Partaj judiciar. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 320/314/2009
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.704
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2013
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR C. N. M.
JUDECĂTOR F. L.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții N. A., N. C., L. L. și P.(fostă N.) L., toți cu domiciliul în Rădăuți, ., ., ., și de către reclamanta L. N. E. L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.3061 pronunțată la data de 15.06.2012 de Judecătoria Suceava în dosar_ .
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din dat de 05.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12.03.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 18 octombrie 2007, reclamanta L.-N. E. L. în contradictoriu cu pârâții N. A., N. C., N. L. și P. L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că reclamanta și defunctul N. M., decedat la data de 28.08.2007, au edificat cu o contribuție egală de ½ pe terenul proprietatea pârâtului din satul Fetești, . construcții în valoare de 13.000 lei, să dispună lichidarea stării de indiviziune și să oblige pârâții la plata sumei de 16.000 lei reprezentând cheltuieli cu îngrijirea defunctului, cheltuieli prilejuite de înmormântarea acestuia precum și parastasele ulterioare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâții sunt copiii defunctului N. M. din prima căsătorie și singurii moștenitori legali.
După despărțirea defunctului de mama pârâților, reclamanta a intrat în relații de concubinaj cu acesta începând din anul 1989, locuind în Vatra Dornei. În această perioadă, părțile și-au administrat împreună veniturile și de comun acord au hotărât să se mute după decesul mamei defunctului în satul Fetești, .. Când s-au mutat, era doar o casă veche cu două camere și hol. Cum doreau să aibă o locuință a lor, din veniturile strânse cât a locuit la Vatra Dornei și din cele realizate în gospodărie din muncile agricole și creșterea și valorificarea animalelor și produselor animaliere, împreună (ea însă cu contribuție mai mare), a realizat următoarele construcții: o cameră lipită de casă, edificată de la temelie și până la stadiul actual, în valoare de 3000 lei, o cameră lângă grajd, de asemenea de la temelie și până în stadiul actual, în valoare de 3000 lei, a schimbat acoperișul la cele două construcții (casa și grajd), făcând alt schelet și acoperiș din azbest, în valoare de 3000 lei, poiată de porci din calaburi acoperită cu azbest, în valoare de 1500 lei, poiată de găini din calaburi acoperită cu azbest în valoare de 1000 lei, două camere podite, în valoare de 1500 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă.
În cauză, la data de 1 aprilie 2008 s-a pronunțat sentința civilă nr. 1736.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2356 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat sentința civilă nr. 1736/01.04.2008 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 14 ianuarie 2009, sub număr de dosar_ .
La termenul din data de 31.03.2009 și respectiv din data 14.05.2010 reclamanta și-a precizat acțiunea.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă și cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie casa și terenurile ce au aparținut defunctului lor tată.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților (f.120-121), proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii Mistalschi P. C. (f.89), A. N. (f.101) și S. C. (f.122), Ț. A. (f.127), precum și proba cu expertiza specialitatea construcții raportul de expertiză și suplimentul efectuat fiind depuse la f. 187-191, 204-207.
Prin sentința civilă nr.3061 din 15.06.2012, Judecătoria Suceava a admis în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă L. E. L., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L..
A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă L. E. L.
A obligat pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. la plata către reclamanta-pârâtă L. E. L. a sumei de 1.101,65 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri și a sumei de 2.865 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de înmormântare.
A obligat reclamanta-pârâtă L. E. L. să lase pârâților-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1800 mp. teren arabil și curți construcții situat la locul „V. . Fetești, ., înscris în TP nr. 2592/18.04.2008, precum și casa și anexele gospodărești situate pe această suprafață de teren în intravilanul satului Fetești, ..
A compensat parțial, cheltuielile de judecată, și obligă pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. la plata către reclamanta-pârâtă L. E. L. a diferenței în sumă de 1290 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă L. E. L. și defunctul N. M., tatăl pârâților-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L., au avut o relație de concubinaj ce a durat începând din 1989 și până la decesul acestuia la data de 28.08.2007. În această perioadă, părțile au locuit, după decesul mamei defunctului, în satul Fetești, ..
