Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4796/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4796/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3424/285/2010*
Dosar nr._ -daune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1637
Ședința publică din 18 iunie 2013
Președinte V. E. L.
Judecători C. L.
S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta ., împotriva sentinței civile nr. 4796 din data de 14 decembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta intimată C. M. asistată de avocat M. B., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură pârâta intimată C. M. a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat împuternicirea avocațială pentru d-na avocat M. B..
Se prezintă în instanță pârâta intimată C. M. care se legitimează cu C.I. . nr._.
Apărătorul intimatei, fiind întrebat, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 25 mai 2011, reclamanta . a chemat-o în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata prețului neplătit, rezultat din contractele de pășunat încheiate între ei, respectiv contractul nr.1106/18.04.2007 și nr.1146/20.04.2008, suma totalizând 16.449 lei, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractele de pășunat arătate încheiate în baza Legii nr.72/2002 a zootehniei a dat dreptul de pășunat pe un teren care îi aparține în suprafață de 31,11 ha aflat pe teritoriul comunei Cârlibaba, pârâtei.
Prețul contractelor au fost astfel: prețul contractului 1106/18.04.2007 a fost de 3.900 lei, din care 1.000 lei plătibil la data de 1.05.2007, iar 8.300 lei plătibili la data de 15.10.2007, prețul contractului nr.1146/30.04.2008 a fost de 80 euro/ha la cursul euro de la data încheierii contractului, rezultând suma de 9.149 lei.
Din aceste sume s-au plătit 1.000 lei, în baza contractului 1106/2007, conform chitanței nr._ . și 1.000 lei din prețul contractului 1146/2009, conform chitanței SVVRC 1508, rezultând astfel un rest de plată de 8.300 lei din prețul contractului 1106/2007 și un rest de plată de 8.149 lei din prețul contractului 1146/2008, deci un total de 16.449 lei.
S-a mai arătat că a executat partea ei de obligații, pârâta folosind nestingherită terenul pentru pășunatul animalelor, pârâta fiind somată în mai multe rânduri să plătească sumele restante, însă nu s-a conformat, fiind chiar invitată la conciliere .
Pârâta a fost legal citată, asistată de avocat a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta să-i achite suma de 5.700 lei, reprezentând aportul de valoare pe care l-a adus în fiecare an celor 62 ha pentru anul 2007 și celor 31,11 ha pentru anul 2008, la fondul de pășunat de la locul „Checira” pe raza comunei Izvoarele Sucevei, jud. Suceava, conform celor 2 contracte de pășunat.
În fiecare an a spart mușuroaiele de pe fondurile de pășunat și a nivelat terenul pentru a spori valoarea de pășunat a fondului, activitate prin care a plătit 2 persoane care au lucrat pe an câte 5 zile, câte 50 lei, pe total 1.000 lei, a făcut trei troci pentru apă pentru a avea unde adăpa animalele, costând câte 200 lei, în total 600 lei.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.1541/14.03.2011 a respins acțiunea și cererea reconvențională cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, cu motivarea că se impune pronunțarea unei astfel de hotărâri (care ca orice hotărâre judecătorească poate constitui titlu executoriu în condițiile legii) din moment ce pentru suma solicitată reclamanta a început executarea silită în dosarul nr.5/2009, fiind emise titlul executoriu nr.1792/2009 și somația de plată din data de 9.07.2009.
În ceea ce privește pretențiile pârâtei din cererea reconvențională cu privire la îmbunătățirea fondului de pășunat, instanța a reținut că aceste lucrări au fost făcute pentru administrarea și folosirea în condiții optime a fondului de pășunat de care a profitat doar pârâta, neputându-se reține că ar fi adus un aport de valoare la fondul de pășunat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta . în realitate acele contracte nu constituie titluri executorii în sensul prevăzut de lege, acțiunea fiind probată atât cu înscrisuri, cât și prin recunoașterea de către pârâtă a faptului că nu a plătit sumele restante.
Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr.204/26.01.2012 a admis recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr.1541/14.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._ a casat în parte sentința civilă trimițând cauza spre rejudecare numai în ceea ce privește cererea de chemare în judecată, menținând dispoziția de respingere a cererii reconvenționale, decizie irevocabilă.
