Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1145/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1145/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 1067/314/2013
Dosar nr._ Hotărâre care ține loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1145
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 IUNIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta S. Lucreția C., împotriva sentinței civile nr. 192 din data de 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții A. (fostă H.) N., H. P. și pârâții A. N., C. V. D., A. M. M. și A. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată A. (fostă H.) N., asistată de avocat B. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, inclusiv cu pârâtul intimat A. N., față de disp. art. 98 din vechiul Cod de procedură civilă, aceasta fiind citat atât la domiciliile indicate, cât și prin afișare la ușa instanței.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantei intimate A. (fostă H.) N. depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că aceasta renunță la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta intimată arată că renunță la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată împotriva tuturor pârâților din prezenta cauză, susținerile acesteia fiind consemnate într-un proces verbal atașat separat la dosar.
Apărătorul reclamantei intimate precizează că în prezentul dosar au fost depuse o . înscrisuri în original (acte de stare civilă) și solicită restituirea acestora.
Instanța îi aduce la cunoștință apărătorului reclamantei intimate că trebuie să se adreseze birului arhivă în vederea restituirii actelor în original.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 31.01.2013, reclamanții A. (fostă H.) N. și H. P. i-a chemat în judecată pe pârâții A. N., S. Lucreția, C. V. D., A. M. M. și A. N., solicitând instanței să stabilească faptul că la data de 01.07.1997 au dobândit prin vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilelor din intravilanul loc. Udești, jud. Suceava, constând în suprafața de 0,10 ha teren curți-construcții și grădină, precum și în casa de locuit cu garaj și șură, cu vecinătățile: drum județean, A. C., A. N., M. M., în valoare de 13.000 lei și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare, au arătat că au fost căsătoriți, în prezent fiind divorțați conform sentinței nr. 2095/19.04.1999 a Judecătoriei Suceava, iar la data de 01.07.1997, în timpul căsătoriei, au cumpărat printr-un act sub semnătură privată o casă de locuit, garaj, șură, grădină, în suprafață de 0,10 ha, de la vânzătoarele B. V. și A. I., în prezent decedate, prețul vânzării fiind de 25.000.000 lei vechi (2500 lei RON) și fiind achitat în prezența a șase martori.
Au arătat reclamanții că, de la data convenției au intrat în stăpânirea de fapt a bunurilor imobile, fiind înscriși în evidențele locale, plătind taxe și impozite aferente ca și proprietari.
De asemenea, reclamanții au învederat faptul că, prin aceeași convenție, vânzătoarele și-au asumat expres obligația de a autentifica vânzarea-cumpărarea imediat după rezolvarea moștenirii după A. N. și A. Lucreția, autorii lor, actul fiind semnat de părți și de martori.
Au mai susținut reclamanții că, ulterior, relațiile de căsătorie s-au deteriorat și au avut o perioadă de tensiuni, în care au fost implicați în procesul de divorț și rezolvarea problemelor conjugale.
Totodată, reclamanții au arătat că vânzătoarele, fiind în etate și bolnave, nu au acționat pentru a reglementa situația juridică a bunurilor pe care le moșteniseră de la A. N. și A. Lucreția, aceasta din urmă fiind dispărută de la domiciliu, motiv pentru care a fost necesară o acțiune în justiție pentru declararea morții pe cale judecătorească, în vederea eliberării certificatului de deces pentru a se putea face succesiunea.
Reclamanta A. N. a arătat că a stăpânit bunurile cumpărate și după divorț, nemaiavând nicio legătură cu reclamantul H. P., care s-a mutat în D., astfel că nu a mai putut formula o acțiune de constatare a vânzării-cumpărării.
Au susținut reclamanții că vânzătoarea B. V. a decedat la 24.09.2007, rămânând ca moștenitori pârâții A. N., A. M. M., C. D. și S. Lucreția, conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale 462/25.01.2011, iar vânzătoarea A. I. a fost soția supraviețuitoare a lui A. G., decedat la 22.03.1993 (fiul lui N. și Lucreția), aceasta decedând la data de 04.08.1999, lăsând ca unic moștenitor pe pârâtul A. N..
Reclamanții au precizat că moștenitorii vânzătoarei B. V. sunt plecați și locuiesc în alte localități și au efectuat nici un demers pentru dezbaterea succesiunilor pentru a putea fi autentificat contractul de vânzare-cumpărare, iar moștenitorul lui A. I. și G. este de acord cu constatarea vânzării-cumpărării și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept,reclamanții au invocat disp. art. 1073-1077 Cod civil.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 09.04.2013, pârâtul A. N. a arătat că este de acord cu încheierea actului autentic și nu mai are nicio pretenție asupra terenului în litigiu (f.36).
