Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 469/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1054/227/2011
Dosar nr._ hot. act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 469/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. L. V.
Judecător G. I.
Grefier A. L.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pârâta M. M. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „ M. T. A. L.” cu sediul în mun. Sighetul Marmației ..2, jud.Maramureș și de reclamantul M. I., domiciliat în mun.Fălticeni, ., .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.990 pronunțată la data de 23.05.2012 de Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._ /2012.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.11.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta M. M. – M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate faptul că la data de 23.07.2010 a încheiat un act sub semnătură privată numit „ tranzacție” prin care pârâta a cedat în favoarea reclamantului imobilul apartament în suprafață de 47,75 mp. situat în localitatea Fălticeni, .,., conform extrasului de carte funciară nr._-C1-U6.
În fapt reclamantul împreună cu pârâta au cumpărat de la R.A.”Goscom” Fălticeni, județul Suceava,apartamentul cu două camere, în suprafață de 47.70 mp. situat în Fălticeni, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 555 din data de 13.08.1997.
Datorită faptului că prin hotărârea nr. 1663/09.07.2008 s-a pronunțat divorțul între părți au stabilit de comun acord ca apartamentul mai sus menționat să fie atribuit reclamantului conform înscrisului sub semnătură privată datat la data de 23.07.2010, încheiat în prezența a trei martori.
De asemenea prin înscrisul mai sus învederat s-a făcut mențiunea că reclamantul nu va înstrăina acest imobil pe perioada vieții, acesta urmând a fi atribuit celor doi copii rezultați din căsătoria cu pârâta.
Reclamantul a mai menționat că în prezent pârâta se află în Statele Unite le Americii și practic este imposibilă perfectarea actelor la un birou notarial,motiv pentru care a apelat la instanța de judecată.
În consecință având în vedere faptul că „tranzacția” din data de 23.07.2010, reprezintă voința părților reclamantul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Pentru dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri: respectiv copie după tranzacție, copie după contractul de vânzare cumpărare nr. 555/1997, copie după încheierea nr._/08.12.2010 emisă de Biroul de cadastru și publicitate Imobiliară Fălticeni, copie după planul de situație, copie după sentința civilă nr. 1663/2008 a judecătoriei Fălticeni,
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată iar pe cale de excepție să o respingeți ca inadmisibilă având în vedere că în frauda minorilor nu se poate face nici un act de dispoziție, atât timp cât pensiile de întreținere sunt stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă intrată în puterea de lucru judecat. În favoarea copiilor se pot încheia doar acte de administrare, dar și atunci asistat de un curator numit prin dispoziția primarului.
Conform declarației autentificată de notar Sergio Laurente,Statul Arizona USA, pârâta a arătat că nu a încheiat nici un fel de înțelegere cu reclamantul privind pensia de întreținere a celor doi copii minori.
A atașat la dosar declarația autentică.
Prin completările și precizările la acțiune reclamantul a arătat că obiectul acțiunii este de partaj bunuri comune, așa cum de altfel a și calificat-o instanța, dovadă și faptul că așa cum rezultă din chitanța de la fila 24 dosar a achitat taxa de timbru la valoarea litigiului (mult peste valoare), respectiv valoarea apartamentului care urmează a fi partajat și prin consecință:
Să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament cu două camere, decomandat, apartament situat în mun. Fălticeni, ..25, dobândit conform contractului de vânzare cumpărare nr. 555/13.08.1997de la fila 7 dosar, apartament evaluat la suma de 80.000 lei, valoare de circulație a apartamentului.
Reclamantul a mai solicitat să se ia act de partajul voluntar intervenit între părți intitulat „tranzacție” – partaj pe deplin legal încheiat la data de 23.07.2010, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de divorț fila 13 dosar ,sentința nr. 1663/09.07.2008, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, la data de 15.07.2008.
Reclamantul a invocat că în cauză sunt incidente dispozițiile a art. 969 cod civil și indică a se avea în vedere și Decizia nr. XI/2005 (M.O.nr. 123/09.02.2006 a Înaltei Curți de Justiție București), pronunțată în recursul în interesul legii, apreciind că partajul voluntar este pe deplin valabil, urmând ca apartamentul din . fie atribuit lui și să se constate că a achitat sulta cuvenită.
