Cereri. Decizia nr. 2635/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2635/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 6940/314/2013
Dosar nr._ Ordin de protecție
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2635
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
P. de pe lângă Tribunalul Suceava reprezentat
de procuror A. luminița
Pe rol, judecarea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5036 din data de 9 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta A. M. și pârâtul H. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. A., pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac.
Apărătorul reclamantei intimate arată că prezenta cale de atac este apelul
Reprezentantul parchetului arată că prezenta cale de atac este apelul.
Instanța, față de disp. art. 466 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, califică prezenta cale de atac ca fiind apel și nu recurs.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului.
Apărătorul reclamantei intimate și reprezentantul parchetului arată că sunt de acord cu excepția inadmisibilității recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 29.07.2013, sub nr._, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâtul H. V. P. solicitând instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție.
A precizat că, după pronunțarea divorțului, părțile au continuat să locuiască în imobilul proprietate comună, împreună cu fiica acestora și pe fondul consumului de alcool și a frustrărilor acumulate în urma promovării acțiunii de divorț, pârâtul a devenit extrem de violent, atât verbal, cât și psihic, față de ea și fiica lor, afectând prin acest comportament viața și activitatea zilnică a ei și a fiicei lor.
A mai precizat că pârâtul a provocat scandal, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții, din motive aberante și complet străine ei, agresiuni verbale grave, amenințări violente cu moartea și vătămări fizice, motiv pentru care a formulat o plângere penală înregistrată sub nr._ din 12.07.2013 la Poliția municipiului Suceava.
Prin cererea completată conform anexei la Legea nr. 217/2003 depusă la data de 27.09.2013 (filele 59-61), reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție cu următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtului din locuință, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia, de locul de muncă al reclamantei situat în Suceava, .. P8 – Cooperativa Unirea – Coafor Mărășești, dar și de reședința acesteia, de 50 m, interdicția pârâtului de a se deplasa la locuința surorii reclamantei, Ș. L., situată în Suceava, ., ., . oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
Pârâtul H. V. P. nu a formulat întâmpinare, însă, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5036 dată în ședința camerei de consiliu din 9 octombrie 2013, Judecătoria Suceava a admis, în parte, cererea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de către reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâtul H. V. P..
A obligat pârâtul H. V. P. să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta A. M..
A obligat pârâtul H. V. P. să păstreze o distanță de minim 50 m față de locuința reclamantei din mun. Suceava, ., ., jud. Suceava.
A obligat pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m față de locul de muncă al reclamantei, Cooperativa Unirea –Coafor Mărășești, situat în Suceava, .. P8, jud. Suceava.
A interzis pârâtului să se deplaseze la locuința surorii reclamantei, Ș. L., din mun. Suceava, ., ., ..
A interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Durata măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție este de 6 (șase) luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
A respins celelalte cereri ale reclamantei ca neîntemeiate.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A dispus avansarea sumei de 75 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2277/30.08.2013 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
A dispus comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției municipiului Suceava.
Pentru a hotărî atfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Art. 23 alin. 1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În baza acestor dispoziții legale reclamanta a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul H. V. P., fostul soț, din cauza agresivității acestuia, manifestată atât față de ea, cât și față fiica acestora, H. A..
Potrivit susținerilor reclamantei care s-au coroborează cu declarațiile martorilor C. B. C. (fila 41) și Ș. L. M. (fila 42), precum și cu înscrisurile de la dosar, părțile au divorțat, continuând să locuiască împreună cu fiica acestora în imobilul proprietate comună și, pe fondul consumului de alcool, pârâtul a devenit foarte agresiv, exercitând violență atât verbală, cât și psihologică față de reclamantă și fiica lor, afectând prin acest comportament viața și activitatea zilnică a reclamantei.
