Pretenţii. Decizia nr. 1725/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1725/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1676/314/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1725
Ședința publică de la 25 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: C. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Șamoilă D. D. cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5815 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava, intimat fiind reclamantul S. Județean de Urgență „Sf. I. cel Nou” Suceava cu sediul în mun. Suceava, . nr. 21, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, prilej cu care s-a adus la cunoștința instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând cercetarea judecătorească încheiată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 27.02.2012, sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava a chemat în judecată pe pârâtul S. D. D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 2705,86 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor și materialelor de care a beneficiat partea vătămată S. L. C. ca urmare a accidentului rutier în care a fost implicat.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 30.08.2011, partea vătămată S. L. C. a fost internată la unitatea spitalicească S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava ca urmare a unei agresiuni, iar pentru însănătoșire aceasta a avut nevoie de un număr de 8 zile de spitalizare, când a beneficiat de medicamente, materiale sanitare, a căror valoare totală s-a ridicat la suma de 2705,86 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 – cu modificările și completările ulterioare, art. 998-999 cod civil și art. 112 Cod procedură civilă.
Totodată, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului S. L. C., solicitând obligarea acestuia, în solidar cu pârâtul S. D. D., la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2705,86 lei.
În motivarea cererii de chemare în garanție, reclamantul a arătat că pârâtul S. D. D. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, așa cum reiese din dosarul penal 4045/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, parte vătămată fiind S. L. C.. A precizat, de asemenea, că latura penală s-a stins, conform art. 10 lit. f Cod procedură penală, iar latura civilă cu privire la cheltuielile de spitalizare a rămas nesoluționată.
Legal citat, pârâtul S. D. D. nu a formulat întâmpinare însă, prezent fiind în instanță, a arătat că va achita debitul cu asigurarea mașinii.
Legal citat, chematul în garanție S. L. C. nu a formulat întâmpinare însă, prezent fiind în instanță, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5815 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava a fost admisă cererea principal, având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul S. Județean de Urgențe „Sf. I. cel Nou Suceava” în contradictoriu cu pârâtul S. D. D., a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2705,86 lei reprezentând daune și a fost respinsă cererea de chemare în garanție privind pe Ștruț L. C. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 30.08.2011, pârâtul și numitul S. L. C. au fost implicați într-un accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală a acestuia din urmă.
Pârâtul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1,3 C.pen., prin rezoluția din data de 20.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în dosarul 4045/P/2011 fiind dispusă neînceperea urmăririi penale față de acesta, motivat de faptul că lipsesc plângerile prealabile ale persoanelor vătămate (f. 12 - 14).
Din înscrisurile depuse de reclamant, rezultă că persoana vătămată a fost internată o perioadă de 8 zile în unitatea spitalicească „Sf. I. cel Nou” din Suceava, beneficiind de îngrijiri medicale în valoare totală de 2705,86 (filele 21-30).
În drept, instanța a constatat că, potrivit art. 313 din Legea 95/2006, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit la recuperarea pagubelor produse prin săvârșirea faptei ilicite întrucât nu și-a putut recupera cheltuielile de spitalizare, instanța nefiind sesizată cu un dosar penal în cadrul căruia să se poată constitui parte civilă.
În consecință, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998-999 C.civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, în sensul că reclamantul a probat săvârșirea cu vinovăție de către pârât a unei fapte ilicite (vătămarea corporală a părții vătămate S. L. C.), producerea unui prejudiciu în cuantum de 2705,86 lei (reprezentând contravaloarea medicamentelor și a materialelor sanitare) și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a persoanei vătămate S. L. C., instanța a reținut că, potrivit art. 60 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, iar potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 doar persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată. Or, în cauză, chematul în garanție este chiar persoana vătămată, ceea ce face ca în sarcina acesteia să nu se poată reține săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, reclamantul neavând posibilitatea de a se îndrepta împotriva lui cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Contrar celor învederate de reclamant prin notificarea trimisă persoanei chemate în garanție (fila 20), persoana vătămată nu este obligată să achite contravaloarea serviciilor medicale prestate de unitatea spitalicească în situația în care s-a împăcat cu autorul accidentului. Este adevărat că prin împăcare, persoana vătămată renunță la orice pretenții privind pagubele suferite prin fapta autorului accidentului și nu mai beneficiază de intervenția statului pentru valorificarea lor, însă această manifestare de voință nu poate avea efect și în legătură cu prejudiciul produs unității spitalicești care a prestat servicii medicale victimei. În situațiile în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia este împiedicată din motive ce țin de voința persoanei vătămate, furnizorul de servicii medicale este îndreptățit să solicite de la autorul accidentului contravaloarea serviciilor medicale tocmai în baza disp. art. 313 din Legea 95/2006 și art. 998 C.civ, independent de atitudinea victimei.
