Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1275/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1275/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1839/237/2012
Dosar nr._ - rectificare CF -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1275
Ședința publică din 16 mai 2013
Președinte-V. E. L.
Judecător- C. L.
Judecător-S. A.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pîrîtul J. R., domiciliat în municipiul Suceava . nr.22, ., ., jud.Suceava și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat N. M. – municipiul Suceava ..10, ., ., împotriva sentinței civile nr.1723 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanta B. S., din Gura Humorului ..25, jud.Suceava și pîrîții J. M. J. B., din municipiul Suceava . nr.22, ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 9 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 16 mai 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă promovată la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 19 septembrie 2012, reclamanta B. S. i-a chemat în judecată pe pârâții J. M., J. B. și J. R., pentru rectificare tabulară, astfel ca, prin probele administrate, să se dispună rectificarea cuprinsului Cărții funciare nr.1113 a parcelelor 660/1, 660/2, 660/3 și 418/5, în suprafață de 159 m.p., în sensul radierii proprietarului tabular actual J. M. și a înscrierii reclamantei în baza Titlului de Proprietate nr.363 din 12 iulie 1994, emis de către Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Suceava.
În motivare, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate a jumătate din construcțiile casă și anexe, situate pe raza orașului Gura Humorului, ..25, prin convenția de vânzare-cumpărare din 15 mai 1982, în baza Sentinței civile nr.2670 din 4 decembrie 1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a Deciziei nr.488 din 26 aprilie 1990 a Tribunalului Suceava și drept de servitute peste ..
Potrivit reclamantei, construcțiile și anexele gospodărești descrise mai sus sunt situate pe . 660/2 din Cartea Funciară nr.1113 a ., iar la înstrăinarea construcțiilor terenul aferent acestora a trecut în proprietatea statului, în baza Legii nr.58/1974.
A mai arătat că, în baza Titlului de Proprietate nr.363 din 12 iulie 1994 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 159 m.p, construcții și curți, că J. M. - autorul pârâților – a nesocotit dreptul său de proprietate și s-a înscris în cartea funciară, ca proprietar tabular al imobilelor din litigiu, în baza Certificatului de moștenitor emis după autoarea sa, J. V..
A susținut că s-au comasat în mod greșit parcele 418/4 și 418/5, li s-a schimbat denumirea, folosința acestora, astfel că situația juridică reală a terenurilor și construcțiilor nu corespund înscrierilor din cartea funciară, astfel că se impune admiterea cererii sale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.885 N.C.C, art.907 NCC.
Reclamanta a depus la dosar, în copie sau în original, următoarele acte: Titlul de Proprietate nr.363 din 12 iulie 1994, Sentința civilă nr.2670 din 4 decembrie 1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, decizia civilă nr.488 din 26 aprilie 1990 a Tribunalului Județean Suceava, plan de situație, releveu, Referat P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, dovada de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâților J. M. și J. B., precum și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Astfel, au arătat că imobilele în litigiu au aparținut soțului și, respectiv, tatălui lor J. M. – decedat la data de 3 august 2011, conform susținerilor din Certificatul de moștenitor nr.154 din 21 septembrie 2011 emis de Biroul Notarului Public P. A. Suceava, singurul moștenitor după acest defunct fiind doar pârâtul J. R., ceilalți fiind străini de succesiune, prin renunțare.
Având în vedere că pârâții J. M. și J. Bogda nu dețin dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, că nu exercită posesia asupra acestora, rezultă că nu au calitate procesuală pasivă în acest dosar.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, a solicitat a se avea în vedere prev.art.907 din NCC, că acest temei juridic nu are nici o aplicabilitate în cauză, în raport de disp.art.76 din Lg.nr.71/2011.
Au susținut că, în speță, sunt aplicabile prev.art.34-35 din Decretul-Lege nr.115/1938, precum și cele ale Lg. nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
În opinia părților, acțiunea în rectificare este o acțiune subsidiară și condiționată de admiterea unei acțiuni prealabile dintre cele descrise mai sus, că nu există o astfel de acțiune concretizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, irevocabilă.
În subsidiar, în cazul respingerii acestor excepții au solicitat să se constate că acțiunea este neîntemeiată.
Au menționat că, prin Sentința civilă nr.2670 din 4 decembrie 1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și Decizia civilă nr.488 din 26 aprilie 1990 a Tribunalului Județean Suceava, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra clădirilor identic cu fostele parcele funciare nr. 660/1 – casă (100mp) și 660/2 – șură (72 mp), precum și un drept de servitute de trecere peste parcelele funciare 660/3 curte și 418/5 – grădină; de la mama și bunica paternă a părinților J. V., și la data pronunțării hotărârilor judecătorești, legile în vigoare nu permiteau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel că terenul aferent construcțiilor cumpărate de reclamantă a trecut în proprietatea statului.
Potrivit pârâților, la stat a fost preluată cota de ½ din parcelele 660/1 și 660/2, în total o suprafață de 86 mp, iar pe două parcele (proprietatea lui J. V.), reclamanta a dobândit un drept de servitute de trecere și nu de proprietate.
În opinia lor, prin efectul legii nr. 18/1991 a fondului funciar, reclamanta nu-și putea construi dreptul de proprietate decât pentru suprafața de teren aferentă construcțiilor (86 mp), că, în mod nelegal, prin Titlul de proprietate nr. 363/1994, reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mult mai mare (159 mp), la care nu avea dreptul, astfel că titlul său de proprietate este lovit de nulitate absolută parțială, potrivit art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, că această nulitate poate fi invocată pe cale de acțiune sau de excepție, că reclamanta nu s-a intabulat niciodată cu terenul din titlul de proprietate, că se impune sancționarea cu amendă a acesteia, pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, potrivit art. 1081 pct.1 lit. a cod procedură civilă.
