Expropriere. Sentința nr. 1267/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1267/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 14141/86/2012
Dosar nr._ expropriere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1267/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii având ca obiect „expropriere” formulată de reclamanții N. G. și N. D. E. în contradictoriu cu pârâții S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, . și . DE VERIFICARE A DREPTURILOR DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea reclamanților prin apărător să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 29 februarie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._, reclamanții N. G. și N. D.-E., în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de
Drumuri și Poduri Iași, ., .—Comisia de verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor, au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 250 din 30.05.2012 dată în Dosarul nr.191/2011de către Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia, solicitând să se verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirilor
cu care nu sunt de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului
Au solicitat să se dispună anularea parțială a
Hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate și obligarea prim-pârâtei la plata acestora raportat la prețul de piață a imobilului expropriat de 35 euro pe mp, în sumă totală de 25.445 de euro; Exproprierea suprafeței afectată în fapt exproprierii și a suprafeței de teren de circa 350 de mp rămasă în urma exproprierii care nu mai poate fi folosită conform destinației și obligarea expropriatorului ( prim-pârâta) la plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren raportat la prețul de piață de 35 euro pe mp precum și obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii;
Obligarea expropriatorului la plata prejudiciului constând în cheltuielile impuse de achiziționarea unui teren de aceeași natură(taxe notariale, publicitate, comisioane) în procent de 10 % din valoarea imobilului expropriat, acest cuantum fiind reținut și în Decizia nr.1423/16.04.1999 a Î.C.C.J.-Secția Civilă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contetsației au arătat următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.250 din 30.05.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 727 de mp., identică cu parcela nr._ a Comunei Cadastrale Șcheia, rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011, (poziția nr.149 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava”, Km 0+000-Km 13+173,,.
Au formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrată la Primăria Comunei Șcheia sub nr. 191/04.11.2011, prin care și-au arătat dezacordul cu suma stabilită drept despăgubire( 897 lei ) și au solicitat drept despăgubire suma de 35 euro pe arul de teren expropriat.
Au depus în susținerea cererii, următoarele documente, în copii legalizate conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.255/2010: acte de identitate, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2593/2011 de BNP N. A. L., declarație autentică nr.23 86/2011, act de partaj succesoral autentificat sub nr.6350/2006 de BNP I. L., titlul de proprietate nr.2793/2002, plan de amplasament și extras de carte funciară.
Prin procesul verbal încheiat cu Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia s-a constatat atât neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator, cât și faptul că am solicitat plata sumei de 3.500 de euro pe arul de teren expropriat.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 897 lei pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art.18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010 „în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luînd în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art.44 alin.3 din Constituția României și art.l din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Î.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin.l și alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate,,.
Contestația formulată vizează și solicitarea de expropriere suplimentară a suprafeței de teren ocupată efectiv pentru viitoarea șosea de centură și care va fi deservită acesteia și a suprafeței de circa 350 de mp rămasă de o parte a șoselei de centură, care nu mai are nici o cale de acces și care nu mai poate fi folosită în nici un fel.
Expropriatorul nu a realizat și nu le-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să se vadă exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care ocupă aproape o suprafață de 4-5 ari, pe care nu o mai pot folosi, motiv pentru care solicită exproprierea acestei suprafețe de teren și a suprafeței rămase care nu mai poate fi folosită conform destinației economice și plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren.
Conform art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994 „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar va dispune exproprirea totală,,.
În urma raportului de expertiză ce se va dispune în cauză, își vor preciza exact contestația cu privire la fiecare capăt de cerere.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 15 și maxim 45 de euro.
In concluzia celor susținute au solicitat admiterea prezentei contestații cu cheltuieli de judecată.
Au invocat în drept: Legea nr.255/2010, Legea nr.33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 alin.l lit.f C.proc.civ.
Au depus la dosar înscrisuri.
Intimata CNADR prin întâmpinarea de la fila 24 dosar, a susținut următoarele:
Este neîntemeiată pretenția reclamantului privind exproprierea unei suprafețe suplimentare de cea 350 mp din . deținea în proprietate pe amplasamentul în litigiu, pretenție motivată prin prisma faptului că respectiva parcelă ar deveni inutilizabilă după construirea șoselei de centură .
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii. Cum însă dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art.21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorității legii speciale, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
Separat de aceasta, nici pe fond nu este întemeiată pretenția reclamantului privind exproprierea unei suprafețe suplimentare de cea 350 mp teren din . mp evidențiată în contractul de vânzare cumpărare nr.2593/2011 dat fiind faptul că suprafața rămasă neexpropriată, amplasată de o parte și de alta a șoselei de centură în două parcele de 3235 mp și respectiv 404 mp, poate fi utilizată în continuare ca teren arabil conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, această suprafață nefiind afectată de lucrările de investiții executate de expropriator.
In ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamanților privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere deoarece parcelele care nu au format obiectul exproprierii nu sunt afectate sub aspectul posibilităților de utilizare, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
In fine, este netemeinică și lipsită de suport legal solicitarea privind plata unor despăgubiri de 10% din valoarea imobilului expropriat cu titlul de cheltuieli administrative pentru procurarea unui imobil de același fel, aceasta întrucât nici o dispoziție a legii nu reglementează o asemenea despăgubire, iar împrejurarea că printr-o decizie de speță singulară s-au acordat astfel de cheltuieli nu poate constitui suport al pretenției sus menționate. în plus, achiziționarea în viitor a unui imobil similare cu cel expropriat reprezintă o simplă ipoteză, nematerializată prin nici un demers concret din partea reclamantului, iar cuantumul cheltuielilor ocazionate de o asemenea achiziție se determină în raport de valoarea imobilului ce ar urma să fie achiziționat, iar nu de cea a imobilului expropriat, astfel încât nu există nici suport faptic pentru cuantificarea-pretențiilor reclamantului.