Legal citați, ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare la dosar și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
P. sentința civilă nr. 21 ianuarie 2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” astfel cum a fost precizată de reclamantul A. (fostă H.) N. și H. P., în contradictoriu cu pârâții A. N., S. Lucreția, C. V. D., A. M. M., A. N..
A constatat că între reclamanții A. (fostă H.) N. și H. P., în calitate de cumpărător și defunctele B. V. și A. I. - autoarele pârâților, în calitate de vânzători, a intervenit la data de 01.07.1997, vânzarea - cumpărarea suprafeței de 0,10 ha teren situat în intravilan ., identificat cu nr. cadastral_ în planul de situație recepționat de către OCPI Suceava nr._/2013, cu vecinii la nord – A. C., la est – drum, la sud – Morau M., vest- A. G., conform TP nr. 2212/1995, casei de locuit cu grajd și șură, pentru prețul de 25.000.000 lei.
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
A obligat pârâții S. Lucreția, C. V. D., A. M. M., A. N. la plata către reclamantă a sumei de 865,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârătul A. N. la plata către reclamantă a sumei de 865,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 1.07.1997 între reclamanții A. (fostă H.) N. și H. P. și A. I. și B. V. – autoarele pârâților A. N., respectiv S. Lucreția, C. V. D., A. M. M. și A. N. (f.15-25), s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 0,10 ha teren curți-construcții și grădină și la casa de locuit cu garaj și șură, imobile situate în intravilanul localității Udești, jud. Suceava, pentru prețul de 2500 RON (25 milioane lei vechi), astfel cu reiese din actul depus la fila 5 din dosar.
Instanța a constatat că aceste aspecte au fost confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, F. R. (filele 119-120) și P. S. (fila 134), ambii martori fiind prezenți la încheierea antecontractului. Declarațiile acestor martori s-au coroborat sub aspectul împrejurărilor în care a avut loc încheierea „actului de vănzare-cumpărare” între autoarele pârâților și reclamanți. Astfel, aceștia au arătat că în anul 1997 au fost martori la încheierea unui act de vânzare-cumpărare pentru o casă și terenul aferent în localitatea Udești între reclamanți și A. I. și B. V., banii fiind numărați și plătiți în fața lor.
Potrivit titlului de proprietate nr. 2212/21.12.1995 instanța a constatat că moștenitorilor lui A. Ghe. N., anume lui A. G., A. Lucreția și Agripine V., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha și 9600 ha situată pe teritoriul satului Păvălar, . face parte și suprafața de 0,10 ha teren curți-construcții și casa de locuit (fila 12). Astfel, instanța a reținut că dreptul de proprietate al autoarelor pârâților, A. I.-în calitate de soție supraviețuitoare a lui A. G. și B. V. (fostă Agripine), asupra suprafeței de 0,10 ha vândută reclamanților, a rezultat din cuprinsul acestui titlu de proprietate.
Față de împrejurarea că vânzătoarele A. I. și B. V. au decedat (filele 17, respectiv 20), instanța a constatat că în ceea ce-i privește pe pârâți, în calitate de succesori în drepturi ai acestora, a operat transmisiunea calității procesuale pasive pe calea moștenirii.
În fapt, reclamanții au intrat în posesia casei, a anexelor și a terenului aferent imediat după încheierea antecontractului, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor F. R. (filele 119-120) și P. S. (fila 134). Tot din declarațiile acestor martori, instanța a mai reținut că, în prezent, terenul și casa cu anexele sunt deținute de reclamanta A. (fostă H.) N. și fiul acesteia H. B., între timp aceasta divorțând de reclamantul H. P.. De asemenea, din Certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale (fila 11), instanța a reținut că reclamanta A. (fostă H.) N. este înscrisă în evidențele locale și plătește impozit pentru construcția cumpărată.
Declarațiile martorilor s-au coroborat cu afirmațiile pârâtului A. N., care a arătat că a fost de față la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare între mama sa, defuncta A. I., și reclamanți și că aceștia din urmă au deținut casa și terenul aferent din momentul încheierii actului și până în prezent. A mai arătat că nu are nicio pretenție asupra terenului (fila 36).
În privința individualizării casei cu anexele și terenul aferent, astfel cum a reieșit din planul de amplasament și delimitare a imobilului_/22.10.2013 (fila 100), din măsurători a reieșit o suprafață de 1000 mp, situat în intravilanul ., identificat cu nr. cadastral nr._, conform planului cadastral (fila 101), ce s-a format dintr-o parte a p.f. 1255/12 din Cartea funciară nr. 1778 a comunei cadastrale.
