Accesiune. Decizia nr. 629/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 4150/285/2012
Dosar nr._ Accesiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.629
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.03.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții D. Ș. și D. O., ambii cu domiciliul în ., nr.325,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2870 pronunțată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. D., C. M. ambii cu același domiciliu, nr.328 și S. V., domiciliat în oraș Solca, ..9,județul Suceava.
La aprlul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent D. Ș. asistat de av. O. M. și av. R. M. E. pentru pârâții intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin serviciul registratură de către reclamanții recurenți dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 126 lei, timbru judiciar de ,0,5 lei pe carde le anulează calea de atac promovată în speță fiind legal timbrată, un memoriu însoțit de plan de situație, plan de încadrare în zonă privind imobilul în litigiu, antecontract încheiat la data de 31.07.2009 și două procuri judiciare.
Av. R. M. E. pentru pârâții intimați depune la dosar un set de înscrisuri respectiv titlu de proprietate nr.212/1994, certificat de moștenitor nr.105/31.07.2009, certificat de moștenitor nr.D666/10.10.1997, plan de situație, plan de încadrare în zonă a imobilului în litigiu, copia deciziei civile nr.261/31.01.2014, duplicatul acestora fiind înmânat recurenților prin apărător.
Av. O. M. pentru recurenți depune l a dosar un set de planșe foto.
Instanța pune în discuția părților încuviințarea probei cu înscrisurile depuse astăzi la dosar de către intimați prin apărător.
Av. O. M. se opune admiterii probei cu înscrisurile depuse astăzi la dosar de pârâții intimați.
Instanța în temeiul art. 305 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie apreciată prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Av. R. M. E. pentru intimați raportat la decizia civilă depusă astăzi la dosar, solciită instanței suspendarea judecății prezentei cauze în temeiul art. 244 al.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
Instanța pune în discuție cererea de suspendare formulată de apărătorul intimaților.
Av. O. M. pentru recurenți nu este de acord cu suspendarea judecății cauzei, solicitând acordarea unui termen pentru ca apărătorul intimaților să-și exprime în scris punctul de vedere cu privire la fiecare înscris depus astăzi la dosar.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecății recursului apreciind că soluția ce urmează a se pronunța în prezenta este independentă de chestiunea prejudicială invocată.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând recursul în stare de judecată,acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.
Av. O. M. pentru recurenți, solicită admiterea recursului cum a fost formulat pentru motivele expuse în scris, casarea sentinței civile atacate iar pe fond admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Av. R. M. E. pentru intimați solicită respingerea recuruslui ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.04.2011, reclamanții D. Ș. și D. O. i-au chemat în judecată pe pârâții C. D., C. M. și S. V., solicitând instanței constatarea dreptului lor de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară artificială cu privire la imobilele situate în intravilanul com. A., .., jud.Suceava, constând în casa de locuit C1, șopron C2 și șură cu grajd C3, amplasate pe suprafața de 532 m.p. teren identică cu parcela_ din CF_ A., și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 2063 din 07.05.2001 la BNP B. G. din Hunedoara, L. O. le-a înstrăinat suprafața de 3800 mp teren situat în vatra satului, dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind eliberat Titlul de Proprietate nr.459 din 19.12.1994.
Au mai arătat că, întrucât parte din suprafața de 2000 mp teren era ocupată de pârâții din prezenta acțiune, la data de 24.08.2009 i-au chemat pe aceștia în judecată și au cerut obligarea lor să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 532 mp teren, identică cu p.v. 10 clin CF 29 Clit (nr. nou cadastral_ a comunei cadastrale A.), acțiunea a fost admisă prin decizia nr. 1301/2011 a Tribunalului Suceava, pârâții fiind obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 532 mp teren.
Pe . teren, se află edificate construcții constând casa de locuit CI, șopron C2 și șură cu grajd C3, edificate în anii 1960 conform susținerilor pârâților de S. V. autorul secund pârâtului.
Reclamanții au precizat că prim-pârâții C. D. și C. M., dețin aceste construcții în temeiul unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat în data de 31.07.2009 cu numitul S. V., dobândite de acesta din urmă în baza certificatului de moștenitor nr. P666/10.10.1997 eliberat de BNP B. C. și certificatului de moștenitor nr. 105/31.07.2009 emis de BNP Fomin S. din Rădăuți a căror valabilitate este îndoielnică.
