Uzucapiune. Decizia nr. 2070/2013. Tribunalul SUCEAVA

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin prezenta acțiune reclamanții A. M. și A. S. au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 750 mp aferent construcțiilor amplasat în intravilan Șcheia, învecinat cu: . G., propr. S. I., identică cu . formată din o parte a parcelei funciare 450/1 și o parte a parcelei funciare 450/2 a comunei cadastrale Șcheia.

Reclamanții au arătat că stăpânesc terenul din 1975, când au cumpărat de la M. G. și M. E. o casă și suprafața de 500 mp teren aferent construcțiilor, teren pe care familia M. îl primise de la fostul CAP Șcheia, aceste afirmații fiind susținute de actul de învoială depus la fila 10 dosar.

Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1832 din 05.04.2011 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ (filele 4-5), anterior formulării prezentei acțiuni, reclamanții au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 750 mp teren aferent construcției din intravilanul comunei Șcheia, iar cererea le-a fost respinsă. Prin sentința menționată anterior, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a respins ca nefondată plângerea reclamanților împotriva Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 507/21.07.2010, motivând că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată. Astfel, a arătat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții, actul de învoială prezentat nefiind valabil ca act translativ al dreptului de proprietate ci, cel mult o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și nici nu au prezentat un act de atribuire pentru terenul menționat în înscrisul sub semnătură privată numit act de învoială.

Reclamanții au indicat ca temeiuri de drept ale prezentei acțiuni dispozițiile art. 1846, 1847, 1890 Cod civil.

Instanța constată, având în vedere înscrisurile de la filele 6-8, 28-32 dosar, că terenul pentru care reclamanții solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este înscris în cartea funciară a comunei cadastrale Șcheia pe numele lui I. al lui Wasili a lui Georgi Roschu, decedat la data de 06.07.1946, potrivit extrasului din registrul de deces de la fila 27 dosar. Raportat la momentul de la care reclamanții pretind că au exercitat o posesie continuă și utilă asupra terenului ce face obiectul cauzei, respectiv anul 1975, sunt incidente, în ce privește uzucapiunea, dispozițiile Decretului lege nr. 115/1938. Astfel, terenul aflându-se într-o zonă unde s-au aplicat dispozițiile actului normativ menționat (după cum reiese din înscrisurile depuse de reclamanți privind înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în cartea funciară – filele 28-31), nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil privitoare la uzucapiune, indicate de reclamanți ca temei legal al acțiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din decret, cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat și, de asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la proprietate.

În situația în care reclamanții ar fi solicitat constatarea uzucapiunii potrivit dispozițiilor legale aplicabile, respectiv Decretul lege nr. 115/1938, ar fi fost necesară chemarea în judecată și a moștenitorilor proprietarului tabular al terenului. D. fiind că reclamanții sunt cei care stabilesc cadrul procesual, instanța este obligată să se pronunțe în limitele în care a fost învestită, potrivit temeiurilor de drept indicate de reclamanți prin apărător, astfel că nu poate analiza uzucapiunea prin prisma dispozițiilor Decretului lege nr. 115/1938.

De altfel, instanța constată că există impedimente de ordin legal pentru a se constata uzucapiunea chiar și în condițiile Codului civil, dacă acestea ar fi incidente (de exemplu prin invocarea începerii termenului uzucapiunii după . Legii nr. 7/1996, moment din care nu mai sunt aplicabile dispozițiile Decretului lege nr. 115/1938).

Potrivit disp. art. 1846-1847 și art. 1890 C.civ. pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, fără a avea just titlu, partea trebuie să facă dovada faptului că a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar o perioadă de 30 de ani.

Raportat la aceste dispoziții legale, față de înscrisurile de la dosar și din dosarul atașat – nr._ al Judecătoriei Suceava, precum și la declarația martorei C. A. (fila 26), instanța constată că, deși reclamanții au stăpânit terenul din 1975, ei nu au exercitat o posesie utilă, ci au fost de la început detentori precari, fiind vorba de terenul aferent construcțiilor (dat în folosință de stat pentru construirea unei locuințe, casa și anexele gospodărești fiind construite în 1970), pentru care au solicitat, în anul 2010, constituirea dreptului de proprietate (fila 12 dosar nr._ ).

Chiar dacă ar fi avut loc, după anul 1991(care marchează apariția legilor fondului funciar), o intervertire a detenției precare a reclamanților în posesie utilă, termenul de 30 ani pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu avea cum să se împlinească.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. M. și A. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului arată că în mod greșit prima instanță a considerat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.1846, 1847, 1890 din codul civil, că de fapt ar fi îndeplinite condițiile art.28 din DL 115/1938 însă în aceste condiții ar fi trebuit chemați în judecată moștenitorii proprietarului tabular, dar instanța a fost investită într-un anumit cadru procesual, așa trebuia să se pronunțe.

Astfel, instanța de fond nu și-a exercitat în nici un fel rolul și nici nu a pus în vedere reclamanților să-și completeze cadrul procesual.

