Anulare act. Sentința nr. 2738/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2738/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 1741/227/2010
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 177/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. D.
Judecător M. T.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. A., împotriva sentinței civile nr.2738 din 9 decembrie 2011 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții S. J., B. N., C. E., M. G., I. N., B. C. V., B. Ș. prin reprezentant legal B. C. V. și intervenientul C. C. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă, avocat M. S. a depus cerere de judecată în lipsă având în vedere că nu se poate prezenta în instanță la termenul de astăzi, întrucât acordă asistență juridică la Curtea de Apel C..
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ 2010 din 01.06.2010 petenta M. A. a solicitat pe calea acțiunii civile - constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare încheiată si cuprinsă în hotărârea de expedient - Decizia nr. 2044/29.06.2004 în dosar nr. 1053/2004 a Curții de Apel Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petenta arată că, neexistând o definiție legală, literatura juridică de specialitate a definit nulitatea ca fiind o sancțiune de drept civil ce lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Cu alte cuvinte este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de valabilitate a actului juridic, indiferent că sunt condiții de fond ori de formă, ori mixte cum este speța pendinte.
În consecință, nulitatea, indiferent că este, absolută ori relativă, totală sau parțială vizează, în exclusivitate, acte juridice, adică manifestări de voință făcute cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret, indiferent de forma în care sunt surprinse aceste acte.
În speță, se reține că solicită constatarea nulității absolute, ca specie a nulității.
Motivele de nulitate absolută pe care le invocă privesc lipsa puterii de reprezentare în a încheia tranzacția, iar pe de altă parte tranzacționarea pe imobile ce nu constituie proprietatea părților implicate in proces, tranzacție surprinsă în decizia nr. 2044/29.06.04 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Tranzacția în decizia nr. 2044/29.06.04 pronunțată de Curtea de Apel Suceava reprezintă un act de dispoziție al instanței de judecată cu privire la pretențiile pe care părțile le-au dedus judecății, fiind actul final al judecății. Ea nu este considerată act juridic pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Codului civil privind nulitățile deoarece este surprinsă în hotărârea de expedient. Totuși aceasta hotărâre de expedient care înglobează tranzacția poate fi atacată ca un act civil cu acțiune de nulitate.
Potrivit art. 1704 si art. 1712 Cod civil, se reține faptul că tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpina un proces ce poate să se nască. În același timp, se raportează și la dispozițiile art.948 Cod civil, ce enumeră printre condițiile esențiale de valabilitate ale unei convenții capacitatea de a încheia tranzacția si obiectul ei. Astfel că, în cazul în care părțile doreau să pună capăt litigiului, printr-o tranzacție, apreciază că instanța judecătorească era datoare să verifice dacă acestea au capacitatea de a tranzacționa, dacă actul este expresia liberei lor voințe, precum si dacă, prin încheierea tranzacției, nu se împart bunuri străine de proces.
Primul motiv de nulitate este lipsa puterii unor părți de a încheia tranzacția.
Stingerea unui litigiu prin tranzacție constituie un act de dispoziție, astfel încât mandatarul părților poate să încheie un asemenea contract și să-1 înfățișeze instanței numai în temeiul unei procuri speciale. Codul de procedura civila prevede o procură specială în puterea căreia se poate tranzacționa.
Instanța este datoare să verifice dacă tranzacția nu urmărește un scop ilicit, dacă nu este potrivnică legii, intereselor părților ori dacă nu este rezultatul unui mandat incomplet, iar în cazul în care se constată o atare situație, cererea va trebui respinsă și se va trece mai departe la judecarea pricinii. Or,în cazul de față se constată că această procedură nu a fost respectată.
Instanța trebuia să solicite procuri speciale de dispoziție, iar acestea lipsesc, ori trebuia să solicite procuri speciale de dispoziție pentru toate părțile reprezentate .
Totodată se apreciază că tranzacția nu a intervenit între toate părțile litigante. A se avea in vedere si prima tranzacție încheiată la termenul din 31.05.2006.
