Pretenţii. Decizia nr. 732/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 732/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 9781/314/2011

Dosar nr._ - pretenții –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 732

Ședința publică din data de 20 MARTIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

JUDECĂTOR: F. L.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții G. M. și G. S., ambii domiciliați în localitatea Dumbrăveni, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3095 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. DE FOND FUNCIAR DUMBRĂVENI, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și PRIMĂRIA C. DUMBRĂVENI – PRIN PRIMAR P. I..

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 MARTIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 20 MARTIE 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2011, sub numărul de dosar_, reclamanții G. M. și G. S. au solicitat, în baza art. 580 ind. 3 al. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă, daune interese emanând din titlul executoriu sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pe care debitoarele nu înțeleg să îl execute, cu cheltuieli de judecată.

În dovedire au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-19, 32-70, 78-91, 280-282, 293-310, 330-334, 348-373, 395-499, 509-516, 525-528) și au solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiați în cauză martorii A. F. (fila 554) și D. Silvea (fila 555).

Prin precizările formulate la data de 27.02.2012 (filele 26-31), reclamanții G. M. și G. S. au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtele C. C. de fond funciar Dumbrăveni, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând obligarea acestora la punerea lor în posesie și la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3.132 mp situată în intravilanul satului Dumbrăveni, format din două trupuri: 1.790 mp și 1.342 mp, dobândite în baza sentinței civile nr. 146 din 16.01.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 910/2006 a Tribunalului Suceava și fiind cuprinse în titlul executoriu sentința civilă nr. 4076/2008. Pe lângă aceste suprafețe de teren, a solicitat și punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafețele situate în intravilanul localității Dumbrăveni: 36 ari la locul „G., 21 ari la locul „Deal”, 10 ari la locul „Fânețe naturale” și parcelele situate în extravilanul localității Dumbrăveni: 17 ari la locul „P.”, 9 ari la locul „P.”, 9 ari la locul „P.”, 30 ari la locul „Sălăgeni”, 5 ari la locul „B.”.

Reclamanții au arătat că, în vederea punerii în posesie, au făcut numeroase demersuri, către ambele pârâte, însoțite de acte doveditoare, însă nu s-a procedat la punerea lor în posesie cu suprafețele de teren menționate și la eliberarea titlului de proprietate. Față de aceste aspecte au solicitat și obligarea celor două pârâte la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea obligațiilor pe care acestea le au.

Prin precizările depuse pentru termenul de judecată din data de 2 mai 2012 (fila 77), reclamanții au arătat că având în vedere că orice încercare a lor de a determina cele două comisii de a se conforma unei sentințe judecătorești nu au dat niciun rezultat, au promovat cererea de față întemeiată pe obligația de face și au solicitat obligarea celor două pârâte, în solidar cu primarul localității Dumbrăveni, P. I., la plata de daune interese în cuantum de 50.000 lei.

La termenul de judecată din data de 30.10.2012 (filele 287, 288), reclamanții au arătat că obiectul principal al prezentei cauze este obligația de a face, respectiv punerea în posesie și întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate de către ambele comisii și au solicitat transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii în cuantum de 41.730 lei, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 64 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 – R.

Prin interogatoriul civil din data de 15.01.2013 (fila 343), reclamantul G. M. a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu P. comunei Dumbrăveni, pe lângă cele două comisii, solicitând transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 407/2008 în daune compensatorii, pe care să le plătească primarul comunei Dumbrăveni, obligarea comisiei locale de a-l pune în posesie cu terenurile menționate în amintita sentință, obligarea comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate, daune compensatorii în cuantum de 41.730 lei de la 13.02.2009 – 04.12.2012 și obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.

Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare (filele 73, 74) prin care a arătat că obligația de punere în posesie aparține exclusiv comisiilor locale, iar titlul de proprietate se emite în baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, după operațiunea de validare, documentații ce depozitează în arhiva O.C.P.I. Suceava și în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.

A precizat că în baza art. 64 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat, iar dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță, astfel că, în acest context, în opinia sa, daunele cominatorii pot fi acordare de către instanța de judecată numai pentru primar, în cazul în care refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie.

Pârâta C. C. de fond funciar Dumbrăveni a formulat întâmpinare (fila 131) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată, motivat de faptul că aceștia sunt de rea credință, ea oferind mai multe amplasamente de punere în posesie pentru diferența de 2.900 mp, însă aceștia au refuzat sistematic, motivând că doresc să fie puși în posesie pe terenurile în suprafață totală de 14.732 mp, însă aceste terenuri au alți proprietari.

În dovedire a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 135-146, 375-390, 530-553) și precizări (filele 311-329, 342, 505-506, 522-524, 529).

Pârâtul P. comunei Dumbrăveni, P. I. a formulat precizări (fila 503) prin care a arătat că nu este de acord cu solicitarea reclamanților cu privire la daunele morale, întrucât față de aceștia nu s-a exercitat niciun abuz, astfel că a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți ca nefondată și lipsită de temeinicie.

La solicitarea instanței au fost înaintate, de către B.E.J. M. M. M., în copie certificată, dosarele de executare nr. 39/2010 și nr. 40/2010 (filele 166-262).

Prin sentința civilă nr. 3095 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanții G. M. și G. S., ambii domiciliați în ., în contradictoriu cu pârâtele C. C. de fond funciar Dumbrăveni, cu sediul în ., C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, județul Suceava și P. comunei Dumbrăveni, P. I., cu sediul în ., ca neîntemeiată.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu apărător reclamanți, av. Goloca C. A., desemnată prin Decizia nr. 101 din 14.09.2012 a Baroului Suceava.

Reclamanții au fost obligați la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ (filele 6-9 dosar), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 364 din 13.02.2009 a Tribunalului Suceava, a fost admisă, în parte, plângerea formulată în baza Legii nr. 18/1991 de reclamanții G. S. și G. M. și s-a dispus: ,,Obligă C. locală Dumbrăveni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare, privitor la următoarele suprafețe de teren, în intravilan: 3132 m.p. + 0,36 ha+ 0,21 ha+ 0,10 ha, iar în extravilan: 0,17 ha + 0,09 ha + 0,09 ha + 0,30 ha + 0,05 ha, pe raza localității Dumbrăveni, jud.Suceava.

