Acţiune pauliană. Decizia nr. 1932/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1932/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1725/227/2012
Dosar nr._ - acțiune pauliană -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA CIVILĂ NR. 1932
Ședința publică din 12 septembrie 2013
Președinte: G. F.
Judecător: C. N. M.
Judecător: F. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții G. V., G. D., M. E. TUDORIȚA, domiciliați în comuna Dolhasca, . Suceava și G. R. V., domiciliat în mun. B., ., scara A, etaj 2, . împotriva sentinței civile nr.221 din data de 28 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D., domiciliat în comuna Dolhasca, . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent G. V., asistat de avocat P. M. și pentru ceilalți recurenții pârâți și avocat N. L. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebată fiind, apărătoarea recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. M., pentru pârâții recurenți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii, motivat de faptul că pârâții nu s-au sustras de la executarea silită începută în dosarul penal. Mai mult din luna aprilie i s-a poprit o treime din pensie; contractul de donație s-a încheiat anterior nașterii creanței. Cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și de la prima instanței. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat N. L., pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că actul de donație a fost încheiat în scopul fraudării dreptului de creanță al reclamantului, stabilit prin sentința penală nr. 310/2010 a Judecătoriei Fălticeni. Astfel, prin contractul de donație mai sus menționat pârâtul și-a creat o stare de insolvabilitate înstrăinând toate bunurile din proprietatea sa. Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului pentru promovarea acțiunii pauliene, potrivit doctrinei și practicii judiciare, o astfel de acțiune este admisibilă nu doar în ipoteza în care titlul constatator al creanței este anterior actului atacat, ci și în situațiile în care actul a fost încheiat în scopul prejudicierii unui creditor viitor, prin sustragerea bunurilor de la o eventuală urmărire silită, această soluție fiind justificată prin prisma faptului că pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesară existența unui titlu executoriu, ci este suficient nașterea anterioară a unei creanțe care este garantată cu dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL :
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticenii și înregistrată sub nr._ din 06.06.2012, reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâții G. V., G. D., M. E.-Tudorița și G. R.-V., a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de donație autentificat de BNP Asociați I. M. & Crucieanu M.-O. sub nr. 6075/22.12.2010; precum și radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V. în CF_ a loc. cad. Dolhasca, cu privire la imobilele ce au format obiectul contractului de donație nr. 6075/2010; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, prin sentința penală nr. 310/05.11.2010 a Judecătoriei Fălticeni, pârâtul G. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 20.06.2007, acesta l-a lovit pe reclamant, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale și care s-au soldat cu o invaliditate permanentă.
Prin aceeași sentință, prim-pârâtul a fost obligat să-i achite suma de 11.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale și materiale.
Prin decizia penală 49/10.02.2011 a Tribunalului Suceava rămasă irevocabilă prin decizia nr. 528/2011 a C.A. Suceava, sentința sus-menționată a fost desființată în parte, în sensul că pârâtul G. V. a fost obligat să-i achite suma de 21.250 lei despăgubiri civile, 2954 lei reprezentând despăgubiri periodice calculate până în luna februarie 2011 și în continuare, câte 67 lei lunar cu același titlu, astfel că a declanșat procedura de executare silită în dosarul execuțional nr. 241/2011 al B. D. A., constatându-se că pârâtul-debitor nu deține nici un bun mobil sau imobil, care să poată fi urmărit, întrucât anterior începerii executării silite, acesta și-a înstrăinat toate bunurile.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 6075/2010, pârâții G. V. și D. au înstrăinat pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V., în cote egale de 1/2, imobilele proprietatea lor înscrise în CF_ a loc. cad. Dolhasca: casa de locuit cu anexe gospodărești(construcțiile C1-C4) și suprafață totală de 12.578 mp. teren curte, livadă, pășune și arabil (parcelele 1CC, 2A, 3L, 4A, 5A, 6P).
