Anulare act. Sentința nr. 4970/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4970/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1197/314/2011
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1291/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. T.
Judecător D. D.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta P. R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4970/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. M., B. B. și B. C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns pârâtul intimat B. G. asistat de avocat S. S., lipsă fiind celelalte părți și apărătoarea reclamantei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătoarea pârâților intimați depune împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și o pune în discuție.
Avocat S. S. pentru pârâții intimați solicită admiterea excepției invocate și anularea recursului ca netimbrat.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2011 pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamanta P. R. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. G., B. M. și B. B., constatarea nulității totale absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.194/16.01.2007 încheiat de BNP C. L. de prim-pârât în nume propriu și ca mandatar cu secund pârâții, ce are ca obiect imobilul situat în ., constând în suprafața de 900 mp teren curți-construcții, împreună cu locuința C1, identic cu . corpului de proprietate nr.1202/1 înscrisă în CF nedefinitivă nr.554 a localității cadastrale Salcea, pentru lipsa cauzei și lipsa de consimțământ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu prim-pârâtul, căsătoria încheiată fiind desfăcută prin sentința civilă nr.4653/18.12.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare. În timpul căsătoriei au ridicat locuința ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o cere.
La data de 24.11.2006, datorită discuțiilor cu soțul referitor la modul de partajare a acestui imobil, l-a mandatat pe acesta, prin procura specială autentificată la BNP D. N. sub nr.3150/24.11.2006, să vândă acest imobil cu prețul și în condițiile ce le va socoti avantajoase ei. Ulterior încheierii acestei procuri a plecat în Belgia, copilul rămânând în continuare cu fostul soț, în casa bun comun.
Întrucât a reușit să-și construiască o viață nouă în Belgia și să-i poată oferi copilului perspectiva unui viitor mai bun în condiții materiale și emoționale deosebite, la data de 27.04.2010 a introdus acțiune pentru reîncredințare minor (dosar nr._ al Judecătoriei Suceava). Cu această ocazie, a aflat că între prim-pârât și secund-pârâți s-a încheiat la data de 16.01.2007 contractul de vânzare-cumpărare cu nr.194 încheiat la BNP C. L., dată la care era divorțată și nu fusese consultată sau cel puțin înștiințată asupra acestei vânzări. De altfel, contractul s-a încheiat fără cauză, intenția părților nefiind cea de a realiza transferul de proprietate și remiterea bunului, ci doar cea de a o înlătura din calitatea de coproprietar
Reclamanta a mai arătat că prețul vânzării de 37.700 lei, ce însemna la cursul Euro din 16.01.2007, 11.154 Euro, este infim în condițiile în care la acea dată doar cei 900 mp teren valorau circa 9000 Euro. Mai mult, secund-pârâta nu a preluat casa, nu a solicitat predarea ei și nu a pus nicio problemă în legătură cu pretinsa sa calitate de proprietar.
Nu în ultimul rând a precizat reclamanta că acest contract s-a încheiat la o dată la care, în mod normal procura nu mai era operantă, întrucât prin divorț a revenit la numele anterior, acela de P., și că acest contract s-a încheiat exclusiv în scopul eliminării sale din drumul prim-pârâtului spre proprietatea exclusivă asupra imobilului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2476 lei.
Pârâții, legal citați, s-au prezentat în instanță și au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că nu este dat nici un motiv de nulitate din cele invocate.
Prin sentința civilă nr. 4970/2.11.2012, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a hotări astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta P. R. Ș. a fost căsătorită cu prim-pârâtul, B. C. G., căsătoria încheiată fiind desfăcută prin sentința civilă nr.4653/18.12.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
La data de 24.11.2006, reclamanta P. R. Ș. l-a mandatat pe pârâtul B. C. G., prin procura specială autentificată la BNP D. N. sub nr.3150/24.11.2006, să vândă imobilul edificat în timpul căsătoriei lor, cu prețul și în condițiile ce le va socoti avantajoase ei. (f.6)
La data de 16.01.2007 s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.194 e BNP C. L. între prim-pârâtul B. C. G. (acționând în nume propriu și ca mandatar pentru reclamanta P. R. Ș.) în calitate de vânzător și secund pârâții B. M. și B. B., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul situat în ., constând în suprafața de 900 mp teren curți-construcții, împreună cu locuința C1, identic cu . corpului de proprietate nr.1202/1 înscrisă în CF nedefinitivă nr.554 a localității cadastrale Salcea (f.7)
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului pentru lipsa cauzei, a consimțământului și pentru stipularea unui preț derizoriu.
În drept, potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate invocat, respectiv inexistența cauzei, instanța a considerat că nu este incident în cauză.
Conform art. 966 C.civ obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 967 C.civ. convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă, cauza fiind prezumată până la dovada contrarie.
Reclamanta a susținut că, în realitate, prin convenția încheiată nu s-a urmărit o veritabilă transmitere a dreptului de proprietate ci doar evitarea includerii în masa bunurilor comune a imobilului ce face obiectul contractului.
