Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2448/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2448/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 782/227/2009
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1642
Ședința publică din 18 iunie 2013
Președinte: G. D.
Judecători: I. M.
: N. M.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamanta A. V., împotriva sentinței civile nr. 2448/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. L. VULTUREȘTI – prin primar, P. COMUNEI VULTUREȘTI și C. L. DE FOND FUNCIAR VULTUREȘTI, prin președinte.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea avocatului titular al recurentei să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 18 iunie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 25.03.2009, reclamanta A. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. Vulturești, jud. Suceava, prin primar, P. comunei Vulturești, jud. Suceava și C. locală de fond funciar Vulturești, jud. Suceava, prin președinte, obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1000 mp. grădină, situat în satul Pleșești, . de proprietate 178/23.05.1993.
Reclamanta a solicitat de asemenea, să fie obligată la plata contravalorii construcției edificate pe terenul său, constând în valoarea materialelor folosite și a manoperei, stabilită la momentul efectuării lucrării, cu cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 242 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In fapt, arată că este proprietara terenului în suprafață de 1000 mp. situat în satul Pleșești, . titlul de proprietate nr. 178/23.05.1993, la categoria de folosință curți, construcții alte terenuri, denumit „grădină”.
Pe terenul proprietatea sa este edificată o construcție și apreciază că a fost construită cu bună credință, înțelegând să despăgubească legal pe cei îndreptățiți.
În prezent, terenul revendicat este în posesia Consiliului local al comunei Vulturești, care-l deține fără nici un drept, refuzând să îl cedeze în deplină proprietate și posesie.
In drept, a invocat dispozițiile art. 480 și 494 Cod civil, art. 242 pct.2, art. 274 Cod procedură civilă, iar în dovedire a depus la dosar înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică.
C. locală Vulturești de aplicare a Legii 18/1991 prin întâmpinare (f.15-17 dosar), a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că în urma analizei efectuate asupra situației de față, s-a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 5500 mp. teren în . de proprietate 178/23.05.1993, fiind în posesia întregii suprafețe.
Cu ocazia măsurătorilor efectuate de membrii comisiei, au rezultat în teren suprafața de 6100 mp., deci nu se pune problema ocupării terenului acesteia, întrucât pe lângă suprafața de 5500 mp. mai este o suprafață de 600 mp. pe care este amplasată construcția de care face vorbire reclamanta în acțiune.
Această construcție a fost edificată de Societatea Pomicolă Fălticeni înainte de anul 1991, anul aplicării legii fondului funciar, ca urmare terenul aferent acesteia nu face obiectul Legii 18/1991, iar în anul 1993, construcția a fost achiziționată de C. local Vulturești, desfășurându-și în prezent activitatea, un cabinet medical, un punct farmaceutic, un ghișeu al Poștei Române, o parte fiind locuința de serviciu a medicului uman, conform contractelor de închiriere nr. 842 și 844/26.02.2008.
Atât construcția cât și suprafața de 1000 mp. teren aferent au fost trecute în domeniul public, ulterior, conf. HG 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinație de cabinete medicale, au fost trecute în domeniul privat al comunei Vulturești.
A precizat pârâta că reclamanta a avut mai multe încercări de a obține acest teren, solicitând chiar demolarea construcției sau oferirea posibilității de cumpărare, invocând art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea 247/2005, privind reforma în domeniul justiției, articol de lege care se referă însă la retrocedarea imobilelor preluate de stat, ceea ce nu este cazul în situația de față, acest lucru fiindu-i comunicat reclamantei, prin adresa nr._ .
Ca urmare, în condițiile în care reclamanta deține întreaga suprafață înscrisă în titlul de proprietate 178/1993, solicită respingerea acțiunii.
In drept au fost invocate Legea 18/1991, Legea 169/1997, iar în dovedire s-au depus înscrisuri (f.18-33 dosar).
Prin sentința civilă nr. 2448 din 18.12.2012, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că legislația română nu sancționează explicit vânzarea bunului altuia, care nu este reglementată într-un act normativ expres, însă doctrina și jurisprudența au estimat în mod constant că, acest fapt, nu justifică privarea de dreptul său, a adevăratului proprietar.
Prin urmare, contractul de vânzare –cumpărare, încheiat între vânzătorul non proprietar și cumpărător, nu are efect obligatoriu decât în privința lor (res inter alios acta) și nu în privința adevăratului proprietar.