Astfel prin contractul de donație încheiat, pârâtul G. V. și-a creat o stare de insolvabilitate, întrucât a înstrăinat cu titlu gratuit toate imobilele pe care le deținea în coproprietate devălmașă cu soția sa, G. D., ulterior acestei înstrăinări nemairămânând în patrimoniul pârâtului alte bunuri urmăribile, fapt confirmat de adresa nr._/20.10.2011 a Primăriei oraș Dolhasca, fiind pus în situația de a nu-și mai putea valorifica creanța stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.
Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului pentru promovarea acțiunii pauliene, potrivit doctrinei și practicii judiciare o astfel de acțiune este admisibilă, nu doar în ipoteza în care titlul constatator al creanței este anterior actului atacat, ci și în situațiile în care actul a fost încheiat în scopul prejudicierii unui creditor viitor, prin sustragerea bunurilor de la o eventuală urmărire silită, această soluție de principiu fiind justificată prin prisma faptului că, pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesară existența unui titlu executoriu, ci este suficientă nașterea anterioară a unei creanțe, care este garantată cu dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
Cum în cauză actul de donație contestat a fost încheiat la 22.12.2010, ulterior datei la care, prin sentința penală nr. 310/2010 a Judecătoriei Fălticeni, fusese constatată vinovăția prim-pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu consecința obligării acestuia la plata unor despăgubiri morale și materiale în favoarea sa, la momentul încheierii actului contestat, acesta avea calitatea de creditor al pârâtului-debitor, iar împrejurarea că ulterior, în cadrul căilor de atac, cuantumul creanței a fost majorat, este irelevantă perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de art. 975 din vechiul cod civil.
Consideră reclamantul că, contractul în discuție are un caracter fraudulos, fiind perfectat cu participarea celorlalți contractanți (soția și respectiv copiii pârâtului G. V.), care au cunoscut fapta ilicită ce a dat naștere creanței sale și care au avut totodată reprezentarea faptului că prin înstrăinarea gratuită a tuturor bunurilor sale, pârâtul-debitor devine insolvabil.
Față de cele de mai sus, consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 975 din vechiul cod civil, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii, cu consecința revocării contractului de donație autentificat sub nr. 6075/2010.
În temeiul art. 34 pct.3 din Legea 7/1996 aplicabil în cauză potrivit art. 80 din Legea 71/2011 în raport de date încheierii actului contestat, solicită și radierea înscrierilor efectuate pe numele pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V. în CF_ a loc. cad. Dolhasca, cu privire la imobilele ce au format obiectul contractului de donație nr. 6075/2010, motivat de faptul că, urmare a revocării contractului, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris.
În drept: art. 975 Cod civil, art. 34 pct.3 din L. 7/1996 rap. la art. 80 din L. 71/2011, art. 274 Cod proc.civ.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare (f.47-48 dosar), pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, bunul imobil casă de locuit cu anexe gospodărești, obiect al contractului de donație autentificat sub nr. 6075/22.12.2010, a fost proprietate în devălmășie a pârâților G. V. și D., bun ce a suferit o . modificări și îmbunătățiri efectuate de către pârâții M. E.-Tudorița și G. R.-V., acest transfer a dreptului de proprietate fiind discutat cu mult timp înainte de data de 22.12.2010.
Astfel, apreciază că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea acțiunii pauliene și invocă excepția inadmisibilității acestei cereri, deoarece nu există în speța dedusă judecății o fraudă din partea sa, întrucât beneficiază de pensie asupra căreia se poate înființa poprire lunară, nu s-a cauzat o prejudiciere a creditorului care de fapt, la data autentificării contractului de donație, reclamantul nici nu avea calitatea de creditor.
În consecință, contractul de donație nu este prejudiciabil și nici fraudulos pentru reclamant.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 221 din 28.01.2013, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea civilă având ca obiect „acțiune pauliană”, formulată de reclamantul M. D. și, în consecință: a dispus revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 6075/22.12.2010 de către BNP Asociați I. M. & Crucieanu M.-O.; a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V. în CF_ a loc. cad. Dolhasca, cu privire la imobilele ce au format obiectul contractului de donație nr. 6075/2010.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, din susținerile părților și depozițiile martorilor audiați, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 310 din 05.11.2010 a Judecătoriei Fălticeni, pârâtul G. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art. 81 Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod Penal, întrucât la data de 20 iunie 2007, acesta l-a lovit pe reclamant, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale și care s-au soldat cu o invaliditate permanentă.
