Pretenţii. Decizia nr. 1277/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 6163/314/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1277
Ședința publică din 16 mai 2013
Președinte-V. E. L.
Judecător- C. L.
Judecător-S. A.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantele C. E., domiciliată în municipiul Suceava ..84, ., ., C. B., domiciliată în ..Suceava și pîrîta Asociația de proprietari nr.38 Suceava, cu sediul în municipiul Suceava Calea Burdujeni nr.8, ., împotriva sentinței civile nr.6003 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ).
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 9 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 16 mai 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.05.2007 sub nr. de dosar_ reclamantele C. E. și C. B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari nr. 38 Suceava, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună recalcularea pretențiilor reprezentând cheltuieli de întreținere pe care pârâta le solicită de la reclamante, apreciind că aceste cheltuieli au fost calculate în mod nelegal. De asemenea, au solicitat ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantele au arătat că pârâta pretinde suma de 1.289,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 1999-ianuarie 2007 și suma de 1.795,40 de lei reprezentând majorări pentru neplata în termen, deși, în realitate, reclamantele nu datorează aceste sume, pârâta neținând cont de unele deduceri și scutiri de care beneficiază reclamantele și constatând un consum de apă mult mai mare decât cel declarat de acestea.
Reclamantele au indicat și faptul că pârâta nu a ținut cont de faptul că în perioada noiembrie 2005- aprilie 2006, reclamantele au fost scutite de la cheltuielile comune conform adresei_/07.12.2003 a Primăriei Suceava, pârâta neținând cont nici de faptul că reclamanta C. E. a fost internată în spital pentru o perioadă de timp.
În dovedirea acțiunii reclamantele au depus la dosar înscrisuri, solicitând proba cu expertiză contabilă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.6003 din 13 decembrie 2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei pârâte C. E. în ceea ce privește cererea formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava; a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în cererea formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava, în ceea ce privește debitele aferente perioadei 2002 – iunie 2004, invocată de reclamantele-pârâte, ca nefondată; a respins cererea formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava împotriva reclamantei pârâte C. E. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a luat act că reclamata pârâtă C. B. a renunțat la cererea de intervenție în interes propriu; a admis în parte acțiunea obiect „pretenții”; a admis în parte acțiunea pârâtei reclamante Asociația de proprietari nr. 38 Suceava astfel cum a fost precizată în contradictoriu cu reclamata pârâtă C. B.; a obligat reclamata pârâtă C. B. la plata către pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava a sumei de 891,31 lei cu titlu de diferență cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente perioadei 01.01._07 și a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamantele pârâte a sumei de 683,26 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei pârâte C. E., instanța reține că pârâta reclamantă Asociația de Proprietari nr. 38 Suceava a furnizat în perioada 2002 – 2007 servicii de întreținere pentru apartamentul situat în municipiul Suceava, Calea Unirii, nr. 84 A, ., . că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr.230/2007, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 40.765 aflat la fila 358 dosar rezultă că proprietarul imobilului din Suceava, Calea Unirii, nr. 84 A, . pârâtă C. B., reclamanta pârâtă C. E. fiind mama proprietarului C. B.. Constatând că reclamanta pârâtă C. E. nu este proprietarul imobilului pentru care pârâta reclamantă invocă neplata cheltuielilor de întreținere, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei pârâte C. E. în ceea ce privește cererea formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava și va respinge cererea formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava împotriva reclamantei pârâte C. E. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de reclamantele pârâte, instanța constată că cererea de chemare în judecată formulată de pârâta reclamantă Asociația de proprietari nr. 38 Suceava a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 13.08.2007 sub nr. de dosar_, pârâta reclamantă solicitând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 2002-2007.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 157/1968, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge, prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Art. 3 stabilește că termenul de prescripție este de 3 ani iar art. 7 al aceluiași act normativ prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În dispozițiile art. 16 din Decr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, legiuitorul a precizat că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate pricinii la dosarul cauzei, la f. 59-64 (dosar nr._/314/2007) există copii ale mai multor chitanțe, din care rezultă că în cursul anului 2005, intimata C. E. a achitat către Asociația de Proprietari nr.38 Suceava în mai multe rânduri diferite sume de bani – cu titlu de restanțe la cheltuieli comune.
Aceste plăți, evident că au valoarea unei recunoașteri a dreptului pârâtei-reclamante recurente pentru cheltuielile pretinse prin cererea de chemare în judecată și întrerup cursul prescripției extinctive. Cum chitanțele liberatorii nu fac referire expresă cu privire la datoria stinsă prin plăți (având specificat doar faptul că suma achitată reprezintă restanță) și față de regulile care guvernează imputația plății, necontestat că s-a plătit datoria cea mai veche, situație în care acțiunea formulată de asociația de proprietari nu poate fi considerată prescrisă pentru perioada 2002-2004, reținând în acest sens și dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs.