În atare situație ,,bunul”, nu este scos din patrimoniul adevăratului său proprietar, care continuă să se bucure de prerogativele sale, motiv pentru care, soarta unui contract, și implicit buna credință a părților, încheiat în astfel de condiții va fi apreciată în raport de situația există și dovedită, la data încheierii lui.
În mod evident, ambele părți au prezentat titluri de proprietate valabile, nici unul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială, astfel încât în speță, s-a impus compararea acestora.
În cadrul acțiunii în revendicare nu este suficientă dovada înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară de către reclamant, câtă vreme susținerile și dovezile pârâților se întemeiază pe înscrisuri autentice prin care fac dovada cumpărării terenului în litigiu.
Proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietății, cum ar fi uzucapiunea, ocupațiunea, ș.a., iar nu titlurile care constituie doar mijloace relative de probă.
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului, cu justificarea detențiunii asupra acestuia, fără just titlu de către pârât.
De altfel, regula înscrisă în art.1169 din vechiul Cod civil, este aplicabilă și în materia proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul de necontestat, a bunului revendicat.
În speță, reclamanta își justifică dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 178/ 23. 05. 1993( fila 5 dosar).
În ceea ce-i privește pe pârâți, potrivit hotărârii nr. 23 din 03 noiembrie 2004( filele 20- 31 din dosar_ - atașat), clădirile ce figurează pe terenul în litigiu, au fost scoase din domeniul public și trecute în domeniul privat al comunei în conformitate cu HGR nr. 884/03.06. 2004, respective, HG nr. 1564/01.06. 2006, privind concesionarea unor spații cu destinație de cabinete medicale .
Cu respectarea dispozițiile art. 23 și următoarele din Legea nr. 18/ 1991, republicată, coroborate cu art. III pct.1 lit. v din același text de lege, suprafața de 610 mp. teren, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză dispus în cauza atașată, suprafață pe care se află amplasate cele două construcții - cu același regim juridic, nu poate face obiectul revedincării reclamantei, ci doar suprafața pe care în prezent aceasta o stăpânește - identificată de punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-18-17-16-15-14-1, cu vecinătățile: N- drum județean, Est - M. I., Sud - Pârâul Racova, Vest - N. I., T. G. ( a se vedea respectiv la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză din dosarul atașat).
Pe tot parcursul soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 1303/2009- atașat, aflat sub puterea lucrului judecat, reclamanta a contestat măsurătoarea efectuată de expert C. V. - M., susținând că s-a măsurat și parte din albia pârâului, instanța respingând această susținere, motivat de faptul că schițele anexă la raport (f.114-115 din dosarul sus menționat) sunt identice cu cele de la fila 54 (din același dosar), respectiv, schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare din 19.03.1949, neexistând modificări de aproximativ 63 ani.
Pe de altă parte, după modificarea art. I pct. 7 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, alin.(11) al art. 6, impune comisiilor de fond funciar obligația ca, la validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, să verifice dacă vechiul amplasament este liber, în caz contrar putând face aplicarea dispozițiilor art.2 alin(1) teza a – II - a din Legea nr. 1/2000, posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin comasare, deci pe un alt amplasament, aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, sau acordarea de despăgubiri.
Aceasta a fost adusă la cunoștința reclamantei, potrivit adresei nr. 1010; 1038/ 07. 04. 2008( fila 45 dosar)
În acest sens, potrivit Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, legiuitorul a operat o . modificări destinate să asigure reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente ale proprietății și să contureze regimul juridic al nulității absolute a actelor ,,de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia în termen legal, libere la dara solicitării”( art. III alin.(1) lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997; art. I pct. 2, alin(1) al art. 2 din Legea 1/2000).
Efectul nulității absolute, cu consecința repunerii în situația anterioară a celor îndreptățiți, poate opera doar asupra acelor acte de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor sus menționate, neputându-se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condițiilor legale în vigoare la momentul nașterii lor și care de altfel le consacră și garantează valabilitatea.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, părțile au posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului sau prin investirea instanței cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate de care se prevalează reclamanta, pentru excluderea sau nu a suprafeței de 610 m. p., după cum rezultă și din dispozițiile irevocabile a deciziei nr. 1909/16 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava.
Față de cele mai sus arătate, instanța nu a putut reține o astfel de situație, în prezenta, astfel că, pe cale consecință, urmează a respinge ca nefondată cererea în revendicare.
