Pretenţii. Hotărâre din 05-02-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 234/206/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 309
Ședința publică din 5 februarie 2013
Președinte-D. D.
Judecător- T. M.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul L. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.423 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Președintele comisiei locale de fond funciar Sadova – R. G., din ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind pîrîtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Reclamantul recurent L. I. a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc la data de 07.02.2012 și înregistrată sub numărul_, reclamantul L. I., l-a chemat în judecată pe pârâtul președintele C. Locale de Fond Funciar Sadova prin R. G., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună transformarea daunelor cominatorii acordate prin sentința civilă nr. 914/23.06.2010, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă, să oblige pârâta la plata daunelor compensatorii astfel rezultate, în cuantum de 5.900 de lei obținute ca urmare a transformării daunelor cominatorii acordate prin sentința civilă nr. 914 din 23.06._ rămasă definitivă și irevocabilă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este deținătorul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,96 ha teren cu vegetație forestieră, situată în U.P.VI u.a. 7D% pe raza Ocolului Silvic Tomnatic, în baza sentinței civile nr.1887/din 15 decembrie 2009 rămasă definitivă, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc suprafață cu care Comisia Locală Sadova este obligată să treacă la punerea în posesie în favoarea reclamantului potrivit sentinței civile nr. 914/23.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul_ definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului promovat de pârâtă împotriva acesteia.
A mai arătat că de la data reconstituirii dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și a obligării punerii în posesie a reclamantului și până în prezenta s-a adresat în nenumărate rânduri C. Locale de fond funciar Sadova, pentru punerea în posesie cu suprafața de teren al cărui proprietar este însă de fiecare dată a întâmpinat refuzul pârâtei in ceea ce privește punerea în posesie. Pentru suprafața de teren obținută spre reconstituire deține plan de situație și proces verbal de vecinătate vizat de Comisia Locală și toate organele abilitate și mai mult decât atât deplasarea în teren în vederea identificării amplasamentului și efectuării măsurătorilor a fost realizată cu reprezentantul legal al C. locale.
Potrivit sentinței civile nr.1887/15.12.2009, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc dosar_ este deținătorul a dreptului de proprietate al suprafeței de 1,96 ha teren cu vegetație forestieră, situată în UP V..a.7 D%, E% de pe raza Ocolului Silvic Tomnatic; UAT Sadova; prin sentința civilă nr. 914 din 23.06.2010 a acestei instanțe, Comisia Locală este obligată să treacă la punerea în posesie in favoarea reclamantului cu această suprafață de teren sub sancțiunea daunelor cominatorii dispune in sarcina Președintelui C. Locale de fond funciar.
Daunele cominatorii reprezintă prejudiciul moral suferit de reclamant prin neexecutarea obligației de către pârât, prejudiciul estimat la suma de 5.900 de lei în perioada, 23 iunie 2010-06 februarie 2012, pârâta cu rea credință nu a executat nici până la data demarării prezentei acțiuni, dispozițiile sentinței civile nr. 914 din 23.06.2010.
În asemenea condiții reclamantul s-a deplasat pentru efectuarea măsurătorilor într-o locație forestieră, limitrofă cu proprietatea sa. Ulterior s-a constatat că amplasamentul pe care îl solicită reclamantul face parte din domeniul public al comunei Sadova, drept consfințit prin titlul de proprietate nr.400 din 17.03.2005, de unde rezultă că suprafața de 1,96 ha teren din UP VI u.a. 7D% este deținută de Primăria comunei Sadova. Alăturat întâmpinării s-au mai depus la dosar Decizia nr.1857/2011 a Tribunalului Suceava, sentința nr.742 din 20.05.2011, titlu de proprietate și procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 282,7 ha teren proces verbal cu vecinătățile, planul de amplasament și planul de situație din care rezultă că pentru cele 1,96 ha teren solicitate de reclamant există deja titlu de proprietate pentru . trimisă Ocolului Silvic Pojorâta. La termenul de judecată din 26 martie 2012 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 5900 de lei cu titlu de daune compensatorii acordate prin sentința civilă nr.914 din 23.06.2010 rămasă definitivă și irevocabilă.
Alăturat notelor de concluzii, reclamantul a depus modalitatea de calcul a prejudiciului, precum și dovada prețurilor de la care s/a pornit pentru acest calcul. Mai exact a arătat că prejudicial total suferit este de aproximativ 9.600 lei, dar prin prezenta cerere solicit doar echivalentul daunelor cominatorii,
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.423 din 9 aprilie 2012 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1887 din 15 decembrie 2009 rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a reconstituit dreptul de proprietate, cu privire la suprafața de 1,96 ha teren, cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor al autorului deposedat L. I., teren ce se află pe raza comunei Sadova, la locul numit „Valea Stînii” și care se identifică din punct de vedere silvic cu ..a. 7 D%, E% aparținând de Ocolul Silvic Tomnatic.