Martorul C. B., prietenul fiicei părților, a relatat că pârâtul este o persoană violentă, a fost agresiv verbal de mai multe ori față de reclamantă și față de fiica lor, H. A., acestea fiind nevoite să plece de acasă de fiecare dată când pârâtul făcea scandal, întrucât erau amenințate de pârât. Martorul a arătat că reclamanta se teme de pârât, acesta fiind motivul pentru care fugea de acasă când erau scandaluri, ducându-se la sora ei, Ș. L., fiica părților mergând, de asemenea, fie la mătușa ei, fie la martor. Având în vedere că aceste incidente au avut loc des în ultima vreme, martorul și-a exprimat opinia că reclamanta nu mai poate conviețui cu pârâtul în apartamentul proprietate comună până la soluționarea acțiunii de partaj. Martorul a relatat că pârâtul l-a amenințat și pe el că îl omoară, aspect pe care îl poate dovedi, întrucât are înregistrarea acestei discuții cu pârâtul.
Martora Ș. L. M., sora reclamantei, a relatat că reclamanta locuiește la adresa de domiciliu, dar, uneori, este nevoită să plece de acasă, chiar noapte fiind, întrucât nu poate să stea în casă din cauza comportamentului pârâtului. Astfel, pârâtul este violent față de reclamantă, violența exercitată asupra reclamantei fiind psihică și verbală, în urma acestor incidente agravându-se problemele de sănătate ale reclamantei. Aceste susțineri ale martorei au fost confirmate de adeverința medicală depusă la fila 33 dosar, în care sa arătat că reclamanta suferă de hipertensiune arterială, crize de angor pectoris agravat, tulburări de ritm intermitente, care s-au declanșat cu 5 ani în urmă și s-au gravat pe fond de stres, reclamanta făcând tratament continuu, lunar, cu antihipertensive și sedative. Martora a arătat că pârâtul este o persoană violentă, iar după toate cele ce s-au întâmplat în ultimul timp, nu crede că violențele fizice și verbale exercitate de pârât față de reclamantă ar înceta chiar dacă părțile nu ar mai locui împreună.
De altfel, martorii au relatat că reclamanta a fost nevoită să cheme poliția, o dată în luna iulie și apoi, în luna august, din cauza comportamentului agresiv al pârâtului. Din adresa nr._/18.09.2013 emisă de Poliția municipiului Suceava reiese că la nivelul Secției de Poliție Burdujeni s-a primit spre soluționare reclamația cu nr. R/_ din 15.07.2013, înregistrată la Poliția Municipiului Suceava sub nr. R/_ din 15.07.2013, prin care petenta A. M. a reclamat faptul că fostul soț, H. V. P., are un comportament neadecvat față de ea și fiica lor în vârstă de 23 ani, H. A., în sensul că le jignește și le abuzează verbal. De asemenea, s-a precizat că la Poliția Municipiului Suceava, Biroul de ordine publică, C. Proximitate se află în lucru dosarul penal nr. 3562/P/2013 din 06.09.2013, cauză în care petenta A. M. a depus plângere împotriva fostului soț, H. V. P., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C.p.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 14.08.2013 (fila 38)a fost sancționat contravenientul H. V. P. pentru faptul că, pe data de 14.08.2013, la ora de 08,42, aflându-se în stare de ebrietate, în interiorul Salonului de coafură unde lucrează reclamanta, a provocat scandal și a adresat injurii și cuvinte jignitoare atât angajaților, cât și fostei sale soții, A. M..
Efectele comportamentului agresiv al pârâtului față de reclamantă a rezultat după cum a arătat anterior, din declarațiile martorilor, din adeverința medicală depusă la dosar, dar și din raportul de evaluare psihologică a reclamantei, întocmit de Cabinetul individual de psihologie E. D. F., în care s-a arătat că reclamanta și fiica ei au manifestat labilitate emoțională prin pusee de plâns, comportamental observându-se și o anxietate ridicată, recomandându-se evitarea situațiilor conflictuale și continuarea ședințelor de terapie. Ca rezultat, psihodiagnostic al raportului de evaluare, s-a consemnat că atât d-na A. M., cât și fiica acesteia, H. A. prezintă simptomele manifeste ale abuzului emoțional (psihic). S-a mai menționat că există, în ce o privește pe reclamantă, tendința de izolare, pierderea încrederii în abilitățile proprii și capacitatea de a vedea alte opțiuni, tulburări ale somnului, iritabilitate crescută și tulburări în aria atenției, toate acestea producând o suferință clinică semnificativă și o afectare în funcționarea afectivă, comportamentală, socială și ocupațională.