Obligă C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele arătate la alineatul precedent, după înaintarea documentației de către C. locală de fond funciar Dumbrăveni.

Obligă primarul comunei Dumbrăveni, jud.Suceava, S. B., la plata de daune cominatorii, privitor la punerea efectivă în posesie a reclamanților cu terenurile arătate mai sus, în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la punerea efectivă în posesie.”

Astfel cum a precizat reclamantul G. M., la solicitarea instanței, cu prilejul interogatoriului civil din ședința din 15.01.2013, precum și în scris (filele 330-334), în cadrul prezentei cauze se solicită următoarele:

transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava în daune compensatorii pe care să le plătească primarul C. Dumbrăveni, daunele compensatorii solicitate fiind în cuantum de_ lei de la data de 13.02.2009 până la data de 04.12.2012;
obligarea Comisiei locale Dumbrăveni de a-i pune în posesie pe reclamanți cu terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava cu menționarea vecinătăților pe care le-a indicat prin precizări;
obligarea Comisiei județene Suceava să emită titlul de proprietate pentru terenurile stabilite prin sentința civilă menționată;
obligarea pârâților la daune morale în cuantum de_ lei, întrucât nu au respectat registrul agricol și legile fondului funciar;
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând instanța constată că în ce privește capetele de cerere nr. 2 și nr. 3, astfel cum au fost enumerate anterior, operează autoritatea de lucru judecat, aceste solicitări neputând fi reiterate de reclamanți în cadrul prezentei cauze. Astfel, Judecătoria Suceava s-a pronunțat asupra acestor cereri prin sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, rămasă irevocabilă, fiind stabilite în sarcina Comisiei locale Dumbrăveni și în sarcina Comisiei Județene de fond funciar Suceava obligațiile de punere în posesie în ce privește terenurile menționate în cerere și, respectiv de emitere a titlului de proprietate pentru reclamanți după efectuarea punerii în posesie și întocmirii documentației de către comisia locală.

În ce privește stabilirea amplasamentului de către instanța de judecată instanța a explicat într-o manieră foarte clară, în considerentele sentinței civile nr. 4076 din 06.10.2008 că nu intră în atribuțiile sale efectuarea acestui demers:

,,Instanța nu poate stabili amplasamentul pentru respectivele suprafețe, întrucât aceasta este atributul exclusiv al Comisiei locale conf. art. 5 lit. c HG 890/2005: comisiile locale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafețelor de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, propune alte amplasamente.

Astfel, instanța de judecată poate doar cenzura amplasamentul, după ce acesta a fost stabilit de comisia locală, la cererea persoanei nemulțumite.

În caz contrar, ar interveni motivul de recurs, prev. de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Cu ocazia stabilirii amplasamentului de către C. locală Dumbrăveni, vor fi avute în vedere rapoartele de expertiză, urmărind ca regulă, vechiul amplasament, și doar ca excepție temeinic justificată, stabilirea altui amplasament. ”

Așadar, dat fiind că în ce privește solicitările de obligare a Comisiei locale Dumbrăveni de a-i pune în posesie pe reclamanți cu terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava cu menționarea vecinătăților pe care le-au indicat prin precizări și de obligare Comisiei județene Suceava să emită titlul de proprietate pentru terenurile stabilite prin sentința civilă menționată, Judecătoria Suceava s-a pronunțat deja, soluționându-le printr-o hotărâre irevocabilă, în cadrul prezentei cauze instanța nu mai poate analiza din nou aceste cereri, fără a încălca autoritatea de lucru judecat, ceea ce nu este permis.

Referitor la capătul de cerere de transformare a daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava în daune compensatorii pe care să le plătească primarul C. Dumbrăveni, daunele compensatorii solicitate fiind în cuantum de_ lei, de la data de 13.02.2009 până la data de 04.12.2012, instanța reține că, prin sentința menționată a fost obligat primarul comunei Dumbrăveni la plata de daune cominatorii, privitor la punerea efectivă în posesie a reclamanților cu terenurile arătate mai sus, în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței până la punerea efectivă în posesie.

Prin Decizia nr. XX din 12.12.2005 a Î.C.C.J. – Secții Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii (decizia fiind obligatorie pentru instanță, conform art. 330 ind. 7 C.p.c., în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept) s-a stabilit că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, în fața instanței, cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii. În considerentele deciziei instanța supremă a arătat că, față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind posibilă. S-a arătat că în sistemul nostru de drept despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

Instanța reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, imediat după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 4076 din 06.10.2008 a Judecătoriei Suceava (pe data de 13.02.2009) creditorii au declanșat executarea silită în baza acestui titlu executoriu împotriva debitorilor C. locală de fond funciar Dumbrăveni, C. Județeană de fond funciar Suceava și P. comunei Dumbrăveni, pe data de 03.04.2009 fiind deja emise somații, în baza art. 387 C.p.c., în cadrul dosarului nr. 93/2009 al B.I.E.J. Ț. C. (filele 14-15).

Pe data de 28.05.2009 a fost întocmit un proces verbal (filele 137 -138) în ce privește măsurarea suprafețelor de teren menționate în sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008, în vederea executării acesteia, procesul verbal fiind semnat de membri ai Comisiei locale de fond funciar Dumbrăveni și de creditorul G. M., acesta din urmă consemnând obiecțiunea sa că, în mod nejustificat, comisia nu l-a pus în posesie cu tot terenul din hotărârea judecătorească și nu a apelat la organul de poliție pentru cei ce se opun. S-a consemnat că nu există obiecții în ceea ce privește ordinea identificării terenurilor conform sentinței civile nr. 4076/2008, reclamând doar aspecte de nepermiterea accesului comisiei comunale pentru măsurarea suprafețelor de 3600 mp, respectiv de 1342 mp, obiecțiuni din partea lui G. M.. S-a arătat că O. M., P. M. și Ș. L. se opun măsurătorilor în contextul în care solicită prezența la fața locului a expertei Răchitneanu I. care a întocmit raportul de expertiză și a unui executor judecătoresc, motivat că există o suprapunere de terenuri.

