Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 840/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 1467/206/2011
Dosar nr._ constatare nulitate act juridic
Constatare cumpărare. Radiere tabulară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 840
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.03.2013
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta-reclamantă N. R., împotriva sentinței civile nr. 607 din 16.05.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind ., H. A., H. V., M. I., M. A.-G., B. A., V. I. și V. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat A. H. pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și chitanțe reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat A. H., pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc cu trimitere spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată, cf. chitanțelor depuse la dosar. Consideră că, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu a făcut un act de judecată pe obiectul concret al acțiunii.
Precizează că vânzarea de teren din 1939, între Primăria V. și I. V. nu a existat în fapt, suprafața arătată fiind identificată cu . recurentei. Instanța de fond, deși a reținut existența unor inadvertențe în actele primăriei, a considerat că nu sunt suficiente și concludente pentru a concluziona că terenul în litigiu a făcut obiectul vânzării către autorul recurentei deși s-a făcut dovada intrării în posesie prin înscrierea în Registrul Agricol din 1940-1959. Mai mult, intimata Primăria V. nu se apără și nu-și exprimă poziția în această cauză.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 24/05.2011 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanta N. R. a chemat în judecată pe pârâții ., H. A., H. V., M. I., M. A.-G., B. A., V. I. și V. N. solicitând:
- constatarea nulității absolute a vânzării din 1939-1940 dintre pârâta . I. N. cu privire la suprafața de teren de 2867 mp identică cu parcelele 1603/114 și 1603/116 din CF 925 V., respectiv inexistența vânzării pentru lipsa consimțământului Comunei V. și nepredarea prețului de către cumpărător și nepredarea obiectului convenției către cumpărător;
- să se constate fictivitatea și falsitatea chitanțelor nr.119 din 14 iunie 1939 și 1963 din 9 decembrie 1939 privind plata prețului pentru terenul mai sus arătat;
- să se constate că parcelele 1603/114 și 1603/116 nu par în repertoriul de vânzări din uzurpa comunală și că suprafața de 2867 mp se regăsește în realitate sub nr.1603/119 cumpărată de autorul reclamantei, defunctul F. G. în 1939 – 1940;
- să se constate nulitatea absolută a vânzării din 1939 dintre I. N. și Iosep Agalaia și C. pentru suprafața de 2867 mp . din divizarea parcelei 1603/1 din CF 925 V.;
- să se constate dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2867 mp, . vechiul CF 925 vama de către autorul reclamante defunctul F. G. prin cumpărare în 1940, folosința acestui teren până în 1956 și deposedarea frauduloasă de către I. N. și Iosep C.;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.79 din 20 ianuarie 2005 dintre vânzătorii H. A. fostă Smucilă și H. V. către M. I. potrivit art.948 pct.4 cod civil (cauză ilicită) cu privire la 2867 mp teren parcelele 1603/114 și 1603/116 din CF 5260 V.;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare 535 din 23 august 2008 dintre M. I. și M. A. G. pentru suprafața de 888 mp, . din divizarea suprafeței de 2867 mp menționată anterior conform art.948 pct. 4 cod civil;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 21 din 27 martie 2009 pentru suprafața de 300 mp parte din . nr. cadastral 4486 din CF electronică 30.114 V. dintre M. A. G. și M. Ș. și cumpărătoarea B. A. conform art.948 pct.4 cod civil;
- să se dispună radierea tabulară a înscrierilor efectuate în CF-urile 4797, 5620, 6607 V. și CF-urile electronice 30.183, 30.184 și 30.114 V.;
- să se dispună intabularea dreptului de proprietate al autorului reclamantei defunctul F. G. pentru terenul din litigiu și apoi a dreptului de proprietate a reclamantei ca moștenitoare a defunctului;
- să fie obligați pârâții să-i predea terenul proprietate a ei, în suprafață de 2867 mp mai sus menționați.
În motivare a acțiunii reclamanta a arătat că F. G., tatăl său, a cumpărat în perioada anilor 1936-1940, 53 ari teren pe care l-a folosit până în 1956 când a fost deposedat în mod abuziv de către I. N., acesta pretinzând că terenul îi aparține. A arătat că pe teren și-a edificat gospodăria cu curte și teren arabil, că terenul provenea din uzurpă comunală, pentru care a plătit prețul în mai multe rate, la diferite intervale de timp, ultima plată fiind efectuată în 1940 prin chitanța 2024 din 6 februarie, suprafața cumpărată provenind din . CF 925 V., parcelă din care au cumpărat diferite suprafețe mai multe persoane locuitoare ale comunei V..