Față de cele de mai sus instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantele pârâte .
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantele-pârâte au solicitat prin ultimele precizări (f.377) să se oblige pârâta-reclamantă la restituirea sumelor de 840,25 lei reprezentând plăți nedatorate, obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 187 lei reprezentând plată nedatorată pentru reparații încasată fără justificare, cu cheltuieli de judecată iar pârâta reclamantă a solicitat prin ultimele precizări obligarea reclamantelor-pârâte la plata cheltuielilor comune și penalităților de întârziere aferente perioadei 2002-2007.
Analizând cererea reclamantelor-pârâte C. E. și C. B. precum și cererea pârâtei-reclamante Asociația de proprietari nr.38 Suceava, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (f.280-298) prin răspunsul la obiectivul nr.1, expertul a concluzionat că pentru perioada 2002-2007, reclamantele-pârâte datorează pârâtei reclamante suma de 1635,92 lei .
Dar, potrivit aceluiași raport de expertiză contabilă, pentru această perioadă 2002-2007, reclamantele au achitat pârâtei sumei de 840,25 lei conform chitanțelor de plată.
Așadar, în urma scăderii din debitul datorat pentru perioada 2002-2007 a sumelor de mai sus, instanța a reținut că reclamantele-pârâte mai datorau pârâtei reclamante suma de 795,67 lei. .
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța a reținut, având în vedere suplimentul la raportul de expertiză (f. 342-355) că acestea sunt în cuantum de 95,64 lei, expertul calculând penalitățile raportat doar la hotărârile Adunărilor Generale ale Asociației de proprietari depuse la dosar, pentru celelalte penalități de întârziere solicitate de pârâtă neexistând hotărîri ale adunării generale.
Instanța a constatat că nu se impune restituirea de către pârâtă către reclamante a sumei de 840,25 lei reprezentând plăți nedatorate, întrucât așa cum s-a concluzionat și în raportul de expertiză efectuat în cauză, această sumă reprezintă parte din debitul datorat de reclamante către pârâtă pentru perioada 2002-2007.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de restituire și a sumei de 187 lei, reprezentând plată nedatorată pentru reparații încasată fără justificare, instanța a reținut că reclamantele deși aveau sarcina probei conform art.1169 C.civ., nu au făcut dovada plății către pârâtă a acestei sume cu titlu de reparației nejustificată.
Așadar, având în vedere că din debitul total aferent perioadei 2002-2007, respectiv suma de 1635,92 lei, reclamantele au achitat cu chitanțe suma de 840,25 lei, având în vedere și faptul că penalitățile de întârziere calculate de expert sunt în cuantum de 95,64 lei, instanța a reținut că debitul datorat de reclamante către pârâtă pentru perioada 2002-2007 este în cuantum de 891,31 lei, reprezentând diferență cheltuieli comune și penalități de întârziere .
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 246 C.pr.civ. instanța a luat act că reclamata pârâtă C. B. a renunțat la cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs părțile criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantele C. B. și C. E. au solicitat admiterea excepției prescripției debitelor față de Asociația de Proprietari nr.38 și să se rețină că Judecătoria Suceava în mod eronat a reținut că există recunoașteri în sensul art.16 din Decretul nr.167/1958 ale debitelor din 2002-2004 prin plățile dovedite cu chitanțele de la filele 59-64 dosar, că aceste chitanțe și recunoașteri au efect întreruptiv de prescripție și că s-au achitat datoriile cele mai vechi.
Au mai susținut că în realitate a intervenit prescripția iar sumele din chitanțele depuse la dosar au fost achitate pentru cheltuielile și sumele pretinse de asociație din anul 2005, sumele pretinse de asociație pentru anii 2002-2004 au fost contestate de către reclamante la asociație și la Primăria mun. Suceava. În această situație nu se poate vorbi de achitarea sumelor prescrise (ca fiind cele mai vechi deoarece nu s-a consemnat pe chitanță o altă situație), că, chitanțele sînt documente unilaterale iar acestea au fost achitate pentru anul 2005, așa cum rezultă din contestațiile depuse și apoi datorită acestei situații abuzive nu au mai achitat alte sume pretinse de asociație și au deschis un litigiu.
Pretențiile asociației la nivelul anului 2005 cuprind și alte sume calculate abuziv, așa cum se arată în expertiza și în declarația martorului aflată la dosar.
