului asupra imobilului chiar și printr-o hotărâre de Consiliu Local, dar în același timp, încearcă tergiversarea punerii în executare a titlului pe care îl are împotriva fam. G., chiriașii intimatei - sentința civilă 3242 - Dosar_, insistând pe ideea că deși recurentul este înscris în Cartea Funciară, totuși intimata Primăria S.-M. este proprietara imobilului, datorită faptului că recurentul nu a avut posesia imobilului, acest lucru întâmplându-se tocmai datorită obstacolelor ridicate de intimată.
Pentru eliberarea T.P. 955/12.09.1995 au fost întocmite o . formalități cu luarea în considerare inclusiv a T.P. din 1945, formalități care au fost întocmite în parte de Comisia Comunală de aplicare a Legii 18 S.-M., din care la vremea respectivă a făcut parte și martorul intimatei G. T., care avea obligația de a constata eventualele nereguli în documentația aferentă, conform art. 28 din Legea 18/1991, ori nici comisia și nici acesta în calitate de membru al comisiei nu au făcut absolut nici un demers pentru a contesta dreptul de proprietate al recurentului F. M. asupra terenului și casei litigate.
De asemenea, instanța de fond, în mod eronat a reținut faptul că imobilul în discuție a fost donat de către etnicii germani tatălui recurentului (din proba cu interogatoriul), și din acest motiv, nu a luat în considerare înscrisuri cu forță probatorie evident mai mare, din care reieșea în mod clar și fără echivoc că recurentul este proprietarul de drept al imobilului nr. 708 din . că autorul acestuia a fost împroprietărit la reforma agrară cu această casă și acest teren, ajungându-se astfel în situația în care s-a dat o sentință care este contradictorie cu toate celelalte sentințe definitive și irevocabile existente până la această dată.
În concluzie a solicitat casarea parțială a sentinței recurate și modificarea acesteia asupra capătului de cerere referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 708 din . sensul recunoașterii dreptului de proprietate legitim și de care este privat din reaua credință a intimatei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă Primăria comunei S. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 4335 din 19.11.2012 ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat că prin sentința nr. 4335/2012 acțiunea reclamantei intimate a fost admisă parte, referitor doar la construcțiile situate pe p.v. 76/1 din CF 3002 a comunei S. M., nu și la terenul situat în p.f. 1720/2 aflat pe TP 955/1995.
Referitor la atacarea acestui capăt de cerere, apreciază intimata reclamantă că sentința de fond este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Dovada dreptului de proprietate pentru construcțiile situate pe p.v. 76/1 din CF 3002 a comunei S. M. (în format electronic CF_ S. M.) o constituie sentința civilă nr. 5824/21.12.1995 a Judecătoriei Rădăuți prin care i se constată recurentului dreptul de proprietate fără contradictorialitate, deci sentința mai sus amintită nu îi este opozabilă.
Din probatoriul administrat - interogatoriul pârâtului și proba testimonială a rezultat recunoașterea că imobilele din litigiu au fost deținute de tatăl pârâtului - recurent doar în perioada 1945-1950, în urma repatrierii etnicilor germani cărora le-au aparținut.
Din 1950 familia recurentului a fost evacuată odată cu înființarea CAP, deoarece nu dețineau acte de la etnicii germani, tatăl său fiind argat la aceștia.
Recurentul a recunoscut că din 1950 nu a mai avut posesia acestor imobile, fapt confirmat și de martorii din dosar care au arătat că destinația imobilelor până în 1989 a fost de sediu CAP.
S-a demonstrat și faptul că din 1989 și până în prezent imobilul este închiriat familiei Gangă V. și Melozina în baza unui contract ce este valabil și achitat la zi și deci nici în prezent nu-l deține.
A mai arătat că există contradicții în susținerile recurentului: în dosarul 6441/1995 a declarat că imobilul a făcut obiectul actului de împroprietărire_/1945 și i-a fost luat abuziv de stat, în acest caz imobilul ar fi făcut obiectul Legii 10/2001 și nu putea fi constatat în baza art. 111 Cod procedură civilă, mai ales că nu avea posesia acestui imobil, iar în prezentul dosar, recurentul a precizat în mod expres că imobilul nr. 708 nu a făcut obiectul împroprietăririi din partea statului român.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, părțile își dispută proprietatea asupra imobilului casă de locuit situat pe ./1 din CF 3002 a comunei S. M.(pentru care acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP 955/1995).