În acest fel proprietar tabular al terenului de sub construcții, respectiv .. sunt reclamanții, terenul identificându-se cu parcela_ din CF_ A., diferența până la 3.800 m.p. respectiv 3268 m.p. este înscrisă în CF. tot pe numele lor.
Autoarei L. O., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de sub construcții prin emiterea Titlului de proprietate nr.459/1994, pârâții nefiind în posesia unui titlu de proprietate emis în temeiul legii fondului funciar, nr. 18/1991, și cum ei, reclamanții sunt singurii care fac dovada proprietății pentru terenul pentru terenul pe care se află amplasate construcțiile, au solicitat să se constate că au devenit proprietarii construcțiilor efectuate pe acest țeren potrivit principiului superficies solo cedit, potrivit art. 488 vechiul cod civil, tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar art .489 vechiul cod civil prevede că proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a suprafeței lui.
În temeiul art. 488, 489, 494 vechiul Cod civil, au solicitat să se constate că au devenit proprietarul construcțiilor edificate de alte persoane pe terenul lor prin accesiune imobiliară artificială.
Art. 577 și urm. din noul cod civil reglementează dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului.
Au mai arătat că nici prim-pârâții și nici secund pârâții nu s-au înscris în CF. cu aceste construcții și nu fac dovada dreptului de proprietate, iar ca efect al revendicării pârâții sunt obligați să restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea lor dacă le-a consumat, conform disp. art. 465 și urm. vechiul cod civil și art. 548-550 noul cod civil.
Reclamanții au mai arătat că au fost lipsiți de folosința suprafeței de 532 mp teren, de la data introducerii acțiunii în revendicare au trecut aproape trei ani ( 24.08.2009) dată de la care pârâții sunt de rea-credință, prim-pârâții au fost cei care au stăpânit terenul fără a avea vreun drept asupra acestuia, motiv pentru care au solicitat obligarea lor la plata unor despăgubiri în sumă de 3.000 lei, valoarea terenului fiind mai mare în urmă cu trei ani decât în prezent, terenul putea fi înstrăinat, închiriat, arendat,putea fi folosit pentru cultivarea florilor, zarzavaturilor putându-se obține anual venituri de cel puțin 1000 lei.
Pârâții prin avocat ales au solicitat respingerea acțiunii.
În vederea soluționării cauzei instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de părți la dosar, declarațiile martorilor propuși de acestea, și a atașat ds.nr._ și nr._ ale Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr.2870 din 29.10.201]3, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect accesiune constatare dobândire drept de proprietate prin accesiune și acțiune în daune, privind pe reclamanții D. Ș. și D. O., și pe pârâții C. D., C. M. și S. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanții sunt proprietari ai terenurilor în suprafață de 2000 m.p. teren arabil intravilan și 1800 m.p. livadă intravilan, situate în . de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2063/7.05.2001 a BNP B. G., încheiat cu pârâtul S. V., acesta prevalându-se de certificatele de moștenitor eliberate după bunicii săi materni.
Pârâții C. D., C. M. sunt posesori ai suprafeței de 800 m.p. cu casă și anexe conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 3217/31.07.2009 a BNP Fomin S. încheiat cu pârâtul S. V..
Prin sentința civilă nr. 3788/12.11.2010 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin decizia civilă nr. 1301/11.10.2001 a Tribunalului Suceava, pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 532 m.p. identic cu p.10 CC din CF 29 Clit.
Această suprafață de teren a fost identificată în cuprinsul raportului de expertiză ce s-a întocmit în cauză, instanța reținând că se află în posesia pârâților, este afectată de construcțiile edificate în baza autorizației de construcție nr. 17/22.03.1966 pentru casă și nr. 8/23.05.1983 pentru anexe, eliberată pentru P. M.( bunicul matern al pârâtului S. V.) și a făcut obiectul antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat de pârâți.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor, instanța reține că potrivit art. 494 C.civ. vechi - „ dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice; dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului; dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului”.
A constat instanța că în cauză nu se aplică disp. art. 494 C.civ. întrucât la data edificării construcțiilor, reclamanții nu erau proprietari au terenului pe care sunt construite acestea( în anii 1966 respectiv 1983, când terenurile erau preluate de către stat),iar acestea au fost edificate în baza unor autorizații de construcție eliberate în mod legal.