De asemenea, solicită a se urmări tranzacția semnată la notar în aceeași zi. Tranzacția este încheiată de un procurator judiciar de meserie, care a redactat actul după puterea și știința sa. Procuratorul a redactat un act obscur în baza unor împuterniciri lipsite de putere, de asemenea, având în vedere suprafețe de teren inexistente in fapt.
Instanța considerând eronat îndeplinite condițiile prevăzute de art.271 C.proc.civ., a admis apelul si a luat act de tranzacție consfințind învoiala părților.
Din interpretarea art. 271 si art.272 C.proc.civ. rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala părților — adică dispozitivul lor — reprezintă, de fapt, o transpunere a convențiilor părților, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și fondată pe convingerile instanței. Stingerea unui litigiu prin tranzacție constituie un act de dispoziție, astfel încât mandatarul părților poate să încheie un asemenea contract și să-l înfățișeze instanței numai în temeiul unei procuri speciale.
Al doilea motiv de nulitate este tranzacționarea unei suprafețe de teren inexistente.
Tranzacția judiciară încheiată are ca obiect si partajul unei suprafețe de un hectar teren in locul numit LA TARINCUTA.
Își întemeiază acțiunea pe o cauză de nulitate absolută a tranzacției: imobilul ce a format obiectul înțelegerii nu era în totalitate în proprietatea părților. Dispozițiile art.1712 si urm. C. civ. stabilesc ipoteze de nulitate a tranzacției, ca aplicații ale principiilor de drept comun relative la nulitatea contractelor.
Nulitatea tranzacției pentru tranzacționare asupra unui obiect neaparținând cocontractanților judiciari este una dintre acestea. Instanța de apel nu a analizat conținutul contractului de tranzacție, fără a cerceta aspectele legalității acesteia privitor la ce se tranzacționează.
Nu sunt analizate aspectele legate de dreptul de proprietate asupra imobilelor. Acestea se impuneau, cu atât mai mult, cu cât părțile tranzacției convin asupra unor multiple suprafețe de teren, suprafețe indicate si verificate în două expertize săvârșite în pricinile din ciclul procesual.
Prima expertiză efectuată de expertul F. Jenică ajunge la concluzia în tot conținutul său că în fapt este cu neputință a împărți un hectar în locul numit LA TARINCUTA, pentru că nu exista un hectar. F. Jenică indică expres începând de la pagina 1 paragraful cinci, până la sfârșitul expertizei, că locul LA TARINCUTA are 0,82 ha, deci 8200 mp iar nu 10.000 mp. Expertul întocmește lotizarea având în vedere această măsurătoare. Nici o parte nu contestă această constatare a unei stări de fapt, respectiv inexistența unui hectar de împarțit, ci doar 8200 mp.
A doua expertiza întocmită în dosar civil nr.2440/2002 la Tribunalul Suceava de expert G. C., ajunge la aceeași concluzie, respectiv că în locul numit LA TARINCUTA nu există un hectar. Acest expert măsoară însă 8500 mp în loc de 8200 mp, cu 200 mp mai mult. Totuși, se constată că lipsesc 1500 mp din ceea ce figura în titlu. Părțile nu contestă această măsurătoare, care este măsurătoarea finala. Expertul lotizează și propune variante de partaj afirmând acest expert expressis verbis că lipsesc 1500 mp teren din tarlaua LA TARINCUTA și că a echilibrat relativ loturile datorită acestui fapt.
Două expertize constată cert lipsa unei suprafețe de cel puțin 1500 mp dintr-un hectar.
Tranzacția poartă totuși pe un hectar, acesta fiind nominalizat în masa de partaj. Adică părțile nu împărtășesc aceeași soartă în finalizarea procesului prin tranzacție ca în finalizarea judiciară a procesului. Lipsa tranzacției ar fi dedus partajul după expertiza G., unde nu se atribuie un hectar lui S. J., care ar fi primit un lot de 8500 mp,iar nu de 10.000 mp.