Reclamanta-pârâtă L. E. L. a susținut că împreună cu defunctul N. M., au realizat mai multe construcții: o cameră lipită de casă, în anul 1996, în valoare de 2000 lei, o cameră lângă grajd, în 1998, în valoare de 2000 lei, au schimbat acoperișul la cele două construcții (casa și grajd), făcând alt schelet și acoperiș din azbest, în anul 1996, în valoare de 1000 lei, poiată de porci din calaburi acoperită cu azbest, în anul 2001, în valoare de 1000 lei, poiată de găini din calaburi acoperită cu azbest, în anul 2001, în valoare de 1000 lei, două camere podite, în anul 1997, în valoare de 1000 lei. (f.81)
Din raportul de expertiză și suplimentul efectuat în cauză rezultă că imobilul casă a fost construit în anul 1960, iar restul anexelor gospodărești în anul 1984. Totodată, expertul a evidențiat că la anexele gospodărești nu s-au realizat îmbunătățiri după anul 1990, ci doar reparații curente în cuantum de 1428,81 lei, iar șopronul a fost desființat și reamplasat, după anul 1990, lucrările amintite ridicându-se la suma de 774,49 lei. f. 187-191, 204-207.
Aspectele reliefate în cadrul expertizei specialitatea construcții civile și industriale sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați. Astfel, în depoziția lor martorii Mistalschi P. C. (f.89) și A. N. (f.101) au evidențiat că atât casa, cât și imobilele au fost edificate de către defunctul N. M. cu prima soție în urmă cu 25-30 de ani, în momentul când s-a mutat acolo reclamanta-pârâtă L. E. L., toate fiind deja ridicate, ulterior, nemairealizându-se nici o îmbunătățire majoră.
În acest sens, instanța a înlăturat afirmațiile martorilor S. C. (f.122) și Ț. A. (f.127) referitor la împrejurarea că toate construcțiile au fost edificate de către reclamanta-pârâtă L. E. L. ca fiind făcute pro causa, necoroborându-se cu întreg materialul probator administrat.
Martorii Mistalschi P. C. (f.89), A. N. (f.101) și S. C. (f.122), Ț. A. (f.127), au arătat, totuși, că reclamanta-pârâtă a ridicat, împreună cu defunctul N. M. un șopru pentru animale (porci)- împrejurare atestată și de pârâta- P. L. (f.121)
De altfel, și reclamanta-pârâtă L. E. L. recunoaște, în cadrul interogatoriului administrat, că nu a făcut alte îmbunătățiri la casă și anexe, ci susține doar că a ridicat o cameră și o parte din anexe.(f.120)
Așadar, reținând că reclamanta-pârâtă L. E. L. a realizat, împreună cu defunctul N. M., doar îmbunătățiri- reparații curente la casă și anexe, și a desființat și reconstruit doar una dintre anexele gospădărești situate în intravilanul satului Fetești, ., isntanța va obliga pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. la plata către reclamanta-pârâtă L. E. L. a sumei de 1.101,65 lei reprezentând partea ei din contravaloarea îmbunătățirilor (cealaltă jumătate cuvenindu-se pârâților-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. ca moștenitori ai defunctului N. M.).
Reclamanta-pârâtă L. E. L. a mai susținut că ea a fost cea care a suportat cheltuielile cu înmormântarea defunctului N. M., care s-au ridicat la suma de 8000 lei și ca atare trebuie să fie despăgubită.