În completarea probelor a solicitat admiterea probei cu martori și expertiza tehnică construcții.
Urmare a acestor precizări, pârâta prin reprezentantul său convențional a renunțat la excepția inadmisibilității acțiunii (a se vedea încheierea din 13.10.2011).
A formulat întâmpinare la cererea modificată prin care arată că este de acord ca toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, să fie partajate în cote de 1/2 pentru fiecare cu compensarea inegalităților prin sultă.
A susținut că nu a încheiat nicio convenție expresă în formă autentică privind apartamentul, iar suma de 9.000 lei reprezintă contravaloarea pensiei de întreținere datorată de reclamant copiilor minori, stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pe cale de cerere reconvențională pârâta a solicitat ca reclamantul să raporteze la masa de împărțit a următoarelor bunuri dobândite în timpul căsătoriei care cu rea credință le-a omis de ale raporta.
- sufragerie:
Canapea și două fotolii, masă și 6 scaune – 3 milioane
Mobilă de perete -20 milioane
Televizor -5 milioane
3 covoare - 5 milioane +2 milioane +2 milioane
Vidio - 4 milioane
4 carpete persane – 4 milioane
2 rânduri de perdele 5 milioane
Bibelouri 20 de bucăți – 10 milioane
4 tablouri – 8 milioane
3 seturi de farfurii de cobalt,4 rânduri de pahare de cristal – 10 milioane
2 plapumi, 4 perne, 4 cuverturi, 5 pături – 8 milioane
6 icoane – 5 milioane
2 perdele de balcon – 3 milioane
Față de masă, mileuri – 10 milioane
8 seturi de pahare – 8 milioane
3 seturi de cafea – 3 milioane
II Dormitor:
Canapea – 5 milioane
Birou – 2 milioane
Dulap - 1milion
2 noptiere – 1 milion
Televizor – 4 milioane
3 covoare – 9 milioane
2 rânduri perdele – 6 milioane
III Bucătărie
Mobilă de bucătărie suspendată - 6 milioane
Masă de bucătărie și 4 scaune – 4 milioane
Canapea -2 milioane
Combină frigider – 20 milioane
Congelator cu 7 sertare – 15 milioane
Aragaz – 2 milioane
Centrală termică - 20 milioane
2 covoare – 5 milioane
2 rânduri de perdele – 3 milioane
3 coverturi de pat -6 milioan
3 rânduri de oale tefal -3 milioane
4 seturi de vase ena – 8 milioane
4 seturi de farfurii - 2 milioane
3 seturi de pahare – 2 milioane
2 seturi de cănițe – 2 milioane
10 căni – 1milion
3 rânduri de tacâmuri – 5 milioane
C. cu microunde – 2 milioane
F. de călcat – 1 milion
2 mixter – 4 milioane
Storcător de fructe – 2 milioane
Prăjitor de pâine - 2 milioane
IV.Hol:
1 oglindă sculptată – 10 milioane
2 trofee- coarne de cerb – 30 milioane
Masă și 2 fotolii – 4 milioane
3 tablouri- 8 milioane
2 rânduri de mochete – 8 milioane
Una masă mică și două fotolii – 4 milioane
V. B.:
Investiții de peste -30 milioane
VI. Mansardă:
Proiect pentru 3 camere acoperit, situat deasupra apartamentului ,20 de căpriori, 20 de grinzi, 3 mc. De scândură, 30 coli de azbociment în valoare de 20 milioane
VII.Boxă –subsol valoare de 10 milioane lei
- Mașină Volkwagen golf varianta 2004 gri metalizat_ -9500 euro
- A.- 20 grame -20 milioane, 3 inele -20 milioane
- 8 lenjerii de pat -8 milioane, 8 fețe de masă – 8 milioane,10 seturi de prosoape – 9 milioane.
Pentru dovedirea cererii sale a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu martori.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care solicită în principal anularea cererii reconvențională ca insuficient timbrată.
Dacă această excepție va rămâne fără obiect, reclamantul a solicitat respingerea cererii reconvenționale motivat de faptul că așa cum a arătat în acțiune și în completarea acesteia, între părți a intervenit un partaj voluntar urmare a căruia au partajat toate bunurile și imobile și mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Reclamantul a arătat că majoritatea bunurilor din cererea reconvențională nu au existat,iar din care au existat majoritatea bunurilor de la data încheierii partajului voluntar au fost luate de pârâta – reclamantă și duse la părinții ei.
