Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 411/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 1183/314/2010
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 411
Ședința publică din 5 noiembrie 2013
Președinte-T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta B. V. S., domiciliată în municipiul Suceava ., ., ., împotriva sentinței civile nr.5649 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul C. S. I., domiciliat în municipiul Suceava ., . și din municipiul Suceava la IPJ Suceava – Postul de Poliție Burdujeni.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 29 octombrie 2013 și apoi pentru astăzi 5 noiembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 04.02.2010, reclamanta B. V. S. a chemat în judecată pe pârâtul C. S. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că în timpul căsătoriei dintre părți au dobândit în cote de contribuție de 80% ea, respectiv 20% pârâtul, imobilul constând în apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., compus din două camere de locuit și dependințe, identic cu . înscrisă în CF col. 7882 a . cu dreptul de proprietate asupra cotei-părți din terenul aferent construcției, identic cu . CF col. 7882 a . și asupra părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt de folosință comună cu ceilalți coproprietari și sistarea stării de devălmășie asupra acestui imobil, prin atribuirea în natură în lotul său.
Totodată, reclamanta a solicitat să se constate că masa bunurilor comune este grevată de o datorie comună, în înțelesul art. 32 lt.a din Codul familiei, constând în creditul în valoare de 20.550 euro, acordat în baza contractului nr. 4363/10.08.2006 încheiat cu B.C.R. SA – Sucursala Suceava și să se dispună suportarea creditului restant în cote egale de către fiecare din părți.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că în timpul relației de concubinaj care a durat între desfacerea căsătoriei și data la care s-au recăsătorit, au dobândit, în cote de contribuție egale (50% fiecare) suprafața de 6621 m.p. teren situat pe raza ., identic cu corpul de proprietate nr. 714 compus din . m.p. și . m.p., înscris în CF nedef. Nr.260 a localității cadastrale Adâncata, precum și construcțiile constând în casă de locuit la roșu, acoperită cu tablă Lindab și în anexe gospodărești – bucătărie de vară din bolțari acoperită cu azbest, compusă din una cameră, una baie și un hol, magazie cu beci, anexă cu destinație magazie, compusă din trei compartimente și acoperită cu tablă Lindab și să se dispună sistarea stării de coproprietate, prin atribuirea în natură a acestor bunuri către pârât, cu obligarea sa la plata unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit prima dată cu pârâtul la 12.05.2001, iar prin sentința civilă nr. 3336/31.10.2003 a Judecătoriei Suceava s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, însă după pronunțarea divorțului a reluat conviețuirea cu pârâtul și a locuit împreună cu acesta până în anul 2006 în garsoniera mamei sale, B. F..
A precizat reclamanta că la data de 21.07.2006 s-a recăsătorit cu pârâtul, iar prin sentința civilă nr. 3252/14.07.2009 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, s-a desfăcut căsătoria dintre părți.
Reclamanta a susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3994/01.08.2006 a cumpărat apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, compus din două camere de locuit și dependințe și dreptul de coproprietate asupra cotei-părți din terenul aferent construcției și asupra părților din imobil care, prin natura sau destinația lor, sunt de folosință comună cu ceilalți coproprietari, contra sumei de 34.000 euro, din care 20.000 euro au fost obținuți printr-un contract de credit bancar nr. 4363/10.08.2006, încheiat cu BCR – Sucursala Suceava, iar diferența de 14.000 euro provine dintr-un contract de donație încheiat cu mama sa, având ca obiect suma de 20.000 euro, astfel că justifică o cotă de contribuție superioară la achiziționarea imobilului bun comun, pe care o estimează la procentul de 80%.
De asemenea, reclamanta a susținut că, atâta timp cât creditul de 20.550euro a fost acordat în vederea achiziționării unui bun comun, masa bunurilor comune este grevată de o datorie comună, parte achitată în timpul căsătoriei, diferența de restituit urmând a se constata că este datorie comună și că trebuie suportată în cote egale de părți.