Din coroborarea înscrisurilor de la dosar (f.100,138) cu declarațiile martorilor audiați, reiese că și pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. au contribuit la cheltuielile ocazionate de decesul numitului N. M.. Astfel, martorii ascultați - Mistalschi P. C. (f.89), A. N. (f.101) și S. C. (f.122)- au evidențiat faptul că pârâții-reclamanți, copiii defunctului N. M., au participat la înmormântare și priveghi și au suportat parte din cheltuielile efectuate. Aspectul este confirmat chiar de martorul propus de reclamanta-pârâtă L. E. L. - S. C. (f.122), - care a arătat că pârâții-reclamanți s-au ocupat de plata preotului și a groparului, pălimarului,dascăl, ș.a.m.d. dar și de adeverința eliberată de Biserica din Fetești, jud. Suceava.
Totodată, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă L. E. L. a încasat ajutorul de înmormântare, așa cum rezultă din adeverința de la f. 138 din dosar și chiar din susținerile acesteia din urmă (f.120).
De asemenea, din depozițiile martorilor - Mistalschi P. C. (f.89), A. N. (f.101)-, instanța mai reține că reclamanta-pârâtă L. E. L. a vândut, pentru a contribui la cheltuielile de înmormântare, animale din gospodăria defunctului N. M..
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a conchis că din suma de 8000 de lei (la cât s-au ridicat costurile cu înmormântarea potrivit susținerilor reclamantei-pârâte și martorilor -acesteia S. C. (f.122) și Ț. A. (f.127)- reclamantei-pârâte L. E. L. i se cuvine suma de 2.865 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de înmormântare sens în care va obliga pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. la plată. Sumă sus arătată reprezintă jumătate din diferența rămasă după ce s-au scăzut suma de 2270 lei (contravaloarea ajutorului de înmormântare 1270 lei și a animalului vândut 1000 lei) cu care nici una dintre părți nu a contribuit, propriu-zis, din patrimoniul său.
De precizat că alegațiile reclamantei-pârâte L. E. L. referitor la suportarea, de către aceasta, a cheltuielilor cu spitalizarea și aducerea acasă a defunctului N. M. nu vor fi luate în considerare (fără a se încălca principiul contradictorialității și dreptului la apărare) dat fiind că aceste sume au fost solicitate, pentru prima oară, prin concluzii scrise.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut din actele de stare civilă depuse la dosar și din susținerile concordante ale părților că pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. sunt moștenitorii defunctului N. M., în calitate de descendenți de gradul I- fii și fiice.(f.60-67)
Pe numele defunctului (în calitate de moștenitor după mama sa N. Hareta) s-a eliberat TP nr. 2594/18.04.2008 pentru suprafața de 6600mp. Teren situat pe raza satului Adîncata, .. De asemenea, după defuncta N. Hareta s-a mai eliberat și TP nr. 2592/18.04.2008 pentru suprafața de 1ha. 1400mp. Teren situat pe raza satului Fetești, .. (f.58-59)
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar (f.65-67) coroborată cu mențiunile raportului de expertiză și suplimentul efectuat ( f. 187-191, 204-207 ) rezultă că defunctul N. M., deținea și o casă cu anexe gospodărești situate în intravilanul satului Fetești, ..
Acțiunea în revendicare se caracterizează printr-o . însușiri și anume: este o acțiune reală, pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului real de proprietate; se urmărește predarea posesiunii unui bun; reclamantul trebuie să dovedească faptul că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.
În speță, pentru terenul revendicat, doar pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L., au depus acte justificatoare pentru dreptul de proprietate revendicat.
Instanța a constatat, din declarațiile tuturor martorilor audiați- Mistalschi P. C. (f.89), A. N. (f.101) și S. C. (f.122), Ț. A. (f.127)- că cea care stăpânește o parte imobilele ce au aparținut defunctului N. M. este reclamanta-pârâtă L. E. L..