În următorul proces verbal, întocmit pe data de 04.06.2009 (fila 139) de către membrii Comisiei comunale de fond funciar Dumbrăveni s-a consemnat că reclamantul G. M. a solicitat ca cei 10 ari câștigați în revendicare de către O. să-i fie dați dumnealui, deoarece nu recunoaște sentința civilă nr. 9538 din 16.11.1993, susținând în continuare că s-a judecat și a câștigat această suprafață prin sentința civilă nr. 4076/2008, solicitând să fie pus în posesie cu terenul de sub casa lui O., teren care se regăsește în sentința civilă nr. 9538/1993.

În procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc Ț. C. în cadrul dosarelor de executare nr. 93 (și 94) din 2009 pe data de 14.08.2009 (filele 144, 251) s-a constatat că reclamanții creditori stăpânesc în intravilan suprafețele de 0,21 ha și 0,10 ha, iar în extravilan stăpânesc, de asemenea, 0,17 ha + 0,09 ha + 0,09 ha + 0,3 ha + 0,05 ha, terenuri pentru care nu s-a emis titlu de proprietate. S-a consemnat referitor la suprafața de 3132 mp teren intravilan că doar 1790 mp sunt deținuți de reclamanți, diferența fiind ocupată de alt cetățean. Cu privire la suprafața de 0,36 ha intravilan s-a arătat că parte din această suprafață, respectiv 0,26 ha fac obiectul unei revendicări, conform sentinței civile din 16.11.1993 a Judecătoriei Suceava, rămânând de soluționat situația diferenței de 0,10 ha teren, care este deținut în prezent de moștenitorii defunctului O. N..

De asemenea, s-a consemnat în procesul verbal, semnat de executor, creditor și reprezentanți a debitoarei C. locală de fond funciar Dumbrăveni, că membrii Comisiei comunale prezenți la acea dată au arătat că se impune prezența expertului care a întocmit raportul de expertiză pentru identificarea și delimitarea suprafețelor cu statut neclar, urmând a se stabili o nouă dată de deplasare împreună cu expertul topo.

Ulterior, pe data de 02.08.2010 s-a reunit din nou Comisia comunală de fond funciar Dumbrăveni și, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal (fila 140), în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 4076/2008, după ce fusese întocmită fișa proces verbal din data de 17.04.2009 pentru suprafețele recunoscute de vecini, pentru diferența de teren C. locală de fond funciar a propus punerea în posesie în teren rezervă, fiind întocmită fișa proces verbal nr. 2001 din 02.08.2010 privind terenul în suprafață de 2900 mp teren la locul numit Șfaracuri, situat în extravilanul comunei Dumbrăveni(fila 146). Reclamantul G. M. (în nume propriu și în calitate de mandatar al mamei sale, G. S. – conform procurii de la fila 252) a refuzat să semneze această fișă proces verbal de punere în posesie, cerând punerea în posesie pe vechiul amplasament. În cele din urmă s-a convenit să fie contactat executorul și expertul topo în vederea identificării eventualelor plusuri prin analizarea actelor de proprietate ale vecinilor, care în mod sistematic au refuzat accesul comisiei comunale sub pretext că li se încalcă proprietatea.

Raportat la aceste înscrisuri rezultă că, deși s-a încercat, de către pârâta C. locală de fond funciar Dumbrăveni punerea în posesie a reclamanților cu suprafețele de teren indicate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, au existat probleme în ce privește suprafața de 1000 mp teren intravilan, parte din suprafața de 3600 mp, precum și în ce privește suprafața de 1342 mp, parte din suprafața de 3132 mp teren intravilan.

Referitor la prima suprafață de teren, de 1000 mp, instanța reține că, astfel cum a arătat și d-na expert Răchitneanu I. în raportul de expertiză topografică efectuat în dosar nr._ (în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008), depus de reclamant la dosar (filele 34-48), pe aceasta se află casa și anexele numitei O. M., despre acest teren făcându-se referire în sentința nr. 9538/1993 a Judecătoriei Suceava.

Prin sentința nr. 9538 din 16.11.1993 a Judecătoriei Suceava(filele 141-142), pronunțată în dosar nr. 8790/1992, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de către G. S., G. M. și G. G. împotriva pârâtului O. N. și a fost obligat pârâtul să predea reclamantului suprafața de 0,26 ha teren arabil situat în vatra C. Dumbrăveni, jud. Suceava. Inițial reclamanții au formulat acțiunea pentru suprafața de 0,36 ha teren, însă, ulterior și-au restrâns pretențiile, renunțând la revendicarea pentru suprafața de 0,10 ha reprezentând teren curți construcții și grădină, teren pe care pârâtul își edificase în anul 1965 locuința și construcțiile anexă. Astfel, reclamanții au înțeles să lase în posesia pârâtului acest teren, în raportul de expertiză topografică întocmit de doamna Răchitneanu I., menționat anterior (filele 39-40) arătându-se că în prezent, în acea locație, o suprafață de 829 mp teren este deținută de O. M., moștenitoarea lui O. N., din suprafața de 1000 mp teren pentru care i-a fost constituit dreptul de proprietate prin sentință civilă.

Moștenitorilor lui O. M. E.: O. V., O. D., O. N. și C. M. li s-a stabilit dreptul de proprietate, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 175 din 12.10.1998, pentru o suprafață de 2,02 ha, din care 1000 mp teren construcții, 600 mp teren grădină, astfel cum rezultă din adeverința nr. 1035 din 12.10.1998, emisă de C. locală de fond funciar Dumbrăveni (fila 545). De asemenea, prin sentința civilă nr. 4606 din 23.05.1995 a Judecătoriei Suceava (fila 553) li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 17 ari grădină situat în vatra satului Dumbrăveni.

În raportul de expertiză topografică întocmit de d-na expert Răchitneanu I. în dosar nr._ s-a arătat că terenul în suprafață de 1342 mp, cumpărat de G. M. al lui D., autorul reclamanților, conform vecinilor, ar fi aproximativ situat lângă proprietatea defunctei O. E., astfel încât sunt veridice susținerile pârâtei Comisia comunală de fond funciar Dumbrăveni că reclamanții nu au putut pune în posesie reclamanții cu acest teren întrucât pe amplasamentul pe care aceștia consideră că ar trebui să se afle terenul sunt proprietari, conform Sentinței civile nr. 4606 din 23.05.1995 a Judecătoriei Suceava, moștenitorii lui O. M. E.. De altfel, în acest sens sunt și susținerile surorii reclamantei, A. M., a cărei declarație a fost depusă de reclamanți la dosar (fila 86 verso).

