Cereri. Hotărâre din 15-01-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1410/237/2012
Dosar nr._ Alte cereri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 20
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta A. R., împotriva sentinței civile nr. 1410 din data de 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta apelantă lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către reclamanta apelantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de4 lei, timbru judiciar de 0.3 lei și precizări la motivele de apel formulate în cauză.
Întrebată fiind, reclamanta apelantă precizează că este nemulțumită de sentința civilă atacată, întrucât nu i s-a încuviințat menținerea numelui dobândit prin căsătorie, nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta apelantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că pe cei 7 copii i-a crescut singură, pârâtul intimat a abandonat familia în anul 1991, nu a ajutat-o, acesta urmărește să o scoată din locuință și să rămână fără acte, iar ea nu are pensie.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului sub nr._ din 12.07.2012, reclamanta A. R. a solicitat obținerea unei cărți de identitate conform actului de căsătorie original pe care îl deține.
În motivare a arătat că nu renunță la numele de A. R., că în anul 1976 s-a angajat la Tarnița, iar în 1979 s-a căsătorit cu A. I., cu care are 7 copii, că, în 1985 a fost chemată în judecată abuziv de către acesta, în 1987 acesta a fost dus în detenție la B., în 1991 acesta a abandonat cei 7 copii și nu a primit nici un ban despăgubire conform sentințelor civile și penale executorii.
A mai arătat reclamanta că actul de identitate i-a expirat în anul 2009, a achitat taxa de 11 lei în 2011-2012, sens în care a solicitat obținerea unei cărți de identitate cu numele de A. R..
Reclamanta nu și-a întemeiat în drept cererea.
La termenul de judecată din data de 25.09.2012, reclamanta a depus procesul verbal de contravenție serai AP nr._ din 13.09.2012, precizând că nu are nici un venit și nu se face vinovată de acuzațiile neadevărate.
A mai arătat reclamanta că a solicitat de nenumărate ori obținerea cărții de identitate de la sediul Poliției Comunitare Evidența Populației Gura Humorului.
Prin declarația luată reclamantei la data de 25.09.12 și prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2011, aceasta și-a precizat acțiunea în sensul că a arătat că obiectul prezentului dosar îl reprezintă solicitarea de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie acela de A., respectiv de a fi obligat pârâtul A. I., să încuviințeze să-și păstreze în continuare numele de A. R..
A mai arătat reclamanta că a formulat în cadrul acestui dosar și plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 13.09.12 și dorește și judecarea acestei plângeri.
Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2012, s-a dispus disjungerea plângerii contravenționale și formarea unui alt dosar, prezenta cauză având ca obiect solicitarea reclamantei de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie acela de A..
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1410 din data de 6 noiembrie 2012, Judecătoria Gura Humorului a respins acțiunea având ca obiect stare civilă – păstrare nume, formulată de reclamanta A. R., în contradictoriu cu pârâtul A. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin . 12 ianuarie 2001, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în dosarul nr. 2239/2000, a fost admisă acțiunea civilă pentru desfacere căsătorie formulată de reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâta A. R., a fost desfăcută din vina ambilor soți, căsătoria părților încheiată între părți la data de 14 septembrie 1979, dispunându-se totodată că pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei acela de Hapiuc.
La desfacerea căsătoriei prin divorț art. 383 CC oferă două soluții în privința păstrării numelui dobândit prin căsătorie . Soții se pot învoi ca după divorț soțul care a luat numele de familie al celuilalt soț, în timpul căsătorie, să poarte acest nume, iar în lipsa unei învoieli între soți, instanța poate da această încuviințare pentru motive temeinice.
În cazul în speță nu a existat o învoială între soți, pentru ca reclamanta să poarte după divorț numele dobândit prin căsătorie acela de A. și nici reclamanta nu a solicitat acest lucru.
Din practicaua . 12 ianuarie 2001 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în dosarul nr. 2239/2000, a rezultat că pârâta, reclamanta din prezentul dosar, a fost de acord să revină la numele de Hapiuc.
Ca urmare, prin . s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele de Hapiuc, nume avut anterior această căsătorie. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Față de această împrejurare, nu se mai putea pronunța o nouă hotărâre cu privire la un capăt de cerere soluționat deja printr-o hotărâre definitivă, motiv pentru care instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care arată următoarele:
Nu este vinovată față de pârât, întrucât nu a comis nicio infracțiune. Nu are voie să își încalce jurământul biblic făcut prin actul de căsătorie până la moarte cu A. I..
