Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 6084/86/2013
Dosar nr._ -cont.în anulare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.214
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Președinte V. E. L.
Judecători C. L.
S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul O. V., împotriva deciziei civile nr. 298 din 05.02.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind O. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul O. V. asistat de avocat G. M. și avocat T. M. care substituie pe avocat R. O., pentru intimată, lipsă fiind aceasta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul O. V. se legitimează cu C.I. . nr._.
Avocat T. M. depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire pentru avocat R. O., pentru intimata O. N.. Mai depune totodată și întâmpinare, a cărui duplicat a fost comunicat apărătorului contestatorului.
Fiind întrebați și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatorului a solicitat admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de recurs nu a analizat toate motivele invocate prin cererea de recurs și nu a analizat nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatei a solicitat respingerea contestației în anulare, în cauză nefiind întrunite prevederile art.318 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 15.05.2013 și înregistrată sub nr._, contestatorul O. V., în contradictoriu cu intimata O. N., a solicitat anularea deciziei civile nr. 298 din 5 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că instanța recurs nu a analizat toate motivele formulate de către el prin cererea de recurs.
1. Un prim motiv de recurs l-a constituit greșită stabilire de către instanța de fond a masei partajabile.
Astfel, deși el contestatorul s-a apărat în mod constant că imobilele construcții indicate de către intimată în cuprinsul acțiunii introductive nu au calitatea de bun comun, instanța de recurs nu a analizat motivele invocate de către el în acest sens, limitându-se doar a releva, pe scurt, motivarea instanței de fond. Practic, instanța de recurs, analizând această primă critică formulată de către el împotriva instanței de fond, a făcut trimitere la declarațiile martorilor și raportul de expertiză construcții întocmit în cauză de către expert M. M., fără însă a analiza și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
El, contestatorul, a dobândit în baza contractului de donație din 5.07.1985 de la mama sa O. S. casa și anexele gospodărești, amplasate pe p.v. 268 din CF 684 Vășcăuți, situate în vatra satului Vășcăuți, ., iar terenul aferent acestora în suprafață de 250 mp a trecut în proprietatea statului în baza Legii 58/1974.
Așa cum se arată în cuprinsul contractului de donație- fila 19 dosar fond-, această donație s-a făcut cu scutire de raport și doar în favoarea sa, constituind bunul său propriu conform dispozițiilor art. 31 alin. b. C.Fam.
Întrucât conform certificatului de moștenitor nr. 194 din 22.03.1983 donatoarea este proprietară doar asupra unei cote părți de 9/12 din construcții și 7/8 din teren, ulterior în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 377 din 11.05.2000 la BNP A. Sehlanec, ei părțile au dobândit de la Corobotiuc I. de 1/4 din construcții și 1/8 din teren.
Într-o atare situație calitatea de bun comun, dobândit de ei părțile în timpul căsătoriei o are cota de 3/12 pi din casă și anexe gospodărești și 1/8 pi din teren lucru atestat și de către extrasele CF depuse la dosar și ne contestate de către intimată.
Consideră că probele administrate în cauză și pe baza cărora a apreciat că reparațiile făcute în timpul căsătoriei asupra imobilului casă au transformat esențial imobilul ducând la schimbarea naturii juridice a acestuia nu sunt suficient de concludente.
De asemenea, nu face nicio referire la adeverința nr. 520 dinI7.03.2011 eliberată de către Primăria Comunei Mușenița- fila 55 dosar- care atestă faptul că asupra locuinței nu au fost efectuate lucrări de repa1ații RK sau schimbări.
Un alt aspect omis a fi avut în vedere este și la acela că la data de 22.05.2000 reclamanta a încheiat un contract de împrumut și garanței imobiliară autentificat sub nr. 457 la B.N.P. A.-M. M. din București, în cuprinsul căruia a se vedea pagina 2 primul aliniat- reclamanta declară pe propria răspundere că "am dobândit construcțiile astfel: o cotă de 3/12 prin cumpărare, în timpul căsătoriei noastre conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 377/11.05.2000 de notarul public A. Sehlanec ...., cealaltă cotă fiind dobândită de soțul meu ca bun propriu ".În acest sens sunt și mențiunile din CF- a se vedea extrasul de la filele 8-9 dosar fond.
II. În greșit, s-a reținut de către instanța de recurs că el contestatorul ar fi invocat ca și motiv de casare o cotă diferită a intimatei fată de cea a lui, a contestatorului la dobândirea bunurilor comune. Nici un moment nu a solicitat a fi constatat acest aspect, ci doar faptul că, calitatea de bun comun o au cota de 1/4 din construcții și 1/8 din teren.