Totodată, reclamanta a învederat faptul că în perioada conviețuirii părților, ulterior primului divorț, din bani comuni, pârâtul a achiziționat terenul de 6621m.p. situat pe raza . au edificat, prin contribuție comună și egală, o casă de locuit, în prezent la roșu, o bucătărie de vară edificată din bolțari, acoperită cu azbest, compusă din una cameră, baie, hol, magazie cu beci și o anexă acoperită cu tablă Lindab, compusă din 3 compartimente, cu destinația de magazie, bunuri care se află în posesia pârâtului.
La termenul de judecată din data de 04.05.2010, reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune (f.56), prin care a arătat că solicită partajul de coproprietate cu privire la suprafața de 1629 m.p. teren, identică cu . a corpului de proprietate nr. 715C.
Reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.5649 din 6 decembrie 2011 a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „partaj bunuri comune”; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., în valoare de 154.698 lei; a constatat că reclamanta a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunului comun, iar pârâtul a avut o contribuție de 20% la dobândirea acestuia; a constatat că părțile au o datorie comună în valoare de 20550euro, reprezentând suma împrumutată prin creditul de credit nr. 4363 din 10.08.2006 încheiat de părți cu S.C. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.; a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie; a atribuit reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, în valoare de 154.698 lei; a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 30.940 lei, cu titlu de sultă; a constatat că părțile au obligația de a achita lunar 1 / 2 din valoarea ratei lunare datorate în temeiul creditul de credit nr. 4363 din 10.08.2006 încheiat de părți cu S.C. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.; a respins capătul de cerere având ca obiect „partaj de coproprietate”, ca nefondat; a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 400 lei, achitată în contul Biroului Local de Expertiză Suceava pentru exp. S. E. cu chitanța nr._/1 din 13.12.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 12.05.2001, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.5336 din 31.10.2003 a Judecătoriei Suceava. Ulterior părțile s-au căsătorit din nou la data de 21.07.2006, iar prin sentința civilă nr.352 din 14 iulie 2009 a Judecătoriei Suceava căsătoria a fost desfăcută (f.5-7).
În timpul celei de a doua căsătorii dintre cele două părți, aceștia au achiziționat la data de 01.08.2006, cu suma de 34.000euro, apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3994 din 01.08.2006 autentificat de BNP I. L. (f. 8-9), valoarea acestuia fiind de 154.698lei., astfel cum a rezultă din raportul de expertiză în construcții aflat la ds. f.99-110ds.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin.1C.fam., bunul imobil menționat anterior este bun comun al celor doi soții, acesta fiind dobândite în timpul căsătoriei potrivit prezumției instituite de textul menționat.
Cu privire la cota de contribuție pe care au avut-o părțile la dobândirea bunurilor comune, reclamanta a solicitat să se stabilească faptul că aceasta a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunului comun, iar pârâtul a avut o contribuție de 20% la dobândirea acestuia, motivat de faptul că suma de 14.000euro, folosită la cumpărarea apartamentului, provine dintr-un contract de donație încheiat cu mama sa, având ca obiect suma de 20.000 euro.
Susținerea reclamantei a fost confirmată de o declarație a pârâtului autentificată sub nr._ din 01.08.2006 de BNP I. L. (f. 11), prin care acesta confirmă donația primită de reclamantă, precum și caracterul de bun propriu al sumei primite de la mama acesteia.
Față de cele reținute anterior, instanța a constatat că reclamanta a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunului comun, iar pârâtul a avut o contribuție de 20% la dobândirea acestuia.
De asemenea, părțile au contractat, în timpul căsătoriei, un împrumut bancar în valoare de 20550euro, prin creditul de credit nr. 4363 din 10.08.2006 încheiat de părți cu S.C. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A (f. 14-22, 138-143), suma fiind folosită pentru achitarea prețului apartamentului cumpărat la data de 01.08.2006, aspect reținut chiar în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, datoria acestora este comună potrivit art. 32 C.fam.
Instanța a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie.