A mai susținut reclamanta că datorită animozităților existente între familia sa și familiile I. N. și Iosep C. cu concursul faptului că I. N. era funcționar la Fostul Consiliu Popular V., s-a ajuns la deposedarea lui F. G. de acest teren, că o lungă perioadă de timp, între anii 1950-1970 autorul său nu a întreprins nici un demers pentru recuperarea terenului, probabil neavând îndrăzneala de a intra într-un conflict cu un funcționar al Consiliului Popular, că abia în 1977 F. G. a acționat-o în judecată pe Iosep A. pentru terenul din litigiu pe care l-a revendicat (Iosep A. susținând că l-a cumpărat de la I. N.), însă nu a avut câștig de cauză.
A mai susținut reclamanta că familiile I. și Iosep nu au nici un drept legal asupra acestui teren, așa încât l-au deținut în mod abuziv, iar înstrăinările ulterioare sunt de asemenea lovite de nulitate pentru motivele prevăzute de art.948 pct.4 cod civil.
S-a mai menționat în acțiune de către reclamantă că din 1977 până în prezent a promovat mai multe litigii însă nu a avut câștig de cauză, că între timp terenul a fost fragmentat și supus mai multor vânzări succesive a căror nulitate o solicită.
S-au anexat la acțiune: certificate de calitate de moștenitor după Fierar Rarița și Fierar G. prin care reclamanta își dovedește calitatea de moștenitoare a acestora, extrase de carte funciară pentru CF 6607 V., 30.183 V., 30.184 V., CF 925 V., 4797 V., copia chitanțelor din 1939 prin care s-au plătit diverse sume de bani către Primăria V. pentru cumpărarea unei părți dintr-o parcelă de teren 1603/19 de către Fierar G., faraon G. ș.a., chitanțe pe care se consemnează doar suma dar nu și suprafața exactă care a fost cumpărată cu acei bani.
S-a mai depus la dosar o somație din 1939 prin care Primăria Fostului Oraș V. îi pune în vedere lui Fierar G. să se prezinte să-și achite contravaloarea unei parcele cumpărate la licitație publică la 6 septembrie 1939 cu nr.1603/19, suma pretinsă fiind de 2500 lei, o altă chitanță tot pentru Fierar G., pentru aceeași parcelă 1603/19 suma de 3980 lei în anul 1940, copii după înștiințări de plată din aceeași perioadă, copii după documente din alte dosare judecate de instanță pentru terenul din litigiu în anul 1992 respectiv dosar 432/1992 a Tribunalului Județean Suceava, răspunsuri la un interogator, o expertiză întocmită într-un dosar cu nr.68/2006, copie după un registru de uzurpe din Islazul Comunal al Comunei V., corespondență între Arhivele Naționale și N. C., între Poliția V. și N. R., sentința civilă 947/1978 prin care F. G. își reglementează situația tabulară a parcelelor 1603/53 de 715 mp, 1603/54 de 180 mp, 1603/155 de 1388 mp toate din CF 925 V. rezultate din divizarea parcelei mamă 1603 și s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare introdusă de F. G. și Iosep A., sentința civilă 1020/1996 prin care Iosep Agalaia își reglementează situația tabulară pentru parcelele 1603/51, 1603/116, 1603/114 din CF 4797 V. în suprafață totală de 2867 mp (terenul din litigiu) constatându-se că Iosep A. a dobândit acest teren prin partaj voluntar după Iosep C., iar Smucilă A. l-a dobândit prin cumpărare de la Iosep A..
De asemenea s-au depus la dosar copii după contractele de vânzare cumpărare 79/2005 dintre H. A. și V. pe de o parte și M. V. pe de altă parte pentru terenul din litigiu, contractul de vânzare cumpărare 535/2008 dintre Salahora V. V. și M. A. G. pentru 888 mp, .. cad.4486 din CF 6607 V., act de dezmembrare nr.20/2009 privind dezlipirea imobilului cu nr. cad.4486 . de 888 mp din CF electronică 30.114 V., (fostă 6607), contract de vânzare cumpărare 21/2009 dintre M. Ș. și M. A. G. pe de o parte și B. A. pe de altă parte pentru 300 mp, . formată din . electronică 30.114 V., hărți cadastrale, evidențe cu terenuri vândute din uzurpa comunală, corespondență de la OCPI cu privire la . CF 925 V. transcrisă în CF 6648 V. și intabulată pentru Miauță G. și Miauță A. conform sentinței civile 168/2006 apoi potrivit actului notarial 1595/2010 intabularea dreptului de proprietate pentru Miauță V. și Miauță E. în CF electronic 31.048 V..
