Acţiune în constatare. Decizia nr. 591/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 4456/285/2010
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 591/2014
Ședința publică de la 07 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenții-pârâți N. M.-Rădăuți, ..14, ., jud Suceava, P. E.-Rădăuți, Volovățului, nr.77, ., ., FÂȘCU I.-Sucevița, nr.585, jud Suceava, C. I.-Sucevița, nr.585, jud Suceava, P. O.-Sucevița, nr.440, jud Suceava, C. E.-Sucevița, nr.414, jud Suceava, SALADIȚCHI N.-Sucevița, nr.447, jud Suceava, R. P.-comuna Sucevița, ., jud Suceava, S. LETIȚIA-Sucevița, nr.374, jud Suceava, Ț. D.-Sucevița, nr.302, jud Suceava, Ț. C.-Sucevița, nr.302, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2630/07.10.2013 și a încheierii din 30.05.2011 pronunțate în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C.-Rădăuți, ..22, jud Suceava și S. M.-I., PRIN C. C.-rădăuți, ..22, jud Suceava ți intimata-pârâtă .-Sucevița, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.A. Z. pentru recurenți și av.A. E. pentru intimații reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei pe care le anulează constatând recursul legal timbrat. Totodată constată că a fost formulată întâmpinare de către intimatele reclamante și comunică duplicatul acesteia recurenților, prin reprezentant.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac promovate.
Av. Z. A. arară că prezenta cale de atac este apel, cererea fiind neevaluabilă în bani.
Av.A. E. arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, față de dispozițiile art.282 1 din vechiul cod de procedură civilă și de considerentele Deciziei date în recurs în interesul legii nr.3/2008 constată că prezenta cale de atac este cea a recursului, fiind în prezența unui litigiu evaluabil ( prezumat sub 100.000 lei ), față de obiectul acțiunii privind constatarea inexistenței unui drept asupra terenului în litigiu.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Z. A. solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă iar în subsidiar respingerea cererii ca nefondată.
Aceasta arată că recurenții au formulat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care nu a fost pusă în discuția părților, instanța pronunțându-se „plus petita”.În ceea ce privește temeiul inadmisibilității acțiunii, acesta era dat în cauză. Nu poate fi admisă o acțiune în constatare atât timp cât este posibilă o acțiune în realizarea dreptului, reclamantele având posibilitatea exercitării acțiunii în revendicare. Mai mult, nu a fost indicat dreptul asupra căruia să se constate inexistența. Pe fond, acțiunea nu putea fi admisă întrucât prin sentința recurată se încearcă mascat o revizuire. Se încarcă anularea unui titlu executor. Instanța de fond și-a depășit rolul activ prevăzut de art.129 din codul de procedură civilă. Astfel, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea acestuia cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor recurente solicită respingerea recursului formulat fără cheltuieli de judecată. Acesta învederează că se încearcă de către recurenți a se arăta o cu totul altă stare de fapt. S-a solicitat doar deblocarea unei căi de acces iar dacă pârâții solicită o altă cale de acces n-au decât să formuleze o acțiune pentru servitute. Reclamantele nu puteau formula o acțiune în revendicare atât timp cât au și posesia și proprietatea și în mod corect instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii. Nu se poate reține critica referitoare că s-ar face o revizuire mascată.
În replică, reprezentanta recurenților arată că drumul de acces face parte din domeniul public
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.5392/285 din 8 octombrie 2007, reclamanții V. C., Fășcu I., C. I., P. O., C. E., Saladițchi N., R. P., S. Letiția, Țebrea D. și Țebrea C. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. C., S. M. I. și . să le oblige pe pârâtele C. C. și S. M. I. „să deblocheze calea de acces constând în drum identic cu 993/3 înscrisă în CF 191 a comunei cadastrale Sucevița”.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtele C. C. și S. M. I., în calitate de proprietare ale pf 918/6 din CF 949 Sucevița, au blocat drumul de acces care le traversează proprietatea și care se identifică cu pf 993/3 din CF 191 Sucevița.
Prin sentința civilă nr.5066/08._ a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.850/28.04.2009 a Tribunalului Suceaca, acțiunea a fost admisă. Atât în considerentele sentinței, cât și în cele ale deciziei se face mențiunea expresă că s-a admis o acțiune exercitată în temeiul art.647 C.proc.civ., deci o acțiune posesorie.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 7 iulie 2010 reclamantele C. C. și S. M. I. (pârâte în cauza anterioară) i-au chemat în judecată pe pârâții N. M., P. E., Fîșcu I., C. I., P. O., C. E., Saladițchi N., R. P., S. Letiția, Ț. D., Ț. C. (reclamanții din cauza anterioară), precum și pe pârâta . să constate inexistența oricărui drept (real sau de creanță) al acestora asupra pf 918/6 din CF 949.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt proprietarele pf 918/6, iar pârâții le-au tulburat exercițiul acestui drept, prin promovarea acțiunii posesorii sus-menționate. Reclamantele au mai arătat că pârâții nu au nici un drept asupra parcelei lor și își vor preciza, respectiv motiva suplimentar acțiunea, în funcție de apărările pe care le vor formula pârâții, de dreptul efectiv pe care-l vor invoca aceștia.