În fapt a arătat că în sufragerie de la punctul I, canapeaua-etc. nu mai există, s-au distrus înainte de a pleca pârâta din domiciliu, mobila de perete este incompletă, valorează 500 lei; nu au existat 3 covoare, video,4 carpete persane, 3 3seturi de farfurii cobalt, 4 rânduri pahare cristal, 6 icoane, față de masă, mileuri,8 seturi de pahare, și 3 seturi de cafea.
Din bunurile mobile din sufragerie au fost luate de către pârâtă următoarele bunuri: televizorul, 2 plapume, 4 cuverturi, 5 pături, bibelouri -20 buc.4 tablouri, 5 perdele de sufragerie și balcon, există câte un rănd, foarte vechi și nu valorează amândouă mai mult de 100 lei.
În dormitor canapeaua valorează 100 de lei fiind foarte veche iar următoarele bunuri nu au existat; birou,2 noptiere,3 covoare,dulapul este foarte vechi valorează-50 lei, televizorul este foarte vechi valorează -50 lei,perdele există un rând și valorează -50 lei.
În bucătărie nu a existat combina frigorifică, congelator cu 7 sertare,33 cuverturi de pat, există mobilă de bucătărie suspendată, 3 corpuri -100 lei, masă de bucătărie cu două scaune foarte vechi – 50 lei, aragaz -50 lei,centrala termică este defectă și valorează 300 lei, două covoare foarte vechi valorează – 50 lei, un rând de perdele 50 lei, și un fier de călcat -20 lei, toate celelalte bunuri au fost luate de pârâta la data de4spărțirii în fapt.
Din bunurile din hol reclamantul a arătat că în posesia lui nu există decât o cărare tip mochetă în valoare de 50 lei, două scaune în valoare de 20 lei, iar celelalte bunuri au existat dar au fost luate de pârâtă la plecarea ei din domiciliu.
A mai arătat că în baie nu s-au efectuat nici un fel de investiții iar la mansardă lucrările sunt foarte vechi și valorează 500 lei, boxa nici nu a există, autoturismul a fost vândut în timpul căsătoriei, suma obținută fiind folosită mai mult de pârâtă pentru obținerea vizelor și a altor cheltuieli ocazionate de plecarea acesteia în SUA,iar aurul a fost luat în totalitate de pârâtă.
Pârâta a făcut alte precizări la cererea reconvențională (f.57 dosar), prin care a arătat că singurul bun pe care îl solicită a fi inclus în masa de partaj este autoturismul cu nr. de înmatriculare arătat, renunțând la împărțirea celorlalte bunuri .
Prin sentința civilă nr990/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, prima instanță a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul – pârât M. I. în contradictoriu cu pârâta – reclamantă M. M. –M..
A respinsca nefondată cererea reconvențională precizată.
A constatat că părțile au dobândit în comun apartamentul compus din două camere și dependințe situat în mun. Fălticeni, .,., cu o valoare de 115.000 lei.
C. părților este de 1 /2 pentru fiecare cu o valoare de 57.500 lei.
A atribuit reclamantului – pârât apartamentul situat la adresa sus indicată.
A constatat că reclamantul – pârât a achitat pârâtei –reclamantei suma de 50.000 lei, sultă conform procesului verbal de predare primire din data de 02.07.2008.
A obligat reclamantul – pârât să plătească pârâtei – reclamantei suma de 7500 lei,diferența de sultă neachitată.
A obligat pârâta –reclamantă să plătească reclamatului –pârât suma de 2255 lei,cheltuieli de judecată calculate prin compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite însă prin sentința civilă nr. 1663/09.07.2008 a Judecătoriei Fălticeni această căsătoria a fost desfăcută prin divorț.
În timpul conviețuiri, cei doi soți au dobândit în comun apartamentul compus din două camere și dependințe situat în mun. Fălticeni, .,.> Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert inginer M. A.,(f.100.122), valoarea de piață estimată prin abordarea prin cost este de 115.000 lei echivalent a 26.400 euro.