Astfel, autorul pârâtului S. V. nu a fost doar constructor de bună credință ci a fost și posesor al respectivei suprafețe de teren.
În aceste condiții reclamanții nu pot dobândi dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor.
Referitor la al doilea capăt de cerere având ca obiect daune reprezentând lipsa de folosință a terenului, instanța a reținut din declarațiile martorilor ce au fost audiați în cauză și sin cuprinsul raportului de expertiză întocmit în ds. nr. 5226/2009 a Judecătoriei Rădăuți, că terenul ce a fost revendicat de reclamanți, în suprafață de 532 m.p. este ocupat de construcții și o curte de aproximativ 1 ar.
În condițiile în care,așa cum s-a arătat anterior, reclamanții chiar după ce s-a pronunțat sentința civilă nr. 3788/2010 prin care pârâții au fost obligați să predea reclamanților terenul în cauză nu erau îndreptățiți să demoleze construcțiile ( ele fiind edificate de un constructor de bună credință) nu se poate reține că de pe teren se putea obține venituri, el fiind cultivat cu culturi agricole.
Aceasta întrucât, terenul liber este doar 1 an care reprezintă curte și nu a fost cultivat, neavând destinația de teren arabil.
Față de cele reținute, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții D. Ș. și D. O., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, păstrarea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului lor reclamanții au arătat că, i-au chemat in judecata pe pârâții C. D., C. M. și S. V., solicitând instanței constatarea dreptului de proprietate dobândit prin accesiune imobiliara artificiala cu privire la imobilele situate in intravilanul corn. A., .., jud. Suceava, constând in casa de locuit CI, șopron C2 și șura cu grajd C3, amplasate pe suprafața de 532 m.p. teren identica cu parcela_ din CF_ A., și acordarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, au arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 2063 din 07.05.2001 la BNP B. G. din Hunedoara, L. O. le-a înstrăinat suprafața de 3800 mp teren situat in vatra satului, dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind eliberat Titlul de Proprietate nr.459 din 19.12.1994.
Au mai arătat ca, întrucât parte din suprafața de 2000 mp teren era ocupata de parații din prezenta acțiune, la data de 24.08.2009 i-au chemat pe aceștia in judecata și au cerut să le predea in deplina proprietate și liniștita posesie suprafața de 532 mp teren, identica cu p.v. 10 din CF 29 Clit (nr. nou cadastral_ a comunei cadastrale A.), acțiunea ce a fost admisa prin decizia nr. 1301/2011 a Tribunalului Suceava, parații fiind obligați sa ne lase in deplina proprietate și liniștita posesie suprafața de 532 mp teren.
Pe . teren, se afla edificate construcții constând casa de locuit CI, șopron C2 și șura cu grajd C3, edificate in anii 1960 conform susținerilor paraților.
Au mai precizat ca prim-parații C. Danuț și C. M., dețin aceste construcții in temeiul unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat in data de 31.07.2009 cu numitul S. V., dobândite de acesta din urma in baza certificatului de moștenitor nr. P666/10.10.1997 eliberat de BNP B. C. și certificatului de moștenitor nr. 105/31.07.2009 emis de BNP Fomin S. din Rădăuți a căror valabilitate este îndoielnica.
In acest fel proprietari tabular al terenului de sub construcții, respectiv ..p. sunt reclamanții, terenul identificându-se cu parcela_ din CF_ A., diferența pana la 3.800 m.p. respectiv 3268 m.p. este înscrisa in CF. tot pe numele nostru.
Autoarei L. O., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de sub construcții prin emiterea Titlului de proprietate nr.459/1994, parații nefiind in posesia unui titlu de proprietate emis in temeiul legii fondului funciar, nr. 18/1991, și cum ei sunt singurii care fac dovada proprietății pentru terenul pe care se afla amplasate construcțiile, au solicitat sa se constate ca au devenit proprietarii construcțiilor efectuate pe acest teren potrivit principiului superficies solo cedit, potrivit art. 488 Vechiul cod civil, tot ce se unește și se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar art.489 Vechiul cod civil prevede ca proprietatea pământului cuprinde in sine proprietatea suprafeței și a suprafeței lui.