Asemenea instanței de fond tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la Judecătoria Rădăuți, Comisia comunală de fond funciar S. M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate. Reclamanta a motivat că potrivit titlului de proprietate nr._, la reforma agrară din anul 1945, defunctul F. N. a fost împroprietărit cu ., una casă de locuit și locul de sub casă și nicidecum cu . 1720/2 așa cum este evidențiată în titlul de proprietate nr.955/1995. . este una și aceeași cu . și ., care în anul 1987, conform certificatului nr.778/08.04.1987, a devenit proprietatea Statului Român, casa și terenul respective fiind în administrarea consiliului local.
Prin sentința civilă nr.1669 din data de 27.04.2011, opozabilă ambelor părți, s-a respins această acțiune, instanța reținând că pârâtul, în temeiul art. 8, 13 din Legea 18/1991, producând dovezi, în sensul dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Lege, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său, pe vechiul amplasament, conform principiului instituit prin art. 14 alin. 2 din lege pentru terenurile intravilane, nefiind dat cazul de nulitate absolută a actului de reconstituire reglementată de art. III alin. 1 lit. a pct. ii) din Legea 169/1997 ( actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari și solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data soluționării, în baza Legii 18/1991, pentru terenurile intravilane, a Legii nr.1/2000 și a Legii nr.169/1997) și nici un alt caz din cele prevăzute în acest articol.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M. în dosarul nr._, opozabil ambelor părți, suprafața de 1000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 955/1995, real măsurată 991 mp, se identifică cu parcelele virane 76/1 și 1720/2 din cartea funciară 3002 S. M., convertită în format electronic sub nr._ S. M., fiind identică cu . înscrisă în titlul de împroprietărire nr._/1945 eliberat tatălui pârâtului, defunctul F. N. numerele de loturi, formate din moșiile expropriate de la etnicii germani repatriați, neavând nici o legătură cu numerele parcelelor virane sau funciare înscrise pe planurile austro-ungare la scara 1:2880 și în cartea funciară veche.
Prin Decizia nr. 482 din data de 07.03.2012 Tribunalul Suceava a respins recursul formulat de Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. M..
Prin urmare, tribunalul reține că titlul recurentului din prezenta cauză cu privire la casa în discuție, este reprezentat de titlul de împroprietărire nr._/1945 eliberat tatălui pârâtului, defunctul F. N.. Acest aspect este întărit și de sentința civilă nr. 2470/8 mai 1995 a Judecătoriei Rădăuți prin care acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate inclusiv asupra terenului în litigiu, p.v. 76/1, moștenire de la tatăl său, F. N., împroprietărit în anul 1945, fiindu-i emis t.p. 955/12 septembrie 1995 (poziția B7), precum și sentința civilă nr. 5824/21 decembrie 1995 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului și asupra construcțiilor amplasate pe sus-menționatul teren, reținând instanța că provin de la același autor tot prin împroprietărire (f. 8, 9, 10 – dosar nr._ ), este real că acestea nu sunt opozabile intimatei reclamante dar se impun față de aceasta cu caracterul unor prezumții relative cu privire la care aceasta trebuia să facă dovada contrară.
Pe de altă parte, tribunalul reține că intimata reclamantă nu prezintă un titlu de proprietate valabil cu privire la imobilul în discuție.
Astfel, din extrasul cărții funciare nr. 3002 (fostă CF 2698) reiese că în prezent reclamantul F. M. este proprietar tabular asupra imobilului în litigiu și că în perioada 24 aprilie 1987-7 februarie 1996 asupra p.v. 76/1 cu casă a fost înscris în CF 2698 ca proprietar tabular Statul Român (f. 23 – dosar_ ).
Prin urmare, . Suceava nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra imobilului în discuție întrucât statul român și . Suceava sunt două entități juridice distincte.
În același context, tribunalul apreciază că statuările instanței de fond în sensul că în baza art.29 alin.1 și 7 din Legea nr.18/1991 imobilul în discuție a trecut în patrimoniul reclamantei intimate conform listei de inventariere din anul 1990 sunt eronate fiind bazate pe o interpretare greșită a legii.
Astfel, potrivit art.29 alin.1 și 7 din Legea nr.18/1991 construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa…bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, și în administrarea primăriilor.
Or, în cauza de față nu este vorba despre o construcție de genul celor prevăzute în textul legal anterior menționat(respectiv construcții destinate unor activități productive) ci este vorba despre o casă care vremelnic a avut destinația de sediu CAP(nu construcție agrozootehnică).
În consecință, față de considerentele anterior precizate, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr. 4335 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul F. M. cu domiciliul în mun. Rădăuți, .. 2, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 4335 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți, intimată fiind reclamanta . primar, jud. Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 4335 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, N. M. | Judecător, G. D. |
Grefier, C. A. |
Red. N.M.
Jud. fond. C. G. O.
Dact. C.N.A.
2 ex. 04.07.2013
| ← Expropriere. Sentința nr. 801/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
