Pretenţii. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 5300/314/2011
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.40
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 5291 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârât-intimat fiind C. C. după Evanghelie, cu sediul în orașul Salcea, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat O. A. pentru pârâta-intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură, reclamantul-recurent a depus la dosar precizări scrise la care a anexat taxa judiciară de timbru în sumă de 43 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, pe care instanța le anulează.
Apărătoarea intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul recursului.
Apărătoarea intimatului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 21 octombrie 2010 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâții C. C. după Evanghelie, Comisia Comunală Salcea și Comisia Județeană Suceava, a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr. 1033 din 25 august 1995, emis pe numele pârâtului C. C. după Evanghelie și constatarea nulității actului de donație care a stat la baza emiterii titlului, întrucât nu a fost întocmit în formă autentică, contractul de donație fiind încheiat între tatăl reclamantului, B. V. și pârât, pentru suprafața de 575 mp teren intravilan în ..
Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2011, dat fiind momentul în care a fost formulată și opoziția exprimată de partea adversă privind judecarea împreună cu cererea principală, s-a dispus disjungerea cererii reclamantului de obligare a pârâtei la despăgubiri în valoare de 10.000 lei și trimiterea acesteia la Serviciul Registratură din cadrul Judecătoriei Suceava, împreună cu înscrisurile relevante pentru justa soluționare a cauzei, în vederea înregistrării acesteia și formării unui nou dosar.
Pe rolul Judecătoriei Suceava, cererea a fost înregistrată la data de 27 mai 2011 sub numărul de dosar_ .
La datele de 19 septembrie 2011 și 2 noiembrie 2011, reclamantul, la solicitarea instanței, a depus precizări (f. 19 – 21, 25).
Prin sentința civilă nr.5291 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie doar cererea reclamantului B. G. de obligare a pârâtului C. C. după Evanghelie la plata sumei de_ lei, reprezentând despăgubiri, capăt de cerere pentru care s-a dispus disjungerea din dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2011 (fila 3 dosar).
La solicitarea instanței, reclamantul a precizat că se consideră îndreptățit la despăgubiri în cuantum de_ lei de la pârât pentru următoarele motive: casa de rugăciune este construită pe terenul său (pe care reclamantul consideră că trebuie să fie al său, în urma anulării titlului de proprietate al pârâtului, soluție ce nu a fost dată în procesul din care a fost disjunsă prezenta cauză) și se află în curtea sa, nefiind împrejmuită, iar de când a fost construită și până în prezent a îngrijit-o și a avut grijă de ea contra hoților și contra incendiilor; tot timpul când pârâtul a efectuat reparații sau alte lucrări de întreținere a fost deranjat de muncitorii care efectuau reparații; i-a lăsat să-și construiască magazie pentru lemne și pentru depozitarea altor obiecte; au venit în grup de 40 persoane să-i strice gardul de la drum ca să-și împrejmuiască casa în mod forțat; timp de 40 de ani nu respectă un program de pregătire a cântărilor cu orchestra, deranjându-l cu muzica la ceas târziu; a întocmit acte de proprietate (titlul de proprietate) fără a încerca să coopereze cu el, titlul de proprietate fiind emis pentru 507 mp, în loc de 576 mp; casa de rugăciuni e mare, iar toată apa de la ploaie se scurge în curtea sa provocându-i chiar și inundație la o bucătărie de vară, drept pentru care a fost nevoit să renoveze această clădire; a avut cumpărați de la piață 25 de boboci pe care i-a mâncat dihorul ce își avea cuibul în podul casei de rugăciuni; pârâtul a vrut să vândă casa de rugăciuni fără să ia legătura cu el.
Instanța a cerut reclamantului să precizeze probele pe care înțelege să le solicite în prezenta cauză, iar acesta, ca răspuns la adresa instanței, a înaintat la dosar înscrisul de la fila 25, în care nu indică, în mod concret, mijloace de probă, și din care reiese faptul că reclamantul nu percepe faptul că dosarul nr._ se referă doar la cererea sa privind despăgubiri, nefiind cuprinse și celelalte capete de cerere din dosarul nr._ . Astfel, instanța s-a găsit în imposibilitate de a aprecia solicitarea reclamantului de trimitere a unui expert autorizat la fața locului pentru a clarifica adevărul, dat fiind că cererea nu este clară, precisă, completă, reclamantul neindicând ce fel de expertiză solicită și pentru ce anume este necesară, astfel încât instanța să poată aprecia concludența și utilitatea probei.