De la data reconstituirii dreptului de proprietate și până în prezent, cu toate că a făcut nenumărate demersuri în vederea punerii în posesie, pârâta a refuzat să procedeze în consecință.
Potrivit dispozițiunilor art.64 alin.1 din Legea 18/1991 „în cazul în care Comisia locală refuză înmânarea titlurilor de proprietate emis de Comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul”.
Prin Sentința nr. 914/23.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost obligată pârâta Comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar Sadova, să-l pună, în posesie, pe reclamantul L. I. I., cu suprafața de 1,96 ha teren cu vegetație forestieră ce a făcut obiectul sentinței civile nr.1887 din 15 decembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a fost obligat primarul R. G. - în calitate de președinte al C. de Fond Funciar Sadova la plata daunelor cominatorii în cuantum de câte 10 lei/zi, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii – 23 iunie 2010 și până la punerea efectivă în posesie a reclamantului L. I. I..
Prin reglementarea de ansamblu privind executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, cuprinsa in art. 580^2-580^5 din Codul de procedura civila, este instituita procedura ce permite ca debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face, la care se refera un titlu judecătoresc, să fie constrîns să îndeplinească acea obligație fie el însuși, fie alte persoane pe cheltuiala sa.
In cadrul acestei proceduri, prin art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedura civila s-a prevazut ca, daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, mentionandu-se in continuare ca instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
Daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar.
Așa cum a stabilit ÎCCJ prin DRIL nr. XX/2005, fiind de principiu deci ca daunele cominatorii reprezinta numai un mijloc de constrîngere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instantei de judecata indatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii.
Analizând cauza dedusă judecății prin prisma condițiilor răspunderii civile delictuale (existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția), instanța a constatat că nu există îndeplinită condiția vinovăției.
Astfel, este de netăgăduit că reclamantul a obținut un titlu de proprietate, deținând un “bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
Cu toate acestea, bunul pentru care s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate se identifică cu parte din terenul proprietatea Comunei Sadova, pentru care aceasta are titlu de proprietate la rândul ei.
Mai exact, prin Hotărârea nr. 5/23 ianuarie 2003 a C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost validată anexa nr. 56 pentru suprafața de 285,10 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea localității Sadova, inițial fără amplasament, întrucât vechiul amplasament care era situat pe raza Ocolului Silvic Tomnatic aparținea de I.C.A.S. București și la acea dată era exceptată de la reconstituirea pe vechiul amplasament.
Ulterior, prin Ordinul nr. 553/2003 al M.A.P.A.N. terenurile forestiere situate în cadrul Ocolului Silvic Tomnatic au fost scoase din categoria excepțiilor de la reconstituirea pe vechiul amplasament, astfel încât prin Hotărârea nr. 677 din 22 aprilie 2004 emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost modificată Hotărârea nr. 5/2003 prin care a fost stabilit numai dreptul de proprietate pentru . scăderii din totalul suprafeței validate a 2,40 ha teren și a validării amplasamentului pentru suprafața de 282,70 ha cu menționarea amplasamentului (fila 73 – 74 dosar).
În baza acestei hotărâri a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 62/10.11.2004 și titlul de proprietate nr. 400 din 17 martie 2005 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava pentru o suprafață de 282 ha, 7000 m.p. teren cu vegetație forestieră pentru „.> Prin urmare, la momentul obținerii dreptului de proprietate de către reclamant (emis în anul 2009), terenul respectiv era ocupat de . de proprietate arătat mai sus (emis în anul 2003).
Prin Sentința nr. 742/20.05.2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins acțiunea reclamantului L. I. pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate a Comunei Sadova, ca nefondată, această hotărâre fiind irevocabilă prin respingerea recursului.
Instanța a constatat că reclamantul, prin toate motivările sale nu contestă că . fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,96 ha teren pădure, ci contestă doar acest amplasament, întrucât l-ar fi primit în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unde pe parcursul reconstituirii recunoaște că acest amplasament nu reprezintă vechiul său amplasament, însă a solicitat prezentul amplasament cu motivarea că cel care i-a aparținut era ocupat de alte persoane în baza legilor de fond funciar anterioare, terenul în cauză fiind înscris cadastral în C.F. 571 a . apare intabulată „. 1873.
Prin urmare, în speța de față atât reclamantul, cât și pârâta . prezent acte de proprietate pentru suprafața de 1,96 ha teren pădure identificată în U.P. VI u.a. 7D%, E% pe raza Ocolului Silvic Tomnatic.
Față de cele arătate mai sus, instanța nu a putut reține că pârâtul, în calitate de Președinte al C. Locale de Fond Funciar Sadova este în culpă pentru că nu a pus în posesie reclamantul.