Prin sentința nr. 607 din 16.05.2012, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acțiunea având ca obiect „constatare nulitate act juridic radiere tabulară” formulată de reclamanta N. R. prin mandatar N. C. în contradictoriu cu pârâții ., H. A., H. V., M. I., M. A.-G., B. A., V. I. și V. N., ca nefondată, sub toate capetele de cerere, astfel cum a fost formulată și completată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:
Susținerile din cauză au constituit obiect de analiză și în alte dosare anterioare în care instanța s-a pronunțat prin mai multe hotărâri, unele dintre ele depuse la dosar.
Reclamanta a susținut că autorul său F. G. a cumpărat până în 1940 cu plata în mai multe etape succesive o suprafață de teren de 53 de ari pe care l-a folosit până în 1956, pe o parte din acest teren și-a edificat gospodăria aflată și în prezent în posesia familiei lor, iar pentru o altă parte din acest teren, respectiv pentru 2867 mp identificată fie cu . cu parcelele 1603/114, 1603/116, la un moment dat, respectiv în 1956, a fost deposedat în mod abuziv de către I. N., care la rândul lui a susținut că a cumpărat terenul.
Printr-o multitudine de documente și precizări depuse la dosar, reclamanta a interpretat și comentat o evidență și o situație juridică existentă la nivel comunal în perioada anilor 1936-1940 și anii ulteriori, toate aceste documente făcând obiect de discuție și în dosarele anterioare.
Într-o acțiune - obiect a unei cauze - în anul 1977 (fila 125) Fierar G. a solicitat în contradictoriu cu Iosep A. să se constate că a cumpărat 3363 mp de la Primăria V. în aceeași perioadă 1939-1943, solicitând obligarea lui Iosep Sglaia să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea suprafața de 1260 mp identic cu parte din . ./176 din CF 925 vama, iar în motivarea acelei acțiuni arată că în perioada 1939-1943 a cumpărat de la Primăria V. suprafața totală de 3363 mp (și nu 53 de ari cum susține în prezenta cauză), că nu posedă act de vânzare cumpărare pentru că nu s-a încheiat un asemenea act ci doar chitanțe de plată și că întrucât ei posedă din 1939 doar 2103 mp cu care sunt înscriși și în rol, diferența de 1260 mp se află la Iosep A..
Există într-adevăr unele neconcordanțe amplu dezvoltate și interpretate de reclamantă cu privire la evidențele la nivel comunal privind diferite suprafețe de teren cumpărate de locuitori ai comunei, chitanțe privind plata unor rate bănești, probabil unele dintre ele fiind părți din prețurile pentru terenurile de uzurpă, dar aceste neconcordanțe nu constituie motive suficiente și concludente pentru a se trage concluzia că Iosep C. sau I. N. nu au fost și ei cumpărători de terenuri sau deținători de terenuri din . terenul din litigiu a făcut într-adevăr obiect al vânzării către F. G., cu atât mai mult cu cât acesta provine dintr-o parcelă mamă foarte mare și care a fost divizată în multiple parcele vândute diferitor cetățeni în diferite perioade, așa cum rezultă din copiile registrului de evidență depus la dosar de reclamantă (Vol.II).
La petitul 1 din acțiune reclamanta a invocat nulitatea absolută a unei vânzări cumpărări din 1939-1940, între . N., pentru 2867 mp parcelele 1603/114 și 1603/116 din CF 925 V., pentru inexistența vânzării, lipsa consimțământului, neplata prețului, nepredarea posesiei, constatându-se o acumulare de temeiuri juridice pe care o persoană le poate invoca pentru constatarea unei nulități dar care în concret nu au fost demonstrate și dovedite în dosar.