Prin aceeași sentință, pârâtul a fost obligat și la plata a 1100 lei cu titlu de daune materiale și morale.
Prin decizia penală nr. 49 din 10.02.2011 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și Decizia nr. 528/2011 a Curții de Apel Suceava, prin respingerea recursului, sentința penală nr.
310/05.11.2010 a Judecătoriei Fălticeni a fost desființată în parte, în sensul că pârâtul G. V. a fost obligat să-i achite reclamantului suma de 21.250 lei reprezentând despăgubiri materiale și morale, suma de 2954 lei reprezentând despăgubiri periodice calculate până în luna februarie 2011 și în continuare, câte 67 lei lunar cu același titlu.
Reclamatul a declanșat procedura de executare nr. 241/2011 al B. D. A. și potrivit adresei înaintate de Primăria oraș Dolhasca către acest birou, a rezultat că pârâtul nu deține bunuri mobile și imobile, care să poată fi urmărite(f.21 dosar).
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 6075/22.12.2010 de BNP Asociați I.
M. & Crucieanu M.-O., pârâtul G. V. și soția sa pârâta G. D., au donat copiilor lor- pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V. în cote egale de 1/2, imobilele proprietatea lor înscrise în CF_ a loc. cad. Dolhasca: casa de locuit cu anexe gospodărești(construcțiile C1-C4) și suprafață totală de 12.578 mp. teren curte, livadă, pășune și arabil (parcelele 1CC, 2A, 3L, 4A, 5A, 6P).
Potrivit art. 975 din vechiul cod civil incidente în cauză conf. art. 6 din Legea 289/2011, pentru exercitarea acțiunii pauliene, creditorul trebuie să dovedească următoarele: creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care-l face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.
În speță, din actele și lucrările dosarului a rezultat că actul de donație nr. 6075/22.12.2010 autentificat de către BNP Asociați I. M. & Crucieanu M.-O., a fost încheiat cu secund pârâții, ulterior pronunțării sentinței penale nr. 310/2010 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 49/2011 a Tribunalului Suceava.
Prin acest act, pârâtul debitor G. V. și-a creat o stare de insolvență, întrucât a înstrăinat cu titlu gratuit toate imobilele pe care le deținea în coproprietate devălmașă cu soția sa, G. D., nemairămânând în patrimoniul pârâților alte bunuri urmăribile, fapt confirmat de adresa nr._/20.10.2011 a Primăriei oraș Dolhasca (f.21 dosar).
Chiar dacă actul fraudulos a fost încheiat înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale 310/2010 a Judecătoriei Fălticeni, acest aspect nu conduce la inadmisibilitatea cererii, întrucât este necesară existența unui titlu executoriu, fiind suficient nașterea anterioară a unei creanțe care este garantată cu dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
Actul de donație sus-menționat este de natură a-l prejudicia pe reclamant, acesta din urmă având calitatea de creditor al pârâtului donatar G. V., pentru că prin înstrăinarea gratuită a imobilelor ce-i aparțin pârâtului-debitor, reclamantul –creditor se află în situația de a nu-și mai putea valorifica creanța stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.
Dispozițiile art. 975 din vechiul cod civil prevăd că fundamentele acțiunii pauliene și în același timp, chestiunea care trebuie dovedită pentru a stabili că dacă există o lipsă pentru promovarea acțiunii, este prejudiciul pentru creditor, rezultat din actul a cărui nulitate se solicită și din actuala stare de insolvabilitate a debitului.
În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terților cu care pârâtul debitor a încheiat contractul și această condiție este dată, întrucât pârâții G. D., M. E.-Tudorița și G. R.-V. sunt soția și respectiv copiii pârâtului G. V., aceștia locuiau și gospodăreau împreună cu pârâtul-debitor, fapt rezultat din depoziția martorului audiat, C. R. și care prin prisma relației apropiate de rudenie, se prezumă că au cunoscut de fapta ilicită ce a dat naștere creanței reclamantului și care au avut reprezentarea faptului că prin înstrăinarea cu titlu gratuit a tuturor bunurilor sale, pârâtul debitor își creează o stare de insolvabilitate.