Având în vedere criteriile ce pot fi avute în vedere la stabilirea și atribuirea loturilor părților prev. de art. 673 ind.9C.pr.civ., și reținând în prezenta cauză solicitarea reclamantei de atribuire a apartamentului, contribuția acesteia la dobândirea bunului, faptul că are posesia bunului, instanța a atribuit reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1 situat în mun. Suceava, ., ., în valoare de 154.698 lei.
În temeiul art. 673 ind. 5 alin.2 C.pr.civ. și având în vedere că pârâtul nu a primit bunuri în natură, instanța a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 30.940 lei, cu titlu de sultă.
În ceea ce privește datoria pe care o au cei doi soți, instanța a constatat că părțile au obligația de a achita fiecare lunar 1/2 din valoarea ratei lunare datorate în temeiul creditul de credit nr. 4363 din 10.08.2006 încheiat de părți cu S.C. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.
Referitor la solicitarea reclamantei de includere în masa partajabilă a părților și imobilele aflate în posesia pârâtului, ca fiind bunuri coproprietate a acestora, bunuri ce au fost dobândite în timpul concubinajului dintre părți, respectiv terenul în suprafață de 1629m.p. situat pe raza . au edificat, prin contribuție comună și egală, o casă de locuit, în prezent la roșu, o bucătărie de vară edificată din bolțari, acoperită cu azbest, compusă din una cameră, baie, hol, magazie cu beci și o anexă acoperită cu tablă Lindab, compusă din 3 compartimente, cu destinația de magazie, instanța a reținut că solicitarea reclamantei nu este întemeiată.
Astfel, din cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare nr.3555 din 13.07.2004 autentificat de BNP O. B. (f. 23-24) rezultă că terenul a fost cumpărat de către pârât, iar din autorizația de construire depusă la dosar rezultă, de asemenea, că aceasta a fost eliberată pe numele pârâtului (f. 26-27).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv C. M. și Ioanesi A. (f.76, 113) rezultă că reclamanta a suportat parte din cheltuielile legate de ridicarea construcții, cum ar plata de materiale, precum și a lucrătorilor. Însă aceste sume achitate de reclamantă nu sunt de natură a schimba caracterul de bun propriu al bunurilor dobândite de pârât în perioada în care aceștia trăiau în concubinaj, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei înțelegeri între aceștia în sensul ca bunurile dobândite să fie coproprietatea acestora. Simpla contribuție a reclamantei cu sume de bani la cumpărarea ori construirea casei poate genera eventul doar un drept de creanță al acesteia pentru sumele avansate.
În consecință, instanța nu a inclus în masa partajabilă bunurile aflate în proprietatea exclusivă a pârâtului, respectiv terenul și construcțiile aflate în loc.Adâncata, respingînd cererea de partajare a acestora, ca nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta B. V. S. arătînd următoarele:
În timpul relației de concubinaj cu pârâtul C. S. I., care a durat între desfacerea căsătoriei dintre părți prin S.C. nr. 3336/31.10.2003 a Judecătoriei Suceava și data la care s-au recăsătorit – 21.07.2006, au dobândit în coproprietate, în cote de contribuție egale (50% fiecare), suprafața de 1.621 mp teren situat pe raza . (1.561 mp în fapt potrivit expertizei topo, în valoare de 13.690 lei), identic cu corpul de proprietate 715 compus din . CF nedef. nr. 260 a localității cadastrale Adâncata, dobândită în baza contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 3555/13.07.2004 de BNP O. B., precum și construcțiile constând în casă de locuit (Obiect 1), centrală termică (Obiect 2), magazie cu beci (Obiect 3), bucătărie de iarnă (Obiect 4), bucătărie de vară (Obiect 5), magazie de lemne (Obiect 6), în valoare de 205.734 lei (46.734 euro) potrivit expertizei construcții și să se dispună sistarea stării de coproprietate, prin atribuirea în natură a acestor bunuri către pârât, cu obligarea acestuia la plata în favoarea ei a unei sulte corespunzătoare.
Instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că nu a făcut dovada existenței unei înțelegeri cu pârâtul, în sensul ca bunurile dobândite pe raza localității Adâncata să fie coproprietatea lor, contribuția sa materială la achiziționarea terenului și la edificarea construcțiilor generând un simplu drept de creanță și nu un drept real de coproprietate în cote-părți de 1/2 pentru fiecare.
Nu poate fi primită această motivare.
Astfel, s-a căsătorit prima dată cu pârâtul la 12.05.2001, iar prin S.C. nr. 3336/31.10.2003 a Judecătoriei Suceava s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ei, fiindu-i încredințat spre creștere și educare minorul C. C., născut la 18.09.2002. După pronunțarea divorțului, a reluat conviețuirea cu pârâtul și a locuit până în anul 2006 în garsoniera mamei sale, B. F.. La data de 12.05.2005, din relația lor, a părților, a rezultat minorul C. A. Ș..
La 21.07.2006 s-a recăsătorit cu pârâtul, iar prin S.C. nr. 3252/14.07.2009 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, s-a desfăcut căsătoria dintre ei.
Între desfacerea căsătoriei prin S.C. nr. 3336/31.10.2003 a Judecătoriei Suceava și data la care s-au recăsătorit – 21.07.2006, au dobândit imobilele situate pe raza localității Adâncata în coproprietate.
Prezumția de comunitate asupra bunurilor, stabilită prin art. 30 C.fam., se aplică, într-adevăr, doar bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, fără a se putea extinde și aplica și la cele dobândite în timpul concubinajului.
Această dispoziție legală nefiind aplicabilă în ceea ce-i privește pe concubini, consecința este că ei nu sunt socotiți, în baza legii, proprietari în codevălmășie asupra bunurilor dobândite de aceștia în timpul conviețuirii.
În raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun, care reglementează coproprietatea în indiviziune, în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți și contribuția fiecui concubin în parte la dobândirea ei. Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii în comun, prestată cu intenția de a deveni proprietari asupra bunurilor respective, fiind o chestiune de fapt, urmează a fi rezolvată pe bază de probe.
Or, probele administrate în cauză în fața instanței de fond și suplimentate în apel (cu martori care au declarat că înțelegerea dintre ei, părțile, a fost în sensul de a dobândi împreună imobilele în litigiu) relevă că aceste imobile au fost achiziționate împreună, neavând relevanță nici faptul că în contractul de vânzare-cumpărare privitor la teren figurează doar pârâtul, nici faptul că autorizația de construcție este emisă doar pe numele pârâtului.
Situația lor este oarecum atipică, pentru că după primul divorț au continuat să locuiască și să gospodărească împreună, administrând în comun veniturile obținute de fiecare și înțelegând să le valorifice în scopul achiziționării de bunuri ca și cum aceste bunuri ar fi fost codevălmașe.
Starea de concubinaj îndelungată și notorie prezumă dobândirea în comun, în cote-părți egale, a bunurilor de către concubini. Această prezumție, unită cu refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu și cu depozițiile martorilor audiați în cauză în fața instanței de fond și a instanței de apel confirmă că aceste bunuri s-au dobândit în coproprietate.
Astfel, deși citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, pârâtul nu s-a prezentat la nici un termen, ceea ce face aplicabile disp. art. 225 C.pr.civ. privitor la toate pretențiile deduse judecății (inclusiv privitor la starea de coproprietate în cote-părți egale pentru imobilele din Adâncata).
Nici în fața instanței de apel pârâtul nu s-a prezentat, singura sa apărare în fața Tribunalului Suceava vizând formularea de obiecțiuni împotriva expertizei construcții (solicitare admisă) și a unei cereri de efectuare a unei contraexpertize construcții (solicitare respinsă), respectiv a unei cereri de efectuare a unei expertize topo (probă administrată pe cheltuiala subsemnatei).