In temeiul art. 488, 489, 494 vechiul Cod civil, au solicitat sa se constate ca au devenit proprietarii construcțiilor edificate de alte persoane pe terenul lor, prin accesiune imobiliara artificiala.
Art. 577 și urm. din noul cod civil reglementează dobândirea lucrării de către proprietarul imobilului.
Au mai arătat ca nici prim-parații si nici secund parații nu s-au înscris in CF. cu aceste construcții și nu fac dovada dreptului de proprietate, iar ca efect al revendicării pârâții sunt obligați sa restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea lor daca le-a consumat, conform disp. art. 465 si urm. vechiul cod civil și art. 548-550 noul cod civil.
De asemenea, au invocat faptul că au fost lipsiți de folosința suprafeței de 532 mp teren, de la data introducerii acțiunii in revendicare trecând aproape trei ani ( 24.08.2009) data de la care parații sunt de rea-credința.
P.-parații au fost cei care au stăpânit terenul fără a avea vreun drept asupra acestuia, motiv pentru care au solicitat obligarea lor la plata unor despăgubiri in suma de 3.000 lei, valoarea terenului fiind mai mare in urma cu trei ani decât in prezent, terenul putea fi înstrăinat, închiriat, arendat, putea fi folosit pentru cultivarea florilor, zarzavaturilor putându-se obține anual venituri de cel puțin 1000 lei.
Instanța de fond, prin sentința nr. 2870 din data de 29.10.2013, a fost respinsă acțiunea considerând că in cauza nu se aplica disp. art. 494 C.civ. întrucât la data edificării construcțiilor, ei nu erau proprietari ai terenului pe care sunt construite acestea (in anii 1966 respectiv 1983, când terenurile erau preluate de către stat), iar acestea au fost edificate in baza unor autorizații de construcție eliberate in mod legal.
In soluționarea acestui prim capăt capătul de cerere instanța s-a limitata să indice textul de lege a art. 494 C.civ. vechi care prevede „ daca plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice; daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a constructor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fie condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului; daca proprietarul voiește a păstra pentru dansul acele plantații si clădiri, el este dator a plați valoarea materialelor si prețul muncii, fără ca sa se ia in considerate sporirea valorii fondului, ocazionata prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, daca plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plați o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului”.
Referitor la al doilea capăt de cerere având ca obiect daune reprezentând lipsa de folosința a terenului, instanța a reținut din declarațiile martorilor ce au fost audiați in cauza și din cuprinsul raportului de expertiza întocmit in dos. nr. 5226/2009 a Judecătoriei Rădăuți, ca terenul ce a fost revendicat, in suprafața de 532 m.p. este ocupat de construcții si o curte de aproximativ un ar.
In condițiile in care, chiar după ce s-a pronunțat sentința civila nr. 3788/2010 prin care pârâții au fost obligați sa predea reclamanților terenul in cauza nu erau îndreptățiți sa demoleze constructive (ele fiind edificate de un constructor de buna credința) nu se poate reține ca de pe teren se putea obține venituri, el fiind cultivat cu culturi agricole, terenul liber in suprafața de un ar care reprezintă curte, nu a fost cultivat, neavând destinația de teren arabil.
Greșit a reținut prima instanța că suprafețele de 2000 m.p. teren arabil intravilan și 1800 m.p. livada intravilan, situate in corn. A., ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2063/7.05.2001 a BNP B. G., a fost încheiat cu paratul S. V., acesta prevalându-se de certificatele de moștenitor eliberate după bunicii săi materni.
Conform acestui contract ei au cumpărat suprafețele de teren de la L. O. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Dreptul lor de proprietate a făcut obiectul acțiunii în revendicare, prin decizia civila nr. 1301/11.10.2001 a Tribunalului Suceava, parații au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștita posesie terenul in suprafața de 532 m.p. identic cu p. 10 CC din CF 29 Clit.
Referitor la primul capăt de cerere având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor instanța a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor art. 494 C.civ. vechi, reținând că nu este aplicabil in cauza.
Potrivit art.494 alin.3 vechiul cod civil, teza a doua, prevede ca daca construcțiile au fost ridicate cu buna-credința, proprietarul terenului devine, prin accesiune, proprietarul construcției, fără a putea cere demolarea sau ridicarea ei.