III. În legătură cu valoarea bunurilor ce compun masa bunurilor comune instanța de recurs nu a analizat motivul invocat de către mine, ci doar a precizat faptul că valoarea determinată prin raportul de expertiză a fost corect reținută.
Practic, prin memoriu de recurs eu contestatorul am criticat soluția instanței de fond sub aspectul reținerii, în mod greșit, ca și valoare a bunurilor comune a valorii tehnici si nu a valorii de circulație.
Instanța de recurs, prin decizia contestată nu a făcut nicio referire la acest aspect, respectiv motivul pentru care trebuie avută în vedere valoare tehnică și nu cea de circulație, nepronunțându-se în nici un fel cu privire la acest motiv de recurs.
Astfel, urmează a se avea în vedere că în dispozitivul sentinței este menționată valoare bunurilor comune ca fiind 84.160,49 lei, ceea ce conduce la ideea că valoare imobilelor construcții avută în vedere de către instanța de fond este cea de 83.764,24 lei, deci valoare stabilită prin raportul de expertiză ca fiind prețul tehnic și care diferă practic de prețul de circulație - 12.900 euro, inclusiv terenul - stabilit la punctul(b) din capitalul III - concluzii (pg. 4)- a raportului de expertiză.
Instanța avea obligația de a stabili valoare de circulație a imobilelor la data pronunțării sentinței și nu prețul tehnic al acestora.
IV. Nici cu privire la motivul de recurs, vizând obiecțiunile la raportul de expertiză consider că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestuia, arătând doar că obiecțiunile au fost respinse întrucât expertul a răspuns la obiectivele stabilite. Urmează a avea în vedere că nici instanța de fond și nici cea de recurs nu a indicat în mod concret motivele pentru care au respins obiecțiunile formulate aflate la filele 97-98 dosar fond- și care vizau mai multe aspecte pentru care am înțeles să critic concluzia raportului.
Mai mult decât atât, consideră că se impunea ca instanța de recurs, urmare a excluderii din masa de partajabilă a fântânii, să procedeze că stabilirii noi valori a masei bunurilor comune, precum și a sultei ce urmează să o achite intimatei.
Față de cele arătate mai sus consider că în cauză sunt date condițiile impuse de dispozițiile art. 318 C., astfel încât solicită admiterea prezentei contestații în anulare.
În drept a invocat disp.art.318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.20), intimata O. N. a solicitat respingerea contestației în anulare, întrucât nu sunt date temeiurile art. 318 Cod procedură civilă, toate motivele contestației în anulare sunt apărări de fond care au fost invocate și în recurs, și au fost respinse de instanță.
Contestația în anulare este neîntemeiată pe următoarele considerente:
Astfel, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 10.08.2010, reclamanta O. N., l-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul O. V., solicitând instanței partajarea bunurilor comune constând din imobilul înscris în CF nr._, . suprafața de 1.000 m.p. teren, situat în satul Vășcăuți, ., județul Suceava, în valoare de 2.280 lei, și fântâna din curtea casei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că bunurile menționate mai sus, sunt bunuri comune, achiziționate în cîte de 1/2, în timpul căsătoriei, de ambele părți, iar prin sentința civilă nr.2034 din 10.08.2006, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a pronunțat divorțul dintre părți.
Ca modalitate de partajare, a solicitat un partaj în natură, întrucât imobilul este comod partajabil având 2 intrări separate și terenul poate fi împărțit în 2 părți egale de 5 ari și 5 ari, întrucât reclamanta nu are altă locuință, solicitând să i se atribuie jumătate din imobil, partea care se învecinează cu Costiuc V., care are intrare prin curte, suprafața de 500 m.p. teren, șură + grajd, iar pârâtului cealaltă parte, împreună cu cotețul și șopronul. F. solicitînd să rămână în indiviziune, întrucât nu poate fi partajată și urmează a fi folosite în comun.
Fiind legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că prin sentința civilă nr. 2034 din 10.08.2006 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți, în timpul căsătoriei dobândind o . bunuri imobile, dar nu în cota și modalitatea indicată de către reclamantă. Aastfel în baza contractului de donație din 5.07.1985 pârâtul O. V. a dobândit de la mama sa O. S. casa și anexele gospodărești, amplasate pe p.v. 268 din CF 684 Vășcăuți, situate în vatra satului Vășcăuți, ., iar terenul aferent acestora în suprafață de 250 mp a trecut în proprietate statului în baza legii 58/1974, așa cum se arată în cuprinsul contractului de donație această donație s-a făcut cu scutire de raport și doar în favoarea pârâtului, constituind bunul său propriu, donatoarea fiind proprietară doar asupra unei cote părți de 9/12 din construcții și 7/8 din teren, ulterior în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 377 din 11.05.2000 la BNP A. Sehlanec părțile dobândind de la Corobotiuc loan și cota de ¼ pi din construcții și 1/8 pi din teren.