S-a invocat fictivitatea, respectiv falsitatea, unor chitanțe din 1939, care de asemenea nu a fost demonstrată și dovedită precum și lipsa unor evidențe de parcele din evidențele comunale, care însă, a fost doar amplu comentată dar nu dovedită ca fiind relevantă.
De asemenea s-a solicitat constatarea nulității absolute a vânzărilor succesive, multiple, ale aceluiași teren, toate pentru același motiv – cauză ilicită conform art.948 pct.4 cod civil, toate derivând una din cealaltă, însă nu s-a făcut o dovadă certă și concretă a existenței vreunuia din motivele de nulitate absolută invocate în acțiunea reclamantei.
Pe parcursul soluționării cauzei reclamanta a făcut referire și la unele motive care țin de etnia autorului ei și care i-ar fi fost un factor defavorizator, însă nici acestea nu au constituit argumente suficiente sub aspect juridic pentru a se putea constata că F. G. a fost discriminat la nivel local și deposedat abuziv de un teren care i se cuvenea.
Instanța a arătat că există unele chitanțe care atestă plata de către F. G. către Primărie a unor sume de bani pentru o parcelă sau mai multe parcele de teren, dar nu există certitudinea că acele sume de bani erau exact pentru terenul din litigiu, având în vedere că acest teren provine dintr-o parcelă mamă divizată într-o multitudine de subparcele, înstrăinate la o mulțime de locuitori ai comunei, aceasta corelându-se cu faptul că familia reclamantei deține și în prezent în . din cumpărare prin uzurpă comunală.
Terenul din litigiu nu se mai află (dacă s-a aflat vreodată) în posesia familiei reclamantei, potrivit susținerilor ei cel puțin din 1956, în tot acest timp terenul a fost în circuitul civil, a fost supus unor multiple și succesive transmisiuni, divizări, vânzări cumpărări, toate prin acte autentice, și anularea acestora, așa cum a solicitat reclamanta, ar duce la o perturbare totală a securității circuitului juridic pentru acest teren, perturbare care ar afecta acte juridice încheiate pe parcursul a peste 40 de ani.
La fila 344 dosar există evidențe de la Arhivele Naționale cu parcele de teren vândute probabil, deși nu se specifică în mod exact, între cumpărători fiind și Fierari G. pentru o parcelă cu nr.1603/53 de 715 mp cumpărată în 1943 și pentru o parcelă 1603/119 a cărei suprafață însă nu este menționată, cumpărată prin 2 chitanțe în septembrie 1939, 1603/115 (fila 93).
Pe alte planuri depuse la dosar, . consemnată pentru alte persoane (de exemplu la fila 428-429 apare pe numele S. E., fără însă a se specifica anul pentru care s-a întocmit această evidență), la fila 431 . pentru I. P.V. însă nu există nici un fel de dovezi concrete a fraudei pretins efectuate de I. N. și nici a discriminării lui Fierar G. materializată în acte juridice nelegale sau abuzive a căror anulare să se dispună de către instanță.
Instanța a considerat susținerile și argumentările reclamantei ca fiind interpretări și speculații ale desfășurării în timp a unor operațiuni juridice și tehnice, tabulare și cadastrale care însă nu au fost motive suficiente pentru admiterea acțiuni.
Chiar dacă s-a constatat că există unele neconcordanțe în documentele de la dosar, terenul din litigiu a fost în circuitul civil o perioadă de peste 70 de ani, a fost supus unor multiple transmisiuni pentru a căror anulare sau nulitate absolută nu există motive juridice dovedite în dosar.
De altfel, conform relațiilor de la OCPI (filele 436-437) în prezent . de fânaț, are suprafața de 515 mp și s-a transcris din CF 925 vama (proprietar . V., intabulată pe soții Miauță G. și A., apoi, potrivit unui act notarial din 2010 cu nr.1595, pentru Miauță V. și E. în cotă de câte ½ părți, aceste persoane nici nu au fost chemate în judecată și hotărârea nu le este opozabilă.
Prin urmare, în pofida documentației ample depuse la dosar, instanța a constatat că acțiunea apare ca nefondată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr. 607 din 16.05.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a formulat recurs reclamanta N. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct.7-9 și art. 3041Cod procedură civilă și solicitând, în temeiul disp. art. 312 pct. 3Cod Procedură Civilă - casarea cu reținere, în sensul admiterii acțiunii sub toate petitele, raportat la amplul probator existent în cauză și pasivitatea pîrîților; în subsidiar, casarea cu trimitere pentru cercetarea întregului fond al cauzei.