Pârâții N. M., P. E., Fîșcu I., C. I., P. O., C. E., Saladițchi N., R. P., S. Letiția, Ț. D., Ț. C. (în continuare, prin cuvântul „pârâții” vor fi menționați numai acești pârâți, orice referire la . fi făcut în mod separat) au depus o cerere (fila 26) prin care au solicitat ca reclamantele să indice exact ce solicită, fără a arăta dacă invocă vreun drept asupra terenului din litigiu.
Față de această atitudine procesuală, reclamantele și-au menținut, în totalitate, cererea inițială (precizarea de la fila 38).
Pârâții au depus întâmpinare (filele 57-58) prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că „nu poate fi admisă o acțiune prin care să se solicite instanței ca aceasta să constate un fapt negativ”. Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că au „un drept de trecere” pe drumul identic cu pf 993/3 din CF 191 Sucevița, iar acest „drept” a fost stabilit cu autoritatea de lucru judecat prin sentința civilă nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți.
Conform art.137 alin.1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției inadmisibilității.
În primul rând, se impune precizarea că reclamantele nu au solicitat, nici un moment, constatarea unui „fapt negativ”. O acțiune în constatare, prin care se solicită constatarea existenței sau inexistenței unui fapt (pozitiv sau negativ) este, într-adevăr, inadmisibilă, dar reclamantele au solicitat, în mod expres, constatarea „inexistenței oricărui drept”, calificându-și acțiunea ca fiind una „în constatare negativă provocatorie”.
Reglementarea legală a exercitării acțiunilor în constatare este dată de art.111 C.proc.civ., dar acest text de lege nu definește acțiunile în constatare. Doctrina și jurisprudența sunt însă unanime în a considera că, acțiunile în constatare pot fi pozitive sau negative (după cum se cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept), iar sub alt aspect acestea pot fi declaratorii, interogatorii sau provocatorii.
„Acțiunile în constatare provocatorii sunt acelea prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale (invocând el însuși un drept), îl împiedică pe reclamant în exercițiul normal al dreptului, pentru ca pârâtul să-și valorifice pretențiile sau să-și dovedească dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca, dacă nu-l demonstrează” (M. T., „D. procesual civil, vol.I, ed. Universul Juridic 2008, p.134-135).
Așadar, atunci când pârâtul tulbură exercițiul unui drept al reclamantului, invocând el însuși un drept, reclamantul poate exercita o acțiune în constatare negativă provocatorie, prin care să conteste dreptul invocat de pârât, iar o asemenea acțiune este pe deplin admisibilă (bineînțeles cu respectarea caracterului subsidiar al acțiunii în constatare).
Cele menționate mai sus se aplică însă situației în care părțile își exercită drepturile cu bună credință, respectiv atunci când pârâtul indică ce anume drept pretinde. Când însă pârâtul tulbură exercițiul unui drept al reclamantului, dar refuză, cu rea-credință, să spună în ce bază o face, este evident că reclamantul nu mai poate contesta un anumit drept al pârâtului, pentru simplul motiv că nu știe care este acel drept. Dar, unui reclamant nu i se poate nega dreptul de a formula o asemenea acțiune în justiție și, în același timp, nu i se poate pretinde să „intuiască”, să „ghicească” ce drept ar putea pretinde pârâtul, pentru a contesta numai acel drept.
În consecință, nu numai că instanța apreciază acțiunea reclamantelor ca admisibilă, dar constată că este și singura acțiune prin care reclamantele își pot proteja, în cauza de față, dreptul lor de proprietate.
În consecință, prin încheierea interlocutorie din 30 mai 2011, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
În cursul judecății reclamantele au încheiat cu numita S. L. A. un contract de vânzare-cumpărare (autentificat cu nr.2570/10.10.2012 de BNPA „S.-B.”, filele 126-128), prin care i-au vândut acesteia pf 918/6 din CF 949 Sucevița.
Luând act de încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, pârâții au invocat, la termenul de judecată din 19 noiembrie 2012, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Făcând și de această dată aplicarea art.137 alin.1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate, asupra excepției.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Această excepție poate fi invocată în cazul acțiunilor în realizare sau în constatare pozitive, dar nu se poate invoca niciodată în cazul acțiunilor în constatare negative, pentru simplul motiv că, în aceste situații, reclamantele, nu invocă un drept al său (deci nu se poate vorbi de existența sau inexistența unei identități între reclamante și titularul dreptului).
În consecință, prin încheierea de ședință din aceeași dată, instanța a respins excepția invocată de pârâți.
Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la corectitudinea exercitării în continuare (după încheierea contractului de vânzare-cumpărare) a acțiunii de către reclamante, instanța face următoarea precizare: nu se poate vorbi nici de o lipsă a unui interes legitim în continuarea judecății, deoarece în patrimoniul reclamantelor s-a născut obligația de garanție contra evicțiunii, astfel încât acestea au tot interesul să continue judecata și să o obțină o hotărâre judecătorească care să împiedice „activarea” acestei obligații.