În sentința civilă nr. 49/2001 i s-a încredințat 7 copii minori pe care i-a crescut singură pe numele de A. R.. Nu a primit nici un ban pensie alimentară lunară de la inculpatul A. I., domiciliat în Hartberg 823, Austria din 1991, acesta a abandonat familia, iar în prezent are domiciliul la P. L..
Pârâtul caută abuziv ca să îi vândă imobilul, să o evacueze cu forța din casă deși ea a construit acest imobil în care locuiește cu cei 7 copii din anul 1987 când acesta se afla în detenție la B.. Ea deține contracte cu furnizorii de consum: energie electrică, apă, gaze naturale, taxa pe impozit teren și clădire, salubritate lunară și anuală, etc.
În anul 2008 a fost lăsată să moară de foame, nu are nici un venit, deci legile Statului Român protejează drepturile omului, dar ea nu are nici un drept în țara sa de origine.
Pârâtul se ascund în Austria din anul 1991 și depune mărturii mincinoase în România.
Este chemată în judecată – sentința civilă nr. 49/2001, iar doamna avocat B. A.-M. vorbește în dreptul său, ea divorțează în locul ei. Reclamanta nu a avut voie să vorbească, doar a fost obligată ca să își crească cei 7 copii.
Fiind bolnavă cronică pe viață – gradul II, provocându-i boli psihice – depresie, o droga și o amenința cu moartea, acum este în ultimul grad, fără acte, fără mâncare, fără căldură, fără medicamente, fără venituri, are datorii mari la mai multe persoane fizice, care depășesc cu mult mai mult sulta, iar pârâtul încearcă să o amăgească să renunțe la numele de A. ca să îi fure și locuința sa.
Ea a renovat imobilul și îl plătește personal, lunar și anual pe numele de A. R. și nu renunță la acest nume pentru că inculpatul A. I. a depus mărturii mincinoase la adresa sa de ani de zile.
Arată că este ultima șansă de supraviețuire, aproximativ 56 de ani de chin, așteaptă o zi de liniște conform adevărului.
Depune la dosar o . înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013 reclamanta a depus la dosar precizări prin care arată că solicită menținerea numelui de A. R. conform jurământului biblic făcut prin actul de căsătorie cu A. I. în credința A. până la moarte. Decizia este a sa personală.
Nu renunță la numele de A. R. acum la bătrânețe din următoarele motive adevărate:
- a crescut singură 7 copii pe care i-a abandonat Așexa I. în anul 1991;
- nu a primit nici un ban pensie alimentară;
- nu are nici un venit din anul 2008;
- este bolnavă cronică gr. II pe viață.
- are mari datorii pe numele de A. R. la mai multe persoane fizice care au împrumutat-o pentru creșterea copiilor, renovarea imobilului și la plata tuturor facturilor și a contractelor cu furnizorii de consum.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Reclamanta-apelantă a solicitat prin acțiunea formulată păstrarea numelui pe care l-a dobândit prin căsătoria cu intimatul, acela de „A.”.
Așa cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ emis de Consiliul Popular al or. P., jud. Hunedoara (f. 22), apelanta s-a căsătorit cu sus-numitul A. I. la data de 14 septembrie 1979, luând numele de familie al acestuia.
Dar această căsătoriei a fost desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 49/12 ianuarie 2001 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă (f. 26, 27), instanța de judecată dispunând totodată ca apelanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „Hapiuc”, soluție cu care aceasta a fost de acord.
Potrivit art. 40 din Codul familiei în vigoare la data pronunțării hotărârii de divorț, instanța de divorț poate încuviința soțului care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei, în două situații, anume dacă există acordul celuilalt soț pe acest aspect ori, în lipsă, dacă există motive temeinice pentru păstrarea numelui.
Aceste dispoziții sunt valabile și în prezent, fiind reluate prin legislația în vigoare – art. 383 din Noul Cod Civil.
Or, este de observat că apelanta nu a uzat în procesul de divorț de aceste prevederi legale, fiind de acord să revină la numele de „Hapiuc”.
În aceste circumstanțe, solicitarea sa, formulată în prezenta cauză, de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie, este tardivă și tinde să înfrângă puterea de lucru judecat a hotărârii de divorț, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
De altfel, este de observat că prin memoriul de apel nu se aduc critici concrete la cele reținute de prima instanță, apelanta rezumându-se la a descrie comportamentul intimatului față de ea și față de copiii părților, atât în timpul căsătoriei, cât și după divorț.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta A. R., domiciliată în Gura Humorului, .. 3, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1410 din data de 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. I. – la familia P. L. și S. – Gira Humorului, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond M. C.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./04.02.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1955/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