Apoi, a dovedit cu martorii audiați în cauză (C. M. și Ioanesi A. – filele 76, 113 dosar fond, reaudiați în apel strict pe chestiunea înțelegerii dintre părți cu privire la dobândirea în comun a terenului și a construcțiilor situate pe raza localității Adâncata) că în perioada conviețuirii părților, ulterior primului divorț, din bani obținuți din munca ambilor și administrați în comun, au convenit să achiziționeze terenul de 1.621 mp situat pe raza . au edificat, prin contribuție comună și egală, o casă de locuit, în prezent la roșu, acoperită cu tablă Lindab, o bucătărie de vară edificată din bolțari, acoperită cu azbest, compusă din una cameră, baie, hol, una magazie cu beci și una anexă acoperită cu tablă Lindab, compusă din 3 compartimente, cu destinația de magazie.
Așa fiind, cum esențială la determinarea regimului juridic al bunurilor respective este determinarea voinței reale a părților de a achiziționa bunurile respective în coproprietate și cum a probat că aceste bunuri, dobândite cu bani administrați în comun, au fost destinate folosirii în cadrul gospodăriei comune și pentru a satisface nevoile ambelor părți, mai ales că au trei copii rezultați din relația lor, greșit a reținut prima instanță că tot ce se poate invoca este un simplu drept de creanță și nu unul de coproprietate.
Valoarea bunurilor care au regimul juridic de bunuri coproprietate, în cote-părți egale, este de 13.690 lei terenul de 1.561 mp în fapt și de 205.630 lei construcțiile constând în casă de locuit (Obiect 1), centrală termică (Obiect 2), magazie cu beci (Obiect 3), bucătărie de iarnă (Obiect 4), bucătărie de vară (Obiect 5), magazie de lemne (Obiect 6).
Privitor la situația datoriilor comune, a cerut prin precizările la motivele de apel a se constata că părțile au o datorie comună în valoare de 33.071,84 euro, reprezentând soldul creditului deținut la BRD la data de 12.07.2012, în baza contractului de credit de nevoi personale cu ipotecă nr. 202/27.09.2007 și de a constata că părțile au obligația de a achita lunar jumătate din valoarea ratei de 230 euro.
Între timp, BRD a trecut la executare silită împotriva părților, debitul urmărit fiind de 34.302 euro, sumă în limita căreia își precizează câtimea obiectului pretențiilor de natura datoriilor comune.
Instanța de fond a admis capătul de cerere vizând constatarea datoriei comune, însă s-a raportat din eroare la contractul de credit încheiat cu BCR. Creditul contractat în baza convenției 4363/10.08.2006 s-a stins ca urmare a refinanțării obținute de la BRD.
Potrivit Adresei_/12.07.2012 a BRD, în baza contractului de credit de nevoi personale cu ipotecă nr. 202/27.09.2007 părțile au contractat un împrumut de 37.000 euro. Din această sumă s-au refinanțat un credit de nevoi personale deschis la BRD Suceava – titular C. S. I.; suma de 25.126 euro, credit cu ipotecă deschis la BCR Suceava – titulari ambii soți. Diferența de 6.400 euro a fost eliberată numerar acestora din urmă.
Valoarea datoriei comune la momentul de față este de 34.320 euro, potrivit înscrisurilor depuse pentru termenul din 22.10.2013.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat.
În ceea ce privește motivul de apel prin care se solicită să se constate că masa bunurilor de partajat dintre apelantă și intimatul este grevată de o datorie comună in valoare de 87.000 curo reprezentând suma împrumutată prin contractul de credit de nevoi personale cu ipotecă nr. 202 din 27 septembrie 2007 încheiat cu BRD și să se constate că părțile au obligația de a achita lunar jumătate din valoarea ratei, acesta este întemeiat deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că părțile au contractat această datorie, prin refinanțarea unui credit de la B.C.R. România. De altfel, instanța de fond s-a pronunțat pe această cerere în sensul admiterii și obligării părților la plata a cate ½ din valoarea ratei lunare, dar a avut în vedere contractul de împrumut încheiat cu B.C.R. și nu cel încheiat cu B.R.D.