În vederea soluționării fondului cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri, a fost atașat dosarul nr._ și s-a efectuat o cercetare la fața locului.
Prin sentința civilă nr.2630/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, prima instanță a admis acțiunea civilă, și, în consecință:a constatat inexistența oricărui drept (real sau de creanță) al pârâților asupra pf 918/6 din CF 949 Sucevița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1.Drumul la care fac referire pârâții (.) nu mai există. Astfel:
- în adresa nr. I/_/01.09.2009 a OCPI Suceava (fila 39) se menționează că „. unitară, drumul fiind desființat”
În planurile de situație de la filele 41 și 46, linia de contur care delimitează una din laturile parcelei nr.993/3 este barată cu două liniuțe orizontale, ceea ce, în tehnica de întocmire a acestor planuri, înseamnă „parcelă desființată”, adică parcelă care nu mai există în configurația respectiv;
Cercetarea efectuată la fața locului a relevat că drumul trasat pe hărțile cadastrale vechi nu mai există și, în mod cert, nu a mai fost folosit de foarte mulți ani.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici atitudinea procesuală a pârâtei . a susținut nici un moment că, la locul indicat de pârâți, ar exista un drum public (acesta ar fi trebuit să se afle în administrarea primăriei).
2.După cum au constatat la fața locului atât instanța de judecată, cât și expertul B. I. M., pe pf 918/6 este amenajat un drum, dar acesta se află pe un alt amplasament decât cel din hărțile cadastrale vechi. Ori, pârâții solicită să aibă acces pe acest drum (cel efectiv amenajat și practicat), dar acesta – mai presus de orice îndoială – se află în proprietatea privată a reclamantelor (iar după vânzarea pf 918/6, în proprietatea numitei S. L. A.), iar pârâții nu au nici un drept să-l folosească.
În ceea ce privește susținerile pârâților, în sensul că au un drept de trecere (nici un moment nu au făcut referire la o „servitute de trecere”) consfințit prin sentința civilă nr.5066/2008 a Judecătoriei Rădăuți, sentința respectivă s-a pronunțat în „posesoriu”, astfel încât nu are nicio relevanță în cauza de față, în care pârâții au fost provocați să afirme ce drept pretind (în acțiunile posesorii se analizează exclusiv situații de fapt, iar nicidecum drepturile părților).
În consecință, constatând că pârâții nu au nici un drept (de trecere sau de altă natură) asupra pf 918/6, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 30.05.2011 au declarat recurs pârâții N. M., P. E., FÂȘCU I., P. O., C. I., C. E., SALADIȚCHI N., R. P., Ț. C., Ț. D. și S. LETIȚIA.
În motivare aceștia au arătat că ca se impune calificarea prezentei cai de atac,in sensul ca in speta fiind vorba de o cerere neevaluabila in bani, calea de atac corecta este cea a apelului si nu a recursului.
Prezenta cale de atac este formulata si impotriva Incheierii din-30.05.2011 prin care a fost respinsa excepția inadmisibilității acțiunii. Critcă încheierea din 30.05.2011 a Judecătoriei Radauti pentru „plus petita", instanța de fond calificând si interpretând in locul reclamantelor cererea de chemare in judecata.
Astfel,pârâții au invocat inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata cu motivarea ca nu poate fi admisa o acțiune prin care sa se solicite instanței ca aceasta sa constate un fapt negativ.
Reclamantele nu au răspuns în niciun fel fata de excepția invocata. In locul lor insa califica si explica cererea instanța de fond, aratand ca de fapt eu au inteles greșit si ca reclamantele nu au solicitat,nici un moment,constatarea unui fapt negativ,ele solicitand,in mod expres, constatarea „inexistentei oricărui drept" ,calificandu-si acțiunea ca fiind una « in constatare negativa provocatorie ». Aceasta calificare o face insa instanța de judecata si nu reclamantele ,si din acest motiv instanța si-a depășit rolul activ pe care il deține in temeiul art. 129 Cod pr. civ.,iar critica vizează imprejurarea ca aceasta calificare a cererii a fost impusa de instanța de judecata fara a fi propusa de către
Instanța de fond stabilește norma de drept care reglementează acțiunea in constatare - art.111 Cod pr. civ. - dupa care dezvolta clasificarea acțiunii in constatare: pozitiva - negativa si subclasificarile :declaratorii ,interogatorii,provocatorii.
Tot instanța definește acțiunile in constatare provocatorii ,conform autoarei M. Tabarca, „D. procesual civil" ,vol.I,Ed. Universul Juridic 2008,p. 134-135, ceea ce dovedește in mod vădit depășirea atribuțiilor instanței de fond si exercitarea in mod abuziv a principiului rolului activ al judecătorului care nu trebuie sa califice ci să motiveze cererea reclamantului in locul acestuia.
