Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 9924/314/2012
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2428
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Z. I., domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3525 din 31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. Națională „Poșta Română” – Sucursala Direcția Regională de Poștă Nord – Est Iași, cu sediul în ..3, județul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus oral referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare de către pârâta intimată, sens în care, instanța a comunicat reclamantului recurent, duplicatul acesteia.
Reclamantul recurent a 10 depus la dosar chitanța fiscală nr._/12.11.2013, pe care este consemnată suma de 8 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și, întrebat fiind a precizat că nu mai are de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 23.08.2011, reclamantul Z. I. a chemat în judecată Oficiul Poștal nr.1 Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea sumei de 140 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a vrut să-i trimită fiului său suma de 2.999lei, s-a prezentat la Oficiul Poștal, a dat adresa, iar banii au fost trimiși în altă parte, fiul său neputând să-i ridice. Ulterior banii i-au fost restituiți, dar doar suma de 2858,10lei, fiindu-i reținut ilegal un comision de 140 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâtul a arătat în primul rând că Oficiul Poștal nr. 1 Suceava este doar un punct de lucru, solicitând citarea în calitate de pârâtă a Sucursala Direcția Regională de Poștă Nord-Est.
În continuare, a arătat că reclamantul a efectuat la data de 11.05.2011 un transfer de 2.858,10 lei – echivalentul a 600 lire sterline- prin serviciul Western union expediat de la Oficiul Poștal Suceava 1, destinatar fiind F. Z. iar țara de destinație, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Pentru efectuarea transferului, reclamantul a achitat comisionul de 140 lei.
După aproximativ 3 ore de la efectuarea transferului, reclamantul a revenit la oficiul poștal și a depus o cerere de restituire a sumei reprezentând contravaloarea transferului de bani efectuat cât și restituirea comisionului achitat.
Reclamantului i-a fost restituită suma de 2.858,10 lei dar nu și contravaloarea comisionului de 140 lei.
De asemenea, pârâtul a precizat că prin semnarea înscrisurilor aferente transferului, reclamantul și-a exprimat acordul privind corectitudinea datelor înscrise pe formular referitoare la destinația tranzacției și condițiile de executare a serviciului. Mai mult, tranzacția s-a efectuat integral, astfel încât, comisionul de 140 lei aferent tranzacției și achitat de către reclamant este pe deplin justificat și încasat în mod legal.
Prin sentința civilă nr. 25 pronunțată la data de 10.01.2012 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, fiind declinată competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul Z. I., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Poștal nr.1 Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava.
Prin sentința nr. 5062 pronunțată la data de 20.09.2012, de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind sesizată Curtea de Apel pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Prin sentința nr. 319 pronunțată la data de 15.10.2012 de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Cicivlă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect „despăgubiri” formulată de reclamantul Z. I., în contradictoriu cu Oficiul Poștal nr.1 Suceava, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012, sub nr. de dosar_ .
Prin sentința civilă nr. 3525 din 31 mai 2013, Judecătoria Suceava a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.05.2011, reclamantul Z. I. s-a prezentat la Oficiul Poștal Suceava 1 pentru a efectua un transfer de bani prin Western Union. Prin intermediul acestui transfer, reclamantul urmărea să trimită fiului său, Z. F., la o adresă din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, suma de 600 lire sterline.
În total, reclamantul a plătit suma de 2.998,10 lei, dintre care 2.858,10 lei reprezentând „suma trimisă” – echivalentul a 600 lire sterline – și 140 lei reprezentând „comision de trimitere”.
Ulterior, reclamantului i-a fost înapoiată suma de 2.858,10 lei, fiindu-i reținută suma de 140 lei.
Acestea susțineri sunt confirmate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și nu sunt contestate de niciuna dintre părți.
Singurul aspect asupra cărora părțile nu sunt de acord privește caracterul justificat sau nejustificat al reținerii sumei de 140 lei reprezentând comision de trimitere.