Pe fondul cauzei solicită ca în conformitate cu expertiza contabilă întocmită să se constate că nu au datorii față de pîrîtă și să se dispună restituirea sumei de 840 lei reprezentînd plăți nedatorate, iar în subsidiar compensarea debitelor pînă la concurența cu cea mai mică dintre sume.
Pîrîta Asociația de Proprietari nr.38, prin recursul declarat, a invocat încălcarea disp.art.315 al.1 Cod procedură civilă întrucît instanța de trimitere nu s-a conformat dispozițiilor date prin decizia de casare, de a suplimenta probatoriul administrat în vederea calculării exacte a debitului datorat dar și reevaluarea materialului depus la dosarul cauzei și chiar prin unele înscrisuri.
Recursurile sînt neîntemeiate.
Examinînd sentința atacată în limita motivelor de recurs ce se subscriu disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în materie precum și considerentele sentinței civile, tribunalul constată următoarele:
Reexaminînd întreg probatoriul administrat în cauză tribunalul constată că dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă nu sînt incidente în cauză, situație juridică corect reținută de către instanța de fond întrucît înscrisurile aflate la dosar dovedesc faptul că recurenta C. E. a achitat către Asociația de Proprietari nr.38 de mai multe ori diferite sume de bani cu titlu de restanțe la cheltuieli de întreținere. Aceste plăți efectuate au valoarea unor recunoașteri a dreptului pîrîtei reclamante recurente pentru cheltuielile pretinse prin cererea de chemare în judecată și în mod evident acestea întrerup cursul prescripției extinctive. Cum, chitanțele liberatorii nu fac referire expresă cu privire la datoria stinsă prin plăți, (avînd specificat doar că suma achitată reprezintă restanță) și față de regulile care guvernează imputația plății, necontestat că s-a plătit datoria cea mai veche, situație în care acțiunea formulată de Asociația de Proprietari nr.38 nu poate fi considerată prescrisă pentru perioada 2002-2004.
Prin urmare, în baza acestor considerente instanța de fond justificat a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în cererea formulată de pîrîta reclamantă Asociația de Proprietari nr.38, în ceea ce privește debitele aferente perioadei 2002-2004 invocate de reclamantele pîrîte.
Recurentele C. B. și C. E. au criticat sentința civilă atacată și pe fondul cauzei solicitînd să se constate că nu au datorii față de pîrîtă, să se dispună restituirea sumei de 840 lei reprezentînd plăți nedatorate și să se constate că nu datorează penalități, iar în subsidiar au cerut compensarea debitelor pînă la concurența cu cea mai mică dintre sume.
Reanalizînd susținerile recurentelor reclamante, raportat la expertiza contabilă efectuată în cauză și celelalte probe administrate și coroborate cu susținerile părților din litigiu, tribunalul constată că prin calculul efectuat pentru perioada 2002-2007 corect s-a stabilit că reclamantele datorează Asociației de P. nr.38 sumele de 795,67 lei cu titlu de cheltuieli comune de întreținere și 95,64 lei penalități stabilite conform Hotărîrilor Adunării Generale depuse la dosar.
Prin urmare, față de aceste aspecte justificative prima instanță a constatat în mod corect că pretențiile reclamantelor recurente sînt neîntemeiate.
Cu privire la recursul declarat de către pîrîta Asociația de Proprietari nr.38 tribunalul constată că prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2012, la interpelarea instanței, față de suplimentarea probatoriului astfel cum s-a recomandat prin decizia de casare nr.1238/2012 a Tribunalului Suceava, părțile prezente au arătat că nu au de formulat nici o cerere de probatorii, instanța constatînd că reclamantele nu doresc suplimentarea probatoriului și nici pîrîta recurentă Asociația de Proprietari nu a făcut o cerere de probe în acest sens, deși a fost legal citată pentru termenul de judecată din 13 decembrie 2012, încă din 8 august 2012 (f.12 dosar fond).
În consecință, instanța de fond în mod corect a procedat la soluționarea cauzei, după casare cu trimitere, cu respectarea disp.art.315 Cod procedură civilă.
Așadar, constatînd că în raport de motivele de recurs formulate și probele existente la dosar, cît și față de dispozițiile legale incidente, pentru considerentele de mai sus, tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta a fost pronunțată cu stabilirea unei situații de fapt, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale reținute.
Astfel, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă se vor respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele C. E., domiciliată în municipiul Suceava ..84, ., ., C. B., domiciliată în ..Suceava și pîrîta Asociația de Proprietari nr.38 Suceava, cu sediul în municipiul Suceava Calea Burdujeni nr.8, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.6003 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. P. T.
Red. S.A.
Jud.fond – C. A.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 31 mai 2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1274/2013. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4796/2013.... → |
|---|