Instanța a constatat din Titlul de proprietate nr. 2212/21.12.1995 (fila 12), că suprafața de 0,10 ha cu privire la care s-a contractat face parte din suprafața mai mare de 0,21 ha, teren și construcții, cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui A. Ghe. N.. Terenul de 0,21 ha situat în intravilanul . vecinătăți: la sud – M. M., la est - drum, la nord - A. C., la vest – nu apare nicio mențiune. Coroborând acest înscris cu planul de amplasament și delimitare a imobilului nr._/22.10.2013, instanța a constatat că aceste vecinătăți corespund pentru suprafața de 0,10 ha, pe laturile de nord, est și sud.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentei cauze, instanța a amintit prevederile art. 2 din Noul Cod Civil, respectiv art. 3 din Legea nr. 72/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora, „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. Astfel, având în vedere că părțile au încheiat antecontractul la data de 1.07.1997, instanța a constatat că în cauză se aplică Codul civil de la 1864.
Interpretând convenția intervenită între părți, potrivit clauzelor contractuale și principiilor de interpretare prevăzute de legea civilă, instanța a reținut că aceasta are semnificația unui antecontract, promisiune de vânzare – cumpărare, dat fiind faptul că pentru a fi în prezența unei convenții de vânzare – cumpărare translativă de proprietate, legea impune imperativ ca acordul de voință al părților să fie concretizat în formă autentică, atât în reglementarea anterioară, cât și în cea actuală. Or, atare promisiuni de vânzare - cumpărare nu sunt apte prin ele însăși să transfere proprietatea în ce privește terenul; în același timp, însă, ele nu sunt lipsite de efectele obligatorii ale unor convenții între părți, astfel că ele dau naștere unor obligații de a face, acelea de a încheia, în viitor, în forma prevăzută de lege, convenția stabilită (așa cum a reieșit și din clauza inserată în convenție). Totodată, neîndeplinirea acestei obligații, atrage răspunderea contractuală a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile, răspundere care, potrivit regulilor de drept comun are în vedere în principal, executarea directă în natură – prin prestarea a însuși obiectului contractului, sau, în subsidiar, executare indirectă, prin echivalent, prin despăgubiri bănești.
O formă de reparație în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutare, este însăși acțiunea în justiție de perfectare a contractului de vânzare – cumpărare, admisibilă în măsura în care cumpărătorul și-a îndeplinit propria obligație, iar bunul se mai află în patrimoniul promitentului – vânzător. Aceasta acțiune, creație a practicii, este derivată tocmai din principiul reparației în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului, consacrat de art. 1073 – 1077 C. civ., potrivit căruia creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației debitorului. Or, aceasta formă de răspundere contractuală este perfect aplicabilă și în cauză.
În baza art. 969 din Codul civil, “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. În lipsa de stipulație contrară, la decesul uneia dintre părțile contractante, obligațiile asumate prin convențiile încheiate se transmit succesorilor în drepturi ai acesteia, astfel că potrivit dispozițiilor legale, pârâții, în calitate de moștenitori ai vânzătoarelor A. I. și B. V., sunt ținuți să îndeplinească obligația care incumba acestora din urmă de a perfecta în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 0,10 ha teren și construcții.
În conformitate cu dispozițiile art. 948 - 968 din Codul civil orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de validitate ale unui act juridic respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită. Față de cele reținute, instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, dacă există refuzul părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, dacă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat și dacă promitentul - vânzător este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumpărător nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Instanța a reținut că suprafața de 0,10 ha teren și construcții aflat în intravilanul ., se află în patrimoniul moștenitorilor A. N., S. Lucreția, C. V. D., A. M. M. și A. N.. Astfel, instanța a constatat că pârâții au calitatea de proprietari în indiviziune asupra terenului de 0,10 ha.
În speță, actul juridic a îndeplinit condițiile generale de validitate, existența și validitatea actului fiind dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (fila 5), declarațiile martorilor și susținerile reclamanților care au atestat că au fost executate clauzele anticipatorii, respectiv reclamanții au intrat în stăpânirea terenului cumpărat, iar prețul a fost plătit în momentul semnării înscrisului, urmând ca actele autentice să fie încheiate ulterior. Mai mult, instanța a reținut că nu au fost invocate motive privind nevalabilitatea actului încheiat între părți.
În ceea ce privește refuzul pârâților de încheia contractul în forma prevăzută de lege, acesta a rezultat din neîndeplinirea obligației asumate privind încheierea contractului în formă autentică și din atitudinea procesuală adoptată de pârâți care nu s-au prezentat în fața instanței și nu au contestat susținerile reclamantului. Faptul că pârâtul A. N. a declarat că este de acord cu perfectarea contractului nu a fost suficient față de împrejurarea că suprafața de 0,10 ha teren și construcții se află în proprietatea indiviză a tuturor pârâților. Cu privire la această obligație, punerea în întârziere s-a realizat prin introducerea cererii de chemare în judecată.