A susținut reclamantul–pârât prin concluziile depuse la dosar, că după despărțirea de pârâtă-reclamată el a efectuat unele îmbunătățiri la această locuință evaluate de expert în lucrarea sa de 8284 lei, astfel că ar trebui supusă împărțirii doar diferența dintre costul tehnic al apartamentului și valoarea îmbunătățirilor.
Aceste susțineri nu au fost primite de instanță deoarece pe tot parcursul judecării cauzei reclamantul pârât nu a formulat asemenea solicitări pe care să le fi timbrat corespunzător conform Lg. nr. 146/1997, pentru ca și pârâta reclamantă să-și exprime punctul său de vedere, nu a administrat probe, limitându-se doar să ceară expertului cu ocazia indentificării și evaluării imobilului în litigiu să stabilească valoarea lucrărilor de îmbunătățiri, indicate de acesta, obiectiv ce nu se regăsea printre cele puse în discuția părților și încuviințate de instanță ( ase vedea în acest sens încheierea de ședință din 01.02.2012).
Separat de acest imobil, părțile au mai dobândit în comun și unele bunuri mobile pe care însă le-au împărțit prin învoială lor, în cele din urmă pârâta-reclamata renunțând la cererea sa reconvențională ce viza aceste bunuri ( a se vedea precizările de la f.57 dosar).
Excepție face însă autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe care pârâta reclamantă a solicitat a fi cuprins în masa de împărțit, cerere ce a fost respinsă întrucât, potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit (f.70), autoturismul a fost vândut la data de 23.04.2008, în timpul căsătoriei părților, chiar înainte de introducerea acțiunii de divorț pe rolul instanței de judecată, astfel că el nu se mai regăsește în proprietatea comună a acestora la data desfacerii căsătoriei pentru a putea fi supus împărțelii.
Chiar dacă în acest contract apare ca vânzător doar reclamantul –pârât, acesta a perfectat convenția de vânzare cumpărare în baza mandatului tacit reciproc, prezumție prevăzută la art. 35 din Codul familiei,aplicabilă în cauză conform art. 6 alin.2 din Noul cod civil,și care nu a fost răsturnată.
Deși pârâta-reclamantă a negat această vânzare susținând că a nu a existat, din declarațiile martorului R. N., (f.98) reiese că aceasta împreună cu reclamantul-pârât au scos la vânzare autoturismul în primăvara anului 2008, acesta fiind vândut în baza contractului de vânzare cumpărare sus menționat.
Faptul că acest autoturism nu a fost radiat de pe numele vânzătorului și înscris pe cel al cumpărătorului nu are relevanță, această obligație căzând în sarcina celui ce cumpără conform prevederilor OUG nr. 195/2002.
Față de acestea instanța a dispus cuprinderea în masa de împărțit doar a apartamentului situat la adresa sus indicată, cu o valoare de 115.000 lei.
Contribuția părților la dobândirea acestui bun a fost egală, de 1/ 2 fiecare, cu o valoare de 57.500 lei, aspect cu care aceșția au fost de acord.
A arătat reclamantul – pârât că prin înscrisul numit „tranzacție” încheiat la data de 23.07.2010, foștii soți au convenit că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei să revină în proprietatea sa, motiv pentru care a solicitat instanței să i se atribuie acest bun, fără compensare prin sultă, aceasta fiind achitată către pârâta –reclamantă conform „procesului verbal de predare primire” depus la f 130 dosar.
Instanța nu poate lua act de tranzacția părților consemnată în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 23.07.2010, cât timp aceasta nu a fost întocmită în forma prevăzută de lege „ ad validitatem” iar în instanță pârâta –reclamantă nu și-a dat consimțământul pentru ca instanța să poată lua act de învoiala acestora.
Mai mult de atât această „tranzacție” cuprinde dispoziții contrare legii, fapt ce atrage nulitatea ei,cât timp în ea se consemnează faptul că pârâta-reclamantă ar renunța la drepturile de întreținere ale copiilor săi, nesocotind interesul superior al acestora.