Așadar, după cum a reieșit din probele administrate, pârâtul are un comportament agresiv (violență verbală și psihologică) față de reclamantă și de fiica acestora, ceea ce îi determină reclamantei un puternic sentiment de teamă, având un efect traumatizant asupra ei, sănătatea și viața reclamantei fiind puse în pericol de acest comportament al pârâtului.
Instanța a considerat că au fost neîntemeiate apărările pârâtului, prin apărător, că, având în vedere că a fost arestat, cererea de emitere a unui ordin de protecție a rămas fără obiect. Astfel, măsura preventivă luată față de pârâtul din prezenta cauză într-un dosar penal în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj este diferită ca natură și ca scop de măsurile ce ar fi dispuse pe calea ordinului de protecție, lipsirea de libertate a pârâtului pe o perioadă scurtă și imprevizibilă ca durată (starea de arest poate înceta oricând ca urmare a admiterii unor cereri de revocare sau înlocuire a măsurii preventive, ca urmare a liberării provizorii sau a expirării duratei arestării) neducând la înlăturarea stării de pericol pe care o reprezintă comportamentul agresiv al pârâtului față de reclamantă. De asemenea, nici cele menționate despre starea de sănătate a pârâtului în înscrisurile medicale depuse la dosar (bilet de externare din 29.08.2013 și fișa de constatări preliminare întocmită de IML Iași pe data de 26.09.2013), potrivit cărora acesta a fost diagnosticat cu: tulburare a personalității de tip excitabil impulsiv, respectiv tulburare de personalitate de tip emoțional instabilă, agravată onirofil, nu au pledat spre respingerea cererii reclamantei, atâta vreme cât pârâtul, în privința căruia nu s-a constatat lipsa discernământului, cunoscând problemele medicale pe care le are, nu urmează un tratament adecvat pentru eliminarea cauzelor care determină comportamentul său agresiv.
Având în vedere că, prin comportamentul său violent, pârâtul a creat o stare de pericol, supunând reclamanta la suferințe fizice, emoționale și psihologice, instanța a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului pe durata maximă prevăzută de lege, de șase luni.
Astfel, în baza art. 23 din Legea nr. 217/2003, în scopul înlăturării stării de pericol, instanța a dispus cu caracter provizoriu, pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, următoarele măsuri: a obligat pârâtul H. V. P. să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta A. M., locuința acesteia din mun. Suceava, ., ., de locul de muncă al reclamantei, Cooperativa Unirea –Coafor Mărășești, situat în Suceava, .. P8, jud. Suceava, a interzis pârâtului să se deplaseze la locuința surorii reclamantei, Ș. L., din mun. Suceava, ., ., . și a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Instanța nu a putut dispune evacuarea pârâtului din locuința din mun. Suceava, ., ., . ar presupune ca pârâtul să locuiască efectiv la adresa menționată. Or, în prezent, având în vedere că pârâtul se află în Arestul IPJ Suceava, măsura arestării preventive fiind dispusă până la data de 25.10.2013, premisa ca măsura evacuării să poată fi dispusă nu a fost îndeplinită. D. fiind că s-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m de locuința reclamantei din mun. Suceava, ., ., acesta nu va mai putea reveni în apartament decât după expirarea termenului de 6 luni prevăzut în prezenta hotărâre.
De asemenea, instanța nu a putut dispune obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 50 m față de fiica părților, H. A., întrucât aceasta este majoră, iar reclamanta nu mai poate face solicitări în numele fiicei sale în calitate de reprezentant legal și H. A. nu a formulat o astfel de cerere.
