Daune cominatorii. Hotărâre din 08-10-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 9616/314/2012
Dosar nr._ - daune cominatorii-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2147
Ședința publică din 08 octombrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul U. St. M., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 2538 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul P. comunei Adîncata.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat S. S., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că pârâtul intimat, prin serviciul registratură, a depus la dosar întâmpinare, sens în care, instanța a comunicat avocatului reclamantului recurent duplicatul acesteia.
Întrebat fiind, avocatul reclamantului recurent a precizat că nu mai are de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
A. S. S., pentru reclamantul recurent, a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii până la îndeplinirea obligației instituită prin sentința civilă nr. 3544 din 12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava, pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22.11.2012 sub nr._ reclamantul U. Ș. M., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Adâncata a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației Comisiei locale de fond funciar Adâncata, al cărui președinte este pârâtul, de punere în posesie a reclamantului și de întocmire a documentației aferente emiterii Titlului de proprietate după defunctul U. Ș., cu privire la suprafața de 500 mp teren intravilan Adâncata, potrivit sentinței civile a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 3544/ 12.07.2011 a Judecătoriei Suceava s-a admis acțiunea și instanța a obligat pârâta Comisia locală de fond funciar Adâncata să pună în posesie pe reclamantul U. M. cu suprafața de 500mp teren, validată prin hotărârea nr._ din 10.10.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și evidențiată în adeverința nr. 49 din 12.10.1991, să întocmească documentația necesară și să o înainteze pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava în vederea eliberării titlului de proprietate.
S-a mai arătat că Comisia locală nu și-a îndeplinit obligațiile instituite în sarcina sa.
Reclamantul a solicitat ca punerea în posesie cu suprafața de 500 mp validată prin Hotărârea nr._/10.10.1991 a Comisiei județene Suceava și evidențiată în Adeverința 49/12.10.1991 să se facă pe vechiul amplasament al proprietății antecesorului său, liber la data apariției Lg.18/1991.
În drept, a invocat art. 64 Lg.18/1991, art. 274 Cod procedură civilă.
Legal citat, pârâtul P. comunei Adîncata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2538 din 9 aprilie 2013, Judecătoria Suceava a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, pârâtul, în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar, a încercat să aducă la îndeplinire obligația ce i-a fost instituită prin sentința civilă nr. 3544/12.07.2011 pronunțată de judecătoria Suceava, propunând reclamantului două amplasamente, unul de 500 mp teren intravilan iar altul de 700 mp teren extravilan, propuneri refuzate de reclamant.
Susținând că vechiul amplasament al suprafeței de 500 mp era liber la data apariției Legii 18/1991, reclamantul recunoaște implicit că la momentul actual acest amplasament este ocupat de alte persoane, fapt evidențiat și de către Comisia locală de fond funciar prin adresele emise către reclamant.
Or, întrucât vechiul amplasament este ocupat în prezent, reclamantul nefăcând dovada contrară, instanța constată că atitudinea pârâtului, în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar, este una legală, acesta procedând la formularea unor propuneri către reclamant de punere în posesie cu alte suprafețe de teren disponibile.
Nefinalizarea procedurii de punere în posesie nu este datorată atitudinii pârâtului, în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar, ci chiar atitudinii reclamantului de a refuza ofertele făcute de comisie.
Mai mult, refuzul reclamantul este nejustificat, iar faptul că vechiul amplasament era liber la data apariției Legii 18/1991 nu este de natură a justifica refuzul, cu atât mai mult cu cât de la data emiterii adeverinței de proprietate (12.10.1991) a trecut o perioadă îndelungată de timp, iar reclamantul a stat în pasivitate în tot acest timp, cu privire la finalizarea procedurii de retrocedare. Or, lipsa de diligență a reclamantului nu poate fi imputată pârâtului.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul U. Șt. M. pentru motivele prev. de art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
A precizat că terenul în litigiu este situat în intravilan, iar punerea în posesie se realizează obligatoriu pe vechiul amplasament, cu condiția ca acesta să nu fi fost atribuit altei persoane.
În cauză nu sunt date prev. art. 10 al. 1 din HG 890/2005, întrucât chiar comisia locală a efectuat măsurători la locul în litigiu la data de 27.09.2012 și a constatat că moștenitorii lui U. V. Garafina (vecini cu terenul în litigiu) dețin în plus 239 mp față de actele justificative de proprietate. În fapt, plusul deținut de proprietarii limitrofi este chiat mai mare, pentru că potrivit planului de situație cu măsurătorile existente este evidențiată o suprafață de 312 mp, care ar aparține lui L. G., amplasată în vecinătatea canalului de desecări. De fapt, acest teren face parte din proprietatea lui U. Ș. Lucreția (succesoarea lui U. Garafina) și ar trebui să diminueze amplasamentul deținut în vecinătatea sa cu o suprafață echivalentă.
Adunând cele două suprafețe rezultă o suprafață chiar mai mare decât cei 500 mp cu care a cerut punerea în posesie pe vechiul amplasament, prin urmare propunerea de punere în posesie cu teren echivalent pe un alt amplasament nu putea fi făcută în condițiile art. 10 al. 1 HG 890/2005, odată ce la locul în litigiu există posibilitatea punerii sale în posesie pe vechiul amplasament al autorului său.
Analizând recursul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 15 din HG 890/2005 „În cazurile în care s-au emis titlu de proprietate altor persoane pe vechile amplasamente ale foștilor proprietari care anterior emiterii acestor titluri au primit adeverințe de proprietate și se află în posesia terenurilor, în condițiile art. 27 alin. 2/2 din Legea 18/1991 republicată, comisia județeană va revoca titlurile de proprietate emise abuziv și va elibera titluri de proprietate persoanelor îndreptățite”.
Ori, în cauză, din probatoriul administrat rezultă că titlurile emise pentru suprafețele ocupate din vechiul amplasament al reclamantului nu au fost revocate, iar petentul nu a solicitat anularea lor, ceea ce corespunde faptului că acestea au fost emise cu respectarea legilor fondului funciar.
Faptul că între parcelele reconstituite terților s-ar afla suprafețe mai mici care, însumate ar reprezenta 500 mp pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului reclamantului nu constituie un motiv pentru sancționarea pârâtului pentru neprocedarea la punerea în posesie a reclamantului cu aceste diferențe atâta timp cât, potrivit adresei nr. 3597/2012 a Primăriei comunei Adâncata, cu planul de situație aferent (filele 6 – 7) parcelele sunt ocupate de terți, nefiind clarificată natura juridică a acestora.
De altfel, din dosarul prin care comisia comunală a fost obligată la punerea reclamantului în posesie cu suprafața de 500 mp teren, validată prin hotărârea comisiei județene nr._/10.10.1991, nu rezultă că s-a dispus punerea în posesie pe vechiul amplasament ci, din considerentele hotărârii rezultă că suprafața neacordată provine din .,86 ha, înscrisă în adeverința nr. 49/1991, nedefalcată și identificată odată cu eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,76 ha.
Așadar, obligația pârâtului de a proceda la punerea în posesie pe vechiul amplasament nefiind stabilită printr-o altă hotărâre, și cum, din probatoriul administrat rezultă că reclamantului i s-au oferit ai multe variante de compensare, pe care le-a refuzat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul U. St. M., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 2538 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul P. comunei Adîncata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. T.M.
Jud. fond: A. A.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 25.10.2013
| ← Servitute. Sentința nr. 2411/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