Fără îndoială, raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de natură contractuală. Astfel, în temeiul unei convenții, pârâta s-a angajat să efectueze pentru reclamant un transfer de bani în străinătate, pârâtul obligându-se în contraprestație să achite un comision de trimitere. Mai mult, instanța reține existența la dosarul cauzei a înscrisurilor constatatoare ale convenției concretizate în formularele aflate la filele 4-5 din dosarul inițial.
În drept, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. În consecință, analiza raporturilor dintre părți se va face prin raportare la dispozițiile în vigoare la data încheierii contratului, 11.05.2011, respectiv a legislației anterioare datei intrării în vigoare a Noului Cod civil, 01.10.2011.
Potrivit art. 969 cod civil 1864 convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, potrivit art. 1073 Cod civil 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în cazul contrar are dreptul la dezdăunare.
Valabilitatea contractului nefiind contestată și neidentificându-se vreo cauză de nulitate pe care instanța ar putea să o rețină din oficiu, instanța va da eficiență prevederilor art. 969 alin.1 din Codul civil 1864 care consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante.
Codul civil consacră principiul libertății contractuale, în sensul că destinatarii legii civile sunt liberi să încheie orice contracte, cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii, însă consacră, totodată, și principiul forței obligatorii a contractului în sensul că executarea obligațiilor asumate prin contract este obligatorie și nu facultativă.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada încheieii unui contract valabil între părți și a și probat îndeplinirea propriilor sale obligații.
În consecință, regulile răspunderii contractuale impun pârâtei sarcina dovedirii îndeplinirii obligațiilor sale. Dacă din probele administrate rezultă că pârâta și-a îndeplinit propriile obligații înseamnă că reținerea sumei de 140 lei are caracter justificat. Dacă din contră, probele indică o neexecutare a obligațiilor din partea pârâtei, atunci reținerea sumei de 140 lei nu are caracter justificat.
Analizând înscrisurile de la filele 4 -5 dosar inițial, respectiv fila 15 dosar, instanța a reținut că reclamantul a semnat, atât formularul “Pentru a trimite bani – To send money”, cât și formularul “Pentru primit bani - To receive money”.
Astfel, prin semnarea formularului“Pentru a trimite bani – To send money” reclamantul și-a putut însuși toate detaliile raporturile contractuale în care s-a angajat. Astfel, acesta a acceptat ca pentru prestarea serviciului de transfer de către pârâtă să achite un comision de 140 lei. De asemenea acesta a putut observa că banii urmau a fi trimiși la destinația “United Kingdom” fără nicio specificare concertă a localității din această țară.
Din declarația martorei asculate în cauză, instanța reține următoarele: martora Cămilar E.-D. se afla la ghișeul la căruia reclamntul i s-a adresat în vederea efectuării tranzacției. Martora a precizat că, atât ea, cât și șefa de birou i-au spus reclamantului că banii nu pot fi trimiși la o adresă precisă. (fila 21)
Instanța a reținut cu privire la acest aspect răspunsul pârâtei depus la dosar în data de 30.05.2013 (fila 20), în sensul că în cazul transferurilor de bani Western union, destinatarul sumelor se poate deplasa la orice unitate poștală sau bancară din țara de destinație, pentru a ridica sumele respective. Astfel, destinatarul sumei expediate de reclamant se putea deplasa la orice locație din marea Britanie pentru a ridica banii.
De asemenea, martora a precizat că reclamantul i-a relatat oral detaliile pe care i le solicitase, respectiv, numele destinatarului, țara și suma trimisă. După aceea reclamantul i-ar fi predat suma de bani. După efectuarea transferului i-a înmânat reclamntului o chitanță și i-a dat o . explicații printre care și aceea conform căreia destinatarul poate merge oriunde este locație Western Union să ridice banii. După aceea reclamntul a semnat o chitanță și înscrisul cu termeni și condiții, după care a plecat de la ghișeu.
Martora a arătat că după 2-3 ore când reclamantul s-a întors, solicitând restituirea banilor a spus că destinatarul nu se poate deplasa de la domiciliu la un sediu Western Union.
