Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2413/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 2413/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 3935/314/2011

Dosar nr._ Revendicare imobiliară

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.2413

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2013

PREȘEDINTE I. M.

JUDECĂTOR I. G.

JUDECĂTOR G. D.

GREFIER S. A.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul H. B., domiciliat în mun. Suceava, ., nr.18A, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2178 pronunțată la data de 28.03.2013 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții F. M., F. I. C. și F. V. L., toți cu domiciliul în ..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. L. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind pârâții intimați.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus prin serviciul registratură de către intimați întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri.

Av. C. L. pentru recurent depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursului declarat, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar și nu înțelege să solicite termen în acest sens, nu mai are de formulat alte cereri motiv pentru care solciită acordarea cuvântului la dezbateri.

Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.

Av. C. L. pentru recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U NA L U L

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 15.04.2011 reclamantul H. B. a chemat în judecată pe pârâții F. M., F. I. C. și F. V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6500 mp teren arabil situat în extravilan, compusă din suprafața de 4000 mp teren arabil identic cu . suprafața de 2500 mp identică cu . în CF 2998 a . cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32 din 09.01.2007 de către BNP C. M., a cumpărat de la ., 6500 mp teren arabil situat în extravilan, compusă din suprafața de 4000 mp teren arabil identic cu . suprafața de 2500 mp identică cu . în CF 2998 a .>

Reclamantul a mai precizat și faptul că vânzătorul dobândise anterior dreptul de proprietate tot printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu C. R., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate 206/24.05.1993.

Reclamantul a susținut și faptul că și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară și a stăpânit terenul până în 2010 când a fost ocupat abuziv de pârâți.

A susținut și faptul că CFE_ a UAT Pătrăuți a fost sistată, fiind efectuate mențiuni și pentru pârâți.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil și art. 274 C.pr.civ.

Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinare și nici apărări.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială, declarațiile martorilor Jureschi A. E. și Jureschi D. I. fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosarul cauzei (f. 39, 50 ) și din oficiu proba cu expertiză topo, raportul fiind depus la f. 95-121.

În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâților instanța a reținut că aceștia nu s-au prezentat conform citației pentru a li se lua interogatoriul, dar nici reclamantul nu a depus la dosar lista cu întrebări pentru interogatoriul pârâților, administrarea probei fiind imposibilă din culpa părților.

La data de 13.02.2013 pârâta F. M. a depus precizări și înscrisuri (f. 122-131) iar la data de 11.03.2013 a depus alte precizări .

Reclamantul a depus concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 2178 din data de 28 martie 2013, Judecătoria Suceava a respins acțiunea având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul H. B., în contradictoriu cu pârâții F. M., F. I. C. și F. V. L., ca nefondată și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32 din 09.01.2007 de către BNP C. M., de la ., suprafața de 6500 mp teren arabil situat în extravilan, compusă din suprafața de 4000 mp teren arabil identic cu . suprafața de 2500 mp identică cu . în CF 2998 a .. 4-5).

Instanța a reținut că reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară_ provenită din conversia CF 2998 a ..7).

De asemenea, instanța a reținut că vânzătorul reclamantului, respectiv . a cumpărat la rândul său suprafețele de teren vândute reclamantului, de la numitul C. G. - R. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3337/08.10.1996 (f.11).

Instanța a constatat că vânzătorului C. G. - R. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6500 mp prin titlul de proprietate 206/24.05.1993 (f. 9), punerea în posesie realizându-se fără întocmirea unei schițe în acest sens.

Cu privire la acțiunea în revendicare a reclamantului H. B., instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6500 mp teren arabil situat în extravilan, compusă din suprafața de 4000 mp teren arabil identic cu . suprafața de 2500 mp identică cu . în CF 2998 a . ilegal potrivit convingerii reclamantului.

Conform art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărită fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efect direct și accesoriu al obținerii posesiei.

Potrivit probelor administrate în cauză instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că este proprietarul suprafeței de 6500 mp teren arabil situat în extravilan, compusă din suprafața de 4000 mp teren arabil identic cu . suprafața de 2500 mp identică cu . în CF 2998 a . nu a făcut și dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptului că pârâții ar deține sau nu în posesie suprafețe de teren din proprietatea reclamantului.

Instanța a reținut potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză (f. 96-121) că vânzătorul C. R., de la care a cumpărat . terenul de 6500 mp și care a fost vândut apoi reclamantului din prezenta cauză, a primit prin reconstituire terenul de la autorul său pe vechiul amplasament.

A fost de reținut și faptul că expertul desemnat a precizat că a identificat suprafața de teren a reclamantului doar prin raportare la planul care stat la baza intabulării lui C. R. în anul 1995, terenul neputând fi identificat în raport de procesul verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate 206/1993, deoarece nu există schița terenului în fișa proces verbal de punere în posesie.