Pârâtul a mai arătat că părțile în timpul căsătoriei au dobândit cota de 3/12 pi din casă și anexe gospodărești și 1/8 pi din suprafața de lOOO mp, conform extrasului de carte funciară nr. 3378 din 19.05.2000 și că în ce privește suprafața de 1.000 mp teren curți construcții urmează a se avea în vedere că în baza titlului de proprietate nr. 1304 din 12.12.1995 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea sa, prin decizia nr. 41 din 21.11.1985 a fostului Consiliul Popular al comunei Mușenița fiindu-i atribuită în folosință suprafața de 250 mp teren pe care se aflau amplasate construcțiile dobândite în baza contractului de donație, într-o atare situație în mod corect titlul de proprietate a fost emis doar în favoarea sa.
Ca și modalitate de partajare pârâtul a solicitat să-i fie lui atribuite imobilele supuse partajului, cu obligația de a-i achita reclamantei cota cuvenită în echivalent bănesc.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.4417 din 7 decembrie 2011 a admis în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune și în consecință:
A constatat că masa bunurilor comune se compune din casă, bucătărie de vară, șură, grajd, cotețe, șopron, fântână, și împrejmuiri, în valoare de_,24 lei și 1/8 pi din suprafața de 1000 m.p. teren în valoare de 396,25 lei, părțile având o contribuție egală, de 50% fiecare la dobândirea bunurilor;
A transformat coproprietatea devălmașă în coproprietate pe cote părți, reclamanta și pârâtul având cota de ½ pi fiecare;
A încetat starea de indiviziune și a atribuit pârâtului casă, bucătărie de vară, șură, grajd, cotețe, șopron, fântână, și împrejmuiri, 1/8 pi din suprafața de 1000 m.p. teren, în valoare de_,49 lei;
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de_,25 lei cu titlu de sultă;
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 24.01.1985, iar prin sentința civilă nr. 2034/10 august 2006 căsătoria a fost desfăcută.
Pârâtul, a dobândit prin donație, conform contractului autentificat la 5 iulie 1985 ca bun propriu ¾ din casa și anexele situate pe pv 268 din CF 684 Vășcăuți, iar suprafața de 250 m.p. aferentă construcțiilor a trecut în proprietatea statului. Ulterior, la data de 11 mai 2000, cota de ¼ din casă și anexe a fost dobândită de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 377, încheiat cu Corobotiuc I., care a vândut și cota de 1/8 pi din teren.
Reclamanta a susținut că în timpul căsătoriei au fost construite casa și anexe, pe terenul dobândit prin contractul de donație, imobilele aflate pe acest teren fiind demolate, iar părțile având o contribuție egală la edificarea construcțiilor.
Martorii audiați în cauză Cuzencu G. și I. S. propuși de reclamantă, au arătat că gospodăria primită de pârât a fost demolată în totalitate fiind construită din nou, la construcție reclamanta fiind ajutată de părinți, aceasta fiind plecată și la lucru în străinătate și trimițând bani acasă.
Pe de altă parte, martorii M. N. și O. S. S., propuși de pârât, au arătat că imobilul dobândit de pârât a necesitat reparații, fiind schimbat acoperișul, reparându-se pereții și interioarele, fiind schimbată ușa, și fiind adăugat un balcon.
Construcțiile au fost identificate și evaluate conform raportului de expertiză întocmit de expert M. M. C., din care rezultă că bucătăria de vară a fost făcută după anul 2000, iar șura refăcută fiind construite de asemenea și cotețe de către soți în timpul căsătoriei.
Instanța a apreciat că reparațiile făcute în timpul căsătoriei la casă au fost de natură a transforma esențial imobilul ducând la schimbarea naturii juridice a acesteia, în sensul transformării din bun propriu în bun comun. Așa fiind, masa bunurilor comune, va fi formată din construcțiile constând în casă, bucătărie de vară, șură, grajd, cotețe, șopron, fântână, și împrejmuiri, iar în ceea ce privește terenul regimul de bun comun îl are doar cota de 1/8 din teren dobândită de soți în timpul căsătoriei prin cumpărare de la Corobotiuc I., restul de 7/8 pi fiind bun propriu al pârâtului.