Au atașat: certificat de moștenitor nr. 154 din 21 septembrie 2011, Decizia nr. 764/2011 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 1260 din 2 noiembrie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului, Decizia nr. 2039 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 725 din 14 mai 2009 a Judecătoriei Gura Humorului, Sentința civilă nr. 1593 din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Gura Humorului, Decizia civilă nr. 101 din 1992 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 2400 din 17 octombrie 1991 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, notă, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
Ulterior, pârâții au depus precizări prin care au arătat că renunță la cererea de anulare parțială a titlului de proprietate emis în favoarea reclamantei, atașând chitanțe fiscale, onorariu avocat.
La termenul din 21.12.2012, reclamanta a depus precizări la acțiune, în sensul completării acțiunii cu un nou capăt de cerere, în sensul că solicită să se constate că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, pârâții invocând tardivitatea acestora.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr.1723 din 21 decembrie 2012 a admis excepția prematurității, a respins cererea ca fiind prematur introdusă și a obligat pe reclamantă să plătească pârâților, în solidar, cheltuieli de judecată, în cuantum de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, că excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezbaterea în fond a pricinii.
Față de actele și lucrările dosarului, din care rezultă că pârâții J. M. și J. B. nu dețin nici un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, că pârâtul J. R. este singurul moștenitor al defunctului J. M., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților J. M. și J. B..
Potrivit art. 907 din Noul Cod Civil, „Când o înscriere în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricăror înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărui rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond.
Acțiunea de fond, poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.,,
Art. 76 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil prevede că dispozițiile art. 976-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Noului Cod Civil.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996 (în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din carte funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Față de actele și lucrările dosarului, de prevederile legale mai sus arătate, instanța a constat că este dată excepția prematurității prezentei acțiuni, invocată de către pârâți, cât timp nu sunt întrunite cerințele art. 34 din Legea nr. 7/1996, nefiind în prezența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să ateste situația invocată de către reclamantă, în sensul că nu corespunde situația reală a imobilelor cu cea înscrisă în cartea funciară.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pîrîtul J. R. criticînd-o doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.
În motivare, a arătat că potrivit dovezilor existente la dosar, suma avansată de către recurent cu titlu de cheltuieli de judecată se ridică la valoarea totală de 3049,68 lei, constînd în onorariu avocat - 1000 lei, chitanțe copii xerox – 21,15 lei, consum carburant – 1910,32 lei și roviniete C.N.A.D.N.R. pe perioada 3 august 2012 – 31 octombrie 2012, 1 noiembrie 2012 – 29 ianuarie 2013 – 118,21 lei, că la instanța de fond a depus la dosarul cauzei bonurile fiscale existente însă nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată. Deplasarea s-a făcut cu mașina personală iar combustibilul se ridică la suma de 1910,32 lei.
A mai arătat că rovinietele au fost achiziționate doar pentru perioada derulării acestui litigiu deoarece pentru termenele de judecată s-a deplasat de 4 ori pe ruta București – Gura Humorului și în acest interval de timp a utilizat drumurile naționale pentru care a fost necesar să achite această taxă.
Reclamanta intimată B. S. a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs invocate ce se subscriu disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.274 Cod procedură civilă partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, verificînd înscrisurile depuse de către reclamanta la instanța de fond tribunalul constată că recurentul este îndreptățit la cheltuieli de judecată în cuantum de 2799,4 lei, reprezentînd onorariu avocat și bonuri fiscale privind contravaloarea carburantului utilizat de recurent pentru deplasări la instanță la termenele de judecată.
Deși are domiciliul stabil în municipiul Suceava . nr.22, ., ., pîrîtul recurent a făcut dovada că este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la S.C. „DGM Support Consulting” SRL, cu sediul în București ..6B, ., etj.8, . 1, sector 2, conform adeverinței de la fila 25 dosar recurs și contractul de închiriere încheiat la 11 mai 2010 (f.14-16 dosar).
Pentru termenele de judecată de la instanța de fond reclamantul a dovedit că a făcut cheltuieli de judecată doar în limita sumei de 2799,4 lei, iar în baza dispozițiilor legale sus-menționate, precum și art.312 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și modificînd în parte sentința civilă, va obliga reclamanta intimată B. S. să plătească pîrîtului recurent J. R. suma de 2799,4 lei cheltuieli de judecată de la instanța de fond, în loc de 1200 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sînt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamanta intimată B. S. va fi obligată să plătească recurentului J. R. suma de 200 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentînd contravaloarea combustibilului folosit pentru deplasarea la instanță potrivit B.F. nr.106 din 9 mai 2013 (f.26 dosar recurs).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pîrîtul J. R., domiciliat în municipiul Suceava . nr.22, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat N. M. – municipiul Suceava ..10, ., ., împotriva sentinței civile nr.1723 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanta B. S., din Gura Humorului ..25, jud.Suceava și pîrîții J. M. J. B., din municipiul Suceava . nr.22, ., ..
Modifică în parte sentința civilă în sensul că:
Obligă reclamanta intimată B. S. să plătească pîrîtului recurent J. R. suma de 2799,4 lei cheltuieli de judecată de la instanța de fond, în loc de 1200 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sînt contrare prezentei decizii.
Obligă reclamanta intimată B. S. să plătească recurentului J. R. suma de 200 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. P. T.
Red. S.A.
Jud.fond – S. E.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 30 mai 2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 1144/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1863/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