Instanța de fond încalcă principiul autorității de lucru judecat a S.C. 5066/8.12.2008 a Judecătoriei Radauti, comportandu-se in prezenta cauza ca si cum ar fi într-un proces având ca obiect revizuirea s.c. 5066/08.12.2008 si chiar pronunțând o soluție care modifica complet sentința menționata - ceea ce face ca sentìnta a cărei recurare au cerut-o sa fie nelegala - este inadmisibil ca in mod ..mascat" sa înlături dispozițiile unui tilu executoriu - s.c. 5066/08.12.2008 a judecătoriei radauti - ori exact asta face sentința a cărei recurare o solicită.
În tot cursul procesului li s-a solicitat sa indice ce drept pretind.
Au arătat că ei nu pretind niciun drept cu privire la . CF 949 Sucevita proprietatea reclamantelor.Pârâții au un drept de trecere asupra parcelei 993/3 din CF 191 Sucevita,aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin S.C. 5066/08.12.2008 a Judecătoriei Radauti -pusa in executare.
Este eronata susținerea instanței de fond potrivit căreia acțiunea in constatare este singura prin care reclamantele isi pot proteja dreptul lor de proprietate. Acțiunea in constatare chiar nu face parte dintre acțiunile care protejează dreptul de proprietate. Recomandă cu căldura reclamantelor acțiunea in revendicare - aceasta este acțiunea prin care isi pot apara dreptul de proprietate.
D. fiind caracterul subsidiar al acțiunii in constatare fata de o acțiune in realizarea dreptului,si dat fiind ca prin aceasta acțiune reclamantele urmăresc protejarea dreptului de proprietate, care insa se protejează prin acțiuni in relizarea dreptului se impunea admiterea excepției incocate de pârâții recurenți.
Totodată, prin cererea inițiala s-a solicitat sa se constante inexistenta oricărui drept al lor asupra-parcilei 918/6 din CF 949 Sucevita. Si pentru acest motiv incheierea din 30.05.2011 este nelegala întrucât reclamantele nu s-au referit la un anume drepăt care să fie determinat (drept real,drept de creanță, etc..) ci au solicitat in mod generic sa se constate inexistenta oricărui drept al lor asupra proprietarii lor. Nefiind vorba de un drept determinat sau determinabil acțiunea este inadmisibila (Tribunalul Cluj,dec.civ. 12/1983 R.R.D. 6/1983,p.55).
Cu privire la lipsa calității procesuale active: in mod greșit instanța respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor ulterior incheierii cvc - 2570/10.10.2012 si a transmiterii dreptului lor de proprietate către S. L. A.. Nu s-a justificat si argumentat nici interesul acestora in continuarea judecatii.Nu a fost intrebata nici cumparatoarea daca isi însușește acțiunea de fata.
Motivarea instanței de fond arata ca reclamantele nu invoca un drept al lor - „deci nu se poate vorbi de existenta sau inexistenta unei identități intre reclamante si titularul dreptului Daca instanța de fond susține aici ca reclamantele nu invoca un drept al lor propriu si din acest motiv „nu se poate vorbi de existenta sau inexistenta unei identități intre reclamante si titularul dreptului atunci cererea adresata instanței de către reclamante trebuia respinsa ca lipsita de interes . Aceasta excepție nu a fost pusă în discuția părților, insa apare inserat in motivare ca reclamantele justifică un interes in continuarea judecății deorece in patrimoniul lor s-a născut obligația de garanție contra evictiunii. Aceasta apărare trebuia sa o faca reclamantele -daca excepția lipsei de interes ar fi fost pusa in discuția pârtilor si in nici un caz instanța din oficiu. Si pentru acest motiv hotărârea pronunțata este nelegala.
Cu privire la fondul cauzei: sentința pronunțata este nelegala si netemeinica si reprezintă in mod « mascat » o revizuire a S.C. 5066/08.12.2008 a Judecătoriei Radauti.
Este indamisibil ca instanța de fond sa încalce autoritatea de lucru judecat a S.C. 5066/08.12.2008 a Judecătoriei - pusa deja in executare - si sa afirme ca ..Drumul la care fac referire părțile ( . mai exista". Aceasta . domeniul public al Statului ,aspect stabilit prin hotărâre de Guvern - depusa la dosarul cauzei in care s-a pronunțat S.C. 5066/08.12.2008 a Judecătoriei Radauti - si este intabulata in CF pe numele Comunei Sucevita.Instanta de fond a făcut cercetare la fata locului si a văzut ca acest drum exista. Adresa OCPI nr.I/_/01.09.2009 nu poate fi reținuta ca argument al admiterii acțiunii întrucât se refera la . nu analizează . ar fi,este o adresa data exclusiv reclamantelor si nu le este opozabila.
Reclamanta Chitan M. - medic de familie - ruda cu notară A. S. - isi folosește influenta personala si pe a notarei A. S. ( ea insasi numindu-se anterior S.,la fel ca cealaltă reclamanta) spre a obține soluții favorabile in proces, spre a împiedica executarea silita,spre a face plângeri penale nefondate împotriva pârâților cu scopul vădit de a-i intimida, spre a impiedica . apere in proces - a se vedea in prezenta cauza ca aceasta parata nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la nici un termen de judecata din motivul aratat,spun ei - si pentru a obține răspunsuri de la instituții neconforme cu adevărul.