Tranzacția redactată stufos și obscur de procurator, ignorând cele doua expertize, preia suprafața din titlu - de 10.000 mp, deși inclusiv hotărârea de la fond a stabilit existenta în masa succesorală a unei suprafețe de doar 8500 mp în tarlaua „la Tarincuta". Aceasta suprafața de 10.000 mp este înglobată în hotărârea de expedient ce devine hotărâre de partaj declarativ si care consacra dreptul de proprietate asupra unei suprafețe inexistente.
Astfel, S. J. este consacrată proprietar pe un hectar în loc de 8500 mp la locul numit Țărincuță.
Consecințele juridice ale tranzacției nule fac ca S. J. la trei luni vinde tot terenul; nu vinde 8500 mp cât era în fapt, ci vinde si pe cel pe care nu-1 are, de 1500 mp, în total 1 hectar. Evident că expertul cadastral măsoară un hectar la vânzare, intrând cu aproximativ 1500 mp în proprietatea vecină, care întâmplător aparține reclamantei M. A.. Această parcelă vecină este proprietatea reclamantei înafara acestui partaj. Ea nu face parte din masa succesorală, M. A. pierzând astfel din cauza tranzacției nule 1500 mp de teren din patrimoniu.
Toate procesele începute de reclamantă cu dobânditorii subsecvenți după S. J. s-au lovit de hotărârea de expedient care arată că S. J. are un hectar la locul TARINCUTA.
Dacă adevăratul proprietar ar fi fost un terț de partaj și ar fi rămas în afara operațiunii de vânzare a lucrului altuia încheiate (care față de aceasta este res inter alios acta), reclamanta este din nefericire și parte în partaj și terț păgubit. De aceea în momentul în care invoca nulitatea actului dorește a se avea in vedere interesele generale afectate, față de care instanțele sunt obligate a le pronunța, analizând aceste motive. Acesta este motivul pentru care nu a pornit dezbaterea chestiunii în cadrul unui alt proces.
Tranzacția înglobată în hotărârea de expedient constituie titlul de proprietate în baza căruia S. J. și-a intabulat proprietatea și după aceea a vândut-o.
În condițiile în care are loc o tranzacție în partaj cu privire la un bun imobil ce nu constituie proprietatea părților implicate în proces, instanțele sunt obligate a se pronunța, analizând motivele de nelegalitate și admițând acțiunea.
Ulterior, potrivit înscrisului de la fila 50 dosar reclamanta formulează precizări la acțiune în sensul că aceasta este promovată în contradictoriu cu pârâții: S. J. și: moștenitorii după M. E. respectiv: B. N., C. E., moștenitorii după C. M. respectiv: M. G., moștenitorii după Bâlu A. respectiv: I. N., B. Ș. V..
P. nota de la fila 64 dosar pârâtul Bâlu C. menționează că în mod eronat s-a reținut ca pârât Bâlu Ș. V., acesta fiind decedat îi are ca moștenitori pe Bâlu C. și I. N..
Ca urmare a precizărilor depuse de reclamantă instanța a introdus în cauză pârâții astfel cum au fost indicați în înscrisul de la fila 50.
Legal citată pârâta S. J. depune la dosar întâmpinare (f.66-67 dosar) prin care solicită respingerea acțiunii ca nelegală întrucât reclamanta solicită anularea tranzacției încheiate, invocând ca motiv - lipsa puterii unor părți de a încheia tranzacția.
Referitor la acest motiv învederează instanței că părțile implicate în încheierea tranzacției au fost o parte prezente fizic, o parte reprezentate prin procura judiciara (anexate la prezenta) procuri care, prevăd în cuprinsul lor posibilitatea de a se transforma din procura generala in procura speciala în condițiile în care mandatarii vor considera de cuviință necesitatea încheierii unor tranzacții.
Cât privește susținerile reclamantei că tranzacția nu a intervenit între toate părțile litigante, învederează instanței că, atât tranzacția depusă direct în instanță cât și tranzacția nr. 7986 din 29.06.2004 încheiată în fața notarului public I. L. din Suceava a fost semnată de toate părțile litigante, după citirea conținutului, fiind de acord cu cele consemnate.
