Întoarcere executare. Decizia nr. 1339/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1339/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 3879/314/2012
Dosar nr._ - întoarcere executare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1339
Ședința publică din data de 23 MAI 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA S. SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai, nr.6, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.126 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. C., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 MAI 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a i se da posibilitatea consilierului juridic A. T., în calitate de reprezentant al reclamantei recurente, să studieze întâmpinarea și completările la întâmpinare formulate de intimatul pârât, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 23 MAI 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 15 mai 2012 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, contestatoarea Direcția S. Suceava – prin reprezentant M. Mihetiu în contradictoriu cu intimatul C. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării pentru suma de 47.493, 25 lei actualizată cu dobânda legală începând cu 07.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că intimatul a formulat o cerere de executare silită a titlului executor sentința nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava, hotărâre judecătorească care, neconținând în dispozitivul său cuantumul drepturilor salariale cuvenite, ci doar obligație pentru angajator de a le achita, iar aceste drepturi au fost calculate în mod abuziv și nelegal, chiar de către intimat, ce deținea calitatea de expert, dar și de beneficiar al sumelor rezultate. Întrucât drepturile salariale cuvenite intimatului au fost achitat de bunăvoie de către angajator, au comunicat executorului judecătoresc prin adresa nr._/12.12.2007 această situație de fapt .
A mai arătat contestatoarea că, în cadrul contestației la executare formulate de către unitatea lor, probându-se neregulile în exercitarea actelor de executare, s-a admis efectuarea unei expertize financiar contabile de către un expert neutru, care a determinat în mod obiective și științific atât drepturile salariale cuvenite intimatului cât și plățile deja efectuate, acțiunea fiind admisă în parte, fiind îndreptate formele de executare în dosarul de executare nr. 449/2007 al BIEJ Ț. C., în sensul că, executarea silită se va face doar pentru suma de 6.055 lei. ,astfel că se impune întoarcerea executării pentru suma de 47.493, 25 lei de care a beneficiat fără drept creditorul prin distribuirea abuzivă și nelegală a sumei de 59.106,22 lei indisponibilizată de către fostul BEIJ Ț. C..
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus în copie înscrisuri (f.6 - 20).
Intimatul C. C., legal citat, la data de 5._ a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare (filele 26 - 42) prin care a invocat excepții, respectiv: excepția prescripției dreptului material la acțiune a contestatoarei, întrucât prin încheierea de ședință din data de 13.07.2010, Tribunalul Suceava, suspendă judecarea cauzei având ca obiect contestației la executare, în dosarul nr._ în baza art. 242 pct.1 cod procedură civilă, iar la data de 13.01.2011, trecând 6 luni de la data de 13.07.2010, executarea s-a perimat de drept și ca urmare s-a prescris dreptul material la acțiune prin cererea întoarcerii executării, excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei care este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule și având în vedere că contestatoarea a formulat cerere de chemare în judecată fără să arate că acționează ca reprezentant, ci în nume propriu deși nu are personalitate juridică, motivat și de faptul că Direcția S. Suceava este una din unitățile fără personalitate juridică din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor și care nu are capacitate civilă procesuală pentru a sta ca parte, în proces, excepția puterii lucrului judecat, motivat de faptul că apărările formulate de contestatoare privind plata drepturilor salariale au fost respinse de Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 910/20.06.2007, de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 701/30.10.2007, iar pe calea întoarcerii executării contestatoarea nu poate invoca, din nou, aceleași apărări, ca o consacrare a principiului autorității lucrului judecat, potrivit art. 1201 Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât încalcă dispozițiile art. 373/3 alin.1 /1 cod procedură civilă, deoarece calculul drepturilor salariale făcute de expert și reținute de instanță nu s-a făcut în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 910/20 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 701/30.10.2007 a Curții de Apel Suceava. De asemenea, contestatoarea în mod greșit a solicitat instanței de judecată restabilirea situației anterioare a executării în condițiile în care titlul executoriu nu a fost desființat, executarea nu a fost anulată și nici hotărârea executată nu a fost desființată .
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri ( filele 43 – 61 ).