Cheltuielile de judecata la care a fost obligata nu le-a achitat (7.700 lei) insa îi forțează pe ei să facă cheltuieli suplimentare tarandu-i in procese fara nici un sens.
Cercetarea efectuata la fata locului de prima instanța putea doar sa constate daca exista sau nu drum - aspect vizibil cu ochiul liber. Instanța de fond nu are competente sa stabilească daca drumul trasat pe hărțile vechi cadastrale exista sau nu -pentru ca instanța nu s-a deplasat la fata locului cu vechile haiti austro-ungare si nu a făcut măsurători de specialitate ca sa stabilească acest aspect. In orice caz instanța a constatat ca la fata locului exista un drum care deservește proprietățile subsemnaților ,proprietati la care nu au acces in alt fel decât pe acest drum 993/3. Este inadmisibil ca reclamantele sa cumpere o . Sucevita si - pentru ca nu le convenea ca . un drum comunal - sa blocheze calea de acces cu porți si copaci, sa-si faca un plan de situație folosindu-se de influenta si relațiile personale in care desființează drumul (,Jn planurile de situație de ia filele 41 si 46, linia de contur care delimitează una din laturile parcelei 993/3 este barata cu doua liniute orizontale,ceea ce,in tehnica de intocmire a acestor planuri, inseamna „. care nu mai exista in confioguratia respectiva" - din considerentele sentinței) apoi sa susțină in fata instanței ca toti ceilalți n-au inteles bine - . străbătută de drumul Comunei Sucevita,dovada adresa OCPI, planul cu linii desființate si faptul ca, . susținut nici un moment ca la locul indicat de parați ar exista un drum public.
Instanța nu putea sa aprecieze la fata locului daca este vorba de un drum vechi sau nou,daca este cel serpuit din expertiza B. I. M. sau nu pentru ca nu are studii de specialitate topo-cadastrale.
In dispozitivul S.C. nr. 5066/08.12.2008 a Judecătoriei Radauti ,pronuntata in dosar nr._ - fiind singura parte a hotărârii judecătorești ce poate fi pusa in excutare - arata in mod explicit ca obliga reclamantele din prezenta cauza sa deblocheze calea de acces constând in drum,identic cu p.f. 993/3 din CF 191 Sucevita.
Întrucât drumul ce trebuie deblocat este identificat cadastral nu poate fi pusa in discuție explicitarea titlului executoriu.
Faptul ca expertul B. I.-M. a arătat in raportul de expertiza ca exista doua căi identice nu poate fi reținut de instanța de judecata impotriva lor și de altfel nici nu este adevărat acest aspect,ci reprezintă o interpretare eronata a reclamantelor a faptului ca partile,prin acord, modificaseră ușor traseul drumului 993/3 din CF 191 Sucevita,modificare redata in planul de expertiza printr-o linie intrerupta a acestei cai de acces.
Întrucât reclamantele nu au fost mulțumite cu varianta amiabila stabilita de toti proprietarii terenurilor din zona respectiva - desi in planul de situație care a stat la baza intabularii dreptului de proprietate al contestatoarelor in cf se observa înscris drumul identic cu p.f. 993/3 din CF 191 Sucevita – pârâții s-au văzut obligați sa acționeze reclamantele in judecata pentru a obține in justiție recunoașterea dreptului lor.
Acest drum exista ,aspect stabilit prin titlul executoriu enuntat,astfel incat in prezent reclamantele nu mai pot face afirmații care sa contravina celor deja stabilite cu autoritate de lucru judecat.
Nu poate fi vorba de deposedarea vreunei suprafețe de teren a reclamantelor acest drum 993/3 din CF 191 Sucevita nu a fost niciodată proprietatea lor, pentru ca face parte din domeniul public al statului,conform Hotărârii depuse la dosarul cauzei unde s-a judecat cauza in fond,publicata in Monitorul Oficial, care stabilește cu certitudine acest aspect, astfel incat nu poate fi vorba de vreo paguba cauzata contestatoarelor,de natura sa atragă prejudicierea acestora.
Legal citate, intmatele reclamante C. C. și S. M. I. au formulat întâmpinare ( filele 10-11), prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare au arătat că acțiunea lor nu a vizat nici un moment o „stare de fapt" (nici nu erau interesate de așa ceva), ci exclusiv o stare de drept.
Cum din nou în mod cât se poate de corect a arătat și instanța de fond - față de atitudinea procesuală a recurenților, acțiunea în constatare formulată de ele a fost singurul mijloc prin care au putut să-și protejeze dreptul lor de proprietate.
Instanța de fond avea obligația legală de a da calificarea juridică corectă a acțiunii, deci în nici un caz nu se poate vorbi de o „depășire" a rolului activ;
Ele au afirmat foarte clar că au formulat o acțiune în constatare negativei provocatorie, iar instanța de fond nu a făcut altceva decât să confirme corectitudinea acestei calificări. întrucât nu a dat o altă calificare juridică cererii lor, instanța de fond nu avea ce anume să pună în discuția părților.