Susținerile pârâtului G. V., potrivit cărora acțiunea pauliană nu îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, că nu există o fraudare a intereselor creditorului, întrucât beneficiază de pensie asupra căreia se poate înființa poprire, nu pot fi reținute de instanță pentru următoarele:
Potrivit concepției clasice, acțiunea pauliană este subsidiară, nefiind acordată decât acelui creditor care a epuizat toate celelalte mijloace împotriva debitorului, pentru a-și satisface creanța.
Deși reclamantul creditor ar fi avut drept cale de urmat pentru recuperarea creanței, poprirea pe venitul debitorului, instanța constată că această cale este improprie sumelor de bani mai importante, așa cum este creanța de față.
Mai mult, pârâtul-debitor nu a încercat o recuperare a debitului pe cale amiabilă, deși reclamantul a dorit aceasta, dovadă fiind mărturia numitului C. R. (f.70 dosar), care afirmă că a asistat la o discuție dintre părți cu doi ani în urmă, când pârâtul i-a spus reclamantului că-i va da banii când va dori.
Față de situația de fapt și având în vedere textele de lege invocate- art. 975 din vechiul cod civil incidente în prezenta cauză în conf. cu art. 6 pct. 2, instanța a admis cererea și a dispus revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 6075/22.12.2010 de către BNP Asociați I. M. & Crucieanu M.-O., iar în conf. cu prev. art. 34 din Legea 7/1996, instanța a dispus și radierea înscrisului efectuat pe numele pârâților M. E.-Tudorița și G. R.-V. în CF_ a loc. cad. Dolhasca, cu privire la imobilele ce au format obiectul contractului de donație nr. 6075/2010, motivat de faptul că, urmare a revocării contractului nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris.
În conf. cu prev. art. 274 alin.1 Cod proc.civ. rap. la art. 18 din OUG 51/2008, instanța a obligat pe pârâți să plătească suma de 865,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanțelor, iar statului suma de 655,5 lei cu același titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 221 din 28.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni a declarat recurs pârâții G. V., G. D., M. E. Tudorița și G. R. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că hotărârea instanței de fond nu este motivată, că acțiunea a fost în mod greșit admisă în condițiile în care nu erau întrunite cerințele de admisibilitate a acțiunii pauliene.
Astfel data la care creanța reclamantului a dobândit caracter cert, respectiv 10.02.2011, este ulterioară datei încheierii actului atacat, în speță contractul de donație autentificat sub nr. 6075/ 22.12.2010.
Mai mult, bunurile imobile obiect al contractului au aparținut și recurentei G. D., aceasta nefiind debitoare față de reclamant iar cota sa de contribuție la dobândirea imobilului n-a fost stabilită.
De asemenea, au arătat că reclamantul nu se află în situația de a nu-și mai putea valorifica creanța sa așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond întrucât realizează venituri periodice, din pensie, asupra cărora se poate înființa poprire, starea sa de insolvabilitate fiind anterioară dreptului de creanță al creditorului și nu ulterior.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 304 indice 1, art. 312 pct. 3,5 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată recursul nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat în cele ce urmează:
Corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 975 din vechiul cod civil incidente în cauză conf. art. 6 din Legea 289/2011, pentru exercitarea acțiunii pauliene, respectiv, creanța este anterioară actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat creditorului un prejudiciu, fiind făcut în dauna drepturilor sale, iar terțul dobânditor a știut că actul pe care-l face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.
Astfel, se reține că actul de donație a fost încheiat de debitor ulterior pronunțării sentinței penale prin care a fost obligat atât la plata unor despăgubiri materiale și morale, cât și la plata unei despăgubiri periodice către reclamantul din prezenta cauză.