Mai mult decât atât, la obiectivul nr. 4 al expertizei topografice menționat, prin care trebuia să se precizeze dacă în prezent vechiul amplasament este liber s-a arătat, în mod expres că amplasamentul pe limitele vechi nu se poate ști cât timp nu există un plan vechi, planul prezentat de reclamanți datând din anul 1966. În cuprinsul expertizei s-a menționat repetat că, neexistând schițele terenurilor și nici planuri parcelare vechi, nu se poate stabili cu exactitate vechiul amplasament pentru suprafețele de 1790 mp și de 1342 mp, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 146/2006 a Judecătoriei Suceava și nici pentru suprafața de 3600 mp teren intravilan. S-a precizat, de asemenea, că amplasamentul la locul numit Deal, de 0,21 ha teren, este un alt amplasament, care nu se găsește la locul litigiului, la locul numit G., astfel cum au indicat reclamanții.

Or, după cum s-a arătat în considerentele sentinței civile nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava ,, Raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu celelalte expertize identifică amplasamentele în zonă, atât ale reclamanților, cât și ale vecinilor, urmând să fie avute în vedere la punerea în posesie, dispusă în prezenta cauză”

Prin urmare, raportat la toate cele menționate anterior, instanța reține că pârâta Comisia comunală de fond funciar Dumbrăveni nu a putut să pună în executare sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, întrucât pentru o parte din terenuri nu s-a putut stabili cu exactitate vechiul amplasament, iar reclamanții au insistat să fie puși în posesie cu terenuri în locații pe care ei le considerau a fi pe vechiul amplasament, chiar dacă amplasamentul nu era liber, fiind stabilit dreptul de proprietate pentru alte persoane, refuzând, totodată, oferta de a primi teren în altă parte, în .> În ce privește cererea reclamanților de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii, instanța reține că, astfel cum s-a stabilit în Decizia XX din 2005 a Î.C.C.J. Secțiile Unite, pentru soluționarea ei, trebuie să stabilească, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

Reclamanții au arătat că prejudiciul suferit în perioada 13.02.2009 până la data de 04.12.2012 este în cuantum de_ lei și a fost determinat de lipsa de folosință în ce privește terenul cu care prim pârâta era obligată să îi pună în posesie. Reclamantul G. M. a precizat, în ședința din data de 04.12.2012 (fila 337 dosar), că pe un ar de teren s-ar obține circa 4 saci de cartofi, astfel că de pe întreaga suprafață de teren ar fi putut obține o recoltă ce ar fi valorat aproximativ_ lei.

În primul rând, instanța reține că, astfel cum este consemnat în raportul de expertiză topografică întocmit de d-na expert Răchitneanu I. în dosar nr._, depus de reclamant la dosar(filele 34-48), din procesele verbale întocmite de C. locală de fond funciar Dumbrăveni, semnate de reclamantul G. M. și din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc Ț. C. în cadrul dosarului de executare nr. 93/2009 pe data de 14.08.2009, reclamanții, împreună cu numitul G. G., fratele reclamantului G. M. și, respectiv, fiul lui G. S., dețin suprafețele de teren menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, cu excepția a două suprafețe de teren, situate în intravilan, de 1000 mp din trupul de 3600 mp și 1342 mp din trupul de 3132 mp.

Faptul că la momentul întocmirii procesului verbal din data de 14.08.2009 domnul expert Ț. C. avea sau nu interzis dreptul de practică, astfel cum susține reclamantul G. M., nu a fost dovedit, înscrisul de la fila 434 dosar fiind doar o probă în sensul că, începând cu data de 07.01.2010, domnul executor judecătoresc M. M. a preluat dosarele de executare silită ale domnului Ț. C., ca urmare a încetării activității acestuia din urmă. Chiar dacă am considera adevărate susținerile reclamantului, procesul verbal din data de 14.08.2009 ar fi nul ca act de executare, dar ar fi, în continuare, valabil ca înscris sub semnătură privată în ce privește cele consemnate în procesul verbal, dat fiind că a fost semnat de reclamantul G. M. și de membri ai prim pârâtei – C. locală de fond funciar Dumbrăveni.

Faptul că atunci când au fost întocmite proceselor verbale menționate anterior (ca și la momentul întocmirii raportului de expertiză topografică) G. G. stăpânea o parte din terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava nu a fost considerat la acel moment un impediment pentru punerea în posesie a reclamanților, conflictele dintre reclamanți și această rudă apropiată apărând, probabil, ulterior. Având în vedere că terenul deținut de G. G., pe care, de altfel se află și casa acestuia, face parte, astfel cum s-a arătat de către doamna expert Răchitneanu I. în raportul de expertiză topografică, din moștenirea defunctului G. M. al lui D., tatăl lui G. G. și reclamantului G. M. și soțul reclamantei G. S., pentru lipsa de folosință referitor la acest teren reclamanții se vor desocoti cu acesta cu ocazia partajului după defunctul G. M. al lui D., nefiind un prejudiciu imputabil pârâtei C. locală de fond funciar Dumbrăveni.

Prin urmare, instanța ar putea analiza doar prejudiciul creat reclamanților prin lipsa de folosință în privința suprafețelor de teren intravilan de 1000 mp (parte din 3600 mp teren) + 1342 mp (parte din 3132 mp teren). În ceea ce privește faptul că reclamanții au plătit impozit pentru teren, acesta nu este un prejudiciu cauzat de întârzierea punerii lor în posesie, în cazul în care perceperea acestui impozit este considerată nejustificată, reclamanții având la îndemână calea contenciosului administrativ, la instanța competentă.