Dar, instanța a reținut că expertul a concluzionat că prin suprapunerea planului actual din baza de date OCPI cu planul vechi cadastral, configurația de 6500 mp a imobilului nou format_ (configurat cu roșu în anexă), nu corespunde întrutotul configurației vechii parcele cadastrale 2833 (configurată cu albastru în anexă) reclamantul ocupând potrivit vechii configurații doar suprafața de 2277 mp (parcele 2823 fiind înscrisă în CF 2029 a . încheierii CF 3036/1912 în favoarea lui G. a V. C., autorul lui C. R. de la care provine terenul reclamantului), restul până la 6500 mp fiind ocupată de parcelele de 2822, 2819, 2818 și 2817, toate înscrise inițial în CF 730 a . favoarea lui O. a V. F., autorul pârâților (cf. încheierii CF 1273/1994).

Instanța a reținut că expertul la obiectivul instanței de a stabili dacă suprafața de teren a reclamantului de 6500 mp se identifică cu suprafața de 6500 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate primului vânzător, C. G. R. prin titlul de proprietate 206/1993 și procesul verbal de punere în posesie a precizat că procesul verbal de punere în posesie a terenului aferent titlului de proprietate 206/1993 nu este însoțit de schiță a terenului, nefiind identificată nici o schiță sau vreun plan parcelar întocmit de comisia locală.

Instanța a constatat potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză, și faptul că terenul de 6500 mp proprietatea lui C. R. (care prin vânzări succesive a ajuns în proprietatea reclamantului), evidențiată cu hașuri ciclam în anexa la raportul de expertiză, are amplasamentul diferit de cel stabilit prin planul pentru imobil nr._ întocmită pentru reclamant în anul 2010 (configurat cu linie roșie și colorat cu puncte roșii în anexa de la raportul de expertiză topo), amplasament la care reclamantul s-a raportat atunci când a afirmat că pârâții i-ar deține nelegal suprafața de 6500 mp teren. De asemenea, s-a reținut că amplasamentul terenului de 6500 mp pentru imobilul nr._ întocmită pentru reclamant în anul 2010 este diferit și față de planul parcelar 2823/1 și 2823/2 din anul 1995, care a stat la baza intabulării lui C. R. și ulterior la încheierea contractului de vânzare cumpărare a reclamantului (f. 100 pct. 6.3).

Instanța a reținut însă că suprafața de 47.000 mp proprietatea pârâților cărora le-a fost emis titlul de proprietate 1167/1997, are aceeași configurația cu cea din baza de date a imobilului_, cu care s-a intabulat pârâta F. M., minus suprafața de 2200 mp proprietatea lui Jureschi E..

Instanța a reținut și faptul că expertul a analizat titlurile reclamantului și ale pârâților și a concluzionat că nu este o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, în sensul ca același teren să fi fost inclus pe titlul de proprietate al autorului reclamantului, C. R., și pe titlul de proprietate al autorului pârâților, autorii părților primind fiecare suprafața de teren cuvenită, C. R. – 6500 mp și F. L. E._ mp din 47.000 mp, fiind însă schimbat amplasamentul suprafeței de 6500 mp teren ai lui C. R..

Instanța a reținut că expertul a concluzionat că din suprapunerea configurației imobilului_ de 6500 mp proprietatea reclamantului (conform PAD 2010 ) cu imobilul_ de_ mp ai pârâților conform PAD 2009, ar exista o suprapunere între imobilele nr._ și_ pentru suprafața de 6055 mp colorată cu puncte galbene, expertul presupunând că aceasta este și suprafața de teren deținută de pârâți.

Dar, instanța a reținut că același expert care a făcut doar presupuneri cu privire la amplasamentul terenurilor părților, neexistând schițe inițiale de punere în posesie, a susținut că amplasament de 6500 mp al autorului C. R. este diferit de amplasamentul imobilului_ din anul 2010 al reclamantului, acesta din urmă fiind implicit diferit și de planul parcelelor 2823/1 și 2823/2 din 1995 care a stat la baza intabulării acestui autor și apoi a reclamantului (f. 100).

Mai mult, potrivit anexei nr. 3 la raportul de expertiză topo efectuat în cauză (f. 106), instanța a reținut că suprafața de 6500 mp, hașuri ciclamen, a autorului reclamantului, C. R., conform planului parcelar din 2009, și care a fost cumpărată de reclamant nu se suprapune în nici un punct cu suprafața de teren a pârâților.

De asemenea, în ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că nici aceștia nu au susținut afirmațiile reclamantului precum că pârâții ar deține în posesie vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului (f.50,39) .

Având în vedere că expertul a concluzionat că ar exista suprapunere între terenurile părților dar raportat la un amplasament al suprafeței de 6500 mp pentru reclamant care este diferit de amplasamentul inițial al suprafeței de 6500 mp al autorului C. R. și de planul parcelelor 2823/1 și 2823/2 din 1995 care au stat la baza dobândirii dreptului de proprietate al reclamantului și mai ales reținând că suprafața de 6500 mp, hașuri ciclamen, a autorului reclamantului, C. R., conform planului parcelar din 2009, și care a fost cumpărată de reclamant nu se suprapune în nici un punct cu suprafața de teren a pârâților (f.106), instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă, deși reclamantul avea sarcina probei conform art. 1169 C.civ. că pârâții i-ar deține fără titlu vreo suprafață de teren, astfel că instanța a respins ca nefondată acțiunea privind revendicarea imobiliară formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții.