Recurenții afirmă, în mod repetat, obsesiv, că instanța de fond a încălcat puterea/autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți.
În considerentele sentinței civile nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți se afirmă textual: „Instanța va admite acțiunea în baza disp.art.674 C civ.". Așadar instanța de fond a soluționat o acțiune posesorie (în mod evident este vorba de o eroare materială, în sensul că s-a avut în vedere art.674 din Codul de procedură civilă).
Niciodată posesoriul nu are autoritate de lucru judecat în fața petitoriului, pentru simplu motiv că într-o acțiune posesorie nu se analizează drepturile părților, ci numai a situației de fapt.
Așadar, instanța de fond nu a făcut o „revizuire" mascată a sentinței civile nr.5066/2008 (cum de-a dreptul aberant susțin recurenții), ci pur și simplu nu a luat în considerare această sentință.
Recurenții au mai susținut că am formulat o acțiune inadmisibilă întrucât nu am făcut referire la un drept determinat.Chiar recurenții afirmă în cuprinsul cererii de recurs: „în tot cursul procesului ni s-a solicitat să indicăm ce drept pretindem", dar au refuzat, cu o totală rea - credință să indice un anumit drept, determinat. Ori, determinarea dreptului poate face numai partea care invocă dreptul respectiv, iar nicidecun adversarul său.
Dacă pârâții ar fi pretins că sunt proprietari, ar fi solicitat constatarea inexistenței acestui drept (nu se putea formula o acțiune în revendicare); dacă pârâșii ar fi pretins un drept de servitute, ar fi formulat o acțiune negatorie de servitute s.a.m.d. Dar dacă pârâții au refuzat să indice un drept determinat.
Recurenții susțin că în mod incorect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
Instanța de fond și-a argumentat complet și judicios soluția, iar „critica" recurenților este una pur formală, fără nici un argument real, efectiv. Sunt anumite acțiuni în justiție (de exemplu, acțiunea în constatare negativă, acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic, formulată de un terț) în care reclamantul nu urmărește în mod direct, nemijlocit protejarea unui drept al său, ci crearea/modificarea/desființarea unei situații juridice, opozabilă adversarului (în exemplele de mai sus, se urmărește constatarea inexistenței unui drept al pârâtului sau constatarea nulității absolute a unui contract). În aceste cazuri, acțiunea poate fi exercitată de orice persoană care justifică un interes legitim. Așadar, în aceste situații calitatea procesuală activă este complet subsumată interesului legitim.
Recurenții afirmă că „hotărârea pronunțată este nelegală" deoarece instanța de fond a argumentat că ei justifică un interes legitim, fără să se fi invocat o excepție în acest sens.
Pe de o parte se știe că unei hotărâri judecătorești i se poate imputa eventuala lipsă de motivare, dar nicidecum un pretins „exces" de motivare.
Pe de altă parte, interesul legitim (alături de capacitatea procesuală, calitate procesuală și drept) este o condiție de exercițiu a unei acțiuni civile, iar existența tuturor acestor condiții trebuie analizată de instanța de judecată, indiferent de apărările formulate. Orice referire ar face o instanță de judecată cu privire la condițiile de exercițiu ale acțiunii, acestea sunt absolut normale, pertinente și nu pot fi considerate „străine" de natura cauzei.
Recurenții au susținut că proba cu cercetare la fața locului nu trebuia administrată, întrucât judecătorul nu putea constata aspecte relevante la fața locului.În cazul acestei „critici" nu mai este vorba doar de rea-credință, ci pur și simplu de impertinență.Administrarea probei cu cercetare la fața locului a fost solicitată de pârâții-recurenți, la termenul de judecată din 13 februarie 2012.
Recurenții susțin că, în realitate, ei folosesc un drum public, identic cu pv 993/3 din CF191 Sucevița. Ideea că terenul intimaților ar fi traversat de un drum public este total falsă.
Dacă ar exista un asemenea drum, acesta nu ar putea fi de de interes local (art.5 lit.e din OG nr.43/1997), iar conform art.22 di același act normativ, ar trebui să se afle în administrarea Consiliului local al comunei Sucevița. Dovada existenței unui drum public de interes loc nu se poate face cu hărți cadastrale (mai vechi sau mai noi), cu experți: tehnice sau cu fel de fel de afirmații fanteziste, ci exclusiv cu un document emis de autoritatea publică locală care să ateste că administrează un asemenea drum. Recurenții nu au putut prezenta un asemenea document pentru simplul fapt că el nu putut fi emis, întrucât drumul din litigiu (pe care îl folosesc efectiv recurenții) nu face parte din domeniul public, fiind amenajat de căi noi, pe proprietatea lor privată.