Chiar dacă la data încheierii actului de donație, sentința penală nr. 310/5.11.2010 a Judecătoriei Fălticeni nu era definitivă, fiind supusă apelului, exista prezumția certă a cheltuielilor de despăgubire către victimă.
Este adevărat că pentru admiterea acțiunii pauliene creditorul trebuie să facă dovada unei creanțe certe,lichide și exigibile, anterioară actului pe care îl atacă, precum și a prejudiciului și convenției frauduloase dintre debitor și terțul achizitor care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existența creanței, urmărind astfel prejudicierea creditorului.
În mod constant practica și doctrina judiciară a reținut că atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță, cum este cazul in speță. De asemenea, nu este necesar deținerea de către creditor a unui titlu executoriu prin care să i se constate creanța, deoarece acțiunea pauliană nu este act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor și ea se intentează împotriva unui terț care a profitat de acel act.
Într-o altă interpretare s-ar ajunge la situația în care drepturile creditorului, cu creanțe ulterioare încheierii actului fraudulos să nu poată obține niciodată repararea prejudiciului său. Interpretarea nu este una excesivă, iar practica judiciară și-a însușit-o în mod constant. De altfel condițiile impuse pentru admisibilitatea acțiunii pauliene au fost detaliate și impuse de către doctrina judiciară fără ca prevederile legale, aplicabile acțiunii pauliene, anterior menționate să distingă sub acest aspect.
Este adevărat că reclamantul intimat a obținut creanța abia la data de 30.05.2011, dată la care hotărârea penală a rămas definitivă, însă existența sa se prefigura încă de la data punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin.1 C.pen., prin rechizitoriul nr. 940/P/2007 din data de 1.09.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că încheierea actului de donație anterior rămânerii definitive a hotărârii penale nu este de natură să atragă inadmisibilitatea cererii, fiind suficient nașterea unei creanțe care este garantată cu dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
Prejudiciul creat reclamantului este mai mult decât cert, prin înstrăinarea gratuită a imobilelor aparținând pârâtului G. V., iar prin faptul că s-a întocmit actul de donație nu s-a dorit altceva decât a se evita executarea silită a averii debitorului prin scoaterea la vânzare a imobilelor aparținând acestuia.
În ce privește complicitatea la fraudă a terților cu care pârâtul debitor a încheiat contractul, corect a reținut instanța de fond că această condiție este îndeplinită, având în vedere împrejurarea că pârâții G. D., M. E. Tudorița și G. R. V. sunt soția și copiii pârâtului debitor G. V., cu care acesta locuia și gospodărea împreună.
Astfel, se prezumă că aceștia cunoșteau atât fapta ilicită ce a dat naștere creanței debitorului, cât și faptul că prin înstrăinarea cu titlu gratuit a tuturor bunurilor debitorul pârât își creează o stare de insolvabilitate.
Este adevărat că reclamantul creditor ar fi avut la dispoziție calea executării silite prin poprire în vederea recuperării creanței însă, așa cum corect a reținut instanța de fond, aceasta ar fi fost improprie valorii creanței de față.
Pe de altă parte, debitorul nu a încercat o recuperare pe cale amiabilă a debitului, din declarația martorului C. R. rezultând că acesta va proceda la despăgubirea victimei atunci când va dori.
În ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii se constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece judecătorul fondului a respectat cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea unei hotărâri, arătând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în pronunțarea soluției, precum și dovezile ce au determinat-o.
Rezultă așadar că instanța de fond prin sentința pronunțată, pe baza unui probatoriu complet a stabilit corect situația de fapt, a aplicat și interpretat corect textele de lege incidente în speță, astfel încât soluția ce se impune este cea de respingere a recursului în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții G. V., G. D., M. E. TUDORIȚA, domiciliați în comuna Dolhasca, . Suceava și G. R. V., domiciliat în mun. B., ., scara A, etaj 2, . împotriva sentinței civile nr.221 din data de 28 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D., domiciliat în comuna Dolhasca, . Suceava
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. F. C. N. M. F. L. D. E. M.
Red. F.L.
Jud. fond: A. I.
Tehnored. D.M./2 ex. – 18.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1962/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1033/2013.... → |
|---|