Potrivit art. 274 C.pr.civ. având în vedere soluția dată acțiunii reclamantului, pârâții nefiind căzuți în pretenții, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în susținerea acesteia excepțiile prev. de art. 239 și art. 241 din noul Cod de procedură civilă.

Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Instanța reține concluzia expertului topo de la filele 100-101 dosar, potrivit căreia pe planul parcelar există suprafața de 6500 mp proprietatea lui C. R. situată între Jureschi A. (Nord), imobilul nr._ întabulat pentru pârâți (Est și Sud) și drum de câmp (Vest) și distinct suprafața de_ mp (_ mp minus 2200 mp proprietatea Jureschi E.) - ce reprezintă proprietatea pârâților F., rezultă că nu există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, în sensul că același teren să fi fost inclus pe titlul de proprietate al autorului reclamantei, C. R., și pe titlul de proprietate al pârâtei F. M., ci autorii celor două părți în proces au primit fiecare suprafața de teren cuvenită( C. R. - 6500 mp și F. L. E. - 44.800 mp din suprafața de_ mp în acest loc), cu precizarea că s-a schimbat amplasamentul suprafeței de 6500 mp a lui C. R..

Tot expertul topo concluzionează, în urma analizei evoluției topo-cadastrale a parcelelor în litigiu, că amplasamentul suprafeței de 6500 mp a lui C. R. s-a modificat ulterior emiterii titlului de proprietate nr.206/1993, terenul proprietatea autorului reclamantului având amplasament diferit de cel stabilit prin planul pentru imobilul nr._ întocmit pentru reclamant în anul 2010, fiind implicit diferit și față de planul parcelelor nr.2823/1 și 2823/2 din anul 1995( care a stat la baza întabulării lui C. R. și ulterior la încheierea contractului de vânzare cumpărare către reclamant).

În schimb, configurația suprafeței de_ mp proprietatea F. corespunde celei din baza de date a imobilului nr._, cu care s-a întabulat pârâta F. M., în baza titlului de proprietate nr.1167/1997, a CM nr.52/10.04.2009 întocmit de B.N.P.” O. B.” și a PAD imobil întocmit de . și recepționat de OCPI conform Încheierii (RGI) nr._/08.05.2009.

Este adevărat că amplasamentul suprafeței de 6500 mp proprietatea lui C. R.-astfel cum acesta a fost avut în vedere de comisia locală de fond funciar la punerea în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.206/1993 - nu a putut fi evidențiat cu certitudine din cauza lipsei schiței de pe Fișa proces-verbal de punere în posesie, însă, chiar dacă instanța de fond ar fi admis obiecțiunile formulate de reclamant, o astfel de evidențiere în plan a amplasamentului suprafeței de 6500 mp din titlul de proprietate nr.206/1993 tot nu s-ar fi putut realiza, în lipsa schiței anterior menționate.

Însă, expertul topo a evidențiat în mod clar schimbarea amplasamentului suprafeței de 6500 mp, din coroborarea planului de situație întocmit în anul 1995 pentru întabularea autorului reclamantului (plan pentru p.f. 2823/1 și 2823/2), cu vecinătățile din titlul de proprietate nr.206/1993.

Atât în cuprinsul obiecțiunilor formulate, cât și prin motivele de recurs, reclamantul invocă situația cadastrală veche astfel cum rezultă din harta cadastrală austriacă anexată la fila 143 dosar, susținând că punerea în posesie a părților nu s-a realizat pe vechile amplasamente.

Sub acest aspect, tribunalul apreciază că, în cadrul acțiunii în revendicare se analizează amplasamentele parcelelor proprietatea părților, astfel cum rezultă din punerile în posesie ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, în baza legilor fondului funciar și din planurile parcelare ce au stat la baza întabulării lor, cu condiția să corespundă amplasamentelor ce au făcut obiectul punerii în posesie.

Faptul că aceste amplasamente nu corespund situației vechi cadastrale, anterioare colectivizării, ar putea face eventual obiectul criticii într-o acțiune de modificare a titlurilor de proprietate, în care se reclamă nerespectarea vechilor amplasamente ale autorilor părților la emiterea titlurilor de proprietate. Într-o acțiune în revendicare însă, reclamantul nu-și poate menține pretenția, invocând vechea identificare cadastrală a parcelei ce a aparținut autorului său și care nu coincide cu cea din titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar.

În consecință, tribunalul reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada deținerii de către pârâți fără titlu a terenului proprietatea sa.

Astfel, motivele de recurs nefiind întemeiate, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul H. B., domiciliat în mun. Suceava, ., nr.18A, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2178 pronunțată la data de 28.03.2013 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții F. M., F. I. C. și F. V. L., toți cu domiciliul în ., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

I. M. I. G. G. D.

Grefier,

S. A.

RED.GD/TEHNORED SA/2EX/20.12.2013/JUDECĂTOR FOND C. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2413/2013. Tribunalul SUCEAVA