La termenul din data de 12.10.2012, intimatul a formulat completare la întâmpinare (filele 63 – 66 dosar) prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, în raport cu disp. art. 5 cod procedură civilă, potrivit căreia, cererea se face la domiciliul pârâtului .
La termenul din 16 noiembrie 2012, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare și completare la întâmpinare ( filele 69 - 75 ).
Prin sentința civilă nr. 126 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei, s-a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect „întoarcere executare” formulată de contestatoarea Direcția S. Suceava – prin reprezentant M. M., în contradictoriu cu intimatul C. C. pentru lipsa capacității de folosință a contestatoarei și s-a respins, ca nefondată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând excepțiile invocate și acțiunea formulată prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată de către intimat prin întâmpinare, instanța urmează a o respinge.
Astfel, prin decizia nr. 5/2012 a Î.C.C.J., s-a dispus admiterea recursului în interesul legii, stabilindu-se că în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 404ind. 2 alin. 3 din Codul de procedura civila, instanța judecătoreasca competenta potrivit legii sa soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
Prin prisma considerentelor deciziei menționate, instanța de fond a apreciat că și competența teritorială a soluționării cererii de întoarcere a executării silite revine de asemenea instanței de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție s-a efectuat executarea silita, potrivit disp. art. 373 alin.2 C.proc.civ.
Astfel, în aplicarea art.404 ind. 2 alin.3 C.proc.civ., cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins în Cartea a V-a "Despre executarea silita", Secțiunea VI 1-a "Întoarcerea executării", rezultă că natura juridica a întoarcerii executării, astfel cum a fost definita atât în doctrina, cât si în literatura de specialitate, dar si în practica judiciara, "de executare silita în sens invers" determina si instanța competenta pentru soluționarea ei în acest caz, atât din punct de vedere material, cât si din punct de vedere teritorial, și anume instanța de executare, judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea silita, așa cum rezulta din dispozițiile art.373 alin.2 C.proc.civ.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei, instanța de fond a reținut următoarele:
Direcția S. Suceava a formulat prezenta cerere de întoarcere a executării silite în nume propriu, fără să existe nicio mențiune că a înțeles să acționeze în numele Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, unitate care, spre deosebire de Direcția S., are personalitate juridică.
Potrivit art. 41 alin. 2 cod procedură civilă, asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată numai ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Prin urmare, Direcția S. Suceava, neavând personalitate juridică nu poate acționa în judecată prin formularea unei cereri de chemare în judecată.
Potrivit art. 2 alin. 1 raportat la anexa nr. 3 pct. 35 din H.G. nr. 229/2009, Direcția S. Suceava face parte din structura organizatorică a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, fără a avea personalitate juridică.
De altfel, contestațiile la executare introduse împotriva executării silite a cărei întoarcere se solicită prin prezenta acțiune, au fost formulate, în mod legal de către R.N.P. – Romsilva.
Față de aceste motive, instanța de fond a apreciat că Direcția S. Suceava neavând personalitate juridică, nu poate sta în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, întrucât nu are capacitate de folosință.
Cu privire la cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a dispus respingerea acesteia, ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli ce ar fi fost suportate de către intimat.
Împotriva acestei sentințe, a promovat recurs reclamanta DIRECȚIA S. SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei D.S. Suceava și a respins pe excepție acțiunea, în condițiile când, aceasta excepție, în cauza dedusă judecații nu este dată fiind evidentă nu doar nelegalitatea soluției, rezultat al unei greșite interpretări și aplicări a legii dar și neexercitarea rolului activ a instanței și asigurarea dreptului la apărare, în condițiile când, ocazionat de punerea în discuție a excepției nu a admis acordarea unui termen pentru a se face dovada cu înscrisuri că, Regia Naționala a Pădurilor-ROMSILVA își însușește acțiunea formulată de către contestatoare.
Totodată, s-a plecat de la o premisă falsă în aprecierea generală a capacității de folosința a D.S. Suceava analizându-se unilateral și prin prisma unui singur text de lege, rupt din context excepția invocată, fără coroborarea reglementarilor în ansamblul lor și reținerea incidenței în cauză a prevederile art. 42 C. pr. civilă, text potrivit căruia, persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decât dacă...sunt autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
Deci, în lipsa unor argumente în drept sau fapt de natură a convinge asupra necesitații soluționării unei cauze pe excepție, s-a respins acțiunea pe considerentul lipsei capacității de folosința a Direcției Silvice Suceava, reținându-se ca unic temei faptul că, nu are personalitate juridică.