Astfel, toți martorii au confirmat faptul că reclamanta-pârâtă locuiește în casa cu anexele gospodărești situate în intravilanul satului Fetești, . și stăpânește grădina aferentă acesteia de circa 20 de ari pe care o lucrează. Mai mult, chiar reclamanta-pârâtă L. E. L. a recunoscut acest aspect, în interogatoriul luat în fața instanței (f.120-121). Totodată, toți martorii au reliefat împrejurarea că celelalte terenuri situate în extravilanul . nu sunt deținute și nici lucrate de către reclamanta-pârâtă L. E. L., fiind lăsate pârloagă. (f.89, 101,122,127)
In cauză, odată reținute dreptul de proprietate al pârâților-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L., asupra imobilelor și posesia reclamantei-pârâte L. E. L. asupra acestora, îi revenea reclamantei-pârâte sarcina de a justifica o stăpânire legală, un drept legal și actual de folosință. In speță, însă, reclamanta-pârâtă nu a opus pârâților-reclamanți, un atare drept de folosință.
Or, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru in mod exclusiv și absolut, conferind atributele de dispoziție, fructe și folosință (art.480 C.civ.). Un atare drept absolut al proprietarului nu poate fi îngradit decât în condițiile legii, și nici unul din atributele sale nu poate fi limitat de o altă persoană decât printr-un drept instituit în favoarea sa în condițiile legii. Un atare drept de folosință legal și legitim instituit în favoarea reclamantei-pârâte L. E. L. asupra bunului pârâților-reclamanți nu a fost dovedit.
Pentru aceste considerente, instanța a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă L. E. L. și a obligat reclamanta-pârâtă L. E. L. să lase pârâților-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1800 mp. teren arabil și curți construcții situat la locul „V. . Fetești, ., înscris în TP nr. 2592/18.04.2008, precum și casa și anexele gospodărești situate pe această suprafață de teren în intravilanul satului Fetești, ..
Față de dispozițiile art. 274 rap la art. 276 C.proc.civ., și față de modul de soluționare atât al cererii principale și cât și al cererii reconvenționale, instanța a compenst parțial (în limita sumei de 794 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, taxe judiciare de timbru), cheltuielile de judecată, și a obligat pârâții-reclamanți N. A., N. C., L. L., P. L. la plata către reclamanta-pârâtă L. E. L. a diferenței în sumă de 1290 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta L. N. E. L. și pârâți N. A., N. C., L. L. și P. L., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului său reclamanta a arătat că aceasta a fost dată ca urmare a aplicării greșite a legii și a neadministrării tuturor probelor necesare stabilirii situației de fapt.
Așa cum rezultă din probele dosarului, ea - reclamanta - a intrat în relație de concubinaj notorie cu N. M. începând din anul 1989 și până la decesul acestuia la 28.08.2007, lucru necontestat de pârâți în calitate de descendenți ai defunctului. întrucât casa defunctului situată în Fetești, . doar de mama acestuia, femeie în vârstă și fără posibilități materiale, ea împreună cu defunctul au edificat o . construcții și îmbunătățiri la imobilul în litigiu.
In cauză a fost administrată o expertiză în care fără a se face constatări științifice, experta a concluzionat - doar pe baza susținerilor pârâților - că respectivele îmbunătățiri au fost executate după 1984 și că nici una din îmbunătățiri nu a fost făcută după anul 1990. A contestat această expertiză solicitând prin obiecțiunile depuse ca experta să precizeze cu argumente științifice cum a stabilit că s-au edificat aceste îmbunătățiri în anul 1984. De ademenea, în mod nelegal instanța a înlăturat depozițiile martorilor propuși de ea, martori care au arătat că respectivele construcții au fost edificate de ea și defunct și nu așa cum au susținut pârâții de defunct cu mama lor, practic aceștia recunoscând indirect că respectivele construcții nu au fost edificate de mama defunctului așa cum a reținut instanța fără nici o probă. Cum exista dubiu cu privire la constatările din expertiză și cum ea a depus obiecțiuni care i-au fost respinse nelegal, atâta timp cât există probe contradictorii, era necesară efectuarea unui supliment la expertiză sau efectuarea unei noi expertize pe care a solicitat-o.