În susținerea recursului a invocat următoarele motive:
1. Instanța de fond nu a făcut un act de judecată proprie pe ,,obiectul concret al acțiunii, constând în petitele principale A- Aa - Ab, C și B, care sunt clare și concrete și având argumente de fapt și drept expuse în anexele la care s-a făcut permanent trimitere.
2. Greșit a reținut instanța în considerente că ,,susținerile din prezenta cauză au constituit obiectul de analiză și în alte dosare anterioare în care instanța s-a pronunțat”, deoarece, necontestând existența mai multor judecăți anterioare în această cauză, pentru prima dată a solicitat —constatarea nulități absolute a unei pretinse vânzări de teren de către Primăria V. și numitul I. N., constatarea fictivității unor chitanțe din anul 1939- privind plata prețului pentru cumpărarea unei suprafețe de teren, plată pretins efectuată de I. N. pentru două parcele de teren 1603/114 și 1603/116 ,în suprafață de 2867 m.p..- parcele care în realitate nu au existat, deoarece suprafața arătată a fost identificată prin parc. 1603/119 - cumpărată de F. G. - autorul reclamantei.
3. Deși instanța de fond a reținut în considerente că ,,există într-adevăr unele neconcordanțe cu privire la evidențele la nivel comunal privind suprafețele de teren cumpărate de locuitori ai comunei,privind chitanțele privim plata unor rate bănești probabil unele din ele fiind părți din prețurile pentru terenurile de uzurpă”, conchide că aceste neconcordanțe nu constituie motive „suficiente și concludente pentru a se trage concluzia ....printre altele, că terenul din litigiu a făcut obiectul vânzării către F. G.”
4. Instanța nu a făcut referire la ,,actele concretizate în acțiune”, respectiv număr de chitanțe și datele conținute în cuprinsul lor - suma de bani achitată, data plății și obiectul pentru care se făcea plata, rezumându-se doar la a menționa generic că există unele chitanțe care atestă plata de către F. Gh către Primărie a unor sume de bani, dar nu există certitudinea că acele sume de bani erau,,exact,,pentru terenul în litigiu”(a se vedea întreg alin.5 din pg.4 a sentinței)
5. Hotărârea atacată este lipsită de temei legal - fapt ce rezultă din alin. 9 și 10 din pg.4 ale S.C. recurate.
Contrar unor evidențe-demonstrate, dovedite cu acte oficiale sau acte depuse de reclamantă și necontestate de vreuna dintre părțile pârâte, instanța a reținut că argumentele reclamantei sunt ,,interpretări și speculații ale desfășurării în timp a unor operațiuni juridice și tehnice și cadastrale - care însă nu sunt ...motive suficiente pentru admiterea acțiunii”.
Recurenta a mai arătat că motivarea finală, care se pretinde a fi efectuată în temeiul legii, este neconvingătoare juridic, așa cum s-a precizat „chiar dacă există unele neconcordanțe în documentele de la dosar,terenul din litigiu a fost în circuitul civil o perioadă de peste 7 o de ani, a fost supus unor multiple transmisiuni, pentru a căror anulare sau nulitate absolută nu există motive juridice dovedite în dosar”.
A precizat că terenul din litigiu se află pe . pe . la relațiile trimise de OCPI (filele 436-437), din care ar rezulta că parc. 1603/119 de 515 m.p. din fostul CF 925 apare intabulat pe Miauță Gh. - dar se află la locul Răgoaze.
Din relațiile de la Biroul de cadastru și Publicitate imobiliară C-lung Mold.- fila 265 rezultă clar și cert că divizarea parc. 1603/1 din CF 925 V., potrivit R.G.F. 2/1981 și în parc. nr.1603/114 și 1603/116, deci divizarea cadastrală a avut loc în anul 1981, ori parc. 1603/119 rezultată tot din parc.1603/1 ce a avut loc în anul 1939 când s-a întocmit și registrul cu uzurpe și se regăsește din acel an în registru de uzurpe, sunt una și aceeași ca suprafață și amplasament, făcând corp comun cu restul parcelelor deținute și intabulate pentru reclamantă(acestea fiind restul terenului de 21 de ari cu care a rămas înscris în rol F. G. și după anul 1959).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Recurenta a invocat în esență faptul că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la capetele de cerere A- Aa -Ab și B și C din acțiunea principală, că a reținut în mod greșit că pretențiile deduse judecății au constituit obiect de analiză și în alte dosare, precum și faptul că neconcordanțele din evidențele comunei, între suprafețele de teren vândute și chitanțele ce dovedesc plata prețului, nu sunt motive de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare astfel încheiate.