Instanța a mai reținut că, deși martora este un prepus al pârâtei, declarația sa putând fi afecatată de subiectivism, va ține cont de aceasta având în vedere că se coroborează cu susținerile părților și cu aspectele ce reies din înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, instanța a reținut că prin semnarea formularelor aferente transferului, reclamantul a acceptat ca banii să fie trimiși în Marea Britanie. Martora ascultată în cauză a precizat că i-a explicat personal reclamantului că banii nu se trimit la o adresă precisă. Mai mult, reclamantul nu a susținut niciun moment că a condiționat expres trimiterea banilor de trimiterea acestora la adresa exactă din Insula M..
În aceste condiții, prin efectuarea transferului banilor în Marea Britanie, pârâta și-a îndeplinit întocmai obligația pe care și-a asumat-o. Astfel, în calitatea sa de parte a într-un contract sinalagmatic a fost îndreptățită la reținerea comisionului de trimitere, acesta reprezentând “prețul” prestației sale.
Faptul că fiul reclamantului nu a putut să ridice banii nu îi este imputabil pârâtei iar afirmația reclamantului în sensul că pârâta nu i-a făcut niciun serviciu nu corespunde adevărului, pârâta prestând în favoarea reclamantului serviciul având ca obiect transferarea banilor în Marea Britanie.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul în conformitate cu disp. art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat de următoarele:
La data de 11 mai 2011 s-a prezentat la oficiul poștal și a întrebat-o pe numita Cămilar D. dacă poate să trimită suma de 2999 lei, având inclus și comisionul de 140 lei în Insula lui M., iar ea i-a trimis în Anglia. Ulterior i-a restituit banii, reținându-i suma de 140 lei comisionul.
A susținut că fiul său nu putea ridica banii din UK deoarece locuia în insula Mam, iar deplasarea se face cu vaporul, așa încât a fost nevoit să solicite restituirea banilor, comisionul fiindu-i reținut pe nedrept, deși i se comunicase că după două zile i se vor restitui și cei 140 lei.
Intimata CN POSTA R. prin întâmpinare (filele 8 – 9 dosar) a solicitat respingerea recursului, arătând că în cauză transferurile Western Union sumele de bani remise pot fi ridicate din orice locație unde există acest serviciu din țara de destinație, reclamantul cunoscând acest aspect, insula M. aparținând de U.K.
A mai precizat că prin recursul declarat, reclamantul nu aduce nici un argument care să ducă la aprecierea că sentința este nelegală reluând considerentele puse în discuție la judecata fondului.
Analizând motivele de recurs, tribunalul constată că recurentul nu invocă motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prev. de disp. art. 304 Cod procedură civilă, aceasta prezentând situația de fapt care a condus la reținerea comisionului de 140 lei.
Dincolo de acest aspect, după cum a reținut și instanța de fond, în cazurile trasnferului prin Serviciul Western Union sumele trimise din România pot fi ridicate din orice locație unde există acest serviciu din țara de destinație.
Or, în condițiile în care insula M. aparține de U.K., iar reclamantul a dorit și a semnat formularele aferente transferului în acea țară, reclamantul nesusținând nici un moment că a condiționat expres trimiterea banilor la o adresă exactă din insula M., în mod corect i s-a reținut și comisionul în valoare de 140 lei, ca „ preț” al prestației intimatei.
Faptul că fiul reclamantului nu se putea deplasa în U.K. deoarece se afla pe insula M., iar transportul se face cu vaporul doar de două ori pe zi, nu are relevanță în împrejurările relatate mai sus. Destinatarul avea posibilitatea de a se deplasa oriunde în UK pentru a-și ridica banii, și cum nu a făcut acest lucru, suma i-a fost restituită reclamantului, reținându-i-se doar taxele de expediere în cuantum de 140 lei, având în vedere că intimata și-a îndeplinit obligația pe care și-a asumat-o.
Așa fiind, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, sens în care conform art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z. I., domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3525 din 31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. Națională „Poșta Română” – Sucursala Direcția Regională de Poștă Nord – Est Iași, cu sediul în ..3, județul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. D.D.Jud. fond: Cosovăț A./Tehnored. P.L./ 2 ex. – 28.11.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2120/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1725/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