Împotriva sentinței civile nr. 2448 din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni a declarat recurs reclamanta A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că, dreptul său de proprietate asupra terenului s-a născut la data de formulării cererii de reconstituire în anul 1991, titlul de proprietate fiind emis la data de 23.05.1993 sub nr. 178, iar hotărârea nr. 23/03.11.2004, MGR nr. 884/03.06.2004, respectiv HG nr. 1564/01.06.2006 sunt ulterioare emiterii titlului de proprietate, condiții în care nu pot produce nici o consecință asupra dreptului său.
Instanța de fond a arătat în mod clar că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ cu obiect nulitate parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele său, însă nu cunoaște cum a ajuns instanța de fond la concluzia că părțile au posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului sau prin investirea instanței cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate de care se prevalează în dovedirea dreptului său de proprietate.
Indicațiile instanței sunt date în mod greșit, existând autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește obiectul dosarului nr._ și anume constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 178/23.05.1993.
Hotărârea instanței de fond echivalează cu exproprierea sa, cu toate că la dosarul nr._ s-a stabilit irevocabil legalitatea emiterii titlului său de proprietate.
De asemenea, calificarea acțiunii a fost parțial greșită de instanța de fond, ea a solicitat revendicarea terenului pe care îl ocupă pârâta fără nici un drept și să fie obligată la plata contravalorii construcțiilor, fără a emite alte pretenții.
A solicitat să despăgubească pârâta pentru construcțiile edificate pe terenul său, cu toate că acestea au fost construite cu rea-credință, deoarece nu există autorizație de construcție, existența facturii nr. 104/23.12.1993 nu poate fi reținută ca un act de bună credință, atât timp cât dreptul său pentru teren s-a născut în anul 1991, la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Solicitarea sa de a despăgubi pe pârâtă pentru construcții este doar voința sa, pentru a scurta durata procesului și a reduce cheltuielile ce ar fi necesare să le efectueze pârâta pentru ridicarea acestora, în condițiile în care lipsa autorizației de construcție relevă reaua credință a constructorului.
În drept a invocat dispozițiile art. 299, 304 indice 1, art. 242 alin. 2, art. 274 Cod procedură civilă.
Examinând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 cod procedură civilă, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamantului îi incumbă, potrivit art. 1169 Cod civil, dovada dreptului de proprietate și a faptului că imobilul este stăpânit în mod abuziv de pârât.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe concluziile unui raport de expertiză întocmit într-o altă speță în care obiectivele la care s-a răspuns au fost stabilite în raport de obiectul litigiului dedus judecății, respectiv constatarea nulității unui titlu de proprietate.
În condițiile în care terenurile proprietatea părților din proces au fost identificate de expertul desemnat în dosarul nr._ într-o modalitate în care nu au fost analizate actele de proprietate prezentate de părți, astfel încât este evident că, concluziile raportului de expertiză indicat nu pot sta la baza pronunțării unei hotărâri legale și temeinice în cauză, identificarea corectă a terenurilor fiind determinantă și hotărâtoare pentru soluționarea acțiunii în revendicare.
Deși în motivarea primei instanțe s-a reținut că ambele părți au prezentat titluri de proprietate valabile și nici unul dintre ele nu a fost desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială, astfel încât în speță, s-a impus compararea acestora, din considerentele hotărârii reiese că o astfel de analiză comparativă a titlurilor părților nu s-a realizat.
Așa fiind, tribunalul apreciază că fondul pricinii nu a fost complet cercetat, astfel că în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru efectuarea unui raport de expertiză care să urmărească identificarea terenurilor conform actelor de proprietate prezentate de părți, ale proceselor verbale de punere în posesie și a schiței întocmite de C. locală de fond funciar, precum și pentru administrarea altor probe solicitate de părți pentru dezlegarea corectă a pricinii.
Ulterior administrării probatoriului, instanța urmează să stabilească titlul de proprietate preferabil, prin verificarea legalității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea părților și să soluționeze toate capetele de cerere deduse judecății prin acțiunea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamanta A. V., cu domiciliu procedural ales în Iași, ., nr. 16, ., . împotriva sentinței civile nr. 2448/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. L. VULTUREȘTI – prin primar, P. COMUNEI VULTUREȘTI și C. L. DE FOND FUNCIAR VULTUREȘTI,– prin președinte, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 2448/18.12.2012 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. N. M. D. E. M.
( pt. jud. plecat la altă instanță,
semnează președintele instanței:
C. G.)
Red. I.M.
Jud. R. M.
Tehnored. D.E.M.
2 ex./ 12.07.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 973/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