In mod greșit instanța a soluționat și cererea sa cu privire la cheltuielile aferente înmormântării și parastasului defunctului, reținând ca acestea ar fi doar în sumă de 2865 lei. A arătat că ea a efectuat cheltuieli pentru aducerea defunctului de la Iași, îmbălsămarea acestuia, sicriu, haine și praznice de 8000 lei în afara banilor încasați drept ajutor de înmormântare.
Deși reține instanța că s-a cheltuit pentru înmormântare suma de 8000 lei, motivează că din această sumă trebuie scăzută suma de 2270 lei ce reprezintă contravaloarea ajutorului de înmormântare de 1270 lei și 1000 lei contravaloarea animalului vândut din gospodărie și că din diferența în sumă de 5730 lei mi se cuvine doar jumătate din această sumă întrucât cealaltă jumătate poate fi luată în calcul deoarece nici una din părți nu a contribuit propriu-zis din patrimoniul său.
Nu a reușit să înțeleagă cum și în baza căror probe a ajuns instanța la această concluzie, întrucât probele administrate în cauză au confirmat că ea reclamanta a cheltuit această sumă de 8000 lei din banii împrumutați și pe care pentru a-i putea restitui a făcut un împrumut. Nici pârâții nu au susținut și nici martorii audiați, la cererea acestora, nu au făcut referiri la faptul că vreo sumă de bani ar fi avut o cu totul altă proveniență, singura referire fiind că pârâții au plătit groparul, preotul și trasul clopotelor, servicii religioase care au costat cel mult 300 lei și care nu au fost incluse de mine în cei 8000 lei cheltuiți.
A dovedit cu actele medicale anexate că defunctul a fost foarte bolnav, cu afecțiuni foarte grave și nimeni nu a făcut referiri cu privire la faptul că ar fi avut sume de bani economisiți pe care eu să-i folosesc la acoperirea cheltuielilor necesare înmormântării.
Pârâții niciodată nu au venit să își viziteze tatăl bolnav, iar cum ei culeg întreaga moștenire, este normal să-i restituie toate cheltuielile efectuate cu ultima boală a defunctului și indiscutabil, cu înmormântarea și parastasele ulterioare.
În motivarea recursului lor pârâții au arătat că, prin hotărârea pronunțată în acest dosar în primă instanță, s-a constatat că reclamanta-pârâtă împreună cu defunctul lor tată au realizat reparații curente la gospodăria rămasă de la bunica noastră și în care au locuit, reparații care se ridică, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, la valoarea de 1428,81 lei. Mai reține prima instanță că cei doi au desființat și reamplasat un șopron în valoare de 774,49 lei. Prima instanță calculează totalul acestor sume și îi obligă să achite reclamantei jumătate din aceasta, adică 1101,65 lei.
Apreciază că nu datorează toată această sumă. Astfel, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, și cum corect reține prima instanță, suma de 1428,81 lei reprezintă „reparații curente”, și nu „îmbunătățiri”, adică necesitatea acestora rezulta chiar din folosința gospodăriei. Gospodăria nu ar fi fost locuibilă dacă nu se realizau lucrări de tencuieli, zugrăveli, curățare sobă. Astfel de lucrări nu aduc nici un plus de valoare locuinței, ci doar o fac potrivită locuirii - or sarcina unor astfel de lucrări revenea tocmai locatarilor, și nu doar proprietarului. Față de această situație, reclamanta, care a recunoscut la interogatoriu că a locuit în acea gospodărie cu defunctul nostru tată, era datoare să facă astfel de reparații și nicidecum nu are dreptul să le solicite lor contravaloarea lor, mai ales în condițiile în care, cu nerușinare, nici în ziua de astăzi reclamanta nu a părăsit locuința care ne aparține în calitate de moștenitori ai tatălui nostru.
Ar rămâne să fie obligați doar la plata a jumătate din prețul șopronului reconstruit (jumătate din 774,49 lei), adică a 387,25 lei cu titlu de îmbunătățiri.