Desigur, este de notorietate faptul ca in ultimii 20 de ani, direcțiile silvice ca structuri organizatorice a Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA în teritoriu, nu au personalitate juridică distinctă în sensul reglementat de Decretul nr. 31/1954 însă în egală măsură, au funcționat și funcționează sub auspiciile unor acte normative si statute speciale care au rânduit capacitatea și organizarea lor de așa natura încât au exercitat în toată această perioada toate drepturile procedurale în instanță în nume propriu și în egală măsură în toate celelalte raporturi juridice cu organele puterii și administrației (parchete, poliție, fisc, prefectura, instituții descentralizate de orice natură etc,) neimpunându-se existența unui mandat sau împuternicire din partea R.N.P.
Dovada cea mai concludentă o constituie miile de dosare judecate definitiv și irevocabil sau aflate pe rol, cauze ce privesc acțiuni comerciale sau în contencios, acțiuni în daune, constituiri de parte civilă in penal, revendicări, acțiuni la legile fondului funciar, diverse litigii de munca inclusiv în atragerea răspunderii patrimoniale etc. unde D.S. Suceava a avut si are calitatea de reclamanta, petenta, parata, parte civilă în procesele penale etc.
În dovedirea capacității de folosință și exercițiu a drepturilor procedurale, și implicit a calității procesuale active sau pasive a Direcției Silvice Suceava, s-a plecat de la prevederile art. 42 C. pr. civilă, text potrivit căruia, persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta in judecată decât dacă...sunt autorizate in chipul arătat in legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
De asemenea potrivit art. 41 alin. 2 C. pr. civilă, societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată, dacă au organe proprii de conducere, condiție evident data în cauza atâta timp cat D.S. Suceava are în statul de funcții director, director tehnic, director economic.
Totodată, lipsa de temei în admiterea acestei excepții rezida din însuși pozițiile procesuale a celor doua părți avute în cazul mai multor litigii foste sau prezente pe rolul instanțelor.
În egala măsura, ocazionat de executarea silită a hotărârii judecătorești de acordare drepturi salariale, intimatul C. C. nu a acționat împotriva regiei ci a D.S. Suceava, sens in care s-a probat prin înscrisurile existente la dosarul cauzei, relative la executarea silita efectuată de către fostul executor Ț., iar principiul simetriei actelor trebuie respectat în egală măsura.
Rareori în alte litigii, s-a invocat aceiași excepție cum ar fi in cazul dosarele nr._ și_, acțiuni în care D.S. Suceava a avut calitatea avut calitatea de reclamanta - creditoare, insa excepția lipsei capacității de folosința a fost respinsa, acțiunea fiind admisa pe fond in favoarea structurii silvice, sens in care anexează Sentința nr. 4002/25.11.2010 a Judecătoriei Rădăuți.
Deci, Direcția S. Suceava stă în instanța în nume propriu, exercită acțiunea în justiție sub titlu personal neavând nevoie de un mandat special de la REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, întrucât, potrivit prevederilor art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, respectiv din Regulamentul de organizare si funcționare a regiei, directorii unităților fără personalitate juridica din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități.
Clar, precis și fără echivoc, atâta timp cât textul de lege mai sus menționat instituie in sarcina directorilor unităților fără personalitate juridică, în speța a Direcției Silvice Suceava, obligația îndeplinirii atribuțiilor regiei în raza teritorială unde au fost organizate și nu doar reprezentarea, nimic nu justifică invocarea și admiterea excepției lipsei capacității de folosința, plecând doar de la un considerent de ordin general fără observarea reglementarii speciale.