Având în vedere că aceste tranzacții au însemnat o recunoaștere de comun acord a suprafețelor de teren pe care le-a primit moștenire de la mama sa, defuncta B. E., și că toți cei implicate în proces au semnat necondiționat, fiind de acord cu împărțirea masei succesorale și cu suprafețele de teren înscrise acolo, consideră rea credință din partea surorii sale, M. A., ca după 6 ani, să conteste modul în care a fost împărțită masa succesorală.
Unul din efectele contractului de tranzacție este efectul extinctiv al acestuia care are în vedere faptul că părțile nu mai pot invoca pretenții cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzacție.
Tranzacțiile care au stat la baza deciziei nr. 2044/29.06.2004 a Curții de Apel Suceava au avut rolul de a finaliza procesul existent între părți, prin concesii reciproce la pretenții, semnatarii acestora recunoscând de comun acord ca masa succesorală să fie împărțită conform voinței lor și în suprafețele recunoscute indubitabil.
Ori, nici o parte semnatară nu poate veni, la 6 ani de la încheierea tranzacției să conteste conținutul acesteia, pe motiv că mandatarul nu a beneficiat de mandat special pentru încheierea tranzacției.
Din conținutul procurilor judiciare anexate rezulta în mod clar, că, în momentul în care au acordat acest mandat general, semnatarilor acestora li s-a adus la cunoștință și au fost de acord că mandatarul va putea încheia, în numele lor si pentru ei orice tranzacție, procura generală devenind în acest context o procură specială, rezultatul tranzacționării fiindu-le opozabil.
Mai mult, nici o altă parte litigantă, cu excepția reclamantei M. A., reprezentată la încheierea tranzacțiilor menționate de fiica acesteia BALLA E., nu a înțeles să conteste conținutul tranzacției, deși au fost reprezentate prin mandatar, înțelegând să își însușească și să recunoască ceea ce a fost stipulat în tranzacții si ulterior în decizia nr. 2044/29.06.2004 a Curții de Apel Suceava.
Referitor la al doilea motiv de nulitate invocat de reclamantă - tranzacționarea unei suprafețe de teren inexistente arată pârâta că această suprafață de teren de 1 ha aflată la locul numit TARINCUTA din mun. Fălticeni, este prevăzut în Titlu de proprietate nr. 2035/2002, autor B. E. Faptul că expertizele judiciare invocate de reclamantă au menționat, una 0.82 ha si cealaltă 0.85 ha, nu reprezintă un impediment de a recunoaște paratei S. J. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha, conform titlului de proprietate emis de primărie si măsurătorilor ulterioare care au stat la baza intabulării suprafeței respective.
Această suprafață de teren de 1 ha, menționată de reclamantă, a mai fost expertizată în dosar nr._, aflat pe rolul Tribunalului Suceava, expertiză care indica în mod clar că „În Țărincuță” a fost identificată suprafața de 1 ha, așa cum au recunoscut și părțile litigante în momentul în care au fost de acord cu conținutul tranzacției si l-au însușit prin semnarea lui.
Reclamanta nu poate "ghici" care ar fi fost finalizarea procesului daca nu s-ar fi încheiat această tranzacție, si ce suprafață de teren ar fi primit S. J.. Tranzația este un contract, iar conform legislației civile contractul reprezintă voința părților si este considerat lege între părți. Nu poate nimeni da cu presupusul ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu s-ar fi încheiat tranzacția.
Referitor la consecințele judiciare ale tranzacției nule invocate de reclamantă, pârâta S. J. a înstrăinat suprafața de teren cuprinsă în conținutul deciziei nr. 2044/29.06.2004 a Curtii de Apel Suceava, în condițiile în care, în urma măsurătorilor cadastrate si intabulării efectuate, în teren a fost identificată suprafața de 1 ha de teren.