Buna sau reaua credința are relevanta doar sub aspectul tratamentului care se va aplica constructorului: daca el a fost de rea credința, proprietarul terenului poate sa invoce accesiunea devenind proprietar al construcției sau poate sa ceara demolarea construcției, pe cheltuiala constructorului; în schimb, daca constructorul a fost de buna credința, proprietarul terenului nu va putea cere demolarea construcției, el devenind proprietarul acesteia, având obligația de despăgubire în temeiul principiului îmbogățirii farà justa cauza, legea oferindu-i dreptul de opta între indemnizația constructorului cu o suma de bani egala cu valoarea materialelor si prețul muncii sau plata unei sume de bani reprezentând sporul de valoare a terenului înregistrat ca urmare a edificării construcției.
Aceste prevederi legale au valoare de principiu, sunt exprese si neîndoielnice si nu au dat naștere nici unor discuții contradictorii în practica judiciara sau în literatura de specialitate.
Aprecierea instanței că, autorul paratului S. V. nu a fost doar constructor de buna credința ci a fost și posesor al respectivei suprafețe de teren, este greșita.
La momentul edificării construcțiilor, respectiv în anii 1966 și 1983, astfel cum reiese și din raportul de expertiza întocmit in ds. nr. 5226/2009, pe care instanța 1-a avut în vedere, la obiectivul doi, expertul constată că proprietar tabular al terenului pe care s-a construit este Tremtici D. a lui A., autorul numitei L. O., de la care am cumpărat si suprafața de 532 m.p.
Astfel că, autorul pârâților, P. M., nu avea nici un drept asupra terenului, faptul că a obținut autorizațiile de construcție îi oferă doar calitatea de constructor de bună credință, nu și cea de posesor, astfel cum în mod greșit a reținut instanța.
Instanța încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1301/2011 din 11.10.2011 pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul Suceava in care s-a analizat titlurile de proprietate de care ne-am folosit noi cat si pârâții din prezenta cauza.
Instanța a reținut ca sunt singurii care au dovedit un titlu valabil cu privire la suprafața de 532 m.p. că autorizația de construire din 1966 obținută de bunicul numitului S. V. este pentru construcția unei anexe iar daca acesta opunea înscrisuri valabile era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond nu a fost investita cu analiza posesiei si confundă calitatea de constructor de bună-credință cu cea de posesor, însă între cele două instituții juridice sunt diferențe esențiale pe care instanța trebuia sa le aibă in vedere.
Posesorul exercită în fapt anumite prerogative ale dreptului de proprietate, fără a avea niciun drept în aceste sens, în timp ce calitatea de constructor de bună-credință, privește atitudinea subiectivă a constructorului la data începerii lucrărilor.
In materia accesiunii imobiliare artificiale astfel cum au arătat mai sus nu are nici o relevanță dacă aceeași persoana a avut calitatea de constructor de bună credință, precum și cea de posesor.
Totodată daca ar fi avut o posesie utilă erau aplicabile alte principii, parații având posibilitatea de a cerere sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune sau sa solicite constituirea dreptului de proprietate in temeiul disp. art. 24 alin. 1 din L. 18/1991.
Ori atât timp cat pârâții nu prezintă un titlu cu privire la teren nu au calitatea de posesori ai terenului în sensul codului civil, ci sunt simpli detentori precari.
Instanța avea posibilitatea de a analiza posesia daca se invoca un drept de superficie asupra terenului si care privește situația in care construcția se realizează pe baza unei convenții încheiata între proprietarul terenului si constructor, situație in care constructorul devine proprietarul construcției si titularul unui drept de superficie asupra terenului, textul art.494 fiind inaplicabil, fiind singurul caz în care cel care construiește pe terenul altuia devine proprietarul construcției.
In cauza făcând trimitere la decizia nr. 1301/2011 nu exista nici o astfel de convenție, pârtii nu au susținut acest lucru în procesele pe care le-am avut si nici nu au formulat astfel de cereri.
Instanța a reținut greșit în considerente faptul că la momentul efectuării construcțiilor ei nu erau proprietari.