Astfel, reclamanții nu au obținut executarea de bună voie a obligației de încheiere a actului în forma autentică în fața notarului public, cu toate că și-au îndeplinit obligațiile asumate prin acea convenție, în condițiile în care terenul vândut de către autoarele pârâților se află în patrimoniul pârâților, conform titlului de proprietate nr. 2212/21.12.1995 (fila 12) coroborat cu sesizările privind deschiderea procedurilor succesorale după autorii acestora, neexistând dovada contrară din partea pârâților, în acest sens. În măsura în care o atare obligație nu a fost îndeplinită, părții prejudiciate, în speță, reclamanților, trebuie să li se recunoască posibilitatea de a obține îndeplinirea exactă a însăși obligației asumate în contract, pe calea acțiunii formulate în acest sens.
Cât timp antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit între reclamanți și defunctele B. V. și A. I. – autoarele pârâților, la data de 01.07.1997 a fost valabil încheiat și că nu a existat alte impedimente legale, în baza art.1073 Cod civil, a admis acțiunea principală și a constatat că între reclamanții A. (fostă H.) N. și H. P., în calitate de cumpărător și defunctele B. V. și A. I. - autoarele pârâților, în calitate de vânzători, a intervenit la data de 01.07.1997, vânzarea - cumpărarea suprafeței de 0,10 ha teren situat în intravilan ., identificat cu nr. cadastral_ în planul de situație recepționat de către OCPI Suceava nr._/2013, cu vecinii la nord – A. C., la est – drum, la sud – Morau M., vest - A. G., conform TP nr. 2212/1995, casei de locuit cu grajd și șură, pentru prețul de 25.000.000 lei.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe pârâții S. Lucreția, C. V. D., A. M. M., A. N. la plata către reclamantă a sumei de 865,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (filele 40, 63-64). De asemenea, conform art. 277 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul A. N. la plata către reclamantă a sumei de 865,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, raportat la cota proporțională ce i-ar fi revenit autoarei sale (1/2).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Lucreția C. prin care a arătat următoarele:
B. V., fiica lui A. Lucreția și N. și cumnata A. E. au vândut casa neaflând despre A. Lucreția, dispărută din localitate. La vânzare a participat și A. N., fiul lui A. I., care s-a căsătorit cu actuala reclamantă. La vânzarea-cumpărarea casei au participat 4 persoane, ei nu au participat.
Cei 4 copii ai lui B. V. nu au beneficiat de nici un ban, deoarece ea era în localitatea Corasa, ceilalți 3 frați sunt în C., nu în localitatea Corsa. Ea nu este în Corasa, ..
A arătat că nu are pentru ce să plătească cheltuielile de judecată, deoarece aceste 4 persoane au beneficiat de bani împreună cu A. N. și Hilton N.. Ea nu a beneficiat de nici un ban de la mama ei.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursului de față, constată:
Criticile pârâtei-recurente S. Lucreția-C. vizează cheltuielile de judecată, susținând partea că în mod greșit ar fi fost obligată la plata lor către reclamanta-intimată A. (fostă H.) N. .
Prezentă în fața instanței de control judiciar la termenul de judecată din data de 06.06.2014, reclamanta-intimată a arătat că este de acord cu admiterea căii de atac, sens în care renunță la cheltuielile de judecată solicitate în cauză de la toți pârâții.
Având în vedere această manifestare procesuală exprimată personal în mod clar, explicit și necondiționat de către reclamanta-intimată, consemnată în cuprinsul unui proces verbal semnat de parte, atașat la dosar (f.22 dosar), prin care aceasta a achiesat la recursul declarat, în baza art. 312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul îl va admite, va modifica în parte sentința civilă, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Efectele actului de dispoziție se vor extinde și asupra celorlalți pârâți, fiind exonerați și ei de această obligație, alături de pârâta-recurentă, dându-se astfel eficiență prevederilor art. 48 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă care stipulează că „(…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți (…)”.
Așa fiind, recursul declarat numai de pârâta S. Lucreția-C. va profita și celorlalți pârâți, toți aflându-se în coparticipare procesuală, fiind uniți printr-o obligație comună.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta S. Lucreția C., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 192 din data de 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții A. (fostă H.) N., domiciliată în Udești, jud. Suceava, H. P., domiciliat în D., Alea Iasomiei, nr. 5, ., jud. B. și prin mandatar H. I. – Udețti, jud. Suceava și pârâții A. N., domiciliat în Udești, jud. Suceava, în ., C. V. D., domiciliată în loc. Independența, ., . și la fam. S. Lucreția – ., A. M. M., domiciliat în C., .. 45, ., . fam. S. Lucreția – . și A. N., domiciliat în Murfatlar, Alea Nufărului, nr. 4, ., ., la fam. S. Lucreția – . și prin afișare la ușa instanței.
Modifică, în parte, sentința civilă în sensul că:
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă, obligație stabilită în sarcina pârâților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond C. A.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./18.06.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 758/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