După cum se menționează și în cuprinsul cererii de chemare in judecată, reclamanta, prin intermediului mandatarei BALLA E., care îi este și fiică, a semnat tranzacția, a fost de acord cu conținutul acesteia, pentru ca ulterior să intenteze un alt proces împotriva paratei S. J., ce face obiectul dosarului_, cum că la locul numit TARINCUTA nu ar fi fost proprietară de drept a acestei suprafețe de 1 ha de teren.
Având în vedere cele menționate, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca peremptorie.
Pârâta I. N. înaintează un înscris prin care arată că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă având în vedere faptul că expertiza luată în considerare de către Judecătoria Fălticeni în dosarul având ca obiect ieșire din indiviziune a dovedit existența unei suprafețe de 0,85 ha și nu de 1 ha lucru de care au luat cunoștință toți moștenitorii.
În timpul procesului primăria Fălticeni a promis rezolvarea acestei diferențe de teren promițând rezolvarea situației ivite întrucât avea rezerve în locul Țărincuță.
Neavând pregătire juridică moștenitorii au trecut în tranzacție 1 ha și nu 0,85 ha tocmai în dorința ca cel ce va primi lotul să rezolve această situație cu primăria.
Trecerea de 1 ha în hotărârea dată de Curtea de Apel Suceava a fost o greșeală, luându-se în seamă suprafața din titlul de proprietate și nu cea reală de 0,85 ha determinată de expertiză, fără a face verificări.
P. înscrisul de la fila 85, 86 dosar pârâta S. J. invocă excepția tardivității introducerii acțiunii conform art.9 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.3 din același act normativ cât și excepția inadmisibilității promovării acțiunii întrucât hotărârea de expedient are caracterul unei sentințe neapelabile.
Pârâta M. G. depune întâmpinare si solicit respingerea acțiunii ca nelegală din următoarele considerente:
În desfășurarea litigiului ce a constituit obiectul dosarului nr. 1053/2004 M. G. si C. E., au fost reprezentate de mandatarul G. M. (ea si B. N., au semnat personal), sens în care au semnat procurile de reprezentare ce sunt anexate în cauză. Nu a contestat niciodată mandatul dat numitului G. M. si și-au însușit ca proprie vointă si opozabile toate demersurile si acțiunile întreprinse de către acesta în dosarul cu nr. 1053/2004, finalizat cu decizia nr. 2044/ 29.06.2004 a Curții de Apel Suceava.
Menționează pârâta că împreună cu: M., C. si B., și-au însușit cuprinsul ambelor tranzacții invocate de către reclamantă, atât tranzacția depusă direct în instanță cât si tranzacția nr. 7986 din 29.06.2004 încheiata în fața notarului public I. L. din Suceava, nu le-a contestat niciodată si este de acord cu modul în care a fost împărțită masa succesorala după defuncta B. E..
Având în vedere că aceste tranzacții au însemnat o recunoaștere de comun acord a suprafețelor de teren pe care le-au primit moștenire de la defuncta B. E., și că toți cei implicate în proces au semnat necondiționat, fiind de acord cu împărțirea masei succesorale și cu suprafețele de teren înscrise acolo și consideră rea credință din partea mătușii sale, M. A., ca după 6 ani, să conteste modul în care a fost împărțită masa succesorală.
Unul din efectele contractului de tranzacție este efectul extinctiv al acestuia care are în vedere faptul că părțile nu mai pot invoca pretenții cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzacție.
Aceeași poziție de respinge a acțiunii formulată de reclamantă are și pârâtul Bâlu C. prin întâmpinarea depusă la filele 101,102 dosar.
P. încheierea de ședință din 28 februarie 2011 instanța respinge excepția inadmisibilității cât si a prescripției ca nefondate.
Numitul Covatariu C. – L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta M. A. și să se mențină tranzacția încheiata si surprinsă în hotărârea de expedient - decizia nr. 2044/29.06.2004 în dosarul civil nr.1053/2004 a Curții de Apel Suceava.
În fapt, intervenientul a cumpărat în anul 2005 prin contract de vânzare-cumpărare de la numita S. J. suprafața de 1 ha teren situat la locul "Tarincuta" în baza deciziei Curții de Apel Suceava care a avut la bază tranzacția dintre părți, suprafață ce face obiectul prezentului dosar.