In material accesiunii dreptul de invocare al accesiunii se naște în patrimoniul proprietarului de la momentul efectuării construcțiilor, dar dreptul potestativ de invocare a accesiunii, care este un drept imprescriptibil, patrimonial, se transmite succesorilor.(V. S., D. civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. B., București, 2009, pg. 324-325)
Astfel, întrucât au dobândit dreptul de proprietate de la succesorul lui Tremtici D. a lui A., dreptul de a invoca accesiunea este în patrimoniul lor și din această cauză sunt îndreptățiți să-1 invoce.
În mod greșit a fost respinsa proba cu interogatoriu paraților si care era utila soluționării cauzei in condițiile in care pârâții nu si-au exprimat in niciun fel punctual de vedere referitor la acțiunea formulate.
Prin apărările formulate verbal în ședința s-a încercat tergiversarea cauzei, solicitându-se suspendarea, atașarea unor dosare care nu duceau la soluționarea justa a cauzei.
In concluzie au dovedit fără niciun dubiu ca sunt proprietarii suprafeței de 532 m.p. solicitând în baza art. 494 alin.3 teza a doua vechiul cod civil, constatarea dreptului de proprietate dobândit prin accesiune imobiliara artificiala cu privire la imobilele situate in intravilanul corn. A., .., jud.Suceava, constând in casa de locuit CI, șopron C2 și șura cu grajd C3, amplasate pe suprafața de 532 m.p. teren identica cu parcela_ din CF_ A.,
Cat privește suma cu care urmează să-i despăgubească pe pârâți pentru a nu se invoca o îmbogățire fără justa cauza, arată ca sunt de acord să-i despăgubească cu suma de 5.000 lei, sumă necontestată de pârâți reprezentând contravaloarea materialelor si prețul muncii ținând cont de starea de uzura avansata in care se află, șura cu grajd s-a prăbușit.
Cat privește al doilea capăt de cerere, suma solicitata cu titlu de despăgubiri de 3.000 lei nu este mare, valoarea terenului fiind mai mare in urma cu trei ani decât in prezent, terenul putea fi înstreinat, închiriat, arendat, putea fi folosit pentru cultivarea florilor, zarzavaturilor, putându-se obține anual venituri de cel puțin 1000 lei.
Instanța argumentează ca nu se puteau obține venituri pârâții fiind constructori de buna credința dar nici nu argumentează faptul ca puteau sa vândă acest teren daca pârâții nu le ocupau in continuare in mod abuziv terenul.
Pentru cele învederate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, păstrarea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri apărătorul acestora a solicitat respingerea recuruslui ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanții D. Ș. și D. O. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Copvaci D. și C. M. să se constate că au dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate cu privire la imobilele situate în intravilanul comunei A., ., constând în casa de locuit-C1, șopron-C2, și șură cu grajd-C3, amplasate pe suprafața de 532 mp teren, identică cu parcela_ din C.F. nr._ A., motivând că sunt proprietarii terenului.
Pârâții s-au apărat susținând că imobilele construcții au fost edificate în mod legal în timpul CAP, în baza autorizației de construire nr.17/22.03.1966 pentru casă și nr.8/23.05.1983 pentru anexe, eliberate pentru P. M. ( bunicul matern al pârâtului S. V.) și fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.07.2009 de către pârâți.
Într-adevăr prin sentința civilă nr.3788/12.11.2010 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin decizia civilă nr.1301/11.10.2001 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții din prezenta cauză și au fost obligați pârâții C. D. și C. M. (intimații din prezenta cauză) să predea reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 532 mp teren, identică cu p.10 din CF.29 Clit, reținându-se că reclamanții sunt proprietarii terenului pe care l-au dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sun br.2063/07-.05.2001 de B.N.P „B. G.„ din Hunedoara, încheiat cu vânzătoarea L. O..
Cu privire la imobilele construcții ce fac obiectul prezentului litigiu, devin incidente regulile accesiunii imobiliare artificiale, privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se un este ca accesiune cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit art.492 Cod civil din 1864, aplicabil în speță, „ Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”.
Această prezumție de proprietate recunoscută în favoarea proprietarului terenului asupra construcțiilor edificate pe acel teren, are caracter relativ și poate fi, deci combătută, persoana care a construit având posibilitatea să facă dovada că este proprietara construcției.