Deși legal citată, intimata pârâtă . nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fașa instanței pentru a-și susține apărările.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate tribunalul reține următoarele:
Recurenții critică soluția dată de prima instanță prin încheierea din-30.05.2011 prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a invocat „plus petita", motivat de faptul că instanța de fond a calificat si interpretat în locul reclamantelor cererea de chemare in judecată în condițiile în care pârâții au invocat inadmisibilitatea acțiunii cu motivarea că nu poate fi admisă o acțiune prin care se solicită să se constate un fapt negativ.
Sub acest aspect se observă că prin acțiunea formulată reclamantele C. C. și S. M. I. au chemat în judecată pe pârâții N. M., P. E., Fîșcu I., C. I., P. O., C. E., Saladițchi N., R. P., S. Letiția, Ț. D., Ț. C. precum și pe pârâta . să constate inexistența oricărui drept (real sau de creanță) al acestora asupra pf 918/6 din CF 949 menționându-se expres obiectul cauzei respectiv «acțiune în constatare negativă provocatorie ». .
Prin urmare raportându-se la cererea de chemare în judecată, corect a reținut instanța de fond că reclamantele nu au solicitat constatarea unui fapt negativ, ele solicitând, în mod expres, constatarea „inexistenței oricărui drept" ,calificându-și acțiunea ca fiind una « in constatare negativă provocatorie ».
Instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică cererii de chemare în judecată, astfel că nu avea ce anume să pună în discuția părților și prin urmare nu se poate reține că în judecarea cauzei s-au încălcat dispozițiile art.129 Cod de procedură civilă sau că s-a dat mai mult decât s-a cerut, împrejurare în care se constată că sub acest aspect nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct.5 și 6 Cod de procedură civilă..
Recurenții susțin că instanța de fond a încălcat puterea/autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr.5066/08._ a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.850/28.04.2009 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea prin care reclamanții V. C., Fășcu I., C. I., P. O., C. E., Saladițchi N., R. P., S. Letiția, Țebrea D. și Țebrea C. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. C., S. M. I. și . să le oblige pe pârâtele C. C. și S. M. I. „să deblocheze calea de acces constând în drum identic cu 993/3 înscrisă în CF 191 a comunei cadastrale Sucevița”.
Atât în considerentele sentinței, cât și în cele ale deciziei se face mențiunea expresă că s-a admis o acțiune exercitată în temeiul art.647 C.proc.civ., deci o acțiune posesorie.
Acțiunea posesorie este acea acțiune reală prin care se urmărește apărarea stăpânirii unui bun imobil ca simplă stare de fapt.
În cauza de față pârâții au fost provocați să afirme ce drept pretind, astfel încât nu se pot apăra invocând sentința civilă nr.5066/2008 a Judecătoriei Rădăuți, constatările jurisdicționale din această hotărâre impunându-se cu autoritate de lucru judecat în privința posesiei ca stare de fapt și nu în analiza drepturilor invocate de părți.
Soluționându-se o acțiune posesorie prin sentința civilă nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți nu s-a hotărât asupra unui drept care să fie opus reclamantelor în prezenta cauză.
Exercițiul acțiunii posesorii nu interzice a se acționa ulterior în petitoriu .
Recurenții în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii au invocat caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, însă corect instanța de fond a reținut că acțiunea promovată este singura cale prin care reclamantele își pot proteja dreptul întrucât așa cum rezultă din actele dosarului acestea au posesia asupra terenului în litigiu.
Recurenții au mai susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu s-a făcut referire la un drept determinat.
Chiar recurenții afirmă în cuprinsul cererii de recurs: „în tot cursul procesului ni s-a solicitat să indicăm ce drept pretindem".
Or, în condițiile în care pârâții au refuzat să indice un drept determinat cu privire la . că reclamanții nu pot contesta un anume drept al acestora, împrejurare în care însă nu li se poate nega dreptul de a formula o acțiune în constatare provocatorie.
În consecință, cum criticile formulate de recurenți sunt nefondate, se apreciază că în mod corect prin încheierea interlocutorie din 30 mai 2011, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Recurenții susțin că în mod incorect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
Se observă că prin prezenta acțiune se urmărește ca pârâții să dovedească dreptul asupra parcelei în litigiu și nu a se constata existența unui drept de proprietate în patrimoniu reclamantelor împrejurare în care în cazul acțiunii negativă provocatorie de regulă orice persoană care are interes personal să acționeze are și calitate procesuală activă.
În aceste condiții, corect instanța de fond a apreciat asupra dreptului privind exercitarea în continuare (după încheierea contractului de vânzare-cumpărare) a acțiunii de către reclamante, constatând că nu se poate vorbi nici de o lipsă a unui interes legitim în continuarea judecății, deoarece în patrimoniul reclamantelor s-a născut obligația de garanție contra evicțiunii, astfel încât acestea au tot interesul să continue judecata și să o obțină o hotărâre judecătorească care să împiedice „activarea” acestei obligații.
Interesul a fost analizat ca și condiție de admisibilitate a acțiunii dar și din perspectiva situației dată în cauză, în care calitatea procesuală activă este subsumată interesului legitim .