După cum am arătat anterior, instanța trebuie să stabilească, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

Or, răspunderea civilă presupune o culpă a debitorului în ce privește neîndeplinirea obligațiilor, ceea ce nu se poate reține în sarcina pârâtului P. comunei Dumbrăveni, P. I., în calitate de președinte al Comisiei locală de fond funciar Dumbrăveni. Astfel, potrivit înscrisurilor de la dosar, au fost făcute demersuri pentru punerea în posesie a reclamanților cu aceste terenuri, în suprafață totală de 2342 mp, dar, întrucât locația pe care reclamanții considerau că se află vechiul amplasament nu era liberă, fiind stabilit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane, față de refuzul reclamanților de a primi alt teren din cel disponibil, din rezerva Comisiei comunale de fond funciar, aceasta din urmă și, implicit, președintele comisiei, pârâtul P. comunei Dumbrăveni, P. I. s-au aflat în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, astfel încât instanța va respinge cererea reclamanților de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii ca neîntemeiată.

În ce privește cererea reclamanților de daune morale în cuantum de_ lei, instanța reține că, potrivit art. 998, 999 C.civ., persoana care, prin fapta sa ilicită a produs o pagubă sau un prejudiciu unei persoane, este obligată să îl repare în întregime, fiind responsabilă nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Rezultă astfel că, pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.

Reclamanții au arătat (prin precizările de la filele 330-334) că fapta ilicită constă în faptul că ambele comisii (și cea locală și cea județeană), precum și pârâtul P. comunei Dumbrăveni nu au pus în executare sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, neîndeplinindu-și obligațiile de a-i pune în posesie și a emite titlu de proprietate.

Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile instituite în sarcina lor prin sentința civilă menționată, dar nu este îndeplinită o altă condiție a răspunderii civile delictuale, și anume, cea a vinovăției. Lipsa vinovăției pentru pârâții P. comunei Dumbrăveni și C. locală de fond funciar Dumbrăveni este reținută pentru considerentele expuse anterior, în ce privește capătul de cerere privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, iar în ce privește C. Județeană de fond funciar Suceava nici acesteia nu îi este imputabilă neîndeplinirea obligației de emitere a titlului de proprietate, întrucât aceasta poate fi realizată numai după ce s-a efectuat punerea în posesie și înaintarea documentației de către comisia locală, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin urmare, pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată și s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu apărător reclamanți, av. Goloca C. A., desemnată prin Decizia nr. 101 din 14.09.2012 a Baroului Suceava (fila 279 dosar).

Față de soluția dată prin încheierea din data de 05.06.2012 (filele 270-271), prin care a fost admisă, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți și a fost încuviințat pentru petenți ajutorul public judiciar în modalitatea plății contravalorii a 50% din onorariul apărătorului din oficiu, reclamanții suportând jumătate din onorariul avocatului. Întrucât întreaga sumă, de 300 de lei va fi avansată de Ministerul Justiției, instanța a obligat reclamanții la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții G. M. și G. S., criticând sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de următoarele:

Deși au solicitat în fața instanței de fond ca în baza art. 580 ind. 3 al. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă să li se acorde daune interese emanând din titlul executoriu sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pe care debitoarele nu înțeleg să îl execute, cu cheltuieli de judecată, instanța de fond a respins acțiunea.

Au arătat faptul că solicită la punerea lor în posesie și la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3.132 mp situată în intravilanul satului Dumbrăveni, format din două trupuri: 1.790 mp și 1.342 mp, dobândite în baza sentinței civile nr. 146 din 16.01.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 910/2006 a Tribunalului Suceava și fiind cuprinse în titlul executoriu sentința civilă nr. 4076/2008. Pe lângă aceste suprafețe de teren, a solicitat și punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafețele situate în intravilanul localității Dumbrăveni: 36 ari la locul „G., 21 ari la locul „Deal”, 10 ari la locul „Fânețe naturale” și parcelele situate în extravilanul localității Dumbrăveni: 17 ari la locul „P.”, 9 ari la locul „P.”, 9 ari la locul „P.”, 30 ari la locul „Sălăgeni”, 5 ari la locul „B.”.

Reclamanții prin precizările formulate au mai arătat că înțeleg să solicite transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava în daune compensatorii pe care să le plătească primarul C. Dumbrăveni, daunele compensatorii solicitate fiind în cuantum de_ lei din 2009 și până în 18.03.2014; obligarea Comisiei locale Dumbrăveni de a-i pune în posesie cu terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava cu menționarea vecinătăților pe care le-a indicat prin precizări; obligarea Comisiei județene Suceava să emită titlul de proprietate pentru terenurile stabilite prin sentința civilă menționată; obligarea pârâților la daune morale în cuantum de_ lei, întrucât nu au respectat registrul agricol și legile fondului funciar; și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În concluzie reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului și a probatoriului, cu cheltuieli de judecată aferente recursului și apărătorului în sarcina pârâților.

Pârâta C. C. de Fond Funciar Dumbrăveni a formulat întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea recursului formulat de recurenți G. M. și G. S. ca fiind neîntemeiat și nelegal și menținerea soluției dată prin sentința civilă nr. 3095 din 7 mai 2013 de Judecătoria Suceava ca fiind legală.

În acest sens a precizat că față de pretențiile acestora de a dobândi daune compensatorii pentru faptul că P. P. I. reprezentant al Comisiei de Fond Funciar al C. Dumbrăveni nu și-a îndeplinit obligația de a da curs punerii în aplicare a sent. Civ. 4076/06.10.2008, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, iar instanța a sesizat corect acest cadru legal.

Așa cum este precizat în sentinței civile Nr.3095/07 mai 2013, răspunderea civilă presupune o culpa a debitorului în ce privește neîndeplinirea obligațiilor, ceea ce nu se poate reține în sarcina Primarului comunei Dumbrăveni. Astfel potrivit înscrisurilor de la dosar au fost făcute demersuri pentru punerea în posesie a recurenților, în suprafața totală de 2342 mp dar întrucât locația pe care aceștia considerau că se află vechiul amplasament nu era liberă, fiind stabilit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane, față de refuzul recurenților de nenumărate ori de a primi alt teren din cel disponibil, din rezerva Comisiei Comunale de Fond funciar, ( a se vedea procesele verbale din: 28.05.2009, 04.06,2009, 14.08.2009, 02.08.2010), intimatul P. P. I. s-a aflat în imposibilitatea de a-și îndeplini obligația din culpa lor.