Faptul că între părți a existat o înțelegere privind împărțirea bunurilor comune, potrivit căreia pârâta – reclamanta a fost de acord ca apartamentul să cadă în totul reclamantului –pârât ea primind o sumă de bani echivalentul cotei ci i se cuvine, rezultă din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 02.07.2008 (f.130), potrivit căruia aceasta primește da la reclamantul –pârât suma de 50.000 lei, reprezentând contravaloarea bunului dobândit în comun, neavând altă pretenție asupra acestuia
Față de acestea, luând în considerare și faptul că imobilul dobândit de părți nu poate fi lotizat în natură, expertul desemnat în cauză arătând că nu este cu putință a se obține două unități locative distincte și independente funcțional, instanța a atribuit în lotul reclamantului –pârât acest apartament, ce s-a a aflat în posesia acestuia și după despărțirea părților, pârâta reclamantă locuind în prezent în S,U.A, și a constatat achitată de către acesta parte din sulta corespunzătoare în valoare de 50.000 lei, obligându-l la plata diferenței neachitată de 7500 lei.
Pentru toate acestea, în conformitate cu prevederile art. 36 Cod Familie, aplicabil în cauză conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod civil, instanța va admite în parte cererea precizată, a respins ca nefondată cererea reconvențională dispunând lichidarea stării de devălmășie în care se află părțile.
Conform art. 277 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, funcție și de pretențiile admise ale acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta M. M. M. și reclamantul M. I., calificat de instanță ca fiind apel prin încheierea de ședință din 02.04.2013.
Reclamantul a criti9cat sentința sub aspectul greșitei calificări a actului intitulat „Tranzacție”, susținând că este un partaj voluntar perfect valabil din care rezultă că pârâta apelantă nu mai are nicio pretenție cu privire la partajarea bunurilor comune.
În motivarea apelului său, pârâta M. M. M. a arătat că între părți nu a existat nicio tranzacție cu privire la partajul bunurilor comune, că din luna martie 2008 este plecată în SUA, astfel că nu avea cum să semneze înțelegerea consemnată în procesul verbal, datat 2.07.2008 pe care prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză, că a contestat realitatea acestui înscris care a fost falsificat de reclamant, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia, apreciind că se impune suspendarea judecății în temeiul art.244 alin.1 pct.2 cod procedură civilă, până la soluționarea plângerii penale.
În completarea motivelor de apel depuse la termenul din 5.03.2008, cu respectarea termenului prevăzut de art.287 alin.2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea de noi probe cu privire la cererea reconvențională formulată, arătând în esență că a contestat actul intitulat proces verbal, datat 2.07.2008, depus de intimat și că în această situație, instanța trebuia să procedeze la verificarea de scripte conform art.177 și următoarele Cod procedură civilă.
Cu referire la cererea reconvențională, a arătat că prin încheiere de ședință din 23.XI.2011, se reține că avocatul său din acest moment, renunță la cererea reconvențională aproape în totalitate, cu o singură excepție, lăsând masei de partajat un singur bun mobil și că această renunțare trebuia făcută personal de către ea, afirmațiile avocatului în acest sens nefiind suficiente cu atât mai mult cu cât domiciliază în SUA și nu a fost prezentă la niciun termen de judecată.
Referitor la vânzarea autoturismului bun comun, arată că prezumția mandatului tacit dintre soți, nu este absolută în condițiile în care a contestat această vânzare, arătând că este fictivă și că trebuia introdus în cauză cumpărătorul, pentru a-i fi opozabilă hotărârea ( f.53,56 dosar).
LA termenul din 22.XI.2013, pârâta a depus noi motive de apel care au fost respinse de instanță ca fiind tardiv formulate pentru considerentele reținute în încheierea de dezbateri din 22.XI.2013.
Prin încheierea de ședință din 2.04.2013, în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză până la soluționarea dosarului penal nr.1045/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni în care reclamantul apelant M. I. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals în legătură cu înscrisul de care s-a prevalat în prezentul litigiu, judecata fiind reluată în baza cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de această parte la data de 14.09.2013 ( fila 68 dosar).
Prin declarația scrisă dată în fața instanței la termenul din 22.XI._, reclamantul apelant M. I. a declarat că renunță la judecata apelului formulat în cauză ( fila 92 dosar apel), astfel că în baza principiului disponibilității ce guvernează conduita părților în procesul civil și a dispozițiilor art.246 coroborat cu art.298 Cod procedură civilă, tribunalul va lua act că reclamantul M. I. a renunțat la judecata apelului declarat în cauză.