Ori, de esența răspunderii civile delictuale, ca instituție juridică este existența culpei.
În consecință, faptul că ulterior reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru același amplasament nu poate să ducă la existența unei atitudini culpabile a pârâtului, atâta timp cât terenul solicitat nu era liber la data solicitării, în cauză . în posesie încă din 2004. În speță fiind vorba de două titluri de proprietate pentru același amplasament, instanța nu a putut analiza care este mai preferabil, limitele investirii fiind raportate exclusiv la verificare îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. I. invocînd motivele de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut că daunele compensatorii pe care le-a solicitat reprezintă prejudiciul moral și material probat cu înscrisuri doveditoare, urmare a neexecutării obligației de către pîrît, prejudiciu estimat la suma de 5900 lei pentru perioada 23 iunie 2010 – 6 februarie 2012.
A mai invocat dreptul său de proprietate asupra terenului pentru care a obținut hotărîre judecătorească irevocabilă, inclusiv de obligare la punere în posesie și de obligare la plata de daune cominatorii.
Față de dispozițiile Deciziei XX/12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a susținut că în cauză pentru transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii erau aplicabile regulile răspunderii civile delictuale pentru angajarea căreia trebuiau întrunite trei condiții, și anume – existența unui prejudiciu – dovedit în cauză cu mijloace de probă concludente reprezentînd beneficiul nerealizat de pe urma posibilelor valorificări a masei lemnoase de pe suprafața aflată în discuție; - existența unei fapte ilicite – recurentul fiind împiedicat de a folosi terenul deținut în baza unei hotărîri judecătorești – raportul de cauzalitate – prejudiciul însuși fiind cauzat prin fapta ilicită și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța de fond în mod greșit nu a reținut existența vinovăției, culpa pîrîtului îmbrăcînd în cauza de față forma neglijenței sau a imprudenței, atîta vreme cît, deși cunoștea că prin semnarea tuturor actelor premergătoare obținerii dreptului de proprietate, putea produce o situație de genul celei la care s-a ajuns, că odată avizată o propunere de reconstituire urmează a fi parcursă o cale destul de lungă, care presupune cheltuială morală și mai ales materială, a săvîrșit acea acțiune, asumîndu-și implicit riscul situațiilor ulterioare, a supunerii la daune cominatorii, a executării silite, etc., deși trebuia și putea să ia măsurile necesare pentru evitarea acestei situații, inclusiv prin luarea măsurilor care se impuneau pentru a fi îndrumat spre un alt amplasament.
În ceea ce privește aspectul subiectiv al faptei pîrîtului se poate reține, în mod total justificat, că acesta a dat dovadă de neglijență, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
A mai arătat că instanța de fond putea constata, cu justificat temei, că sînt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, exista fapta ilicită a pîrîtului, vinovăția, prejudiciul cert și actual și raport de cauzalitate direct.
A depus la dosar înscrisuri f.10-16.
Recursul motivat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, în cauză nu se contestă faptul că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,96 ha teren situat pe raza U.P. VI u.a. 7D%, E% pe raza Ocolului Silvic Tomnatic prin sentința civilă nr.1887 din 15 decembrie 2009 și nici că pîrîta ar fi fost obligată să-l pună în posesie cu terenul astfel reconstituit sub sancțiunea plății de daune cominatorii pentru fiecare zi de întîrziere.
Este real că regulile aplicabile în materia transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii sînt cele ale răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond constatînd însă în mod corect că în cauză nu se poate reține culpa pîrîtului în ceea ce privește punerea în posesie și aceasta deoarece, atît reclamantul cît și . prezent acte de proprietate pentru suprafața de 1,96 ha teren pădure, identificat în U.P. VI u.a. 7D%, E% pe raza Ocolului Silvic Tomnatic.
După cum se arată și în sentința civilă nr.742 din 20 mai 2011 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (f.40), avînd ca obiect anulare titlu de proprietate, amplasamentul pentru care comisia a fost obligată să îl pună în posesie pe recurent nu reprezintă vechiul amplasament, însă acesta a fost de acord cu el, avînd în vedere că cel care i-a aparținut era ocupat de alte persoane.
În condițiile în care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un amplasament ce nu era liber la data solicitării, . în posesie încă din anul 2004, în cauză existînd emise două titluri de proprietate pentru același amplasament, reclamantul are la îndemînă alte căi legale prin care să-și rezolve problema amplasamentului, iar ulterior, în caz de neexecutare să apeleze la instituția daunelor compensatorii.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a respins pretențiile recurentului, așa încît față și de prevederile art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.423 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Președintele comisiei locale de fond funciar Sadova – R. G., din ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. M. C. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – G. I. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 18 februarie 2013
| ← Daune cominatorii. Hotărâre din 08-10-2013, Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 2085/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