Prin procesele-verbale depuse la dosar și implicit prin precizările formulate de reprezentatul Primăriei Dumbrăveni (fila 503) s-a demonstrate buna credință din partea intimatului și abuzul recurenților în acest caz nu poate fi luată în considerare răspunderea civilă deoarece nu este îndeplinită una dintre condițiile legale și anume vinovăția debitorului, a Primarului P. loan.

Ca urmare a celor afirmate a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal, iar în temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., s-a solicitat judecata și în lipsă.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă ce pot fi încadrate în cele reglementate de disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ. rap. la 3041 C.pr.civ, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:

Prin sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ (filele 6-9 dosar), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 364 din 13.02.2009 a Tribunalului Suceava, s-a admis în parte, plângerea formulată în baza Legii nr. 18/1991 de reclamanții G. S. și G. M., iar C. Locală Dumbrăveni a fost obligată la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare, cu privire la următoarele suprafețe de teren, în intravilan: 3132 m.p. + 0,36 ha+ 0,21 ha+ 0,10 ha, iar în extravilan: 0,17 ha + 0,09 ha + 0,09 ha + 0,30 ha + 0,05 ha, pe raza localității Dumbrăveni, jud.Suceava.

Prin aceeași sentință, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost obligată la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele arătate la alineatul precedent, după înaintarea documentației de către C. locală de fond funciar Dumbrăveni, iar primarul comunei Dumbrăveni a fost obligat la plata de daune cominatorii, în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la punerea efectivă în posesie.

Reclamanții critică sentința primei instanțe, arătând că în mod nelegal și netemeinic s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond având obligația a se pronunța cu privire la obligațiile Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, așa cum au fost ele impuse prin sentința civilă nr. 4076/2008; că au făcut mai multe precizări la acțiune, însă instanța nu le-a analizat; că au fost ignorate înscrisurile existente la dosar.

De asemenea, reclamanții – recurenți arată că sunt date și motive de nelegalitate ale sentinței, nefiind cercetat fondul cauzei; că, prin nerespectarea dispozițiilor obligatorii cuprinse în menționatele hotărâri judecătorești, C. locală Dumbrăveni și C. Județeană Suceava au săvârșit infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal.

Tribunalul constată că în fața primei instanțe, reclamanții au formulat precizări, la solicitarea judecătorului fondului, care de altfel, a și administrat proba cu interogatoriul reclamanților.

Astfel, este de reținut că, la filele 330-334, în cadrul prezentei cauze, reclamanții au precizat acțiunea, arătând expres că solicită transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava în daune compensatorii pe care să le plătească primarul C. Dumbrăveni, daunele compensatorii solicitate fiind în cuantum de_ lei de la data de 13.02.2009 până la data de 04.12.2012; că au solicitat obligarea Comisiei locale Dumbrăveni de a-i pune în posesie pe reclamanți cu terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava cu menționarea vecinătăților pe care le-a indicat prin precizări; obligarea Comisiei județene Suceava să emită titlul de proprietate pentru terenurile stabilite prin sentința civilă menționată; obligarea pârâților la daune morale în cuantum de_ lei, întrucât nu au respectat registrul agricol și legile fondului funciar; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând critica referitoare la excepția autorității de lucru judecat, instanța de control judiciar reține că în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că, în ceea ce privește capetele de cerere nr. 2 și nr. 3, respectiv obligarea Comisiei locale Dumbrăveni de a-i pune în posesie pe reclamanți cu terenurile menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava cu menționarea vecinătăților pe care le-a indicat prin precizări și obligarea Comisiei județene Suceava să emită titlul de proprietate pentru terenurile stabilite prin sentința civilă menționată este dată autoritatea de lucru judecat.

Pentru a reține această excepție, instanța de fond a analizat dacă în cauză este dată tripla identitate, de părți, obiect și cauză, arătând astfel, că Judecătoria Suceava s-a pronunțat asupra acestor cereri prin sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008, pronunțată în dosar nr._, rămasă irevocabilă; că potrivit acestor hotărâri judecătorești, C. locală Dumbrăveni și C. Județeană de fond funciar Suceava au fost obligate la punerea în posesie în ce privește terenurile menționate în cerere și, respectiv de emitere a titlului de proprietate pentru reclamanți după efectuarea punerii în posesie și întocmirii documentației de către comisia locală.

În ceea ce privește amplasamentul parcelelor de teren cu care reclamanții urmau a fi puși în posesie, temeinic și legal judecătorul fondului a reținut, tot în motivarea sentinței civile nr. 4076 din 06.10.2008, că nu intră în atribuțiile sale efectuarea acestui demers, fiind atributul exclusiv al Comisiei locale, așa cum rezultă fără echivoc, din prevederile art. 5 lit. c HG 890/2005, potrivit cărora comisiile locale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafețelor de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, propune alte amplasamente.

Prin urmare, în mod just, s-a precizat de către instanța de fond, că în cadrul unui asemenea litigiu, se poate cenzura doar amplasamentul, după ce acesta a fost stabilit de comisia locală, la cererea persoanei nemulțumite.

Prin urmare, cum cererea reclamanților, așa cum a fost ea precizată, a fost deja soluționată printr-o hotărâre irevocabilă, instanța nu mai poate analiza din nou aceste cereri, care se bucură de autoritatea de lucru judecat, întrucât printr-o soluție contrară, s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.

De altfel, chiar recurenții reclamanți susțin că în speță, sentința civilă 4076/2008 constituie titlu executoriu.

Prin urmare, tribunalul va înlătura ca fiind neîntemeiată, critica referitoare la faptul că prima instanță a soluționat nelegal excepția autorității de lucru judecat privitoare la obligarea Comisiei locale Dumbrăveni, de punere în posesie cu terenurile menționate și cu privire la obligarea Comisiei Județene Suceava, la întocmirea titlului de proprietate.

Referitor la faptul că nu există proces verbal de punere în posesie, din analiza dosarului de fond, instanța de control judiciar reține că reclamanții recurenți au demarat procedura executării silite, existând procese – verbale emise de executor judecătoresc – fila 13, somații în dosarele de executare nr. 93 și 94/2009; de asemenea, la fila 32 dosar există plan de situație, precum și expertiza efectuată în dosar_ .