Ori, Direcția S. Suceava, are in egala măsura un sediu propriu care o delimitează teritorial, sediu prevăzut la punctul nr. 35 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 229/2009, respectiv in mun. Suceava pentru jud. Suceava iar conform prevederilor punctului 19.11, art. 19, cap. V din Regulamentul privind organizarea, funcționarea, atribuțiile si limitele de competenta ale organelor de conducere a unităților fără personalitate juridica din structura Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, regulament aprobat prin Hotărârea nr. 2 din 25.02.2010 a Consiliului de administrație al regiei, directorul reprezintă si exercita interesele unității in fata organelor jurisdicționale, a organelor de urmărire venala, a organelor administrației publice locale, a politiei si a notarilor, având toate competentele juridice prevăzute de legislația in vigoare.
Deci, directorul direcției silvice reprezintă si exercita interesele unității proprii fără nici un alt mandat, întrucât așa este autorizat prin legi si statute.
Tocmai din asemenea considerente a concluzionat că, D.S. Suceava are capacitate de folosința data prin reglementari speciale si sta in judecata in nume propriu, în consens și cu practica judiciară unitară și generală la nivel național.
De asemeni, potrivit punctelor 19.2, 19.12, 19.13, 19.14 a art. 19 din regulamentul mai sus menționat, directorul Direcției Silvice Suceava are calitatea de angajator nemijlocit, încheind in nume propriu contractele individuale de munca a întregului personal din subordine, decide modificarea, suspendarea sau după caz desfacerea c.i.m., deține prerogativa disciplinara, stabilește si aproba fisa postului, sarcinile si atribuțiile de serviciu ce revin salariaților etc.
Separat de aceasta, Direcția S. Suceava are certificat de înmatriculare ORC si CUI propriu, diferit de cel al Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, deține Registru de evidenta a salariaților in format electronic conform obligației stabilite prin art. 34 Codul muncii si art. 2 alin. 3 din H.G.nr. 161/2006.
Desigur instanța este suverană în a decide modul de aplicare a legii pentru fiecare situație concretă însa art. 41 si 42 din Cpr. civilă sunt aplicabile problemei de drept supuse analizei, nu se justifica prin nimic rigiditatea instanței de fond si excluderea din ecuație a faptului ca legea se aplică și în spiritul ei, dând eficiență voinței reale a legiuitorului, bunei funcționari a sistemului juridic așa cum s-a dovedit pe parcursul a peste 20 de ani.
Față de considerentele dezvoltate a reiterat faptul că, prin legile și statutele care ne rânduiesc capacitatea, respectiv H.G. nr. 229/04.03.2009, regulamentele enunțate, CCM, etc. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 42 Cod Procedură Civilă a solicitat admiterea recursului și casarea Sentinței civile nr. 126/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava cu trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceiași instanța. În temeiul art. 242 Cpr. civila a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul pârât C. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în fapt măsurile abuzive luate față de acesta de fosta conducere a D.S. Suceava, în perioada 2005-2009, prin decizia de suspendare a contractului de munca, în anul 2005, și decizia de desfacere a contractului de munca, în anul 2007, au fost vizate din punct de vedere al legalității de consilierii juridici ai D.S .Suceava.
In mod corect și legal Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei capacității de folosință a D.S. Suceava, unitate fără personalitate juridica și a respins pe excepție acțiunea, rezultat al unei interpretări și aplicare a legii în spiritul și litera ei, dar și în exercitarea rolului activ și asigurarea dreptului la apărare. Actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule și constatând că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată fără să arate că acționează ca reprezentant, ci în nume propriu, deși nu are personalitate juridică, soluția admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, este legală.
Direcția S. Suceava a formulat cererea întoarcerii executării în nume propriu, semnată de director și de consilierul juridic, fără să existe nici o mențiune ca a înțeles să acționeze în numele Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, unitate cu personalitate juridică, abilitată să reprezinte în justiție interesele statului.
Or, în cauza de față, din dispozițiile art.2 alin.1 combinat cu anexa 2 pct.35 din H.G. nr.229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, Direcția S. Suceava face parte din structura organizatorică a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva fără a avea personalitate juridică, în același sens fiind și art. 1 alin. 3 combinat cu Anexa 2 pct. 3a din HG nr. 1105/2003.
Prin urmare, neavând personalitate juridică, Direcția S. Suceava nu poate sta în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, întrucât nu are capacitate procesuală de folosință.