Rezultă așadar că motivul de apel este întemeiat, asta cu atat mai mult cu cât paratul nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Suceava și nici nu a înțeles să conteste cererea reclamantei apelante sub acest aspect.
Referitor la motivul de apel ce vizează constatarea dreptului de proprietate pentru imobilele a căror partajare se solicită și partaj de coproprietate, respectiv casa de locuit cu anexe și suprafața de 1301 m.p. situate în loc.Adâncata, jud.Suceava, instanța apreciază că acest motiv este nefondat deoarece raportat la prevederile art. 30 din Codul Familiei, ce erau în vigoare la data investirii instanței de fond cu acțiunea de față, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
În conformitate cu prevederile art.31 din Codul Familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei. Conform cu înscrisurile prezentate de către părți la dosar, referitor la modul de dobândire a bunurilor, se constată că imobilele casă de locuit cu anexe și suprafața de 1561 m.p. au fost dobândite prin autorizația de construcție eliberată pe numele paratului intimat și contractul autentic de vânzare-cumpărare, ce nu au fost încheiate în timpul căsătoriei dintre părți.
Din aceste motive, se apreciază că instanța de fond s-a raportat în mod legal la situația de fapt și de drept, în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la comuniunea de bunuri.
Atît timp cît, nu se face dovada existenței unei convenții scrise între reclamanta apelantă și pârâtul intimat cu privire la un drept de coproprietate, nu pot fi avute în vedere motivele din cererea de chemare în judecată și motivele de apel, referitoare la o comuniune de bunuri din afara căsătoriei, în condițiile în care la data promovării acțiunii nu exista o dispoziție legală care să stipuleze, fără putință de tăgadă, că bunurile dobândite în timpul unei relații de concubinaj ar avea un regim de bunuri aflate în coproprietate.
Raporturile care se stabilesc între concubini nu sunt raporturi de dreptul familiei, chiar dacă în fapt, ei conviețuiesc după reguli similare celor ale soților, raporturile personale și patrimoniale ale soților fiind guvernate în totalitate de normele dreptului familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei având regim juridic propriu, reglementat de Codul familiei, distinct de regimul juridic al bunurilor dobândite de concubini, reglementat de dreptul civil.
D. in situația existenței unei convenții a părților, se poate reține dobândirea în coproprietate a unui bun, nu și în cazul în care, în lipsa unei convenții, o parte a contribuit cu o sumă de bani la plata prețului - caz în care se poale invoca doar un drept de creanță - pentru recuperarea contribuției.
În mod cu totul corect a reținut instanța de fond faptul că o eventuală contribuție a reclamantei la construcția imobilelor și la dobândirea terenului reprezintă, de fapt și de drept, un drept de creanță pentru sumele avansate de către aceasta, dar cum reclamanta apelantă nu a solicitat un drept ce creanță, acesta nu poate fi acordat.
Față de aceste considerente, tribunalul în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba în parte sentința, va constata că părțile au o datorie comună în valoare de 37.000 euro reprezentînd suma împrumutată prin contractul de credit de nevoi personale cu ipotecă nr.202 din 27 septembrie 2007 a B.N.R. și va constata că părțile au obligația de a achita lunar ½ din valoarea ratei lunare datorate în baza contractului de credit de nevoi personale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat să plătească apelantei B. V. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanta B. V. S., domiciliată în municipiul Suceava ., ., ., împotriva sentinței civile nr.5649 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul C. S. I., domiciliat în municipiul Suceava ., ., . și din municipiul Suceava la IPJ Suceava – Postul de Poliție Burdujeni.
Schimbă în parte sentința civilă nr.5649 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Constată că părțile au o datorie comună în valoare de 37.000 euro reprezentînd suma împrumutată prin contractul de credit de nevoi personale cu ipotecă nr.202 din 27 septembrie 2007 a B.N.R.
Constată că părțile au obligația de a achita lunar ½ din valoarea ratei lunare datorate în baza contractului de credit de nevoi personale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul C. S. I. să plătească apelantei B. V. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – P. I.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 21 noiembrie 2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