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția primei instanțe este corectă.
Reclamantele au solicitat constatarea inexistenței oricărui drept al pârâților asupra pf 918/6 din CF 949.
Pârâții au arătat ( fila 74 dosar fond) că nu pretind niciun drept cu privire la . CF 949 Sucevita proprietatea reclamantelor și au susținut că au un drept de trecere asupra parcelei 993/3 din CF 191 Sucevița care are destinația de drum.
Drumul la care fac referire părțile este cel evidențiat cu linie punctată în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.5392/2007 de ing. B. I. M., în care au figurat ca reclamanți și pârâți, părțile din prezenta cauză, lucrare necontestată de acestea.
Or, corect a reținut instanța de fond că drumul amenajat pe . din CF 949 este distinct de cel evidențiat pe hărțile cadastrale vechi ( fila 110 dosar nr. 5392/2007 ), corespunzător parcelei 993/3 din CF 191 Sucevița, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul B. I. M..
Împrejurarea că în fapt drumul de acces nu mai respectă traseul de pe planșa cadastrală, fiind deviat spre est pe terenul proprietatea reclamantelor ( iar după vânzarea pf 918/6 în proprietatea numitei S. L. A.) nu le conferă pârâților un drept asupra respectivului teren. O variantă convenită de vecini cu privire la amplasamentul unui drum de trecere pe terenul unui terț nu poate fi opus acestuia.
Este adevărat că posesia exercitată în aceste condiții a fost protejată prin sentința civilă nr.5066/08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți, însă această hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în care se analizează dreptul pârâților asupra terenului respectiv.
Recurenții fac vorbire de Hotărârea Guvernului României nr.1357/2001 privind atestarea domeniului public al județului Suceava, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Suceava prin care s-a publicat și inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Sucevița, la nr.crt.3, cod.1.3.7.1. fiind înscris drumul comunal D. Sucevița de la DN 17A la bariera canton Drăgoșița, drum balast, 3 km, anul dobândirii 1900, însă prin raportare la planșa cadastrală a . constatat că segmentul de drum în litigiu, respectiv parte din . - de la intersecția cu . la pârâul Drăgușina - nu a fost inclus în domeniul public al comunei Sucevița, după anul 1990.
Cum ambele parcele nr. 918/6 din CF 949 și nr.993/3 din CF 191 sunt înscrise în cartea funciară cu proprietari diferiți, se prezumă că între acestea nu există suprapunere, și cum chiar recurenții susțin că nu au nici un drept asupra parcelei 918/6 din CF 949 Sucevita, în mod corect acțiunea reclamantelor intimate a fost admisă.
Constatările primei instanțe în privința inexistenței parcelei nr.993/3 cu destinația drum pe amplasamentul evidențiat în vechile hărți cadastralevor fi înlăturate ca supraabundente întrucât nu influențează soluția în condițiile în care suprapunerea între . din CF 949 și acest amplasament al parcelei nr.993/3 nu a fost invocată de pârâți.
Obiectul analizei este hotărârea recurată iar prin invocarea aspectelor privind persoana reclamantei nu s-au formulat critici concrete privind legalitatea hotărârii pentru a fi verificate .Dacă s-ar fi apreciat că aspectele menționate au fost de natură a influența soluția dată de judecătorul cauzei, recurenții aveau posibilitatea de a formula cerere de recuzare în termenul prevăzut de lege și nu de a le învedera direct în recurs ( judecătorul de la instanța inferioară nu poate fi recuzat pentru prima dată în calea de atac).
Recurenții au susținut că judecătorul nu putea constata aspecte relevante la fața locului, însă se observă că administrarea probei cu cercetare la fața locului a fost solicitată de pârâții-recurenți, la termenul de judecată din 13 februarie 2012.
Soluția instanței de fond s-a motivat pe concluziile din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.5392/2007 de ing. B. I. M., necontestat de părți, coroborate cu cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului.
Față de acestea se constată ca nefondate criticile recurenților, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenții-pârâți N. M.-Rădăuți, ..14, ., jud Suceava, P. E.-Rădăuți, Volovățului, nr.77, ., ., jud Suceava, FÂȘCU I.-Sucevița, nr.585, jud Suceava, C. I.-Sucevița, nr.585, jud Suceava, P. O.-Sucevița, nr.440, jud Suceava, C. E.-Sucevița, nr.414, jud Suceava, SALADIȚCHI N.-Sucevița, nr.447, jud Suceava, R. P.-comuna Sucevița, ., jud Suceava, S. LETIȚIA-Sucevița, nr.374, jud Suceava, Ț. D.-Sucevița, nr.302, jud Suceava, Ț. C.-Sucevița, nr.302, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2630/07.10.2013 și a încheierii din 30.05.2011 pronunțate în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C.-Rădăuți, ..22, jud Suceava și S. M.-I., PRIN C. C.-rădăuți, ..22, jud Suceava ți intimata-pârâtă .-Sucevița, jud Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.
Red L.A
Jud.fond B. B.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 14.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 270/2014. Tribunalul... → |
|---|