Vânzarea - cumpărarea terenului a fost perfectată la notariat în baza deciziei nr. 35 a Curții de Apel Suceava, iar pentru întocmirea acesteia s-a făcut intabularea terenului - corpul 3361 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1271/2005, măsurătorile cadastrale ieșind conform tranzacției.
Susține întru totul apărările paratei deoarece și din expertiza depusă la dosar si efectuată de către experta Răchitneanu I. se deduce în mod evident că între terenul reclamantei M. A. și cel al pârâtei S. J. ulterior proprietatea sa dobândită cu bună credință nu există suprapunere.
P. comisii rogatorii au fost administrate probele cu interogatoriul civil luat pârâtelor S. J. și C. E..
P. sentința civilă nr. 2738 din 09.12.2011, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată cererea și a admis excepția netimbrării cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul Covatariu C. L. anulând-o ca nefiind timbrată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.10 din Legea 146/1997 – cererile de intervenție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale.
Atât timp cât nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru de 8 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei, în temeiul art. 20 din actul normativ menționat, a fost anulată cererea de intervenție ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 2044/2004 a Curții de Apel Suceava s-a luat act de tranzacția părților în cadrul ieșirii din indiviziune asupra bunurilor succesorale (terenuri și construcții) rămase după defuncta B. E..
Potrivit tranzacției părțile au convenit asupra modalității de partajare a terenurilor incluse în T.P. nr. 2035/2002.
Susținerea reclamantei în sensul că părțile nu aveau puterea de a tranzacționa nu poate fi reținută întrucât la momentul semnării toate părțile implicate au fost prezente personal și prin mandatari: G. M. pentru pârâții S. J., M. G., C. E., B. N. (fila 6 – dosar nr. 2440/2002) și Balla E. pentru reclamantă.
Potrivit procurilor (filele 68-71 dosar și fila 6 dosar 2440/2002) mandatul a fost dat atât pentru reprezentare în judecată cât și pentru încheierea oricăror acte de dispoziție, ceea ce presupune acordarea unui mandat special, respectiv și acela de a proceda la încheierea tranzacțiilor.
Potrivit tranzacției, pârâtei S. J. i-a revenit în proprietate suprafața de 1,00 ha la locul „Țărincuță” înscrisă în T.P. nr. 2035/2002.
Reclamanta susține că actul de dispoziție este lovit de nulitate absolută întrucât suprafața de 1 ha ce i-a revenit pârâtei S. J. are în realitate suprafața de 8.500 m.p. astfel că nu se putea tranzacționa cu privire la o suprafață de teren inexistentă, respectiv 1.500 m.p.
Din cuprinsul declarației martorului G. M. reiese că părțile aveau cunoștință de faptul că suprafața de 1 ha ce i-a revenit pârâtei S. J. avea o întindere mai mică, însă părțile au fost de acord să încheie tranzacția iar în viitor să se clarifice situația juridică cu concursul Comisiei Municipale Fălticeni.
Potrivit art. 1712 Cod civil: „Este admisibilă acțiunea de nulitate contra unei tranzacții, pentru eroare asupra persoanei sau obiectului în proces”.
În speță, a reținut prima instanță că nu se poate pune în discuție eroarea asupra obiectului atât timp cât părțile aveau cunoștință de situația juridică a suprafeței de 1 ha teren „La Țărincuță”.
Pe de altă parte, faptul că pârâta S. J. ar fi primit în fapt o suprafață de teren mai mică decât cea existentă scriptic în T.P. nr. 2035/2002 nu poate reprezenta decât un risc al său, dar și al dobânditorilor Covatariu C.-L. și I. V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1271/2005 la BNP D. A. (fila 261 dosar).
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta M. A., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare a arătat că în mod greșit s-a reținut că toate părțile aveau puterea de a tranzacționa, iar cele care nu au fost prezente ar fi delegat legal mandatari prin procuri speciale, fiind de remarcat faptul că la data încheierii, una din părți, Bâlu Ș., era minor și a semnat pentru el, fără a avea încuviințarea autorității tutelare, curatorul Bâlu C. V..