Referitor la cheltuielile de înmormântare, reclamanta a pretins 8000 lei, însă nu a demonstrat suma pretinsă. D. unul dintre martori - S. C. (fila 122 dosar) precizează sume, și nu și martorul Ț. A. (fila 127 dosar), așa cum greșit reține prima instanță.
Suma totală menționată de S. C. nu este, însă, de 8000 lei, așa cum, tot eronat, a reținut instanța de fond, ci de 5100 lei (4000 lei pentru înmormântare, 400 lei pentru primul praznic și 700-800 lei pentru pomenirea la 40 de zile). Aceasta, și nu 8000 lei, este suma din care trebuie scăzute ajutorul de înmormântare de 1270 lei (fila 138 dosar) și contravaloarea animalului vândut - 1000 lei (fila 120 dosar) - rămânând o diferență de 2830 lei. Jumătatea la care ar putea fi obligați trebuie raportată, deci, la diferența de 2830 lei, de unde rezultă că ar putea fi obligați la plata a cel mult 1415 lei, și nu a 2865 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârâți, reclamanta L. N. E. L. a trăit în concubinaj și a gospodărit împreună cu defunctul N. M. (tatăl pârâților) începând cu anul 1989 și până la decesul acestuia, survenit la data de 28 august 2007, perioadă în care a locuit în . într-un imobil casă de locuit proprietatea defunctului.
Reclamanta a susținut că împreună cu defunctul N. M. au realizat mai multe construcții: o cameră lipită de casă în anul 1996, în valoare de 2000 lei; o cameră lângă grajd în anul 1998, în valoare de 2000 lei, au schimbat acoperișul la cele două construcții (casă și grajd), făcând alt schelet și acoperiș din azbest, în valoare de 1000 lei, poiată de porci din calaburi acoperită cu azbest în anul 2001, în valoare de 1000 lei și două camere podite în anul 1997, în valoare de 1000 lei.
Însă, din raportul de expertiză și suplimentul la raportul efectuat în cauză de expert Lena Pricopoaie, rezultă că imobilul casă de locuit a fost construit în anul 1960, iar restul anexelor gospodărești, în anul 1984. Expertul a arătat că la anexele gospodărești nu s-au realizat îmbunătățiri după anul 1990, ci doar reparații curente (tencuieli, zugrăveli) impuse pentru exploatarea construcțiilor în condiții cât mai normale, în cuantum de 1428,81 lei, iar șopronul a fost desființat și reamplasat după anul 1990, lucrările efectuate fiind evaluate la suma de 774,49 lei (f. 187-191 și 204-207 dosar fond).
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză (f. 198 dosar fond) care au fost încuviințate de instanță întocmindu-se un supliment la raportul de expertiză depus la termenul de judecată din 17 aprilie 2012 când s-a acordat termen pentru studiul acestuia la data de 8 iunie 2012.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta nu a formulat obiecțiuni la concluziile suplimentului la raportul de expertiză în condițiile prev. de art. 212 al. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, astfel că este decăzută din dreptul de a-l mai contesta în recurs.
De altfel, aspectele reliefate de expert în conținutul raportului de expertiză sunt confirmate de probele testimoniale administrate în cauză și de susținerile reclamantei la interogator.
Astfel, martorii Mistalschi P. C. și A. N. au arătat că atât casa, cât și imobilele au fost edificate de către defunctul N. M. cu prima soție în urmă cu 20-30 de ani, iar când reclamanta s-a mutat în locuința defunctului, toate construcțiile erau deja ridicate și că ulterior nu s-au mai realizat îmbunătățiri majore (f. 89 și 101 dosar fond).
Însăți reclamanta la interogatoriul civil administrat, a arătat că nu a făcut îmbunătățiri la casă și anexe, însă a susținut că a ridicat o cameră și o parte din anexe.
Or, martorii Mistalschi P. C., A. N., S. C., Ț. A. și P. L. au arătat că reclamanta a construit împreună cu defunctul N. M. un șopron pentru animale (porci), fără a face vreo referire la edificarea unei camere noi și a unor părți din anexe (f. 89, 101, 122, 127, 121 dosar fond).