Cauza a fost reînregistrată în vederea rejudecării pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 24.02.2012, când s-a fixat termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
A fost atașat dosarul de fond nr._ a Judecătoriei Rădăuți.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța a solicitat și au fost depuse în copie contractele de pășunat încheiate de părți la data de 18.04.2007 și 30.04.2008, hotărârea Consiliului local Gălănești nr.8/28.03.2009 privind organizarea stânelor.
S-a administrat în cauză și proba cu interogatoriul reclamantului, primarul comunei Gălănești.
Pârâta C. M., prin întâmpinarea depusă a arătat că solicită respingerea acțiunii, întrucât ea a încheiat contractele de pășunat cu Consiliul local Gălănești, sumele prevăzute în contracte cu titlu de taxe de pășunat, fiind stabilite prin hotărâri ale Consiliului local, care au stabilit cuantumul la 1.000 lei anual și au fost achitate.
Prin sentința civilă nr.4796 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . fondul cauzei s-a respins acțiunea și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Față de părțile contractante, respectiv Consiliul local al comunei Gălănești, prin primar și reclamanta din acțiune, respectiv . identitate de persoane, în cauză fiind dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Instanța constatat depuse la dosarul de fond, chitanțele prin care pârâta a achitat sumele de câte 1.000 lei în anul 2007 și 2009, astfel cum s-a stabilit în contractul de pășunat încheiat între părți, împrejurări care au fost recunoscute și clarificate cu prilejul realizării interogatoriului luat primarului comunei Gălănești.
În ceea ce privește pretențiile pârâtei din cuprinsul cererii reconvenționale, instanța a reținut că lucrările făcute au fost pentru administrarea și folosirea în condiții optime a fondului de pășunat, a profitat doar pârâta și nu se poate reține că ar fi adus un spor de valoare respectivului fond.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta . pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că, astfel după cum rezultă din cuprinsul art.21 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, doar unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, doar acestea au capacitate juridică deplină, patrimoniu propriu, conturi, etc., cu alte cuvinte, unitățile administrativ teritoriale, în speța de față . care are capacitatea de a sta în instanță și calitatea procesuală activă în prezenta cauză, condiție în care excepția lipsei calității procesuale active nu este dată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul Suceava la momentul investirii cu recursul declarat împotriva primei sentințe civile pronunțate în prezenta cauză, odată cu admiterea recursului a hotărât că cererea reconvențională este nefondată și trebuie respinsă astfel încât, cu privire la acest aspect există autoritate de lucru judecat iar Judecătoria Rădăuți nu mai avea dreptul să se pronunțe.
Cu privire la pretențiile subscrisei reiterează recurenta următoarea situație:
Prin contractele de pășunat nr.1106/18.04.2007 și nr. 1146/30.04.2008, încheiate în baza Legii nr. 72/2002 a zootehniei, a dat dreptul de pășunat pe un teren care le aparține în suprafață de 31,11 ha, aflat pe teritoriul comunei Cârlibaba, pârâtei.
Prețurile contractelor au fost astfel:
- prețul contractului 1106/18.04.2007 a fost de 9300 lei, din care 1000 lei plătibili la data de 1.05.2007, iar 8300 lei, plătibili la data de 15.10.2007;
- prețul contractului 1146/30.04.2008 a fost de 80 euro/ha, la cursul euro de la data încheierii contractului, rezultând astfel suma de 9149 lei.
Din aceste sume s-au plătit 1000 de lei în baza contractului 1106/2007, conform chitanței nr._, ., și 1000 lei din prețul contractului 1146/2009, conform chitanței SVVRC 1508. Rezultă astfel un rest de plata de 8300 de lei din prețul contractului nr.1106/2007 și un rest de plată de 8149 lei din prețul contractului nr.1146/2008, deci un total de 16.449 lei.
A mai arătat că pârâta a folosit nestingherită terenul pentru pășunatul animalelor, că a fost somată în mai multe rânduri să plătească sumele restante, însă nu s-a conformat, fiind chiar invitată la conciliere directă.