Tribunalul apreciază că aceste critici ale recurentei nu sunt reale, instanța de fond analizând și pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită.
În condițiile în care pretențiile reclamantei au fost formulate destul de ambiguu, aceasta referindu-se la o convenție de vânzare-cumpărare între autorul ei – F. G. și . anilor 1936-1940, cu plata prețului în rate, la diferite intervale de timp, ultima rată fiind achitată la data de 6 februarie 1940, fără a se preciza așadar, cu certitudine, data perfectării convenției și fără a se dovedi plata prețului, respectiv a fiecărei rate, tribunalul apreciază că motivarea instanței de fond răspunde exigențelor prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, deși se caracterizează printr-un anumit grad de generalitate. De fapt, prima instanță a răspuns în mod concret unor pretenții ce au fost formulate fără respectarea rigorilor impuse de normele juridice.
Pretenția dedusă judecății derivă dintr-un litigiu vechi între autorii părților, care a fost tranșat de instanța de judecată prin S.C. nr. 947/27.03.1978 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă( f. 275-277 ds. fond), ce a admis acțiunea în prestație tabulară formulată de autorii pârâților din prezenta cauză în contradictoriu cu Statul Român și cu F. G. – autorul reclamantei – și s-a constatat că autorii pârâților Iosep C. a lui M. și Iosep A. sunt proprietarii parcelelor nr. 1603/31, în suprafață de 528 m.p.; nr.1603/32, în suprafață de 600 m.p.; nr.1603/49, în suprafață de 522 m.p.; nr.1605/51, în suprafață de 586 m.p.; nr.1603/114, în suprafață de 1642 m.p. și nr. 1603/116, în suprafață de 1225 m.p., din C.F. nr. 925 V., dispunându-se intabularea autorilor pârâților în cartea funciară cu aceste parcele.
Având în vedere că toate pretențiile reclamantei sunt în legătură cu aceste ultime parcele nr. 1603/114 și 1603/116 din vechea CF 925 V., iar regimul juridic al proprietății acestora a fost stabilit prin hotărârea judecătorească anterior menționată, ce este opozabilă reclamantei, fiind pronunțată în contradictoriu cu autorul acesteia, tribunalul apreciază că aceleași pretenții și critici nu mai pot fi supuse dezbaterii în instanța de judecată, opunându-se puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Celelalte contracte contestate în prezenta cauză sunt acte succesive de transmitere a proprietății către subdobânditori ulteriori, iar soarta acestora depinde de cea a actului primar de proprietate, reprezentat de S.C. nr. 947/1978, anterior invocată.
În ceea ce privește criticile formulate la punctele 3 și 4 din petiția de recurs, tribunalul apreciază că, pentru a se pronunța asupra pretențiilor deduse judecății, nici nu era utilă analizarea de către prima instanță a tuturor aspectelor legate de condițiile perfectării convenției dintre F. G. și . chitanțelor doveditoare ale plății prețului, având în vedere că această pretinsă convenție ar fi fost încheiată între anii 1936-1940, iar litigiul dintre autorii părților a fost tranșat la o dată ulterioară – în 1978 – astfel încât, doar în cadrul acelui litigiu puteau fi invocate toate aceste chestiuni.
În consecință, motivele de recurs nefiind întemeiate, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă N. R., împotriva sentinței civile nr. 607 din 16.05.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind .,cu sediul în V., jud. Suceava, H. A., H. V., ambii domiciliați în . Dornei, ., jud. Suceava, M. I., domiciliat în com. V., ., jud. Suceava, M. A.-G., domiciliată în com. V., ..40, jud. Suceava, B. A., domiciliată în com. P., ., V. I. și V. N. ambii domiciliați în mun. Iași, ., jud. Iași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. N. M. G. D.
Grefier,
T. A. C.
Red. G.D.
Tehnored.T.A.C.
Ex.2- 30.04.2013
Judecător fond: M. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune posesorie. Decizia nr. 2087/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