Or, faptul ca, prin lege, se recunoaște expres calitatea Regiei Naționale a Pădurilor de a reprezenta statul în domeniile care constituie obiectul sau de activitate și dreptul directorilor direcțiilor silvice de a reprezenta și susține interesele regiei, nu conferă reclamantei capacitate civilă procesuală pentru a sta, ca reclamantă, în proces, având în vedere dispozițiile art. 41, 42 Cod procedură civilă.
Lipsa calității procesuale active sau pasive nu poate fi evitată prin înlocuirea persoanei lipsită de calitate procesuală.
În practica instanței supreme s-a decis recent ca o unitate făraă personalitate juridică, în cazul de față Direcția S. Suceava, nu poate fi subiect distinct si, in consecința, nu se poate adresa instanței de judecata pentru soluționarea unui litigiu.
Față de motivele de fapt și de drept invocate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Corect a susținut instanța de fond că în speță este dată lipsa capacității de folosință a contestatorului Direcția S. Suceava prin reprezentanții săi legali și pe cale de consecință a respins cererea formulată de către aceasta, în contradictoriu cu intimatul C. C..
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că Direcția S. Suceava, în calitate de contestator, a formulat o cerere de întoarcere a executării silite, în contradictoriu cu intimatul C. C., în nume propriu, cerere ce poartă semnătura directorului și a consilierului juridic, fără să existe mențiunea că a înțeles să acționeze în numele R.N.P.-Romsilva, unitate cu personalitate juridică.
Este de principiu că, persoana fizică sau juridică acționează în nume propriu, atunci când pornește o acțiune fără să arate că formulează cererea în numele altei persoane.
Reprezentantul indiferent de natura reprezentării legală sau convențională, este obligat să-și arate calitatea în cererea pe care o face deoarece atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, se presupune că lucrează în nume propriu.
În speță, Direcția S. Suceava a formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu, neexistând nici o mențiune care să arate că a înțeles să acționeze în numele R.N.P.-Romsilva, abilitată să reprezinte interesele statului, în domeniile care constituie obiectul său de activitate.
Așadar prima instanță a reținut în mod corect că din dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a R.N.P.-Romsilva, rezultă că directorii Direcțiilor Silvice județene, în calitatea lor de reprezentanți ai intereselor R.N.P.-Romsilva, organism cu personalitate juridică, acționează în numele acesteia și nu în nume propriu.
Chiar dacă în declarația de recurs se face referire la R.N.P. și la dreptul directorilor din structura Regiei de a reprezenta interesele și de a îndeplini atribuțiile acesteia, această referire este irelevantă în cauză întrucât contestatarul-recurent a formulat contestația în nume propriu și nicidecum în numele R.N.P.
Or, faptul că, prin lege, se recunoaște expres calitatea R.N.P. de a reprezenta statul în domeniul care constituie obiectul său de activitate și dreptul directorilor direcțiilor silvice de a reprezenta și susține interesele regiei, nu conferă reclamantei capacitatea civilă procesuală pentru a sta, în calitate de reclamantă, în proces, având în vedere disp. art. 41 și 42 din C.pr.civ.
Împrejurarea că reclamanta recurentă, Direcția S. Suceava, are un sediu propriu, certificat de înmatriculare ORC și CUI propriu și deține Registru de evidență a salariaților în format electronic, nu poate conduce la concluzia că aceasta poate sta în judecată în calitate de reclamantă, întrucât art. 2 alin.1 din H.G. nr.229 din 04.03.2009 prevede că „Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr.2, anexă în care este menționată și Direcția S. Suceava.
Având în vedere faptul că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremtorie, iar actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule și constatând că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată fără să arate că acționează ca reprezentant, ci în nume propriu, deși nu are personalitate juridică, soluția admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, este legală.
Rezultă așadar că instanța de fond a aplicat și interpretat corect textele de lege incidente în speță astfel încât soluția ce se impune asupra recursului este cea de respingere, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct.9 și 3041 C.pr.civ și de menținere a hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta DIRECȚIA S. SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai, nr.6, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.126 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. C., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 MAI 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. B. C.
Tehnored.Ș.L.G.
Ex.2./12.07.2013.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1872/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 953/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