Așa cum s-a arătat deja, construcțiile au fost edificate legal, în timpul CAP în baza autorizațiilor de construire nr.17/22.03.1966 pentru casă și nr.8/23.05.1983 pentru anexe, eliberate pentru P. M. (bunicul matern al pârâtului S. V.), fiind dobândite prin moștenire legală de către acesta conform certificatului de moștenitor nr.105/31.07.2009 emis de BNP „Fomin Simoin” din Rădăuți( f.55 ds.fond).
La rândul său pârâtul S. V. a vândut construcțiile pârâților C. D. și C. M. prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 31.07.2009 (f.62 ds. fond), act care sub aspect juridic reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare.
În aceste condiții, pârâții nu se află în situația unor terți care au construit cu materialele lor pe terenul reclamanților, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.489 și următoarele Cod civil ce reglementează accesiunea artificială imobiliară, iar admiterea cererii reclamanților, ar echivala cu o deposedare nelegală a pârâților și cu negarea dreptului de proprietate a pârâtului S. V. asupra construcțiilor pe care le-a dobândit prin moștenite de la bunicul său.
Prin urmare, susținerea recurenților în sensul că pârâtul S. V. nu este proprietarul construcțiilor nu poate fi reținută, după cum nu poate fi reținută nici motivarea primei instanțe întemeiată pe dispozițiile art.494 Cod civil care reglementează regimul juridic al constructorului de bună credință sau de rea credință pe terenul proprietatea altei persoane, text de lege inaplicabil în cauză.
Împrejurarea că pârâții nu și-au înscris dreptul de proprietate asupra construcțiilor în cartea funciară, nu prezintă relevanță în analiza dreptului de accesiune imobiliară artificială și nu poate conduce la adoptarea unei soluții contrare în cauză.
Aceeași concluzie se impune și în privința susținerii recurenților în sensul că certificatul de moștenitor de care se prevalează pârâtul S. V. este „îndoielnic” în condițiile în care acesta nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel potrivit art.84 din Legea nr.7/1996, a notarilor publici și activității notariale certificatul de moștenitor, este actul emis de notarul public, care constată în baza încheierii finale întocmită de notar, masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, precum și cotele ce le revin acestora din patrimoniul defunctului.
Potrivit art.88 din legea nr.7/1996 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea / constatarea nulității acestuia și stabilirea dreptului lor.
Față de problematica pusă în discuție – dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcțiilor, de dispozițiile legale incidente în cauză și de actele de proprietate prezentate părți, proba cu interogatoriul civil solicitat a fi luat pârâților, este complet inutilă soluționării cauzei, fiind corect respinsă de către prima instanță.
Hotărârea pronunțată în cauză nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile pronunțată în revendicare – așa cum eronat susțin recurenții – deoarece respingerea cererii pentru dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor, nu lipsește de efecte juridice sentința civilă nr.3788/12.,11.2010 a Judecătoriei Rădăuți, modificată prin decizia civilă nr.1301/11.10.2011 a Tribunalului Suceava prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții recurenți din prezenta cauză și au fost obligați pârâții să le predea în deplină proprietate și posesie terenul de sub construcțiile ce fac obiectul litigiului de față.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect daune, reprezentând lipsa de folosință a terenului, din raportul de expertiză întocmit de expert Hopincă C. în dosarul atașat având ca obiect „revendicare” rezultă că terenul în suprafață de 532 mp este ocupat de construcții și o curte de aproximativ 1 ar.
Într-adevăr potrivit art.483 Cod civil din 1864, fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile ,, se cuvin proprietarului, în virtutea dreptului de accesiune”, dar cum reclamanții nu au administrat nici o probă privind cuantumul daunelor pretinse (deși sarcina probei le incumbă conform art.1169 Cod civil), soluția primei instanțe de respingere a acestei cereri urmează a fi menținută.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefundat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În baza principiului disponibilității procesului civil se va lua act că pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanții D. Ș. și D. O., ambii cu domiciliul în ., nr.325,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2870 pronunțată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. D., C. M. ambii cu același domiciliu, nr.328 și S. V., domiciliat în oraș Solca, ..9,județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
I. G. G. D. I. M. S. A.
Red.IG./Tehnored.SA/2ex/17.04.2014/Judecător fond V. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1198/2014. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 898/2014.... → |
|---|