Analizând pe rând aceste înscrisuri, tribunalul constată că la filele 137 și următoarele, se regăsesc procesele – verbale de deplasare a Comisiei locale de fond funciar la fața locului, în vederea punerii în posesie a recurenților – reclamanți, la datele de 8 mai 2009, 4 iunie 2009, 2 august 2010, precum și dosarele de executare silită formate la solicitarea reclamanților recurenți.

Astfel, în primul proces verbal din 8 mai 2009, se consemnează obiecțiunea reclamantul G. M., în sensul că în mod nejustificat comisia nu l-a pus în posesie cu tot terenul din hotărârea judecătorească și nu a apelat la organul de poliție pentru cei ce se opun; că nu există obiecții în ceea ce privește ordinea identificării terenurilor conform sentinței civile nr. 4076/2008; că se reclamă doar aspecte de nepermiterea accesului comisiei comunale pentru măsurarea suprafețelor de 3600 mp, respectiv de 1342 mp, precum și obiecțiuni din partea lui G. M., menționându-se și faptul că O. M., P. M. și Ș. L. se opun măsurătorilor, solicitând prezența la fața locului a expertei Răchitneanu I. care a întocmit raportul de expertiză și a unui executor judecătoresc, motivat că există o suprapunere de terenuri.

De asemenea, la fila 139 dosar se regăsește procesul verbal din data de 04.06.2009, în care se consemnează că reclamantul G. M. a solicitat ca cei 10 ari câștigați în revendicare de către O. să-i fie atribuiți lui, întrucât nu recunoaște sentința civilă nr. 9538 din 16.11.1993, și că pentru suprafața respectivă, are titlu executoriu constând în sentința civilă nr. 4076/2008, solicitând să fie pus în posesie cu terenul de sub casa lui O., teren care se regăsește în sentința civilă nr. 9538/1993.

La filele 144 și 251 dosar fond se află procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc Ț. C. la data de 14.08.2009, în care se menționează că reclamanții creditori stăpânesc în intravilan suprafețele de 0,21 ha și 0,10 ha, iar în extravilan stăpânesc, de asemenea, 0,17 ha + 0,09 ha + 0,09 ha + 0,3 ha + 0,05 ha, iar pentru toate aceste terenuri există titlu de proprietate. S-a consemnat referitor la suprafața de 3132 mp teren intravilan că doar 1790 mp sunt deținuți de reclamanți, diferența fiind ocupată de alt cetățean. Cu privire la suprafața de 0,36 ha intravilan s-a arătat că parte din această suprafață, respectiv 0,26 ha fac obiectul unei revendicări, conform sentinței civile din 16.11.1993 a Judecătoriei Suceava, rămânând de soluționat situația diferenței de 0,10 ha teren, care este deținut în prezent de moștenitorii defunctului O. N..

De asemenea, s-a consemnat în procesul verbal semnat de executor, creditor și reprezentanți a debitoarei C. locală de fond funciar Dumbrăveni, că membrii Comisiei comunale prezenți la acea dată au arătat că se impune prezența expertului care a întocmit raportul de expertiză pentru identificarea și delimitarea suprafețelor cu statut neclar, urmând a se stabili o nouă dată de deplasare împreună cu expertul topo.

La fila 146 dosar se regăsește procesul – verbal de punere în posesie nr. 2001, din 2 august 2010, cu privire la suprafața 2900 mp extravilan, însă se consemnează refuzul recurenților – reclamanți de a semna, deoarece nu este vechiul amplasament.

Instanța de control judiciar constată că în speță există probe care demonstrează că intimata - pârâta C. locală de fond funciar Dumbrăveni a încercat de nenumărate ori, să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu suprafețele de teren indicate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava; că au existat probleme în ce privește suprafața de 1000 mp teren intravilan, parte din suprafața de 3600 mp, precum și în ce privește suprafața de 1342 mp, parte din suprafața de 3132 mp teren intravilan; că pe terenul de 1000 mp, potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în dosar nr._ (în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4076 din 06.10.2008), se află casa și anexele numitei O. M.; că prin sentința nr. 9538/1993 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr. 8790/1992, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea în revendicare formulată de către G. S., G. M. și G. G. împotriva pârâtului O. N. și a fost obligat pârâtul să predea reclamantului suprafața de 0,26 ha teren arabil situat în vatra C. Dumbrăveni, jud. Suceava; că reclamanții au înțeles să lase în posesia pârâtului acest teren, în raportul de expertiză topografică întocmit de doamna Răchitneanu I., menționat anterior (filele 39-40) arătându-se că în prezent, în acea locație, o suprafață de 829 mp teren este deținută de O. M., moștenitoarea lui O. N., din suprafața de 1000 mp teren pentru care i-a fost constituit dreptul de proprietate prin sentință civilă.

Așa fiind, corect judecătorul fondului a reținut că pârâta Comisia comunală de fond funciar Dumbrăveni nu a putut să pună în executare sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, întrucât pentru o parte din terenuri nu s-a putut stabili cu exactitate vechiul amplasament, iar reclamanții au insistat să fie puși în posesie cu terenuri în locații pe care ei le considerau a fi pe vechiul amplasament, chiar dacă amplasamentul nu era liber, fiind stabilit dreptul de proprietate pentru alte persoane, refuzând, totodată, oferta de a primi teren în altă parte, în .> În plus, critica referitoare la faptul că procesul verbal din 14 august 2009 a fost emis de un executor care avea interzis dreptul la practică, a fost înlăturată corect, întrucât într-adevăr, reclamanții recurenți nu au dovedit acest lucru, înscrisul de la fila 434 dosar fiind doar o probă în sensul că, începând cu data de 07.01.2010, domnul executor judecătoresc M. M. a preluat dosarele de executare silită ale domnului Ț. C., ca urmare a încetării activității acestuia din urmă. Apoi, corect a statuat prima instanță, că și în ipoteza susținută de reclamanți, procesul verbal din data de 14.08.2009 ar fi nul ca act de executare, dar ar fi, în continuare, valabil ca înscris sub semnătură privată în ce privește cele consemnate în procesul verbal, dat fiind că a fost semnat de reclamantul G. M. și de membri ai prim pârâtei – C. locală de fond funciar Dumbrăveni.