De altfel, art. 313 nu poate fi interpretat ca reglementând obligația victimei de a acoperi prejudiciul produs furnizorului, aceste dispoziții sunt clare, în situația în care prejudiciul suferit, reprezentat de cheltuieli cu spitalizarea victimei, nu este recuperat de la autorul faptei ilicite din motive obiective, acest prejudiciu este acoperit prin decontare de casele de asigurări. Reclamantul nu a invocat faptul că pârâtul nu ar fi asigurat prin una dintre casele de asigurări de sănătate, și oricum aceasta nu ar fi avut semnificația unei obligații născute din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci a existenței unei obligații izvorâte din fapt licit (instituția îmbogățirii fără justă cauză), care ar fi presupus invocarea unui alt temei legal și verificarea altor condiții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. D. D., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța a făcut o greșită interpretare a raporturilor juridice incidente în cauză și a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii, motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
A mai arătat că era obligatoriu ca instanța de fond să introducă în cauză pe ., conform art. 54 din Legea nr. 136/1995, accidentele precum cel în care a fost vătămat numitul S. L. C., constituie riscuri asigurate prin efectul asigurării de răspundere civilă pe care o avea încheiată la data respectivă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare cu citarea în cauză a . - Sucursala Suceava în calitate de asigurator.
În drept, recurentul-pârât a invocat art. 304 pct. 8 și 9, art. 274 Cod procedură civilă, art. 54 din Legea 136/1995.
În susținerea motivelor de recurs au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant S. Județean de Urgență „Sf. I. cel Nou” Suceava a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței civile nr. 5815 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra recursului de față, tribunalul constată următoarele:
Față de motivul de recurs invocat, constând în neintroducerea în cauză, la instanța de fond, a . – societatea de asigurare cu care autovehiculul condus de recurent avea încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii cauzate terților în accidente de autovehicule – RCA, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
În susținerea motivului de recurs formulat, recurentul invocă dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora „(…) în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei / persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
D. fiind că prezentul litigiu se poartă între unitatea spitalicească și persoana vinovată de producerea accidentului, tribunalul apreciază că Legea nr. 95/2006privind reforma în domeniul sănătății se aplică cu prioritate, fiind lege specială față de Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Cum Legea nr. 95/2006 nu instituie nici o coparticipare obligatorie a societății de asigurări în cazul litigiilor similare celui dedus judecății, tribunalul apreciază că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a societății de asigurări.
Având în vedere interesul reclamantului de a se regresa împotriva societății de asigurări, tribunalul reține că acesta ar fi avut posibilitatea în fața instanței de fond de a chema în garanție ., iar în situația în care nu a procedat în acest fel, poate demara o acțiune separată împotriva acesteia.
În consecință, criticile recurentului nefiind întemeiate, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Șamoilă D. D. cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5815 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava, intimat fiind reclamantul S. Județean de Urgență „Sf. I. cel Nou” Suceava cu sediul în mun. Suceava, . nr. 21, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, N. M. Pentru judecător NM aflat în CO semnează președintele instanței | Judecător, G. D. |
Grefier, C. A. |
Red. G.D.
Jud. fond. B. L. M.
Dact. C.N.A.
2 ex. 08.07.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Sentința nr. 4970/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