Afirmațiile pârâților referitor la scopul urmărit de către secund pârâții B. M. și B. B. la încheierea contractului și anume extinderea proprietății lor s-au coroborat cu declarațiile martorilor propuși inclusiv de reclamantă -I. Micșunica și I. M. - care au recunoscut că tatăl și copilul au locuit, în permanență, în imobilul vândut, alături de cumpărători (f. 71, 75). De precizat că în virtutea contractului încheiat, prim-pârâtul a beneficiat de un drept de habitație pe o perioadă de doi ani, drept ce a fost ulterior prelungit.
Nu în ultimul rând, instanța a subliniat că din înscrisurile de la dosar și din depozițiile martorilor audiați a reieșit că terenul înstrăinat provine de la bunicii pârâților care au împărțit terenul pe care îl aveau, în mod egal, între cei doi nepoți, pentru ca aceștia să își poată edifica gospodăriile unul lângă altul (f. 28-38, 71,72, 75,76).
Așadar, întrucât prezumția de existență și valabilitate a cauzei instituită prin art. 967 C.civ. nu a fost răsturnată, instanța a înlăturat susținerile reclamantei referitor la absența cauzei în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.194/16.01.2007.
Examinând actul ce face obiectul prezentului litigiu prin prisma celui de-al doilea motiv de nulitate invocat respectiv inexistența consimțământului, instanța a constatat că acesta nu poate fi avut în vedere.
Potrivit art. 35 C.fam soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, nici unul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
În concordanță cu prevederile procurii speciale autentificată la BNP D. N. sub nr.3150/24.11.2006, reclamanta P. R. Ș. l-a mandatat pe pârâtul B. C. G. să vândă imobilul edificat în timpul căsătoriei lor, cu prețul și în condițiile ce le va socoti avantajoase ei. De asemenea, în cuprinsul procurii se menționează că aceasta este valabilă până la revocare. (f.6).
Din materialul probatoriu administrat nu a rezultat că reclamanta ar fi revocat în vreun fel (expres sau tacit) mandatul acordat. Împrejurarea că între momentul acordării procurii și cel al vânzării-cumpărării căsătoria părților s-a dizolvat, în mod irevocabil, nu era de natură a conduce la o altă concluzie. Simplul fapt al schimbării numelui reclamantei, ca urmare a finalizării procedurii de divorț, neînsoțit de vreun alt fapt care să inducă ideea unei separații de interese (de exemplu promovarea unei acțiuni de partaj) nu poate da naștere unei presupuneri rezonabile că mandatul acordat a fost revocat. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât și în momentul în care a fost dat mandatul părțile erau divorțate (deși nu irevocabil).
Așadar, instanța a reținut că reclamanta a participat la încheierea convenției prin mandatar convențional -cu procură autentică-, neputându-se da eficiență alegațiilor acesteia referitor la lipsa consimțământului.
Referitor la cel de-al treilea motiv de nulitate invocat art. 1303 C.civ. stipulează că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți.
Instanța subliniază că în literatura de specialitate s-a evidențiat că prețul este derizoriu atunci când este atât de disproporționat față de valoarea lucrului încât să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și deci o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate. persoanelor majore.
Cum în speță, nu se poate vorbi despre un preț lezionar (părțile fiind majore), instanța a procedat la examinarea prezentei cauze, prin prisma dispozițiilor și a sancțiunii arătate mai sus.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că valoarea de piață a proprietății construcție plus teren situate în satul P., oraș Salcea, jud. Suceava, la nivelul lunii ianuarie 2007 și în stadiul fizic precizat în raport și necontestat de părți este de 86.966 lei. Față de prețul stipulat în convenție- 37.700 lei- instanța constată că acesta reprezintă jumătate din valoarea de piață a imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.194/16.01.2007.
Cu toate acestea, instanța a considerat că prețul nu este derizoriu, de natură a conchide că se impune asanarea contractului, ca urmare a intervenirii nulității absolute a acestuia.
În fundamentarea acestei opinii instanța a avut în vedere relația de rudenie existentă între părțile contractante, precum și împrejurarea că pârâta B. M. l-a ajutat pe pârâtul B. C. G. la creșterea copilului, aspect recunoscut chiar și de martora propusă de reclamantă- I. Micșunica, f. 71.
În concluzie, instanța a apreciat că nici una dintre cauzele de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.194/16.01.2007 invocate de către reclamantă nu poate fi reținută în speță.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei P. R. Ș. formulată în contradictoriu cu pârâții B. C. G., B. M. și B. B..
D. fiind că pârâții nu au căzut în pretenții, acțiunea reclamantei fiind respinsă, în temeiul art. 274 C.proc.civ. instanța a respins și solicitarea acesteia din urmă referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, pe care o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a celor două sume, deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea prin citația comunicată cu mai mult de 15 zile anterior termenului de judecată, conform art. 92 alin. 4 C.pr.civ.(f.6).
Față de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, tribunalul va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat declarat de către reclamanta P. R. Ș. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. I. din Suceava, . nr.43, ., . împotriva sentinței civile nr. 4970/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. M., B. B. și B. C. G., domiciliați în mun.Suceava ..13, ..A, ..
Obligă recurenta să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013
Președinte, C. M. | Judecător, M. T. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. M.C.
Jud. M. L. I./Tehnored. S.L./2 ex/22.05.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1725/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1592/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