Examinând cu prioritate excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale precizate, excepție invocată de reclamantul apelant M. I., Tribunalul constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă ca tare în condițiile în care pârâta apelantă a achitat taxa judiciară de timbru în sumă totală de 720 lei conform chitanțelor aflate la filele 58,59 dosar fond, calculată la valoarea pretinsă de 8000 USD ( 3,4071 lei/dolar la cursul oficial al BNR de la data formulării cererii, în total 27.256,80 lei) și în conformitate cu dispozițiile art.3 lit.c din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Examinând pe fond apelul pârâtei apelante, în raport de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată pârâta a solicitat includerea în masa bunurilor comune și partajarea în cote egale cu reclamantul a bunurilor mobile indicate în cuprinsul cererii aflată la filele 38-41 dosar fond, iar printr-o cerere ulterioară, apărătorul ales al acestuia, a învederat instanței că singurul bun pe care-l solicită a fi inclus în masa bunurilor comune este autoturismul și că renunță la celelalte bunuri mobile indicate în cererea reconvențională ( f.57 dosar fond).
În apel, pârâta a susținut că nu a mandatat pe avocatul său să renunțe parțial la obiectul cererii reconvenționale, că pentru o renunțare, chiar parțială la judecată, apărătorul său ales avea nevoie de o procură specială în acest sens, solicitând desființarea sentinței civile astfel pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este adevărat că potrivit art.69 alin.1 Cod procedură civilă, actele procesuale de dispoziție (renunțare, achiesarea, tranzacția) pot fi făcute de mandatar numai în temeiul unei procuri speciale, cerință impusă și pentru mandatarul avocat,astfel că prima instanță dând curs renunțării la judecată a unor bunuri indicate în cererea reconvențională, făcută de avocat fără procură specială și deci fără un mandat expres în acest sens, a încălcat prevederile art.69 alin.1 Cod procedură civilă.
Însă, față de dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 31.03.2011), potrivit cărora, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, dacă părțile au solicitat în mod expres aceasta prin cererea de apel ori prin întâmpinare și de împrejurarea că cererea reconvențională a fost analizată pe fond, solicitarea pârâtei apelante de anulare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, nu poate fi primită.
În ceea ce privește compunerea masei bunurilor comune, în mod corect a reținut prima instanță că autoturismul marca Wolkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, solicitat a fi inclus la partaj prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, nu mai poate fi supus împărțelii, întrucât a fost înstrăinat de părți în timpul căsătoriei acestora, respectiv la data de 23.04.2008 potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit aflată în copie la fila 70 dosar fond.
Vânzarea autoturismului de către părți în timpul căsătoriei acestora a fost confirmată și de martorul R. N. ( fila 98 dosar fond).
Împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare apare ca vânzător doar reclamantul, nu înseamnă că autoturismul nu a fost înstrăinat, așa cum susține pârâta apelantă, având în vedere dispozițiile art.35 din Codul familiei, care instituie prezumția de mandat tacit reciproc între soți, prezumție relativă care însă nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă de către pârâta apelantă.
Cât privește susținerea pârâtei apelante în sensul că actul de vânzare-cumpărare este fictiv, se apreciază că nu poate fi reținută, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate acest lucru.
Nici susținerea pârâtei apelante în sensul că în proces trebuia să fie atras și cumpărătorul autoturismului nu poate fi reținută, față de dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă care consacră principiul disponibilității procesului civil, în temeiul căruia părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și al fundamentării pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Cum pârâta apelantă nu a probat în niciun mod existența în patrimoniul comun al soților la data desfacerii căsătoriei, a autoturismului și a celorlalte bunuri mobile indicate în cererea reconvențională, dispoziția primei instanțe prin care a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit doar imobilul apartament compus din două camere și dependințe situat în Mun. Fălticeni, ., . de 115.000 lei, urmează a fi menținută.