În baza art. 274 C.p.c., față de soluția dată în cauză, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 66 dosar).
Instanța a dispus avansarea sumei de 75 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2277/30.08.2013 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 instanța a dispus comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției municipiului Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Suceava prin care a arătat următoarele:
Sentința civilă este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzute de art 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, conținând dispoziții care nu se pot concilia, în sensul că a fost admis capătul de cerere privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, și a fost respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din domiciliul comun, situat în Suceava, ., ., ..
Or, a apreciat că instanța de fond în mod eronat și nelegal a respins cererea privind evacuarea pârâtului din locuința comună situată în Suceava, ., ., . faptul că pârâtul se află în prezent în Arestul IPJ Suceava, măsura arestării preventive fiind dispusă până la data de 25.10.2013, iar pentru ca măsura evacuării să poată fi dispusă acesta trebuie să locuiască efectiv la adresa menționată.
Astfel, a considerat că hotărârea conține dispoziții contradictorii, în condițiile în care interdicția pârâtului H. V. P. de a se apropia de reclamantă și de domiciliul comun al acestora la o distanță mai mică de 50 nu poate fi executată efectiv fară evacuarea pârâtului din domiciliul comun, situat pe ., ., ..
A apreciat că în situația în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 217/2003, reclamanta și pârâtul au același domiciliu, obligarea acestuia din urmă la păstrarea unei distanțe minime față de victimă și de domiciliul acesteia decurge din măsura evacuării temporare a pârâtului din locuința familiei, și nu poate fi executată, neavând finalitate, fară luarea măsurii prevăzute la art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003.
În egală măsură, a considerat că sentința este nelegală întrucât pârâtul locuiește efectiv la adresa domiciliului comun, respectiv ., . fapt că față de acesta a fost luată măsura arestării preventive, fiind de altfel o măsură provizorie și având o cu totul altă finalitate, nu este în măsură să conducă la concluzia că premisa ca evacuarea să poate fi dispusă nu este îndeplinită.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii atacate, a considerat că faptul că pârâtul H. V. P. se află în prezent în stare de arest preventiv, măsură care expiră la data de 25.10.2013, nu împiedică dispunerea evacuării temporare a acestuia din domiciliul comun al părților, unde pârâtul locuiește efectiv. Astfel, măsura arestării preventive este o măsură cu finalitate diferită de ordinul de protecție și provizorie, ce nu poate depăși o durată de 180 de zile în cursul urmăririi penale, și un termen rezonabil în cursul judecății, existând posibilitatea ca pârâtul să fie pus în libertate în orice moment, situație în care acesta va reveni la domiciliul comun, unde locuiește efectiv, iar raportat la durata de 6 luni stabilită de instanța de fond cu privire la măsurile dispuse prin ordinul de protecție, apreciem că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 rep., astfel că instanța în mod netemeinic a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din domiciliul comun, situat în Suceava, ., ., ..
.Pentru aceste motive, în baza art. 92 alin. 4 NCPC., a art. 496 alin. 2 NCPC raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și în rejudecare să se dispună evacuarea pârâtului H. V. P. din locuința din mun. Suceava, ., ., ., și menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
Reclamanta și pârâtul, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Conform art. 457 al. 1, 2, 3 din noul Cod de procedură civilă „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege”.
În speță, calea de atac corectă este apelul, față de cele arătate în practica.
Greșit, prima instanță a indicat, în sentință, calea de atac a recursului, greșit partea a formulat recurs, care, față de cele arătate mai sus, este inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5036 din data de 9 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta A. M. – la Cabinet av. I. A. – Suceava, ., ., . H. V., domiciliat în Suceava, ., ., . de Psihiatrie Burdujeni și din arestul IPJ Suceava – Suceava, .. 9.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond A. C.
Tehnored. S.A.M.
7 ex./16.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 148/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