A arătat că procurile date de M. A., C. E. și M. G. nu îmbracă forma cerută de lege, acea a procurilor speciale.
De asemenea, a criticat aprecierea eronată pe care a făcut-o instanța asupra motivului de nulitate absolută și anume inexistența parțială a obiectului, terenul în suprafață de 8500 m2 fiind înglobat în hotărârea de expedient cu o suprafață de 10.000 m2 la locul numit „Țărincuța”, cu consecința pierderii unei suprafețe considerabile de către dobânditor.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Analizând cuprinsul tranzacției, instanța reține că toate părțile au semnat acest act, minorul Bâlu Ș., fiind reprezentat de tatăl său, Bâlu C. V..
Art. 1704 Cod civil, definește tranzacția ca fiind contractul prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naște.
Conform art. 272 alin. 1 Cod procedură civilă, învoiala părților se înfățișează în scris și alcătuiește dispozitivul hotărârii.
Plecând de la faptul că hotărârea de expedient are funcția de a autentifica învoiala părților, tranzacția are valoarea unui act autentic, astfel că, doar nerespectarea unei condiții de validitate poate conduce la nulitatea acesteia.
În cauză, reclamanta a invocat lipsa discernământului, având în vedere lipsa procurii speciale pentru minorul Bâlu Ș..
Din analiza tranzacției rezultă că minorul a fost reprezentat de tatăl său, Bâlu C. V., care nu a fost parte în proces.
Cum mandatatul special, invocat de recurenți, se impune numai în condițiile în care între minor și reprezentant sunt interese contradictorii, motivul de nulitate invocat a fost înlăturat corect de prima instanță.
De asemenea, cu privire la obiectul tranzacției, instanța a luat act de învoiala părților, având în vedere toate înscrisurile ce au stat la baza convenției, autentificate la notar, iar suprafața de teren de la „Țărincuța” figurează în titlul de proprietate nr. 2035/2002 de 1 ha, cu vecinătățile și posesia acceptate de titulari dreptului.
Faptul că la măsurătorile efectuate cu ocazia înstrăinării parcelei expertul cadastral a identificat o suprafață mai mică a parcelei decât cea înscrisă în CF și confirmată prin raportul de expertiză întocmit de ing. Răchitneanu I. în dosarul în care s-a dat tranzacția, nu poate constitui motiv de nulitate a învoielii părților, vânzătoarea având la îndemână alte căi procedurale.
Nici susținerile relativ la nevalabilitatea procurilor date de unii moștenitori pentru încheierea tranzacției nu poate fi reținută, acestea fiind date cu respectarea condițiilor cerute de art. 271 și următoarele Cod procedură civilă, părțile fiind prezente sau reprezentate legal printr-un mandat general, nefiind necesară procură specială.
Cum motivele invocate de invocate de recurentă sunt o reiterare a celor din cererea adresată judecătoriei, aspectele menționate neputând fi obiect de cenzurare în calea de atac a recursului, nesubsumându-se niciunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M. A. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „M. S.” – mun. Iași, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2738 din 9 decembrie 2011 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții S. J. domiciliată în mun. București, .. 144 – 146, ., ., B. N. domiciliată în mun. Iași, ., ., ., C. E. domiciliată în mun. Ploiești, .. 1, ., ., M. G. domiciliată în mun. București, .. 57, ., ., I. N. domiciliată în mun. B., ., ., ., B. C. V. domiciliat în mun. Fălticeni, . nr. 16, jud. Suceava, B. Ș. prin reprezentant legal B. C. V. și intervenientul C. C. L. domiciliat în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, D. D. | Judecător, M. T. |
Grefier, L. S. Ș. Pentru grefier aflat în CM semnează prim-grefier |
Red. T.M.
Jud. fond. D. E. G.
Dact. C.N.A.
2 ex. 14.03.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2162/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