Prin urmare, în mod corect prima instanță, a înlăturat depozițiile martorilor S. C. și Ț. A. cu motivarea că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și a reținut că valoarea dreptului de creanță al reclamantei asupra imobilelor construcții proprietate defunctului este în cuantum de ½ din suma de 2203,30 lei determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare ale defunctului și cele cu praznicele ulterioare, tribunalul apreciază că suma de 8000 lei pretinsă de reclamantă cu acest titlu este exagerată, nerealistă și neverosimilă având în vedere situația materială precară a reclamantei și a defunctului reliefată de condițiile în care au locuit, de bunurile dobândite de aceștia pe durata unei conviețuiri de 18 ani (în cuantum de doar 2203,30 lei), de împrejurarea că reclamanta nu a realizat venituri, iar defunctul nu avea economii, așa cum însăși reclamanta a arătat prin cererea de recurs formulată.
Pentru aceste considerente, depoziția martorului S. C. care a declarat că, cheltuielile de înmormântare ale defunctului s-au ridicat la suma de 8000 lei (f. 122 dosar fond), urmează a fi înlăturată,ca nefiind conforă cu realitatea.
În aceste circumstanțe și având în vedere că reclamanta nu a administrat nici o probă privind sumele ce ar fi împrumutat de la alte persoane pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, tribunalul apreciază că suma de 8000 lei pretinsă de reclamantă este neverosimil de mare și în consecință, va menține suma de 2865 lei acordată de prima instanță cu titlu de cheltuieli de înmormântare, după deducerea sumei de 1270 lei reprezentând ajutorul de înmormântare ridicat de reclamantă și a sumei de 500 lei reprezentând ½ din contravaloarea animalului vândut din gospodăria defunctului, întrucât reclamanta a gospodărit împreună cu defunctul, având o contribuție proprie la creșterea și întreținerea animalelor din gospodărie.
Cât privește cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor efectuate cu ultima boală a defunctului, tribunalul reține că în mod corect această cerere nu a fost analizată de prima instanță cu motivarea că a fost formulată pentru prima oară prin concluziile scrise depuse la dosar, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.
Recursul pârâților nu este întemeiat.
Astfel, susținerile acestora în sensul că nu datorează reclamantei suma de 1106,65 lei întrucât reprezintă contravaloarea reparațiilor curente care oricum erau în sarcina reclamantei de vreme ce locuia în imobilele respective, nu pot fi reținute deoarece, potrivit raportul de expertiză lucrările efectuate reprezintă tencuieli și zugrăveli care au sporit valoarea construcțiilor aflate în proprietatea pârâților, soluția contrară, echivalând cu îmbogățirea fără justă cauză a pârâților.
Referitor la cheltuielile de înmormântare, pârâții au admis ca fiind dovedită suma de 5100 lei cu depoziția martorului Ț. A. (f. 127 dosar fond) din care urmează să fie scăzută suma de 1270 lei primită de reclamantă cu titlu de ajutor de înmormântare și suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea animalului vândut, după care suma rezultată să se împartă în cote de ½, soluție greșită deoarece, reclamanta nu are calitate de moștenitor al defunctului, astfel că nu poate fi obligată să contribuie la plata cheltuielilor de înmormântare ale defunctului așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, toate cheltuielile de înmormântare urmând a fi suportate de pârâți în calitate de moștenitori (descendenți de grad I) ai defunctului.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu substituirea motivării în ceea ce privește cererea privind plata cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare organizate după defunct.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de pârâții N. A., N. C., L. L. și P.(fostă N.) L., toți cu domiciliul în Rădăuți, ., ., .,județul Suceava, și de către reclamanta L. N. E. L., cu domiciliul în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3061 pronunțată la data de 15.06.2012 de Judecătoria Suceava în dosar_, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
I. G. C. N. M. F. L.
Grefier
S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/2ex.
Judecător fond M. L. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1626/2013. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Sentința nr. 1144/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