S-a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate (f.29-56).
La data de 20.02.2013 (f.64), prin cerere scrisă contestatorii și-au restrâns pretențiile primului capăt de cerere la suma de 19.629 (2700E/ar de teren expropriat).
În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri și cu o expertiză topo ce a fost efectuată de o comisie din 3 experți, respectiv: C. Stelică, M. A. și S. C.. (f.89-113).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 250/30.05.2012 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor comunei Șcheia, s-a dispus plata sumei de 897 lei cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în . identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții, în suprafață de 727 m.p.
Imobilele au fost expropriate conform HG nr. 614/2011, pozițiile nr. 115 și 116 din anexă, privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava” .
Fiind o expropriere pentru cauză de utilitate publică, sunt incidente prevederile art. 481 C.civ.și ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Astfel, potrivit art. 481 C.civ. ”nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar potrivit art. 44 al. 3 din Constituția României și art. 12 din Protocolul I adițional la CEDO, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatorului.
Tribunalul reține și Decizia nr. 9760/01.12.1999 a Î.C.C.J., prin care s-a definit prețul de piață, prevăzut de art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 33/1994, instanța a administrat proba cu o expertiză tehnică de specialitate ce a fost efectuată de o comisie compusă din 3 experți, concluzia comună a acestora întemeindu-se pe SIE, informații obținute de la agenții imobiliare, iar pentru determinarea valorii terenurilor expropriate a fost utilizată metoda comparației directe, în conformitate cu dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile expertizei au fost însușite de către toți cei trei experți care au format comisia de evaluare, experți aleși de părți, neavând opinii diferite cu privire la valoarea terenului.
Conform expertizei menționate (f.89 dosar), valoarea de piață a suprafeței de 727 m.p. este de 6761 E, sens în care se impune obligarea expropriatorului la plata acestor sume către contestatori.
În ceea ce privește solicitarea exproprierii și a unei suprafețe suplimentare de 350 m.p. teren rămasă în urma exproprierii care nu mai poate fi folosită conform destinației și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru această suprafață raportat la prețul de piață, tribunalul constată că, conform expertizei (f.97), în urma exproprierii au rămas 2 parcele, respectiv suprafața de 3235 m.p. extravilan arabil identificat ca fiind lotul nr.1 și care poate fi folosit în continuare ca teren arabil și suprafața de 404 m.p. identificat ca fiind lotul nr. 3 și care a rămas fără acces ca urmare a exproprierii, utilizarea în continuare ca teren agricol fiind condiționată de necesitatea asigurării unui nou drum de acces.
Conform aceleiași expertize, în cazul în care investitorul nu are prevăzute în suprafețele expropriate și cele necesare asigurării accesului pentru terenurile rămase neexpropriate, execuția drumului de acces nou se poate face pe terenul neexpropriat al contestatorilor prin diminuarea lotului de 404 m.p. cu o suprafață de 59 m.p. situație în care acest teren nu mai poate fi folosit în continuare ca teren arabil deoarece nu mai are suprafață suficientă.
Ori, față de aceste constatări, tribunalul apreciază că în cauză nu se impune și exproprierea suplimentară a acestei suprafețe de teren și nici despăgubiri în condițiile în care nu s-a analizat și proiectul investiției sub aspectul existenței unei căi de acces pentru terenurile neexpropriate, mai mult lucrările la șoseaua de centură nu sunt finalizate așa încât nici expropriatorii nu au putut estima o variantă certă de asigurare a accesului pentru această parcelă cu mențiunea că toate parcelele rămase neexpropriate pentru partea de EST a șoselei de centură sunt în această situație existând posibilitatea ca la finalizarea lucrării să se asigure accesul la terenurile rămase neexpropriate la expropriere fiind prevăzute și suprafețele necesare reamenajării drumurilor de exploatare dezafectate.
Ca atare, nu este întemeiată nici pretenția contestatorilor privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul lor după expropriere deoarece pentru parcelele neexpropriate valoarea nu s-a diminuat tocmai pentru considerentele expuse mai sus.
De asemenea, tribunalul apreciază că nu se justifică nici plata unei despăgubiri de 10% din valoarea imobilului expropriat cu titlu de cheltuieli administrative pentru achiziționarea unui teren de aceeași natură și valoare, având în vedere disp. art. 26 din Legea nr.33/94 care se referă la existența unui prejudiciu cert, determinat sau determinabil, condiție care nu este îndeplinită în cauză, achiziționarea de către contestatori a unui teren similar fiind absolut incertă.
Decizia nr. 1423/99 a ICCJ este o decizie de speță, fără a se dovedi existența unei practici unitare în acest sens a ICCJ care să se impună în litigiile ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor legale menționate va admite în parte contestația în sensul celor arătate.
Conform art. 274 Cod pr. civilă expropriatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația având ca obiect „expropriere” formulată de reclamanții N. G. și N. D. E., ambii cu domiciliul ales la cabinet avocat C. D. A. cu sediu în sat Mihoveni, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, cu sediul în Iași, ..19, jud. Iași, . și . DE VERIFICARE A DREPTURILOR DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR, jud. Suceava.
Anulează parțial Hotărârea nr. 250/30.05.2012 dată în dosarul nr. 191/2011 a Comisiei de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor .> Dispune plata către contestatori a sumei de 6.761 Euro cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții în suprafață de 727 m.p.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Obligă expropriatorul S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, să plătească contestatorului suma de 3400 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013
Președinte, D. D. | ||
Grefier, L. S. Ș. |
Red. D.D.
Tehnored. S.L./7 ex/09.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1244/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 1195/2013.... → |
|---|