Instanța a apreciat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea imobilelor, iar ca modalitate de partaj i-a atribuit pârâtului întreaga masă a bunurilor comune, având în vedere că pârâtul beneficiază de o cotă mai mare din teren.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sulta corespunzătoare cotei sale de contribuție.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul, criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare a arătat că în mod greșit a fost compusă masa partajabilă ignorîndu-se contractul de donație din 5 iulie 1985 de la mama sa, O. S., potrivit căruia casa și anexele amplasate pe p.v. 268 din CF nr.684 Vășcăuți și terenul aferent, de 250 m.p. i-au fost donate, cu scutire de raport, constituind astfel bunul său propriu.
Întrucât, conform certificatului de moștenitor, donatoarea era proprietara doar a unei cote de 9/12 din construcții și 7/8 teren, prin contractul de vînzare-cumpărare nr.377 din 11 mai 2000 au dobândit împreună de la Corobotiuc I. cota de ¼ construcții și 1/8 teren.
În raport de această situație de fapt, consideră că a fost reținută o altă cotă decât cea reală, de 3/12 din casă și 1/8 teren.
De asemenea, a criticat respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză deși în concluziile acestuia nu s-a menționat folosirea vreunui criteriu tehnic ce a stat la baza celor consemnate.
A susținut și faptul că instanța nu a avut în vedere adeverința nr.520 din 17 martie 2011 a Primăriei comunei Mușenița care atestă faptul că asupra locuinței nu au fost efectuate lucrări de reparații sau schimbări, iar depozițiile martorilor sînt contradictorii cu privire la acest aspect.
Susține că reclamanta a recunoscut dreptul său asupra imobilelor prin declarația notarială dată cu ocazia încheierii unui contract de împrumut.
A criticat și includerea fântânii în masa bunurilor comune, deși aceasta a fost edificată de către bunicii lui, precum și valorile reținute de instanță, dar și modalitatea de calcul a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.298 din 5 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis recursul declarat de pârâtul O. V., împotriva sentinței civile nr.4417 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), s-a modificat în parte sentința civilă și în consecință s-a exclus din masa bunurilor comune fântâna și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilele care au făcut obiectul donației către pârât, în cotă de ¾, au fost demolate în totalitate, casa supusă partajării fiind nou edificată, cu ajutorul material al părinților reclamantei și cu folosirea unor materiale reutilizabile din vechea construcție.
Nu a putut fi reținut motivul de casare privind o cotă diferită a reclamantei de cea a pârâtului în dobândirea bunurilor supuse împărțelii, întrucât, cu excepția fântânii care s-a probat ca fiind făcută de bunicii pârâtului, toate bunurile au fost fie transformate în totalitate, fie edificate prin contribuție comună.
Și valoarea determinată în raportul de expertiză a fost corect reținută, expertul menționând metodele folosite pentru stabilirea prețului, cât și criteriile care au condus la evaluarea bunurilor.
Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse întrucât expertul a răspuns la obiectivele formulate de părți și stabilite de instanță.
De asemenea, cheltuielile de judecată au fost corect calculate, conform cu cota reținută fiecărei părți.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă „Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În speță, așa cum rezultă din considerentele mai sus-menționate, instanța de recurs a soluționat toate motivele invocate, nefiind obligată să răspundă separat la fiecare dintre argumentele prezentate în dezvoltarea unui motiv de recurs. Acestea au fost analizate printr-un raționament juridic de sinteză considerat esențial astfel că dacă ar exista o omisiune de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului, nu deschide calea contestației în anulare.
De asemenea, este de observat că instanța de recurs s-a referit și a răspuns criticilor invocate și cu privire la componența masei succesorale, apreciind în mod just că nu poate fi reținut motivul de casare privind cota diferită a reclamantei de cea a pârâtului în dobândirea bunurilor supuse împărțelii. Toate argumentele prezentate de contestator reprezintă apărări de fond care au fost invocate și în recurs, așa încât judecata lor nu poate fi reluată în cadrul acestei căi de atac, care, potrivit dispozițiilor legale sus-prezentate, se exercită în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor legale prezentate mai sus, tribunalul în temeiul art.318 Teza II-a din codul de procedură civilă va respinge contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul O. V., domiciliat în comuna Mușenița, ., jud.Suceava, împotriva deciziei civile nr. 298 din 05.02.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind O. N., domiciliată în comuna Mușenița, ., jud.Suceava.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. R. M.
Red.S.A.
Tehnored.R.M.
2 ex.11.12.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