Conform art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, art. 129 alin. 1 Cod pr. civilă stabilind că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și îndeplinească drepturile procedurale conform art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Or, reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație procesuală, iar instanța nu poate, în baza rolului activ, să se substituie voinței părții în ce privește administrarea probelor, atâta vreme cât reclamantul, deși instanța i-a solicitat expres aceasta, nu a indicat probele ce ar fi utile soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât, raportat la obiectul cauzei, instanța nu cunoaște ce probe ar putea fi administrate în baza art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă.
Astfel, având în vedere că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile, respectiv că, prin faptele sale, pârâtul i-a produs un prejudiciu în cuantum de_ lei, instanța a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și soluția dată în cauză, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul B. G. în data de 6 aprilie 2012, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a-și putea plăti un avocat care să îl reprezinte în dosar.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că fiind o persoană în vârstă și având doar 8 clase nu a înțeles termenii legali și faptul că trebuia să își propună probe în dovedirea susținerilor sale și faptul că putea să aducă martori în dovedirea pretențiilor sale, dar nu i s-a admis să aducă martorii.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citat, pârâtul-intimat C. C. după Evanghelie nu a depus întâmpinare dar a fost reprezentat de avocatul său care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recursul a fost legal timbrat.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească și întrucât reclamantul este cel care sesizează instanța, lui îi revine sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecății.
Având în vedere această împrejurare, recursul declarat în cauză apare ca fiind neîntemeiat, în contextul în care reclamantul-recurent nu și-a dovedit pretențiile formulate iar rolul activ al instanțelor devine inoperant, neputând să funcționeze, de vreme ce reclamantul-recurent nu și-a îndeplinit obligația expres prevăzută de art. 1169 cod civil și anume, de a-și dovedi pretențiile formulate, sarcina probei în procesul civil, incumbând, în primul rând, reclamantului.
Faptul că reclamantul-recurent este o persoană în vârstă și nu cunoaște dispozițiile de drept procesual civil nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, acesta având posibilitatea de a-și angaja un apărător în fața instanței de fond, lucru pe care nu l-a făcut iar rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții.
Motivul de recurs referitor la faptul că prima instanță nu a admis martorii pe care reclamantul-recurent i-a propus, este în mod evident neîntemeiat, în condițiile în care din analiza actelor și lucrărilor dosarului din primă instanță rezultă că reclamantul-recurent nu și-a propus nici un fel de probe în dovedirea susținerilor sale, deși i s-a pus în vedere în mod expres acest lucru de către instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2011 și prin adresa nr._ din data de 27 septembrie 2011(f.23-ds. fond).
Chiar în ipoteza descrisă de art.129 al. 5 teza a II-a Cod pr. civilă, rolul activ nu se poate impune pe fondul unei atitudini generale pasive a reclamantului, nu poate înlocui implicarea însăși a părții în exercitarea propriilor obligații procesuale prevăzute de art. 129 al. 1 Cod pr. civilă.
Motivul de nelegalitate referitor la faptul că reclamantul-recurent dorește să își angajeze avocat și să își propună probe în dovedirea susținerilor sale, nu poate fi primit, având în vedere că rolul instanței de control judiciar se limitează la verificarea modalității în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză în limitele motivelor de recurs invocate și, eventual, a dispozițiilor art. 3041 Cod pr. civilă și nu de a suplini deficiențele din conduita procesuală a părților din fața instanței de fond.
Cum motivele de recurs invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere că reclamantul-recurent a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă care sunt aplicabile în calea de atac a recursului, date fiind dispozițiile art. 316 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea acestuia să achite pârâtului-intimat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța de la f. 16-ds. recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. G., domiciliat în orașul Salcea, ., împotriva sentinței civile nr. 5291 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârât-intimat fiind C. C. după Evanghelie, cu sediul în orașul Salcea, ., ca nefondat.
Obligă reclamantul-recurent să plătească pârâtului-intimat suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.V.L.
Jud.A. C.
Tehnored.R.M.
2 ex.15.01.2013
| ← Cereri. Hotărâre din 15-01-2013, Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Sentința nr. 104/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