De asemenea, trebuia avută în vedere și buna credință a reclamanților existentă chiar din anul 1975 chiar dacă ar fi dobândit bunul de la un detentor precar apreciem că a avut loc o introvertire a posesiei în condițiile art.1858 pct.3 din cod civil.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Recurenții reclamanți au formulat o acțiune prin care solicitau ca instanța să constate dobândirea unui drept de proprietate pentru suprafața de 750 mp teren aferent construcțiilor, teren situat în intravilan Șcheia, între vecinii menționați în petitul acțiunii.

La fila 4 dosar fond se regăsește sentința civilă nr. 1832 din 5 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, prin care s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de reclamanții din această cauză, împotriva Hotărârii nr. 507/21 iulie 2010, emisă de Comisia Județeană Suceava de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu privire la aceeași suprafață de teren cu cea care face obiectul prezentului litigiu.

Mai reține instanța de control judiciar, că la fila 10 dosar fond se regăsește un act de învoială, un înscris sub semnătură privată încheiat în 20 martie 1975, în considerarea căruia M. G. a lui Nicanor și soția sa, M. E. au ajuns „la o învoială” în vederea înstrăinării imobilului casă de locuit construită pe suprafața de 500 mp, pe care au obținut-o de la CAP Șcheia în anul 1968. Prețul a fost stabilit la suma de_ lei de la acea vreme, menționându-se expres, că acesta urmează a fi achitat până la data de 1 iulie 1975, când se vor perfecta formele de autentificare la notariatul de stat, în timp ce adeverința de la fila 9 dosar demonstrează că reclamanții recurenți figurează înscriși în Registrul agricol al . 2007 – 2011, vol. II, pag. 88, cu una casă de locuit în suprafață de 60 mp construită în anul 1970, anexe gospodărești (magazii în suprafață de 24 mp) și suprafața de 700 mp teren aferent construcțiilor.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar are în vedere poziția procesuală exprimată de pârâta ., care, prin adresa 5216 din 20.09.2012, precizează că pentru suprafața în litigiu, reclamanții și-au edificat gospodărie, că nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, și că terenul se află în posesia recurenților, arătând că este de acord cu acțiunea.

La fila 26 dosar fond, declarația martorului C. A. relevă că reclamanții au 7 ari de teren, pe care recurenții îi stăpânesc de vreo 33 de ani, de când martora este vecină cu aceștia; că terenul este împrejmuit; că recurenții nu se află în litigiu cu nimeni în ceea ce privește acest imobil, și că în zonă sunt recunoscuți ca adevărați proprietari.

Din extrasul de CF nr. 859 a . 28 dosar, mai rezultă că proprietar tabular pentru terenul în litigiu, identic cu ., figurează în Registrul funciar 3374 din 17 august 1909, numitul I. alui Wasili alui Georgi Roschu, în baza actului nr._ din 27 iulie 1909; de asemenea la fila 29 dosar se regăsește și extras din CF_, în care din nou, proprietar tabular pentru . figurează întabulată aceeași persoană, în baza convenției din 17 iulie 1903, cu precizarea că cele două parcele sunt configurate în planurile de amplasament și delimitare de la filele 30 – 33.

Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat ca fiind art. 1846, 1847, 1890 Cod civil.

Instanța de fond a reținut că, raportat la data decesului proprietarului tabular, respectiv 06.07.1946, în vigoare erau prevederile Decretului – Lege 115/1938.

Instanța este cea care califică din punct de vedere juridic acțiunea, punând în discuția părților acest aspect, fiind de notorietate că nu este ținută de temeiul de drept indicat de părți.

Prin urmare, ar fi trebuit ca judecătorul fondului să pună în discuție temeiul de drept al acțiunii, și să soluționeze cauza raportând probele administrate la temeiul astfel stabilit.

Mai trebuie avute în vedere și înscrisurile noi depuse pentru prima dată în fața instanței de recurs.

În atare împrejurări, cum soluția primei instanțe a fost pronunțată fără aceste înscrisuri, în speță nu se poate exercita un real control judecătoresc cu privire la sentința criticată, motiv pentru care, în considerarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu prilejul rejudecării, instanța de fond, punând în discuția părților, va proceda la stabilirea cu exactitate a temeiurilor de drept pe care reclamanții au înțeles să le invoce avându-se în vedere și înscrisurile noi depuse la dosar; va proceda la stabilirea cadrului procesual sub aspectul persoanelor chemate în judecată ca pârâți – dacă va aprecia că este cazul; va proceda la administrarea oricăror probe pe care le consideră pertinente, utile și concludente în soluționarea corectă a pricinii, inclusiv proba cu expertiză topo, prin care să se măsoare și să se identifice inclusiv cadastral, terenul în litigiu; să se stabilească dacă există o identitate între terenul descris în petitul acțiunii, și evidențiat în planurile de situație de la filele 6-8 dosar, cu parcelele identificate prin extrasele de carte funciară de la filele 28 – 32 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamantul A. Gh.M. și A. S. ambii cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr.5940/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind ., J. SUCEAVA.

Casează în totalitate sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2013

Red.G.F.

Jud.fond A. C.

Tehnored.R.L., 2 ex., 17.10.2013