Că, situația de fapt prezentată a fost dovedită prin proba cu înscrisuri constând în contractele menționate mai sus, cu chitanțele de plată parțială, interogatoriul pârâtei luat în instanță, precum și interogatoriul primarului comunei Gălănești.
In drept, au invocat disp.art. 3041 și art.312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.10-11), pârâta intimată C. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta intimată a arătat următoarele:
Așa cum a fost precizat în acțiunea introdusă la Judecătoria Rădăuți la data de 25 mai 2011, a încheiat în anul 2007 și respectiv 2008 cu Consiliul Local Gălănești, prin primar contracte de pășunat, pentru terenuri pășuni situate la locul numit« CHECIURA ».
Sumele prevăzute în contract cu titlul de taxă de pășune sunt cele stipulate prin hotărârile de Consiliu Local, care au stabilit acest cuantum, respectiv 1000 lei anual.
Prin sentința civilă nr. 1541/14 aprilie 2011s-a respins acțiunea ca nefondată, aceiași soluție fiind și față de cererea reconvențională. Această soluție a fost atacată cu recurs, iar instanța de control a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. S-a stabilit că ne aflăm în fața unor contracte de arendă, și urmează să fie verificate condițiile desfășurării acestor contracte.
1. Față de părțile contractante, respectiv CONSILIUL LOCAL AL . și reclamantul din acțiune, respectiv . stabilit că nu este identitate de persoană, așa încât, în mod corect s-a reținut că sunt date condițiile de existență a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului recurent.
2. Față de data introducerii acțiunii, respectiv 25 mai 2010, consideră intimata că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, conform art.3 din Decretul-Lege nr.167/58 având în vedere data încheierii contractelor, respectiv 18.04.2007 și respectiv 30.04.2008.
Contractele de arendă au fost încheiate de CONSILILU LOCAL GALANESTI, prin primar, primar care nu avea calitatea de a reprezenta Consiliul Local, ci Consiliul Local trebuia să-și delege un reprezentant în persoana președintelui de ședință, de la data când pe ordinea de zi figurau ca puncte de ședință încheierea acestor contracte de pășunat. Acesta, reprezentând Consiliul Local, putea fi împuternicit să acționeze în judecată executarea, modul de derulare a contractelor de arendă, în condițiile stipulate. De fapt taxele de pășunat trebuiau achitate Consiliului Local Cârlibaba, așa cum este stipulat în contract, Consiliul Local al . un administrator și nu proprietarul suprafețelor arendate, respectiv 31,11 ha, situat la locul numit CHECJURA, taxele de pășunat fiind stabilite prin Hotărârile Consiliului Local Gălănești, în cuantum de câte 1000 lei anual, și au fost achitate.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu disp.art.312 alin.5 Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente și probele administrate, tribunalul constată următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului precum și a probatoriului administrat în cauză, tribunalul constată că după casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, prima instanță în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . fondul cauzei a respins acțiunea în răspundere contractuală precum și cererea reconvențională.
Corect prin motivele de recurs au fost invocate disp.art.21 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală. Potrivit acestor dispoziții legale doar unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
În speță, reclamanta . juridică deplină, patrimoniu propriu și conturi precum și calitate procesuală activă, condiție în care excepția lipsei calității procesuale active reținută de instanța de fond, nu este dată.
Prin sentința civilă atacată prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale deși prin decizia de casare odată cu admiterea recursului cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe numai în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta .. Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta C. M., instanța de recurs a menținut soluția de respingere a acesteia ca fiind corectă și, cu toate acestea, instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la aceasta după casare cu trimitere.
Pentru toate aceste aspecte, tribunalul în temeiul disp.art.312 alin.5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere va proceda la soluționarea cauzei având în vedere că reclamanta recurentă are calitate procesuală activă iar prin decizia nr.204/26.01.2012 a Tribunalului Suceava s-a menținut dispoziția de respingere a cererii reconvenționale, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.1541/14.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței civile nr. 4796 din data de 14 decembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind C. M., domiciliată în ., jud.Suceava.
Casează sentința civilă nr. 4796 din data de 14 decembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. R. M.
Red.S.A.
Jud.C. T.
Tehnored.R.M.
2 ex.02.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1277/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1623/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