În mod greșit însă, prima instanță a reținut că între părți a existat o înțelegere privind împărțirea bunurilor comune potrivit căreia pârâta apelantă a fost de a cord ca apartamentul să cadă în lotul reclamantului și că pârâta apelantă a primit de la reclamant suma de 50.000 lei reprezentând contravaloarea bunului dobândit în comun, neavând altă pretenție asupra acestuia, convenție ce ar fi fost materializată prin înscrisul sub semnătură privată intitulat proces verbal, datat 2.07.2008, aflat în copie la fila 130 dosar fond.
Astfel, reclamantul a înțeles să probeze înțelegerea intervenită, prevalându-se de înscrisul sub semnătură privată mai sus menționat. Pârâta apelantă a contestat realitatea acestui înscris, iar reclamantul nu a fost în măsură să prezinte originalul înscrisului, așa cum a solicitat instanța de apel, fapt ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora părțile sunt datoare să aibă asupra lor în ședință originalul înscrisului sau să îl depună la grefa instanței, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.
Deși la instanța de fond, reclamantul a depus o copie a înscrisului, certificată de avocatul său ca fiind conformă cu originalul, în apel a susținut că originalul înscrisului se află la partea adversă, fără a face însă dovada deținerii înscrisului de către aceasta pentru ca instanța să poată ordona înfățișarea lui de către pârâta apelantă, în conformitate cu dispozițiile art.172 alin.2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește procedura verificării de scripte reglementată de art.177-179 Cod procedură civilă invocată de pârâtă în apel, tribunalul arată că această procedură nu putea fi realizată în lipsa înscrisului original.
Pe de altă parte, verificarea de scripte se face în fața instanței de fond (prima instanță sau după caz instanța de apel) însă, instanța de apel poate proceda la verificarea de scripte numai în cazul înscrisurilor care nu au fost înfățișate la judecata în primă instanță, fiind depuse direct în apel, precum și în cazul în care apelul este îndreptat nu numai împotriva hotărârii de fond, ci și împotriva încheierii în care este consemnat rezultatul verificării de scripte făcute de prima instanță, ceea ce nu este cazul în speță.
Reținând în concluzie că, instanța nu poate ține seama de înscrisul intitulat proces verbal datat 2.07.2008, mențiunea din dispozitivul sentinței apelate, în sensul că reclamantul a achitat pârâtei suma de 50.000 lei sultă conform procesului verbal de predare primire din data de 2.07.2008, se impune a fi înlăturată.
Menținând dispoziția de atribuire a imobilului apartament în lotul reclamantului intimat, ce nu a fost contestată, rezultă că în baza art.741 cod civil, reclamantul trebuie să achite pârâtei apelante suma de_ lei cu titlu de sultă ( în loc de 7500 lei) cât a dispus prima instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelul pârâtei M. M. M., va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va înlătura mențiunea achitării către pârâta apelantă a sumei de 50.000 lei sultă, va dispune obligarea pârâtului M. I. să achite pârâtei apelante cu acest titlu suma de 57.500 lei, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, reclamantul apelant M. I. va fi obligat să plătească pârâtei apelante M. M. M. suma de 1382,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de insuficientă timbrare a cererii reconvenționale, așa cum a fost precizată, invocată de reclamantul-apelant M. I., ca neîntemeiată.
Ia act de renunțarea la judecata apelului declarat de reclamantul M. I. domiciliat în mun.Fălticeni, ., .,județul Suceava în contradictoriu cu pârâta M. M. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „ M. T. A. L.” cu sediul în mun. Sighetul Marmației ..2, jud.Maramureș.
Schimbă în parte sentința civilă nr.990 din data de 23 mai 2012 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), în sensul că înlătură mențiunea că reclamantul-pârât a achitat pârâtei-reclamante suma de_ lei sultă conform procesului verbal de predare primire din data de 2 iulie 2008.
Dispune obligarea reclamantului-pârât M. I. să achite pârâtei-apelante M. M. M. suma de_ lei cu titlu de sultă, în loc de 7500 lei, cât a dispus prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Dispune obligarea reclamantului-apelant să achite pârâtei-apelante suma de 1382,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27 noiembrie 2013.
Președinte, E. L. V. | Judecător, G. I. | |
Grefier, A. L. |
Red I.G
Jud.fond P. M.
Tehnored.L.A.
4 ex./09.01.2014
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 961/2013. Tribunalul... | Drepturi băneşti. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