Prin acest raționament, prima instanță a făcut aplicarea principiului conversiei actului juridic.

Nu în ultimul rând, tribunalul reține că sunt contradictorii motivele de recurs dezvoltate de recurenți, căci mai întâi, susțin că nu există procese verbale de punere în posesie, pentru ca apoi, să critice punctual, procesele verbale încheiate de executor cu prilejul punerii în executare a hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.

De asemenea, în ceea ce privește capătul de cerere privind transformarea daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava în daune compensatorii pe care să le plătească primarul C. Dumbrăveni, daunele compensatorii solicitate fiind în cuantum de_ lei, de la data de 13.02.2009 până la data de 04.12.2012, corect prima instanță a precizat că prin sentința menționată a fost obligat primarul comunei Dumbrăveni la plata de daune cominatorii, privitor la punerea efectivă în posesie a reclamanților cu terenurile arătate mai sus, în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței până la punerea efectivă în posesie.

Este de precizat că în speță, prima instanță a făcut și aplicarea statuărilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când s-a raportat la Decizia XX din 2005 a Î.C.C.J. Secțiile Unite, așa cum s-a arătat anterior.

Din această perspectivă, tribunalul conchide că obiectul capătului de cerere de transformare a daunelor cominatorii în daune – interese este unul „în pretenții”, în speță nefiind vorba despre greșita interpretare și aplicare a legii, așa cum încearcă să susțină reclamanții recurenți.

În soluționarea acestui capăt de cerere, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a inițiat analiza juridică pornind de la raportul de expertiză topografică întocmit de d-na expert Răchitneanu I. în dosar nr._, depus de reclamant la dosar(filele 34-48), de la procesele verbale întocmite de C. locală de fond funciar Dumbrăveni, semnate de reclamantul G. M., de la procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc Ț. C. în cadrul dosarului de executare nr. 93/2009 pe data de 14.08.2009, din care rezultă că reclamanții – recurenți, împreună cu numitul G. G., fratele reclamantului G. M. și, respectiv, fiul lui G. S., dețin suprafețele de teren menționate în sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, cu excepția a două suprafețe de teren, situate în intravilan, de 1000 mp din trupul de 3600 mp și 1342 mp din trupul de 3132 mp; că terenul deținut de G. G., pe care, de altfel se află și casa acestuia, face parte din moștenirea defunctului G. M. al lui D., tatăl lui G. G. și reclamantului G. M. și soțul reclamantei G. S., iar pentru lipsa de folosință referitor la acest teren reclamanții se vor desocoti cu acesta cu ocazia partajului după defunctul G. M. al lui D., nefiind un prejudiciu imputabil pârâtei C. locală de fond funciar Dumbrăveni.

Apoi, judecătorul fondului, analizând dacă în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile în sensul arătat de instanța supremă, a raționat în mod legal și temeinic, că răspunderea civilă presupune o culpă a debitorului în ce privește neîndeplinirea obligațiilor; că față de probele existente în cauză, nu se poate reține în sarcina pârâtului P. comunei Dumbrăveni, P. I., în calitate de președinte al Comisiei locală de fond funciar Dumbrăveni; că toate înscrisurile existente demonstrează că acest intimat - pârât a depus toate diligențele în scopul punerii în posesie a reclamanților cu aceste terenuri, însă locația pe care reclamanții considerau că se află vechiul amplasament nu era liberă, fiind stabilit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane, coroborat cu refuzul ferm al reclamanților de a primi alt teren din cel disponibil, din rezerva Comisiei comunale de fond funciar, aceasta din urmă și, implicit, președintele comisiei, pârâtul P. comunei Dumbrăveni, P. I. s-au aflat în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 4076/2008 a Judecătoriei Suceava, astfel încât instanța va respinge cererea reclamanților de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii ca neîntemeiată.

O temeinică dezlegare a primit și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de_ lei, instanța de fond conchizând în mod just, că potrivit art. 998, 999 C.civ., persoana care, prin fapta sa ilicită a produs o pagubă sau un prejudiciu unei persoane, este obligată să îl repare în întregime, fiind responsabilă nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa; că pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.

Din această perspectivă, prima instanță corect a raționat că, deși pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile instituite în sarcina lor prin sentința civilă 4076/2008 nu este dată latura subiectivă, respectiv vinovăția în ceea ce privește pârâții P. comunei Dumbrăveni și C. locală de fond funciar Dumbrăveni iar în ceea ce privește C. Județeană de fond funciar Suceava aceasta își poate îndeplini obligația de emitere a titlului de proprietate numai după ce s-a efectuat punerea în posesie și înaintarea documentației de către comisia locală.

Având în vedere toate aceste împrejurări, tribunalul conchide că în speță nu este dat niciunul din motivele de recurs invocate de către reclamanți, și cum nu s-au identificat motive de casare /modificare ale hotărârii care să poată fi invocate și din oficiu de către instanță, așa cum au fost ele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, prin raportare la art. 304 ind.1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Prin Încheierea nr. 68 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava și a deciziei nr. 5/11 februarie 2014 a UNBR Baroul Suceava, în speță, recurenții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat, așa încât instanța va face aplicarea art. 19 din OUG 51/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestui text, dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Prin urmare, suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru avocat A. L. din cadrul Baroului Suceava, desemnat în baza Încheierii nr. 68 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava și a deciziei nr. 5/11 februarie 2014 a UNBR Baroul Suceava, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursul formulat de reclamanții G. M. și G. S., ambii domiciliați în localitatea Dumbrăveni, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3095 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. DE FOND FUNCIAR DUMBRĂVENI, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și PRIMĂRIA C. DUMBRĂVENI – PRIN PRIMAR P. I., ca nefondat.

Suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru avocat A. L. din cadrul Baroului Suceava, desemnat în baza Încheierii nr. 68 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava și a deciziei nr. 5/11 februarie 2014 a UNBR Baroul Suceava, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 MARTIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. M. G. F. F. L.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

Red. F.L.

Jud. fond A. C.

Tehnored. Ș.L.G. / Ex.2.

← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 898/2014....		Obligaţie de a face. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Pretenţii. Decizia nr. 732/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 732/2014. Tribunalul SUCEAVA